Jó 29
Cornilescu (CORNILESCU) vs ACF
ACF Almeida Corrigida Fiel
1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
1 E prosseguiu Jó no seu discurso, dizendo:
2 ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
2 Ah! quem me dera ser como eu fui nos meses passados, como nos dias em que Deus me guardava!
3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
3 Quando fazia resplandecer a sua lâmpada sobre a minha cabeça e quando eu pela sua luz caminhava pelas trevas.
4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
4 Como fui nos dias da minha mocidade, quando o segredo de Deus estava sobre a minha tenda;
5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
5 Quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, e os meus filhos em redor de mim.
6 cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
6 Quando lavava os meus passos na manteiga, e da rocha me corriam ribeiros de azeite;
7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
7 Quando eu saía para a porta da cidade, e na rua fazia preparar a minha cadeira,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
8 Os moços me viam, e se escondiam, e até os idosos se levantavam e se punham em pé;
9 Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
9 Os príncipes continham as suas palavras, e punham a mão sobre a sua boca;
10 Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
10 A voz dos nobres se calava, e a sua língua apegava-se ao seu paladar.
11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
11 Ouvindo-me algum ouvido, me tinha por bem-aventurado; vendo-me algum olho, dava testemunho de mim;
12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
12 Porque eu livrava o miserável, que clamava, como também o órfão que não tinha quem o socorresse.
13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
13 A bênção do que ia perecendo vinha sobre mim, e eu fazia que rejubilasse o coração da viúva.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
14 Vestia-me da justiça, e ela me servia de vestimenta; como manto e diadema era a minha justiça.
15 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
15 Eu me fazia de olhos para o cego, e de pés para o coxo.
16 Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
16 Dos necessitados era pai, e as causas de que eu não tinha conhecimento inquiria com diligência.
17 Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
17 E quebrava os queixos do perverso, e dos seus dentes tirava a presa.
18 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
18 E dizia: No meu ninho expirarei, e multiplicarei os meus dias como a areia.
19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
19 A minha raiz se estendia junto às águas, e o orvalho permanecia sobre os meus ramos;
20 Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`
20 A minha honra se renovava em mim, e o meu arco se reforçava na minha mão.
21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
21 Ouviam-me e esperavam, e em silêncio atendiam ao meu conselho.
22 După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
22 Havendo eu falado, não replicavam, e minhas razões destilavam sobre eles;
23 Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
23 Porque me esperavam, como à chuva; e abriam a sua boca, como à chuva tardia.
24 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
24 Se eu ria para eles, não o criam, e a luz do meu rosto não faziam abater;
25 Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.
25 Eu escolhia o seu caminho, assentava-me como chefe, e habitava como rei entre as suas tropas; como aquele que consola os que pranteiam.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 29, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.