Jó 29
Cornilescu (CORNILESCU) vs ARIB
ARIB Almeida Revisada Imprensa Bíblica
1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
1 E prosseguindo Jó no seu discurso, disse:
2 ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
2 Ah! quem me dera ser como eu fui nos meses do passado, como nos dias em que Deus me guardava;
3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
3 quando a sua lâmpada luzia sobre o minha cabeça, e eu com a sua luz caminhava através das trevas;
4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
4 como era nos dias do meu vigor, quando o íntimo favor de Deus estava sobre a minha tenda;
5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
5 quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, e os meus filhos em redor de mim;
6 cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
6 quando os meus passos eram banhados em leite, e a rocha me deitava ribeiros de azeite!
7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
7 Quando eu saía para a porta da cidade, e na praça preparava a minha cadeira,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
8 os moços me viam e se escondiam, e os idosos se levantavam e se punham em pé;
9 Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
9 os príncipes continham as suas palavras, e punham a mão sobre a sua boca;
10 Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
10 a voz dos nobres emudecia, e a língua se lhes pegava ao paladar.
11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
11 Pois, ouvindo-me algum ouvido, me tinha por bem-aventurado; e vendo-me algum olho, dava testemunho de mim;
12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
12 porque eu livrava o miserável que clamava, e o órfão que não tinha quem o socorresse.
13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
13 A bênção do que estava a perecer vinha sobre mim, e eu fazia rejubilar-se o coração da viúva.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
14 vestia-me da retidão, e ela se vestia de mim; como manto e diadema era a minha justiça.
15 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
15 Fazia-me olhos para o cego, e pés para o coxo;
16 Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
16 dos necessitados era pai, e a causa do que me era desconhecido examinava com diligência.
17 Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
17 E quebrava os caninos do perverso, e arrancava-lhe a presa dentre os dentes.
18 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
18 Então dizia eu: No meu ninho expirarei, e multiplicarei os meus dias como a areia;
19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
19 as minhas raízes se estendem até as águas, e o orvalho fica a noite toda sobre os meus ramos;
20 Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`
20 a minha honra se renova em mim, e o meu arco se revigora na minha mão.
21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
21 A mim me ouviam e esperavam, e em silêncio atendiam ao meu conselho.
22 După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
22 Depois de eu falar, nada replicavam, e minha palavra destilava sobre eles;
23 Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
23 esperavam-me como à chuva; e abriam a sua boca como à chuva tardia.
24 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
24 Eu lhes sorria quando não tinham confiança; e não desprezavam a luz do meu rosto;
25 Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.
25 eu lhes escolhia o caminho, assentava-me como chefe, e habitava como rei entre as suas tropas, como aquele que consola os aflitos.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 29, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.