Jó 3
Cornilescu (CORNILESCU) vs ACF
ACF Almeida Corrigida Fiel
1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.
1 Depois disto abriu Jó a sua boca, e amaldiçoou o seu dia.
2 A luat cuvîntul şi a zis:
2 E Jó, falando, disse:
3 ,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,
3 Pereça o dia em que nasci, e a noite em que se disse: Foi concebido um homem!
4 Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
4 Converta-se aquele dia em trevas; e Deus, lá de cima, não tenha cuidado dele, nem resplandeça sobre ele a luz.
5 S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!
5 Contaminem-no as trevas e a sombra da morte; habitem sobre ele nuvens; a escuridão do dia o espante!
6 Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
6 Quanto àquela noite, dela se apodere a escuridão; e não se regozije ela entre os dias do ano; e não entre no número dos meses!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
7 Ah! que solitária seja aquela noite, e nela não entre voz de júbilo!
8 Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;
8 Amaldiçoem-na aqueles que amaldiçoam o dia, que estão prontos para suscitar o seu pranto.
9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
9 Escureçam-se as estrelas do seu crepúsculo; que espere a luz, e não venha; e não veja as pálpebras da alva;
10 Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
10 Porque não fechou as portas do ventre; nem escondeu dos meus olhos a canseira.
11 Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
11 Por que não morri eu desde a madre? E em saindo do ventre, não expirei?
12 Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?
12 Por que me receberam os joelhos? E por que os peitos, para que mamasse?
13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni
13 Porque já agora jazeria e repousaria; dormiria, e então haveria repouso para mim.
14 cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,
14 Com os reis e conselheiros da terra, que para si edificam casas nos lugares assolados,
15 cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
15 Ou com os príncipes que possuem ouro, que enchem as suas casas de prata,
16 Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!
16 Ou como aborto oculto, não existiria; como as crianças que não viram a luz.
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
17 Ali os maus cessam de perturbar; e ali repousam os cansados.
18 Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
18 Ali os presos juntamente repousam, e não ouvem a voz do exator.
19 cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.
19 Ali está o pequeno e o grande, e o servo livre de seu senhor.
20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,
20 Por que se dá luz ao miserável, e vida aos amargurados de ânimo?
21 cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,
21 Que esperam a morte, e ela não vem; e cavam em procura dela mais do que de tesouros ocultos;
22 cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -
22 Que de alegria saltam, e exultam, achando a sepultura?
23 Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
23 Por que se dá luz ao homem, cujo caminho é oculto, e a quem Deus o encobriu?
24 Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
24 Porque antes do meu pão vem o meu suspiro; e os meus gemidos se derramam como água.
25 De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!
25 Porque aquilo que temia me sobreveio; e o que receava me aconteceu.
26 N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``
26 Nunca estive tranqüilo, nem sosseguei, nem repousei, mas veio sobre mim a perturbação.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 3, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.