Marcos 6

cfm (CFM) vs ARA

Sair da comparação
ARA Almeida Revista e Atualizada 1993
1 Jesuh cu cuvai hmun in a suahnak khua ah a feh ih a dungthluntu pawl nih an thlun.
1 Tendo Jesus partido dali, foi para a sua terra, e os seus discípulos o acompanharam.
2 Sabbath ni ah sinakok ah thu zirh a thok. A thuzirhmi a theitu mi tampi cu an mang a bang ngai ih, “Hivai pa nih hi thil pawl hi khoituʼn a ngah? A sinih pekmi hivai fitnak hi zangtu fitnak a i? Zangtin himang mangbangza hi teh a kut in a tuah thiam?
2 Chegando o sábado, passou a ensinar na sinagoga; e muitos, ouvindo-o, se maravilhavam, dizendo: Donde vêm a este estas coisas? Que sabedoria é esta que lhe foi dada? E como se fazem tais maravilhas por suas mãos?
3 Ani cu Mary ih fapa, James, Joses, Judas le Simon le pawl ih upa, lettama pa khi a si lo maw? A naunu le khaw hiva kan sinah an um ve i lo maw?” tiah an ti. Cun an ni le nih Jesuh cu an hnong.
3 Não é este o carpinteiro, filho de Maria, irmão de Tiago, José, Judas e Simão? E não vivem aqui entre nós suas irmãs? E escandalizavam-se nele.
4 Cun Jesuh nih an sinah, “Profet cu ama ih khua le ram, a sungkhat pawl le a sungkua hrello hmun dang ah cu an upat,” tiah a ti hnei.
4 Jesus, porém, lhes disse: Não há profeta sem honra, senão na sua terra, entre os seus parentes e na sua casa.
5 Cun cuvai hmun ah cun mifak temte tlunah a kut a suang ih a damter; cuvai hrello mangbangza zangkhaw a tuah lo.
5 Não pôde fazer ali nenhum milagre, senão curar uns poucos enfermos, impondo-lhes as mãos.
6 Cun an zuplonak ruangah Jesuh cu a mangbang.
6 Admirou-se da incredulidade deles. Contudo, percorria as aldeias circunvizinhas, a ensinar.
7 Cule minung hleinih cu a ko hnei ih pa nih panih in a thlah hnei. Cun thlarau sia pawl tlunih thuneih theinak a pe hnei.
7 Chamou Jesus os doze e passou a enviá-los de dois a dois, dando-lhes autoridade sobre os espíritos imundos.
8 Cule an sinah, “Nan khualtlotnak ah fiangṭhulh hrello zangkhaw keng hlah uh — caw i seh, khualtlotnak zal i seh, paisa bawm sungah paisa i seh, keng hlah uh.
8 Ordenou-lhes que nada levassem para o caminho, exceto um bordão; nem pão, nem alforje, nem dinheiro;
9 Kedap cu hru uh, asinain angki hlei keng hlah uh,” tiah thu a pe hnei.
9 que fossem calçados de sandálias e não usassem duas túnicas.
10 Cun an sinah, “Inn sung nan luh cangcang in, nan feh sal hlan lo cuvai inn ah nan cam thok.
10 E recomendou-lhes: Quando entrardes nalguma casa, permanecei aí até vos retirardes do lugar.
11 Cun riah-inn nan ta cohlang lo ih nan thu nan ta ngai lo tu khua cu, an khua nan suah tak tikah, anma dokalhnak fiahpittu ah, nan ke ih leivut cu thingta uh,” tiah a ti hnei.
11 Se nalgum lugar não vos receberem nem vos ouvirem, ao sairdes dali, sacudi o pó dos pés, em testemunho contra eles.
12 Curuangah an feh ih sirfaknak ding thu an phuang.
12 Então, saindo eles, pregavam ao povo que se arrependesse;
13 Khawsia tamngai an dawi suak ih mifak tamngai khaw hriak an culh ih an damter.
13 expeliam muitos demônios e curavam numerosos enfermos, ungindo-os com óleo.
14 Jesuh ih hmin a than tuk ruangah Siangpahrang Herod nih Jesuh ih thuhla cu a thei ve. Mi hrekkhat nih, “Baptisma petu Johan cu thihnak in a thosal. Curuangah hi mangbangza thil pawl tuahtheinak huham cu Jesuh sinah ṭuan a ṭuan i thok,” tiah an ti.
14 Chegou isto aos ouvidos do rei Herodes, porque o nome de Jesus já se tornara notório; e alguns diziam: João Batista ressuscitou dentre os mortos, e, por isso, nele operam forças miraculosas.
15 Mi dang pawl nih, “Elijah a si,” tiah an ti.
15 Outros diziam: É Elias; ainda outros: É profeta como um dos profetas.
16 Asinain Herod nih cuvai thu a theih ve tikah, “A hngawng ka ṭhawh termi Johan a si kau, thihnak in a thosal si lai tu!” tiah a ti.
