Atos 16

Raraŋ Aetaniacna Kam Wembaŋ Laŋ (GAI) vs VC

Sair da comparação
VC Versão Católica
1 Karica Pola taŋga auŋ aniacniŋ Derbeapa Listara ndaruca, na Listara auŋ aniac inik ndeacrina ramoot ianna, ma Iesusna iŋa raŋgairena ramoot, na mana ia Timoti. Na mana mɨratna meaca, anna Iudananta meac, ma Iesusa rɨpacrena, na mana aetta anna Giriknanta ramoot.
1 Chegou a Derbe e depois a Listra. Havia ali um discípulo, chamado Timóteo, filho de uma judia cristã, mas de pai grego,
2 Ri, an Listarananapa Aikoniam auŋniŋna Iesusa rɨpacrena laiplacara, Timotina morina tɨpemb kirarir mananna watca, mina gaindoprena, “Ma ramoot laŋ ŋgoin.”
2 que gozava de ótima reputação junto dos irmãos de Listra e de Icônio.
3 Ri, Pola ma Iudananda an auŋemb teacrenanna ndamŋica, ma ndomo Timotiap aŋgɨca taŋna ndamŋiri, ainda moca ma mana tikiŋit makatacat. Na Pola manmo ainda moatnanna, Iudananda mina aind ndamŋirenan, Timotina aetta ma Giriknanta ramoot.
3 Paulo quis que ele fosse em sua companhia. Ao tomá-lo consigo, circuncidou-o, por causa dos judeus daqueles lugares, pois todos sabiam que o seu pai era grego.
4 Karica up aŋgɨrena ramtaɨrapa mina ramtaɨr paŋainda Ierusalemma tɨkca mbopca gagara moatna kamb anmo, Polapa an ramootniŋ, mina an auŋembca mbukca taŋri, an auŋembta rɨpacrena meikramtaɨrmo, an kam wiwitia mbopca taŋri. Na minmo aindopatna, “Ne tamtamma kai mo teac, ne an tiŋgikca raŋgai.”
4 Nas cidades pelas quais passavam, ensinavam que observassem as decisões que haviam sido tomadas pelos apóstolos e anciãos em Jerusalém.
5 Ainda moatke, an Iesusna rɨtɨpaikta meikramtaɨrta tumnambca, mina rɨtɨpaikca kocnaia gagramacariat. Na mina ndundu toco kocnaia ra kabe, kabea katuca aind nagacri, mina taŋga wɨt aniaca moa macariat.
5 Assim as igrejas eram confirmadas na fé, e cresciam em número dia a dia.
6 Ri, an mɨnna Polapa, Sailasapa, Timoti, minmo Ŋeroŋ Ratta Esiana pitrik waŋmbaia taŋ narica, wattacarica mina an kam wembaŋ laŋa an pitrik waŋembaia, mina mba taŋga wiwitiatke, ainda moca mina Pirigiapa Galesiana pitrik rɨkndiŋa taŋrina.
6 Atravessando em seguida a Frígia e a província da Galácia, foram impedidos pelo Espírito Santo de anunciar a palavra de Deus na {província da} Ásia.
7 Ainda moca mina taŋga Misia pitrik aniacna mɨnna tɨkca, ndorimo Bitinia pitrik aniac mbuk ndopca mori, Iesusna Ŋeroŋ Ratta minmo kɨraca mina mba taŋgatke.
7 Ao chegarem aos confins da Mísia, tencionavam seguir para a Bitínia, mas o Espírito de Jesus não o permitiu.
8 Ainda moca mina an Misia pitrik tɨkcarica ŋgepca Toroas auŋ aniac ŋgirikca.
8 Depois de haverem atravessado rapidamente a Mísia, desceram a Trôade.
9 Karica mina ŋgoca an mouŋa, Pola manmbɨanmemraŋna tamram ianna wattatnanna, Masedoniana ramoot ianna wɨtɨkca manmo aca aindopatna, “U macait aniac an kataca ganmbai nagaca aimo Masedoniana meikramtaɨr kotacna.”
9 De noite, Paulo teve uma visão: um macedônio, em pé, diante dele, lhe rogava: Passa à Macedônia, e vem em nosso auxílio!
