Marcos 8
Ălǝnžil n-Ɣisa Ălmasex: Kitab Ălmuqăddăs (TAQ) vs NTLH
1 Tolăs-dd tamətte daɣ ažəmmăɣ făll-Ɣisa dăɣ-išilan-win-dăɣ. Inhăy a-s wăr t-illa a təṭṭaf təkšă ɣas, iɣră-dd inəṭṭulab-net, innʼ-asăn:
1 Pouco tempo depois, ajuntou-se outra vez uma grande multidão. Como eles não tinham nada para comer, Jesus chamou os discípulos e disse:
2 «Naqqʼ-ahi tăhanint n-tamətte-i-dăɣ; a ilan kăraḍ išilan, təlkam-ahi, ăbas əṭṭafăn a əkšăn;
2 — Estou com pena dessa gente porque já faz três dias que eles estão comigo e não têm nada para comer.
3 afăl tăn-əssəglăɣ s-ihănan-năsăn, ălluẓăn s-əmmək-wa-dăɣ, ad-hasăn-indăr ad-tăn-in-awəḍăn făl iba n-ăṣṣahăt ed, han-tăn-i dd-falnen ijəj.»
3 Se eu os mandar para casa com fome, eles vão cair de fraqueza pelo caminho, pois alguns vieram de longe.
4 Ǝnnăn-as inəṭṭulab-net: «Mi ăddooben dăɣ-tenere-ta-dăɣ ad-išăkš tamətte jat əjut-wa-dăɣ?»
4 Os discípulos perguntaram: — Como vamos encontrar, neste lugar deserto, comida que dê para toda essa gente?
5 Issəstăn-tăn Ɣisa, innʼ-asăn: «Maniket tijəlwen təṭṭăfăm?» Ǝnnăn-as: «Ǝssayăt.»
5 — Quantos pães vocês têm? — perguntou Jesus. — Sete! — responderam eles.
6 Ăsɣăyma Ɣisa tamətte iket-net, iḍkăl tijəlwen ti n-əssayăt, ămmoy i-Măssinăɣ, ăfrăsfărăs-tănăt təzzar, ikfʼ-enăt i-inəṭṭulab i-ad-tănăt-uẓanăn jer-ăddinăt; ăẓunăn-tănăt.
6 Aí Jesus mandou o povo sentar-se no chão. Depois pegou os sete pães e deu graças a Deus. Então os partiu e os entregou aos discípulos, e eles os distribuíram ao povo.
7 Ǝkfăn-t a-wa lăn dăɣ-imănan, iḍkăl-t, ămmoy i-Măssinăɣ təzzar, ikfʼ-en i-inəṭṭulab-net i-ad-tăn-uẓanăn jer-ăddinăt.
7 Eles tinham também alguns peixinhos. Jesus deu graças a Deus por eles e mandou que os discípulos os distribuíssem.
8 Təkša tamətte ta t-təllăt dihen-dăɣ hundăɣ har təyyəwăn. Ăsdăwăn-dd inəṭṭulab a-wa dd-əjlăšăn ăddinăt, osăn-t, iḍnay əssa deketăn.
8 Todos comeram e ficaram satisfeitos; e os discípulos ainda encheram sete cestos com os pedaços que sobraram.
9 A iwwăḍăn əkkoẓ afḍăn n-ăhaləs a ikšăn ašăl-wen-dăɣ. Təkša tamətte ɣas, issəglʼ-et Ɣisa; təglă.
9 As pessoas que comeram eram mais ou menos quatro mil. Jesus mandou o povo embora,
10 Ijjăš ənta d-inəṭṭulab-net turăft n-aman ăssaɣăt-wen-dăɣ, əkkăn tidbi ti hănen teje ta n-Dălmănuta.
10 e, logo depois, subiu no barco com os seus discípulos, e foi para a região de Dalmanuta.
11 Osăn-dd hărăt dăɣ-kăl-farisƔisa, ămɣănnănăn dăr-s, tiirəmən-t, jannen-as: «Ăj data-năɣ iji n-Măssinăɣ hanăɣ-issətbătăn a-s tidət-dăɣ a-s Măssinăɣ a kăy-dd-ăšmašălăn.»
11 Alguns fariseus chegaram e começaram a falar com Jesus. Eles queriam conseguir alguma prova contra ele e por isso pediram que ele fizesse um milagre para mostrar que o seu poder vinha mesmo de Deus.
12 Ăhnăffăt dăɣ-iman-net, innă: «Mafăl tammăɣ əzzurəyăt-ta-dăɣ i-iji n-Măssinăɣ? Ăsidătteɣ-awăn a-s wăr-ilkem ad-ija iji n-Măssinăɣ wălʼ iyyăn data-wăn.»