16 Herodes, porém, ouvindo isto, disse: É João, a quem eu mandei decapitar, que ressurgiu.
17 Zangahtihle Herod ama rori nih a naupa Filip ih nupi Herodias ruangah mi a thlah ih Johan cu a tlai ter hnei, cule hri thawn khit pit in thawng thla dingin thu a pek dahmi a i. Zangruangah tih le Herod nih a nau pa Filip ih nupi Herodias cu nupi ah a ṭhit ruangah a i.
17 Porque o mesmo Herodes, por causa de Herodias, mulher de seu irmão Filipe (porquanto Herodes se casara com ela), mandara prender a João e atá-lo no cárcere.
18 Zangahtihle Johan nih Herod sinah, “Na naupa ih nupi na ṭhit cu daan nih a duh lo,” tiah a tih tak dah ruangah a i.
18 Pois João lhe dizia: Não te é lícito possuir a mulher de teu irmão.
19 Curuangah Herodias nih Johan cu a mit a kem ih thah a duh; Asinain a that thei lo.
19 E Herodias o odiava, querendo matá-lo, e não podia.
20 Zangruangah tih le Johan cu mi dingfel le mi thianghlim a i tih Herod nih a fiah ruangah a ṭih ih a hum. Herod nih Johan ih thu a theih tikah, thin buai ngai in a um, cule a thusipmi cu lungawi ngai in ngai a duh thotho.
20 Porque Herodes temia a João, sabendo que era homem justo e santo, e o tinha em segurança. E, quando o ouvia, ficava perplexo, escutando-o de boa mente.
21 Cun Herod nih a suahni lopnak ah bawi upa pawl, ralbawi pawl le Galilee peng ih upa pawl hrangah zanriah ei khatnak puai a tuah ih, Herodias cu tikcu remcang a ngah.
21 E, chegando um dia favorável, em que Herodes no seu aniversário natalício dera um banquete aos seus dignitários, aos oficiais militares e aos principais da Galileia,
22 Herodias ih fanu cu a rong lut ih a lam, Herod le a mikhual pawl cu an lung a awi ngai. Cun Siangpahrang pa nih numi nute sinah cun, “Na duhmi hmahhmah cu ka hler la ta pe thok,” tiah a ti.
22 entrou a filha de Herodias e, dançando, agradou a Herodes e aos seus convivas. Então, disse o rei à jovem: Pede-me o que quiseres, e eu to darei.
23 Cun cuvai nute sinah, “Ka na hlerhmi poh cu ta ka pe thok, ka ram a hrek tiang khaw ta pe thok!” tiah siatti dingin thu a kam.
23 E jurou-lhe: Se pedires mesmo que seja a metade do meu reino, eu ta darei.
24 Cun cuvai nute cu a feh ih a nu sinah, “Zangtu ka hler thok?” tiah a sut.
24 Saindo ela, perguntou à sua mãe: Que pedirei? Esta respondeu: A cabeça de João Batista.
25 Cun cuvai nu cu zamrang ngai in siangpahrang pa sinah a feh lohli ih, “Baptisma petu Johan ih lu cu kheng thawn in ka pe lohli la ka duh,” tiah a hler.
25 No mesmo instante, voltando apressadamente para junto do rei, disse: Quero que, sem demora, me dês num prato a cabeça de João Batista.
26 Cun siangpahrang pa cu a riah a se ngai, asinain siatti dingin thu a kam cem ruangah le a mikhual pawl ruangah cuvai nu ih hlerhmi cu a el thei lo.
26 Entristeceu-se profundamente o rei; mas, por causa do juramento e dos que estavam com ele à mesa, não lha quis negar.
27 Siangpahrang pa nih mithattu a thlah lohli ih Johan ih lu la dingin thu a pe. Cuvai pa cu thawnginn songah a va feh ih Johan ih lu cu a va tan.
27 E, enviando logo o executor, mandou que lhe trouxessem a cabeça de João. Ele foi, e o decapitou no cárcere,
28 Cun Johan ih lu cu kheng thawn a keng ta ih numi nute cu a pe. Cule numi nute nih a nu sinah a pe.
28 e, trazendo a cabeça num prato, a entregou à jovem, e esta, por sua vez, a sua mãe.
29 Cuvai thu cu Johan ih dungthluntu pawl nih an fiah tikah, an feh ih a ruak cu an la, cule thlan ah an phum.
29 Os discípulos de João, logo que souberam disto, vieram, levaram-lhe o corpo e o depositaram no túmulo.
30 Cun a forhthlah pawl cu Jesuh sinah an hmuakkhawm fa ih an tuahmi hmahhmah le an zirhmi hmahhmah cu a zaten an sim.
30 Voltaram os apóstolos à presença de Jesus e lhe relataram tudo quanto haviam feito e ensinado.
31 Cun ani nih an sinah, “Ram ṭhing ah nanma thawn hlang kan feh thok ih kan va cawlhnga thok,” tiah a ti hnei. Zangahtihle mi lut suak an tamtuk ruangah caw ei can rori hman an nei lo.