10 Ri, Pola an manmbɨanmemraŋ tocna tamram ianna aind mbatatke, aia ŋgepca malamŋiat, an tamramma anna Raraŋ Aetaniaca aimo Masedonia taŋca anna meikramtaɨrmo ndona kam wembaŋ laŋ wiwiti te, anna meikramtaɨrmo anna waracna moca, wandacapekna tamram, ainda moca aia anduna ŋgepca anna taŋna moca taupembta maoreat.
10 Assim que teve essa visão, procuramos partir para a Macedônia, certos de que Deus nos chamava a pregar-lhes o Evangelho.
11 Ainda moca aia Toroas auŋ aniac tɨkca laŋgum naŋgabukca, laŋgumma aimo wandoŋ ŋgoin naaŋgɨra taŋga Samoteres mutmo kunda kabena ra, aia mac taŋga Neapolis auŋ magacat.
11 Embarcados em Trôade, fomos diretamente à Samotrácia e no outro dia a Neápolis;
12 Na an ŋgetacndiŋ naŋgepatnanna, aia mbatŋdiŋa taŋga Pilipai auŋ aniac malaruat. Na an auŋ aniaca anna Romnaŋgepca out ŋgoinna, mina an mambiracat, na an auŋ Masedoniana pitrik waŋna inik ndeacrena auŋ aniac ma irembta auŋ. Na aia an auŋmo, rai ndepikca aia an maeacat.
12 e dali a Filipos, que é a cidade principal daquele distrito da Macedônia, uma colônia {romana}. Nesta cidade nos detivemos por alguns dias.
13 Karica Raraŋ Aetaniacna Wɨktɨtɨkna Ra laruatke, aia laruca an auŋ aniacna wuoc tɨŋ ndaruca, aia oc ian mataŋgat. Na aia an ocmo roumbmbaica mbiraca mbendeirena taup ndopca taŋgatnanna, meikpitikca ndori punica eacri, aintik aia taŋca minap mbiraca minap mambopri.
13 No sábado, saímos fora da porta para junto do rio, onde pensávamos haver lugar de oração. Aí nos assentamos e falávamos às mulheres que se haviam reunido.
14 Ri, raraŋgir laupemb puŋga mbik tɨkca oikrena taupca tɨkca kituknduk aŋtaŋgɨna aiŋa morina meac ianna, mana ia Lidia, ma Taiataira auŋ aniacnan, ma Raraŋ Aetaniaca raŋgairina meac. Na ma Pol mboprina kam wembaŋ laŋna moca koar nan ikca mataua waraca maica, manmo Kacootta mana iroa moa ŋgetrikica.
14 Uma mulher, chamada Lídia, da cidade dos tiatirenos, vendedora de púrpura, temente a Deus, nos escutava. O Senhor abriu-lhe o coração, para atender às coisas que Paulo dizia.
15 Karica ma kɨtac puk aŋgɨri, na manap an kac kabe ndeacrinan toco, kɨtac puk maaŋgɨrat. Ma ainda mocarica, iŋmbaia ma ŋgepca aimo ndona kaca taŋna toŋgoca ma aimo aindopatna, “Nena wapatta aku gidikca Kacootmo rɨpacrena meac ecte, ne kɨpca aukna kac ndeac.” Ma aimo ndo ndambuŋa taŋna moca aimo ainda gagra mbopatna mbatca, aia ŋgepca mana toŋtoŋ maraŋgaiat.
15 Foi batizada juntamente com a sua família e fez-nos este pedido: Se julgais que tenho fé no Senhor, entrai em minha casa e ficai comigo. E obrigou-nos a isso.
16 Karica oit ianna aia mbendeirena taupca taŋna taŋ, taŋga, tuomna aiŋ kamainda morena mooŋ ŋgam ianna aimo taupca tɨkca mandauprikiat. Na an mooŋ ŋgam tikca, ŋeroŋ ŋgoreaca man ŋgaoca, ma iŋmbai ndataruna reikta kamb topreke, mina manmo kitukndukar anik puŋ koikreke, mana ŋginaŋa morena ramtaɨr paŋainda, mana ainda moa aŋgɨrena kitukndukar anik aŋgɨrena.
16 Certo dia, quando íamos à oração, eis que nos veio ao encontro uma moça escrava que tinha o espírito de Pitão, a qual com as suas adivinhações dava muito lucro a seus senhores.
