Jó 29
Cornilescu (CORNILESCU) vs ARA
ARA Almeida Revista e Atualizada 1993
1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
1 Prosseguiu Jó no seu discurso e disse:
2 ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
2 Ah! Quem me dera ser como fui nos meses passados, como nos dias em que Deus me guardava!
3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
3 Quando fazia resplandecer a sua lâmpada sobre a minha cabeça, quando eu, guiado por sua luz, caminhava pelas trevas;
4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
4 como fui nos dias do meu vigor, quando a amizade de Deus estava sobre a minha tenda;
5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
5 quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, e os meus filhos, em redor de mim;
6 cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
6 quando eu lavava os pés em leite, e da rocha me corriam ribeiros de azeite.
7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
7 Quando eu saía para a porta da cidade, e na praça me era dado sentar-me,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
8 os moços me viam e se retiravam; os idosos se levantavam e se punham em pé;
9 Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
9 os príncipes reprimiam as suas palavras e punham a mão sobre a boca;
10 Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
10 a voz dos nobres emudecia, e a sua língua se apegava ao paladar.
11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
11 Ouvindo-me algum ouvido, esse me chamava feliz; vendo-me algum olho, dava testemunho de mim;
12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
12 porque eu livrava os pobres que clamavam e também o órfão que não tinha quem o socorresse.
13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
13 A bênção do que estava a perecer vinha sobre mim, e eu fazia rejubilar-se o coração da viúva.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
14 Eu me cobria de justiça, e esta me servia de veste; como manto e turbante era a minha equidade.
15 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
15 Eu me fazia de olhos para o cego e de pés para o coxo.
16 Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
16 Dos necessitados era pai e até as causas dos desconhecidos eu examinava.
17 Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
17 Eu quebrava os queixos do iníquo e dos seus dentes lhe fazia eu cair a vítima.
18 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
18 Eu dizia: no meu ninho expirarei, multiplicarei os meus dias como a areia.
19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
19 A minha raiz se estenderá até às águas, e o orvalho ficará durante a noite sobre os meus ramos;
20 Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`
20 a minha honra se renovará em mim, e o meu arco se reforçará na minha mão.
21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
21 Os que me ouviam esperavam o meu conselho e guardavam silêncio para ouvi-lo.
22 După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
22 Havendo eu falado, não replicavam; as minhas palavras caíam sobre eles como orvalho.
23 Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
23 Esperavam-me como à chuva, abriam a boca como à chuva de primavera.
24 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
24 Sorria-me para eles quando não tinham confiança; e a luz do meu rosto não desprezavam.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.
25 Eu lhes escolhia o caminho, assentava-me como chefe e habitava como rei entre as suas tropas, como quem consola os que pranteiam.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 29, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.