Apocalipse 12
Raraŋ Aetaniacna Kam Wembaŋ Laŋ (GAI) vs NVI
1 Na aintocna ŋgagatrac ian ŋgoinna riac tamuŋmo larurina. Na mana wapatta gaind. Meac ianna eacrena, na ma ramo ndona tik ŋgapaoc toca aoca eacrenan, na karwaia mana orniŋna kaŋgauk ndeacrenan, na guiar parniŋapa mbut mbuniŋa mana paŋanmo, an ramoot paŋanna tɨkrena reaca eacrena reacna kirar toc.
1 Apareceu no céu um sinal extraordinário: uma mulher vestida do sol, com a lua debaixo dos seus pés e uma coroa de doze estrelas sobre a cabeça.
2 Na an meac mbitaca niktan, na ma mooŋnuoca mɨrna gɨrgɨra manmo larurinan. Na ma mooŋnuoca mɨrna moa, ma gɨrgɨr aniac ŋgoin maaŋgɨat, ainda moca ma malarɨkrena.
2 Ela estava grávida e gritava de dor, pois estava para dar à luz.
3 Karica kabena ainta ŋgagatrac ian tuk riac tamuŋ mac malaruat. Na an ŋgagatraca gaind. Nduop laup bagaraniac ŋgoinna eacrenan. Na ma paŋaind parmbaiapa mbut mbuniŋapnan. Na parniŋna mɨnna lacara an nambat ndeacrena. Na gagrirta ramootna paŋanna atuocrena parmbaiapa mbut mbuniŋna reikca mana paŋaind tambat ndeacrena.
3 Então apareceu no céu outro sinal: um enorme dragão vermelho com sete cabeças e dez chifres, tendo sobre as cabeças sete coroas.
4 Na mana mbugaina an riac tamuŋna guiarpaikna tɨpemb mbonkacna tɨp ianmo gan tiacarpaikca raurica irikrinan.
4 Sua cauda arrastou consigo um terço das estrelas do céu, lançando-as na terra. O dragão colocou-se diante da mulher que estava para dar à luz, para devorar o seu filho no momento em que nascesse.
5 Ri, an meac mbitaca nuocna mooŋnuoc ian mamɨrat, na an mooŋnuocmo Raraŋ Aetaniaca manmo larapaca, ma ndona aenna kombormo utiŋga gan tiacarpaikna pitrik waŋgorta meikramtaɨrmo muruŋa gagra bubuocnande. Na an meacmbitac mooŋnuoca mɨratke, mina tawi ŋgoinna an mooŋnuocmo aŋgɨ gaca Raraŋ Aetaniacapa, mana gagrirta ramoot paŋanna mbiracrena taup ndambuŋa warki taŋrina.
5 Ela deu à luz um filho, um homem, que governará todas as nações com cetro de ferro. Seu filho foi arrebatado para junto de Deus e de seu trono.
6 Ainda moca an meacmbitac kɨpcarica taŋga ramtaɨr kocorta taup ndeacrina. Na an taupca Raraŋ Aetaniac mananmo kocroca ma anna eacnandet, te, mina manmo raupŋinandet, na manmo amna reacmo otaca neaŋamb taŋca 1,260na mɨnna raipaikca tɨknandet.
6 A mulher fugiu para o deserto, para um lugar que lhe havia sido preparado por Deus, para que ali a sustentassem durante mil duzentos e sessenta dias.
7 Karica runduŋ aniaca tamuŋna auŋ malaruat. Na Maikelapa, mana mbaiŋna aiŋa morena ŋerŋgaura, an nduop aniacmo kopaca manap maruŋgat. Na an nduopapa, mana mbaiŋna aiŋa morena ŋerŋgaura, minap nda maruŋgat,
7 Houve então uma guerra no céu. Miguel e seus anjos lutaram contra o dragão, e o dragão e os seus anjos revidaram.
8 na Maikelapa, mana mbaiŋna aiŋa morena ŋerŋgaura, an nduopmo ruŋga manmo moa irikat. Ainda moca mina tamuŋna auŋa mac eacna taupemb kocor,
8 Mas estes não foram suficientemente fortes, e assim perderam o seu lugar no céu.
9 aintik Raraŋ Aetaniacna mbaiŋna aiŋa morena ŋerŋgaura an nduop aniacmo aŋgɨca pɨkɨnna keca mairikat. Na an nduop aniaca ma atu, atu ŋgoinnan, na mina manmo gaind ŋgacrena, “Paparuna Ramoot,” co, “Ramoot Mbɨk.” Na ma gan tiacarpaikna meikramtaɨrmo muruŋa parurena ramoot. Mina manmo gan tiacarpaikca keca mairikat, na mana mbaiŋna aiŋa morena ŋerŋgaur tocmo, mina min motocmo keca mairikat.
9 O grande dragão foi lançado fora. Ele é a antiga serpente chamada diabo ou Satanás, que engana o mundo todo. Ele e os seus anjos foram lançado à terra.