17 Ri, an meaca Polapa aina iŋmbaia taŋri, na ma kam aniac keca gaind mambopri, “Gan ramtaɨr, mina tamuŋ ndeacrena Raraŋ Aetaniacna aiŋa morena ramtaɨr. Mina nenmo Raraŋ Aetaniaca nen mac nda aŋtaŋgɨna kamma mina an ndoprena.”
17 Pondo-se a seguir a Paulo e a nós, gritava: Estes homens são servos do Deus Altíssimo, que vos anunciam o caminho da salvação.
18 Memetmbaca ma ra, ra katuca an meaca kamb anikca ainda momoa, Pola mana aindoprena kam garara warac, waraca ŋateca, ma nda repakeca an ŋeroŋ ŋgoreacmo aindopatna, “Mandeaca aku Iesus Karaisna i mbuŋa unmo aindopnande, ‘Mandebanna u an meacmo tɨkcarica u taŋ!’” Ri, an ŋeroŋa manmo anduna tɨkcamacariat.
18 Repetiu isto por muitos dias. Por fim, Paulo enfadou-se. Voltou-se para ela e disse ao espírito: Ordeno-te em nome de Jesus Cristo que saias dela. E na mesma hora ele saiu.
19 Ri, an meacna ŋginaŋa morina ramtaɨr paŋainda, an meacna ainda moreke, mina anna kitukndukar anik aŋgɨrena taupca Pola anna moa kecariapeke, an ramtaɨr paŋainda ainda watca, ainda moca mina ŋgepca Polapa Sailasmo muoca utiŋga wɨŋgatataca aŋgɨra taŋga an wɨt aniac punica eacrina auŋ rɨk naaŋgɨra taŋga anna ramtaɨr paŋaind tambuŋ naaŋgɨra mataŋgat.
19 Vendo seus amos que se lhes esvaecera a esperança do lucro, pegaram Paulo e Silas e levaram-nos ao foro, à presença das autoridades.
20 Na mina ramootniŋmo aŋgɨra taŋga an Romna ritri waparaca morena ramtaɨr tambuŋ ndaruca, mina an ritri waparaca morena ramtaɨrmo aindopatna, “Gan Iudana ramootniŋa, kɨpca aina auŋ aniacmo tɨpemb kirarir ŋgorik aŋgɨra mbukapekna.
20 Em seguida, apresentaram-nos aos magistrados, acusando: Estes homens são judeus; amotinam a nossa cidade.
21 Na maniŋa meikramtaɨrmo riptirena tɨpemb kirarir damara, anna aina Romnanta wandɨk tɨkrena tɨpemb kirarirmo riptirena.”
21 E pregam um modo de vida que nós, romanos, não podemos admitir nem seguir.
22 Karica an kɨpca punica eacrina meikramtaɨra, muruŋ naŋgepca maniŋmo mapiat. Ri, ritri waparaca morena ramtaɨra, ŋgepca maniŋna tik ŋgapaocniŋ pitukca aŋgɨatke, maniŋa pina ramtaɨr ndeid mbagɨrica maniŋmo monac mbuŋa pirina.
22 O povo insurgiu-se contra eles. Os magistrados mandaram arrancar-lhes as vestes para açoitá-los com varas.
23 Ri, an ramtaɨra maniŋmo monac tɨp mbuŋa mba gegereatke, pi ŋgoreac ŋgoinna pia maiatna mbatca, ritri waparaca morena ramtaɨra ŋgepca maniŋmo aŋgɨra taŋga kac ŋgoreacna inik matɨkat. Karica an kac ŋgoreacna ŋginaŋa morina ramootmo, maniŋna ŋginaŋa matau momona kam mambopat.
23 Depois de lhes terem feito muitas chagas, meteram-nos na prisão, mandando ao carcereiro que os guardasse com segurança.
24 Ri, an kac ŋgoreacna ŋginaŋa morina ramootta, an ritri waparaca morena ramootna mbopatna kam mbaraca maiatna mbatca, ma ŋgepca Polapa Sailas aŋgɨra taŋga an kac ŋgoreacna rɨkna diabna inikca tɨkca, maniŋna or kumbutniŋmo ik waŋniŋna waea tɨkca lawirta ŋgaɨr puŋga mataua leaca maica maniŋa an maeacat.Polapa Sailasa kac ŋgoreac ndeacrina|src="Gw176.tif" size="span" copy="Wade" ref="16.24"
24 Este, conforme a ordem recebida, meteu-os na prisão inferior e prendeu-lhes os pés ao cepo.
25 Ri, maniŋa an mouŋ rɨkniŋa, maniŋa Raraŋ Aetaniaca mbendeiri, ŋapar kumbri, na an maniŋap an kac ŋgoreacna inik ndeacrina ramtaɨra, maniŋna ainda morina reik mawaracri.
