Jó 30
Cornilescu (CORNILESCU) vs ARA
ARA Almeida Revista e Atualizada 1993
1 Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.
1 Mas agora se riem de mim os de menos idade do que eu, e cujos pais eu teria desdenhado de pôr ao lado dos cães do meu rebanho.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
2 De que também me serviria a força das suas mãos, homens cujo vigor já pereceu?
3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
3 De míngua e fome se debilitaram; roem os lugares secos, desde muito em ruínas e desolados.
4 Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
4 Apanham malvas e folhas dos arbustos e se sustentam de raízes de zimbro.
5 Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
5 Do meio dos homens são expulsos; grita-se contra eles, como se grita atrás de um ladrão;
6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.
6 habitam nos desfiladeiros sombrios, nas cavernas da terra e das rochas.
7 Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
7 Bramam entre os arbustos e se ajuntam debaixo dos espinheiros.
8 Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.
8 São filhos de doidos, raça infame, e da terra são escorraçados.
9 Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
9 Mas agora sou a sua canção de motejo e lhes sirvo de provérbio.
10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
10 Abominam-me, fogem para longe de mim e não se abstêm de me cuspir no rosto.
11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.
11 Porque Deus afrouxou a corda do meu arco e me oprimiu; pelo que sacudiram de si o freio perante o meu rosto.
12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
12 À direita se levanta uma súcia, e me empurra, e contra mim prepara o seu caminho de destruição.
13 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
13 Arruínam a minha vereda, promovem a minha calamidade; gente para quem já não há socorro.
14 Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
14 Vêm contra mim como por uma grande brecha e se revolvem avante entre as ruínas.
15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.
15 Sobrevieram-me pavores, como pelo vento é varrida a minha honra; como nuvem passou a minha felicidade.
16 Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.
16 Agora, dentro de mim se me derrama a alma; os dias da aflição se apoderaram de mim.
17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
17 A noite me verruma os ossos e os desloca, e não descansa o mal que me rói.
18 De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
18 Pela grande violência do meu mal está desfigurada a minha veste, mal que me cinge como a gola da minha túnica.
19 Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
19 Deus, tu me lançaste na lama, e me tornei semelhante ao pó e à cinza.
20 Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
20 Clamo a ti, e não me respondes; estou em pé, mas apenas olhas para mim.
21 Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
21 Tu foste cruel comigo; com a força da tua mão tu me combates.
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
22 Levantas-me sobre o vento e me fazes cavalgá-lo; dissolves-me no estrondo da tempestade.
23 Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
23 Pois eu sei que me levarás à morte e à casa destinada a todo vivente.
24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
24 De um montão de ruínas não estenderá o homem a mão e na sua desventura não levantará um grito por socorro?
25 Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?
25 Acaso, não chorei sobre aquele que atravessava dias difíceis ou não se angustiou a minha alma pelo necessitado?
26 Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
26 Aguardava eu o bem, e eis que me veio o mal; esperava a luz, veio-me a escuridão.
27 Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.
27 O meu íntimo se agita sem cessar; e dias de aflição me sobrevêm.
28 Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
28 Ando de luto, sem a luz do sol; levanto-me na congregação e clamo por socorro.
29 Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
29 Sou irmão dos chacais e companheiro de avestruzes.
30 Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
30 Enegrecida se me cai a pele, e os meus ossos queimam em febre.
31 Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
31 Por isso, a minha harpa se me tornou em prantos de luto, e a minha flauta, em voz dos que choram.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 30, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.