10 Ri, aku waracrinanna, ramoot ianna kamma tamuŋna auŋmo gaind ŋgaca mbopatna, “Mandeaca aina Raraŋ Aetaniaca aimo mac nda maaŋgɨri, na mana gargara raekca malaruri, na mandeaca Raraŋ Aetaniacna bubuoca ma kɨpca malaruri. Na an ramootmo, Raraŋ Aetaniaca manmo larapaca babuca mbagɨrica kɨpca aimo mac nda aŋgɨna ramoot, na ma gargar aniacapa, i aniaca aŋgɨrinan. Na an paparuna ramootta aina Iesusa rɨpacrena laiplacarmo, paparuna kamb toprena, na ma minmo mouŋapa ramo, Raraŋ Aetaniacna lamnɨac ŋgoutmo ma paparuna kamb toprena, na mandeaca Raraŋ Aetaniacna mbaiŋna aiŋa morena ŋerŋgaura manmo pɨkɨn nakeca mairikri.
10 Então ouvi uma forte voz do céu que dizia: "Agora veio a salvação, o poder e o Reino do nosso Deus, e a autoridade do seu Cristo, pois foi lançado fora o acusador dos nossos irmãos, que os acusa diante do nosso Deus, dia e noite.
11 Na aina laiplacara manmo Sipsip Nuocna racaindpaikapa, kam wembaŋ laŋ gidik mbuŋmo, wiwitia gagraca manmo moa irikrinan. Na mina menacna moca mba nduri, mina ndorita eteacna wat kecarina rugutta mba morenanna.
11 Eles o venceram pelo sangue do Cordeiro e pela palavra do testemunho que deram; diante da morte, não amaram a própria vida.
12 Ainda moca tamuŋna auŋapa man ndeacrenanna, ne muruŋcamiŋa ne toŋgoraŋ. Na u gan tiacarpaikapa, macait ndeacrenanna, unmbaina kadmai, u makukar anikca mbuknandet. Paparuna Ramootta oŋ ndambuŋ mairikri, na ma nikkakat bagaraniacap. Na ma lamŋirenan, ma kɨdrɨk teker ŋgoinap.”
12 Portanto, celebrem, ó céus, e os que neles habitam! Mas, ai da terra e do mar, pois o diabo desceu até vocês! Ele está cheio de fúria, pois sabe que lhe resta pouco tempo".
13 Na an nduop aniaca watrinanna, mina manmo gan tiacarpaikca keca mairikat, ri, ma taŋga an meac mbitaca nuocna mooŋnuoca mɨrrinanmo ootrina.
13 Quando o dragão viu que havia sido lançado à terra, começou a perseguir a mulher que dera à luz o menino.
14 Ainda moca mina an meacmo targau aniacna wɨkniŋ neaŋga, ma an mbuŋa raica ndona ramtaɨr kocorta taupna auŋa taŋga eacna. Te, ma an nduop aniacmo waekeca tawanmbaica eacna. Na an taup mbuŋa mina manmo matau ŋgoinna raupŋina, manmo amta reikca neaŋ amraŋnandet, na taŋi iarir mbonkacapa tɨpna mɨn.
14 Foram dadas à mulher as duas asas da grande águia, para que ela pudesse voar para o lugar que lhe havia sido preparado no deserto, onde seria sustentada durante um tempo, tempos e meio tempo, fora do alcance da serpente.
15 Ri, an nduop aniaca ndona up mbuŋa, pukca mo larurinan. Na an pukca ma gom aniacna kirar toc ndaruca, an meacmo raŋgairinan. Na an nduopa toŋgorinanna, an pukca an meacmo kocnai aŋgɨca taŋcari.
15 Então a serpente fez jorrar da sua boca água como um rio, para alcançar a mulher e arrastá-la com a correnteza.
16 Na tiacarpaikca an meacmo otacrina. Ma ndona upmo gootca, an gom tocna pukca nduop aniaca ndona up mbuŋa moa larurinanmo, ma matuocat.
16 A terra, porém, ajudou a mulher, abrindo a boca e engolindo o rio que o dragão fizera jorrar da sua boca.
17 Ainda moca an nduop aniaca an meacmo nikkatacariatna, ri, ma taŋga an meacna rɨmbɨnarapa, ŋgamrirmo ruŋrinan, na anna an meikramtaɨra Raraŋ Aetaniacna tɨpemb wandikapa, Iesusna kambmo wiwitirenan, na mina anna raŋgairena.
17 O dragão irou-se contra a mulher e saiu para guerrear contra o restante da sua descendência, os que obedecem aos mandamentos de Deus e se mantêm fiéis ao testemunho de Jesus.
18 Ainda moca an nduop aniaca maŋara wɨtɨkca eacrina.
18 Então o dragão se pôs em pé na areia do mar.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Apocalipse 12, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.