25 Pela meia-noite, Paulo e Silas rezavam e cantavam um hino a Deus, e os prisioneiros os escutavam.
26 Ri, an motemma numnum bagaraniac ianna laruatnanna, an kacmo aŋgɨra numaiatke, an kacna witira taŋga mɨŋgracri, na tɨŋgi gootta mamaiat. Ri, an kacna inik ndeacrina meikramtaɨrta our kumbutarmo leaca maica eacrina paraiŋ tɨpembta waremba tɨkca leac eacrina lawirta ŋgaɨra, kocnaia kataca mamaiat.
26 Subitamente, sentiu-se um terremoto tão grande que se abalaram até os fundamentos do cárcere. Abriram-se logo todas as portas e soltaram-se as algemas de todos.
27 Ri, an kac ŋgoreacna ŋginaŋa morina ramootta ŋgepca wattatnanna, tɨŋembca muruŋcamiŋa gootta maica eacri, na ma aind mbatca anmo an kacna inik ndeacrina meikramtaɨrmo kɨpcarica taŋga mairi ndopca, ma ŋgepca ndona bugrim aŋgɨca ndomo rɨŋ menacna moatna.
27 Acordou o carcereiro e, vendo abertas as portas do cárcere, supôs que os presos haviam fugido. Tirou da espada e queria matar-se.
28 Ri, Pola larɨkca aind mambopat, “Ae, u ndomo kai mo menac teac, aia mba kɨpcariri, aia muruŋcamiŋa maeacreke.”
28 Mas Paulo bradou em alta voz: Não te faças nenhum mal, pois estamos todos aqui.
29 Karica an ŋginaŋa morina ramootta ramtaɨrmo ndomo tac aŋgɨr kɨpna ŋgacri, mina tac aŋgɨra kɨpatke, ma Polapa Sailasna eacrina diab inikca taŋga mbukca, ma rugut moa ŋgocraica reik nekcarica, ma maniŋna or kɨtɨm ŋgirikca mameracat.
29 Então o carcereiro pediu luz, entrou e lançou-se trêmulo aos pés de Paulo e Silas.
30 Karica ma ŋgepca maniŋmo aŋgɨca mina larua raekca tɨkatke, ma maniŋmo gaind madigiat, “Ramoot aniacniŋ aku tida mo te, Raraŋ Aetaniaca aukmo mac nda aŋgɨrit?”
30 Depois os conduziu para fora e perguntou-lhes: Senhores, que devo fazer para me salvar?
31 Ri, maniŋa manmo gaindopatna, “U Kacoot Iesusmo rɨpac te, Raraŋ Aetaniaca unapa una racaindpaiknandap, ma nenmo muruŋ ŋgotaca nemo mac nda aŋgɨnande.”
31 Disseram-lhe: Crê no Senhor Jesus e serás salvo, tu e tua família.
32 Karica Polapa Sailasa an kac ŋgoreacna ŋginaŋa morina ramootapa mana racaindpaiknandmo, Kacoot Iesusna kam wembaŋ laŋna kamma, minmo an mawiwitiat.
32 Anunciaram-lhe a palavra de Deus, a ele e a todos os que estavam em sua casa.
33 Karica an mouŋ rɨkniŋa, an kac ŋgoreacna ŋginaŋa morina ramootta maniŋmo aŋgɨra laruca, maniŋna pitir tukia maiatna mbatca, maniŋa manapa mana racaindpaikna meikramtaɨrap, minmo puk mbuŋa kɨtac puk maneaŋgat.
33 Então, naquela mesma hora da noite, ele cuidou deles e lavou-lhes as chagas. Imediatamente foi batizado, ele e toda a sua família.