12 Jesus deu um grande suspiro e disse:
13 Ifăl-tăn ḍarăt-a-wen, olăs ujəš n-turăft n-aman, ijlăy ejănš s-efăyy wa iyyăḍăn.
13 Então Jesus foi embora. Ele subiu no barco e voltou para o lado leste do lago.
14 Dăɣ-tekle-ten-dăɣ, əttəwăn-in inəṭṭulab ad-awəyăn ăzzad, wăr-əwweyăn dăɣ-turăft n-aman ar tiyyăt tajəlla.
14 Os discípulos haviam esquecido de levar pão e só tinham um pão no barco.
15 Ăsmătăr-tăn Ɣisa, innʼ-asăn: «He kăwăneḍ! Agəẓăt iman-năwăn dăɣ-tăẓẓa ta n-kăl-faris d-Harudəs.»
15 Jesus chamou a atenção deles, dizendo:
16 Ǝslăn inəṭṭulab i-a-wen ɣas, ad-tinmənnin jer-iman-năsăn: «A-wa, a-wa-dăɣ s-wăr nəwwey tijəlwen a făl hanăɣ-itajj măjrăd-wa-dăɣ.»
16 Aí os discípulos começaram a dizer uns aos outros: — Ele está dizendo isso porque não temos pão.
17 Ilmăd Ɣisa ɣur-iman-net a-wa tinmənnin, innʼ-asăn: «Mafăl əkkan inəzjam-năwăn a-wa s-wăr tăwweyăm tijəlwen? Ajăn ulhawăn-năwăn jan tăɣart-ta-dăɣ făl ăbas hannăyăm, ăbas jarrăhăm?
17 Jesus ouviu o que eles estavam dizendo e perguntou:
18 Ma jănăt tiṭṭawen-năwăn tənhəyăm săr-snăt, ma jănăt timəẓẓujen-năwăn, təsləm săr-snăt?
18 Vocês têm olhos e não enxergam? Têm ouvidos e não escutam? Não lembram
19 Ajăn təttəwăm-in tijəlwen ti n-səmmosăt ăẓunăɣ i-səmmos afḍăn n-ăhaləs, maniket deketăn dd-tăsdăwăm dăɣ-a-wa dd-təjlăš tamətte?» Ǝnnăn-as: «Măraw d-əssin.»
19 dos cinco pães que eu parti para cinco mil pessoas? Quantos cestos cheios de pedaços vocês recolheram? Eles responderam: — Doze.
20 Innʼ-asăn: «Ălwăqq wa d-ăẓunăɣ əssayăt tijəlwen i-əkkoẓ afḍăn n-ăwadəm, maniket deketăn əḍnaynen dd-təjlăš tamətte?» Ǝnnăn-as: «Ǝssa.»
20 Jesus perguntou outra vez: Eles responderam: — Sete.
21 Innʼ-asăn: «Adiš, har ămăra-dăɣ, wăr t-illa a təjrahăm?»
21 Então Jesus perguntou:
22 Iwwăḍ-in Ɣisa d-inəṭṭulab-net taɣrəmt ta n-Băṭsăyda ɣas, ittəlwăy-dd săr-s emədderɣəl iyyăn, əttărăn dăɣ-s ad-t-iḍəs, izzəy.
22 Depois Jesus e os discípulos chegaram ao povoado de Betsaida. Algumas pessoas trouxeram um cego e pediram a Jesus que tocasse nele.
23 Irmăs-t Ɣisa s-ăfuss, ilwăy-t hundăɣ har dăr-s izjăr tadăbayt təzzar, ăswăr tisutaf-net tiṭṭawen n-emədderɣəl, ăswăr-t ḍarăt-a-wen ifassăn-net, innʼ-as: «Ak, hannăyăd hărăt meɣ?»
23 Ele pegou o cego pela mão e o levou para fora do povoado. Então cuspiu, passou a saliva nos olhos do homem, pôs a mão sobre ele e perguntou:
24 Ăsfănăwnăw emədderɣəl, innă: «Hannăyăɣ ăddinăt măšan, olăhăn-ahi d-ihəškan ărjašnen.»
24 O homem olhou e disse: — Vejo pessoas; elas parecem árvores, mas estão andando.
25 Olăs Ɣisa asəwăr n-ifassăn-net tiṭṭawen-net ɣas, ăsnăflăy ahănay, izzăy, oɣăd ahănay-net i-hărăt iket-net.
25 Jesus pôs outra vez as mãos sobre os olhos dele. Dessa vez o cego olhou firme e ficou curado; aí começou a ver tudo muito bem.
26 Issəglʼ-e Ɣisa, innʼ-as: «Wăr resăd wăla tadăbayt, aɣəd iman-năk ɣas s-ehăn-năk.»
26 Em seguida, Jesus mandou o homem para casa e ordenou:
27 Izjăr Ɣisa ḍarăt-a-wen ənta d-inəṭṭulab-net, ikka dăr-săn tidbi-ti hănen attayăn n-aɣrəm wa s-itawănna Qăyṣăra wa n-Fəlibb. Ǝglan hărwa a-s tăn-issəstăn Ɣisa, innʼ-asăn: «Ma jannen ăddinăt dăɣ-isălan-in? Ma jannen mi ămoosăɣ?»
