Jó 30
Cornilescu (CORNILESCU) vs BKJ
BKJ BKJ
1 Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.
1 Mas agora, aqueles que são mais jovens do que eu estão rindo de mim, cujos pais eu teria recusado deixar com os cães de meu rebanho.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
2 Sim, para onde poderia a força de suas mãos me acrescentar, em quem a idade avançada havia perecido?
3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
3 Por necessidade e fome eles estiveram solitários; fugindo para dentro do deserto em tempos passados, assolado e devastado.
4 Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
4 Eles cortavam malvas dos arbustos, e raízes de zimbro para lhes alimentar.
5 Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
5 Eles eram expulsos do meio dos homens (e gritavam atrás deles como atrás de um ladrão),
6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.
6 para habitarem nos penhascos dos vales, nas cavernas da terra e nas rochas.
7 Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
7 Entre os arbustos eles zurravam; debaixo das urtigas eles se ajuntavam.
8 Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.
8 Eles eram filhos de tolos, sim, filhos de homens da base; eram mais vis do que a terra.
9 Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
9 E agora eu sou a sua canção, sim, eu sou o seu motivo de riso.
10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
10 Eles me abominam, fogem para longe de mim, e não se poupam em cuspir na minha face.
11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.
11 Porque ele soltou meu cordão, e me afligiu, eles também soltaram o freio diante de mim.
12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
12 À minha mão direita levanta-se a juventude; eles empurram meus pés para longe, e levantam contra mim os caminhos de sua destruição.
13 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
13 Eles deterioram o meu caminho; promovem a minha calamidade; eles não têm ajudador.
14 Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
14 Eles vieram sobre mim como uma grande destruição de águas; na assolação eles rolaram sobre mim.
15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.
15 Terrores vêm sobre mim; eles perseguem minha alma como o vento; e minha prosperidade passou como uma nuvem.
16 Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.
16 E agora minha alma se derrama sobre mim; os dias de aflição se apoderaram de mim.
17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
17 Meus ossos são perfurados dentro de mim no período da noite, e meus tendões não têm descanso.
18 De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
18 Pela grande força da minha enfermidade minhas vestes mudaram; elas grudam em mim como a gola da minha túnica.
19 Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
19 Ele me lançou na lama, e eu me tornei como pó e cinzas.
20 Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
20 Eu clamo a ti, e tu não me ouves; levanto-me, e tu não me consideras.
21 Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
21 Tornaste-te cruel para mim; com tua mão forte tu te opões contra mim.
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
22 Tu me elevas ao vento, fazes-me cavalgar sobre ele, e dissolves o meu bem.
23 Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
23 Porque eu sei que me levarás à morte, e à casa determinada a todos os viventes.
24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
24 Porém ele não estenderá sua mão ao túmulo, ainda que eles clamem na sua destruição.
25 Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?
25 Não chorei por aquele que estava atribulado; não se afligiu a minha alma pelo pobre?
26 Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
26 Quando eu procurei pelo bem, o mal veio sobre mim; e quando eu esperei pela luz, vieram trevas.
27 Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.
27 As minhas entranhas ferveram, e não descansaram; os dias da aflição me impediram.
28 Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
28 Saí pranteando sem o sol; levantei-me e clamei na congregação.
29 Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
29 Eu sou um irmão para dragões, e companhia para corujas.
30 Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
30 Minha pele está preta sobre mim, e meus ossos estão queimados pelo calor.
31 Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
31 A minha harpa também se tornou em pranto, e o meu órgão na voz dos que choram.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 30, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.