34 Ri, ma maniŋmo aca aŋgɨca maniŋa manap, mina mana kaca taŋga, ma maniŋmo amna reac neaŋga maniŋa ambri, manapa mana kac ndeacrinan, mana racaindpaikna meikramtaɨrap, mina mandeaca Raraŋ Aetaniaca rɨpaca, an rɨtɨpacna toŋtoŋ bagaraniac ŋgoin.
34 Em seguida, ele os fez subir para sua casa, pôs-lhes a mesa e alegrou-se com toda a sua casa por haver crido em Deus.
35 Karica eaca auŋ raruatke ŋaŋarmuŋ motemma, ritri waparaca morena ramtaɨr paŋainda Polapa Sailasmo aŋgɨna moca, piriŋ mbagɨrica mina maniŋ aŋgɨna kɨpca laruca an kac ŋgoreacna ŋginaŋa morina ramoot ndambuŋ ndaruca, manmo gaind mambopat, “Ritri waparaca morena ramtaɨra gaindoprina, ‘U an ramootniŋmo watcarica maniŋa taŋ.’”
35 Quando amanheceu, os magistrados mandaram os lictores dizer: Solta esses homens.
36 Ri, maniŋna ŋginaŋa morina ramootta, ŋgepca taŋga Polmo gaind mambopat, “An ritri waparaca morena ramtaɨra gaindoprina, ‘Aia oŋmo reac ianna mba moitndaiit, oŋgo gan kac ŋgoreac tɨkcarica laŋan ndaruca taŋ.’”
36 O carcereiro transmitiu essa mensagem a Paulo: Os magistrados mandaram-me dizer que vos ponha em liberdade. Saí, pois, e ide em paz.
37 Ri, Pola an piriŋmo gaindopatna, “Aŋga gan auŋ Romna ramootniŋ, na aŋga kaia moa ŋgocraica mina anna moca aŋmo anna ŋgutiŋga meikramtaɨrta lamnik ŋgoutta tɨkca pica aŋgɨra kac ŋgoreaca tɨkrina, na an ritri waparaca morena ramtaɨra mina mba kɨpca aŋna morina reaca aŋgap mbop ŋgocor, mina anna garacna aŋga reac ianna moa ŋgocrairi ki, co wanaiŋ. Mina an nagaracarica iŋmbaia mina aŋmo wanaiŋa watcarica aŋga taŋna, na ganna mina aŋmo wanaiŋa watcarica taŋ ndopapeknanna, aŋga mba taŋitndai? Ne taŋca minmo mbopca mina ndori kɨpca aŋmo gan kac ŋgoreaca tɨki aŋgɨ laruca, aŋmo mbagɨrica te, aŋga taŋnande.”
37 Mas Paulo replicou: Sem nenhum julgamento nos açoitaram publicamente, a nós que somos cidadãos romanos, e meteram-nos no cárcere, e agora nos lançam fora ocultamente... Não há de ser assim! Mas venham e soltem-nos pessoalmente!
38 Karica an piriŋga Polna mbopatna kam mac nda aŋgɨra taŋga ritri waparaca morena ramtaɨrmo aind mambopat, Pola ma gaindoprina, “Sailas aŋga Romna ramootniŋ.” Ri, mina aind mbaracatke, mina rugdar mamoat.
38 Os lictores deram parte dessas palavras aos magistrados. Estes temeram, ao ouvir dizer que eram romanos.
39 Ainda moca ritri waparaca morena ramtaɨra taŋga Polapa Sailasmo kac ŋgoreaca tɨkca watca, maniŋmo ndori moatna tɨpemb kirarirta kambta kam kakadmai ndopacarica, mina maniŋmo an kac ŋgoreaca tɨkca aŋgɨra laruca mambopat, “Laŋ oŋgo mandeaca gan auŋ tɨkcarica oŋgo taŋ.”
39 Foram e lhes falaram brandamente. Pedindo desculpas, rogavam-lhes que se retirassem da cidade.
40 Karica maniŋa an kac ŋgoreac tɨkcarica maniŋa ŋgepca taŋga Lidiana kac ndeacrina Iesusa rɨpacrena laiplacarmo okeca watca minmo mina iroara moi gagrana moca minmo kamb ndeid ndopca maica. Karica maniŋa an auŋ aniac tɨkcarica maniŋa mataŋgat.
40 Saindo do cárcere, entraram em casa de Lídia, onde reviram e consolaram os irmãos. Depois partiram.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 16, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.