27 Depois Jesus e os seus discípulos foram para os povoados que ficam perto de Cesareia de Filipe. No caminho, ele lhes perguntou:
28 Ăwwežăbăn-as, ənnăn-as: «Iyyăḍ jannen: kăyy a-s Exya wa n-Enəsselmăɣ; iyyăḍ jannen: kăyy a-s ănnăbi Ɣəli; iyyăḍ făw a jannen: kăyy iyyăn dăɣ-ănnăbităn dd-olasăn uɣəl.»
28 Os discípulos responderam: — Alguns dizem que o senhor é João Batista; outros, que é Elias; e outros, que é um dos
29 Issəstăn-tăn daɣ, innʼ-asăn: «Kăwăneḍ-š, ma tənnăm, mi ămoosăɣ?» Ăwwežăb-as Bəṭrus, innʼ-as: «Kăyy a-s Ălmasex.»
29 — E vocês? Quem vocês dizem que eu sou? — perguntou Jesus. — O senhor é o
30 Ăsmăhăḍ dăɣ-săn Ɣisa ḍarăt-a-wen, d-ad-wăr jen isălan-win-dăɣ i-ăwadəm wălʼ iyyăn.
30 Então Jesus proibiu os discípulos de contarem isso a qualquer pessoa.
31 Ɣur-dihen-dăɣ ad-issəntă Ɣisa asəɣăr n-inəṭṭulab-net n-a-s Ăgg-ăgg-adəm, ilzam-t ad-inhəy tersəmmawen ăjjootnen, ənkărăn-t inušămăn wi n-Iṣrayil d-imănokalăn n-kăl-tikutawen d-ălɣulam n-Ăṭṭăwrăt; ad-əjən iman-net măšan, kăraḍ išilan ḍarăt tamăttant-net, ad-dd-aləs tanăkra jer-inəmmuttan.
31 Jesus começou a ensinar os discípulos, dizendo: — O
32 Ijʼ-asăn Ɣisa măjrăd-wen-dăɣ s-əmmək ilan ujreh; ikkăs-t-dd Bəṭrus s-takše, ăklăwlăw fălla-s.
32 Jesus dizia isso com toda a clareza. Então Pedro o levou para um lado e começou a repreendê-lo.
33 Innăḍ-dd Ɣisa s-inəṭṭulab-net, iɣtăl Bəṭrus, innʼ-as: «Šənkəš făll-i, Iblis-wa! Kăyy, inəzjam-năk, i n-dăgg-adəm, wădden i n-Măssinăɣ.»
33 Jesus virou-se, olhou para os discípulos e repreendeu Pedro, dizendo:
34 Iɣră-dd Ɣisa ḍarăt-a-wen tamətte d-inəṭṭulab-net s-iman-net, innʼ-asăn: «Ere irhăn alkum-hahi-dăɣ, adiš, iksənet iman-net, ăjet făll-tamăttant šund ta n-tajəttewt təzzar, ilkəmet-ahi.
34 Aí Jesus chamou a multidão e os discípulos e disse:
35 Ere wa wărăn itəttăr ar əmmək s-ogăẓ iman-net, dăɣ-ăddunya-ta-dăɣ, ad-ifut dăɣ-ălžănnăt; măšan, wa irḍăn ăfota dăɣ-iman-net, dăɣ-ăddunya-ta-dăɣ, dăɣ-ăddimmăt-in, d-ăddimmăt n-Ălənžil, ad-iɣləs.
35 Pois quem põe os seus próprios interesses em primeiro lugar nunca terá a vida verdadeira; mas quem esquece a si mesmo por minha causa e por causa do
36 Ma s-infa ăgg-adəm ad-irbăx ăddunya iket-dăɣ-net, a-s ija a-wen, ăfota dăɣ-ălaxărăt?
36 O que adianta alguém ganhar o mundo inteiro, mas perder a vida verdadeira?
37 Ajăn ma t-illan s-ăddoobăt ăwadəm ad-t-ăkf i-ad-săr-s iɣləs iman-net dăɣ-temse?
37 Pois não há nada que poderá pagar para ter de volta essa vida.
38 Ere hi-ăkrakăḍăn, năkk d-măjrăd-in, dat-əzzurəyăt-ta-dăɣ n-temăznit tănmăšrăyăt i-Măssinăɣ, ad-t-əkrukəḍăɣ năkk-dăɣ-i n-Ăgg-ăgg-adəm, ašăl wa d-mad-dd-iqqəl dăɣ-ălxurmăt n-Abba-nin, ăddew d-ănjălosăn wi n-iməššeddəjăn.»
38 Portanto, se nesta época de incredulidade e maldade alguém tiver vergonha de mim e dos meus ensinamentos, então o Filho do Homem, quando vier na
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 8, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.