Jó 31
Cornilescu (CORNILESCU) vs VC
VC Versão Católica
1 Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
1 Eu havia feito um pacto com meus olhos: não desejaria olhar nunca para uma virgem.
2 Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
2 Que parte me daria Deus lá do alto, que sorte o Todo-poderoso me enviaria dos céus?
3 Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
3 A infelicidade não está reservada ao injusto, e o infortúnio ao iníquo?
4 N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?
4 Não conhece Deus os meus caminhos, e não conta todos os meus passos?
5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:
5 Se caminhei com a mentira, se meu pé correu atrás da fraude,
6 să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!
6 que Deus me pese em justas balanças e reconhecerá minha integridade.
7 De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
7 Se meus passos se desviaram do caminho, se meu coração seguiu meus olhos, se às minhas mãos se apegou qualquer mácula,
8 atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!
8 semeie eu e outro o coma, e que minhas plantações sejam desenraizadas!
9 Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,
9 Se meu coração foi seduzido por uma mulher, se fiquei à espreita à porta de meu vizinho,
10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!
10 que minha mulher gire a mó para outro e que estranhos a possuam!
11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
11 Pois isso teria sido um crime, um delito dependente da justiça,
12 un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
12 um fogo que devoraria até o abismo, e que teria arruinado todos os meus bens.
13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,
13 Nunca violei o direito de meus escravos, ou de minha serva, em suas discussões comigo.
14 ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?
14 Que farei eu quando Deus se levantar? Quando me interrogar, que lhe responderei?
15 Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?
15 Aquele que me criou no ventre, não o criou também a ele? Um mesmo criador não nos formou no seio da nossa mãe?
16 Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
16 Não recusei aos pobres aquilo que desejavam, não fiz desfalecer os olhos da viúva,
17 dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
17 não comi sozinho meu pedaço de pão, sem que o órfão tivesse a sua parte;
18 eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;
18 desde minha infância cuidei deste como um pai, desde o ventre de minha mãe fui o guia da viúva.
19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,
19 Se vi perecer um homem por falta de roupas, e o pobre que não tinha com que cobrir-se,
20 fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
20 sem que seus rins me tenham abençoado, aquecido como estava com a lã de minhas ovelhas;
21 dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
21 se levantei a mão contra o órfão, quando me via apoiado pelos juízes,
22 atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
22 que meu ombro caia de minhas costas, que meu braço seja arrancado de seu cotovelo!
23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
23 Pois o temor de Deus me invadiu, e diante de sua majestade não posso subsistir.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;
24 Nunca pus no ouro minha segurança, nem jamais disse ao ouro puro: És minha esperança.
25 dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
25 Nunca me rejubilei por ser grande a minha riqueza, nem pelo fato de minha mão ter ajuntado muito.
26 dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,
26 Quando eu via o sol brilhar, e a lua levantar-se em seu esplendor,
27 şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:
27 jamais meu coração deixou-se seduzir em segredo, e minha mão não foi levada à boca para um beijo.
28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
28 Isto seria um crime digno de castigo, pois eu teria renegado o Deus do alto.
29 Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,
29 Nunca me alegrei com a ruína de meu inimigo, e nem exultei quando a infelicidade o feriu.
30 eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;
30 Não permiti que minha língua pecasse, reclamando sua morte por uma imprecação.
31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`
31 Jamais as pessoas de minha tenda me disseram: Há alguém que não saiu satisfeito.
32 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
32 O estrangeiro não passava a noite fora, eu abria a minha porta ao viajante.
33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
33 Nunca dissimulei minha culpa aos homens, escondendo em meu peito minha iniqüidade,
34 pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...
34 como se temesse a multidão e receasse o desprezo das famílias, a ponto de me manter quieto sem pôr o pé fora da porta.
35 Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
35 Oh, se eu tivesse alguém para me ouvir! Eis a minha assinatura: que o Todo-poderoso me responda! Que o meu adversário escreva também um memorial.
36 Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;
36 Será que eu não o poria sobre meus ombros, e não cingiria minha fronte com ele como de uma coroa?
37 să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
37 Dar-lhe-ia conta de todos os meus passos, e me apresentaria diante dele altivo como um príncipe.
38 Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
38 Se minha terra clamou contra mim, e seus sulcos derramaram lágrimas,
39 dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
39 se comi seus frutos sem pagar, se afligi a alma de seu possuidor,
40 atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.
40 que em vez de trigo produza espinhos, e joio em vez de cevada! Aqui terminam os discursos de Jó.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 31, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.