31 E ele lhes disse: Vinde repousar um pouco, à parte, num lugar deserto; porque eles não tinham tempo nem para comer, visto serem numerosos os que iam e vinham.
32 Cun ram ṭhing la ah anma hlang lawng thawn an feh.
32 Então, foram sós no barco para um lugar solitário.
33 Mipi pawl nih an pawh lai cu an hmu ih hutu le an si tih an fiah tikah khua cangcang in ke thawn an zuang. Cule Jesuh le a dungthluntu pawl ih bat hlan ah an ban.
33 Muitos, porém, os viram partir e, reconhecendo-os, correram para lá, a pé, de todas as cidades, e chegaram antes deles.
34 Jesuh cu lawng sungin a suah tikah, miburpi cu a hmu hnei, cule khaltu nei lo tuu mang an ih ruangah a thinfak hnei. Cule thu tamngai a zirh hnei.
34 Ao desembarcar, viu Jesus uma grande multidão e compadeceu-se deles, porque eram como ovelhas que não têm pastor. E passou a ensinar-lhes muitas coisas.
35 Cun ni a sim i tikah, a dungthluntu pawl cu Jesuh sinah an feh ih, “Hi hmun hi ram ṭhing a i, ni le a sim ngai i cem.
35 Em declinando a tarde, vieram os discípulos a Jesus e lhe disseram: É deserto este lugar, e já avançada a hora;
36 Mipi pawl hi, kiangkap ih lo le khua pawl ah thlah hnei la, ei ding thil zangtumaw tal leih fa seu,” tiah an ti.
36 despede-os para que, passando pelos campos ao redor e pelas aldeias, comprem para si o que comer.
37 Asinain Jesuh nih, “Ei ding cu nan nih pe uh,” tiah a sawn hnei.
37 Porém ele lhes respondeu: Dai-lhes vós mesmos de comer. Disseram-lhe: Iremos comprar duzentos denários de pão para lhes dar de comer?
38 Cule ani nih an sinah, “Sang hlawm khawzat nan nei? Feh uhla zoh uh,” tiah a ti hnei.
38 E ele lhes disse: Quantos pães tendes? Ide ver! E, sabendo-o eles, responderam: Cinco pães e dois peixes.
39 Cule a dungthluntu pawl sinah, mipi pawl cu ta hring tlun ah a bur a bur in to ter dingah, thu a pe hnei.
39 Então, Jesus lhes ordenou que todos se assentassem, em grupos, sobre a relva verde.
40 Curuangah mipi pawl cu zakhat bur, sawmnga bur tin an to.
40 E o fizeram, repartindo-se em grupos de cem em cem e de cinquenta em cinquenta.
41 Cun sang hlawm nga le nga panih cu a la ih, van la zoh in lungawithu a sim. Cule sang cu a seu ih mipi pawl zem dingah a dungthluntu pawl sinah a pe. Cun nga panih khaw cu an zate sinah a zem.
41 Tomando ele os cinco pães e os dois peixes, erguendo os olhos ao céu, os abençoou; e, partindo os pães, deu-os aos discípulos para que os distribuíssem; e por todos repartiu também os dois peixes.
42 Cule an zaten an ei ih an khop ngai.
42 Todos comeram e se fartaram;
43 An hlahmi nga le sang nepnawi pawl cu a dungthluntu pawl nih an sar ih khoto hleinih a khat in an sar.
43 e ainda recolheram doze cestos cheios de pedaços de pão e de peixe.
44 Cuvai sang eitu pawl cu pami hlang ah 5,000 an i.
44 Os que comeram dos pães eram cinco mil homens.
45 Jesuh nih mipi pawl a tlun ter hnei laiah, tili ral ih Bethsaida khua ah feh khan dingin a dungthluntu pawl cu hmakhatte ah lawng sungah a lut ter hnei.
45 Logo a seguir, compeliu Jesus os seus discípulos a embarcar e passar adiante para o outro lado, a Betsaida, enquanto ele despedia a multidão.
46 Cun Jesuh cu mipi pawl tlun hnukah, thla cam dingin tlang tlunah a kai.
46 E, tendo-os despedido, subiu ao monte para orar.
47 Cun ni a sim i tikah, lawng cu tili laifang ah a um ih Jesuh cu tili kam ah ama kau a um.
47 Ao cair da tarde, estava o barco no meio do mar, e ele, sozinho em terra.
48 Zil cu anma la ah a zuan ruangah, a dungthluntu pawl cu harsa ngaiin lawng an to cu a hmu hnei. Curuangah zingmaw khawvang hlan hrawngah tili tlunin an sinah a feh. An sin a tian tikah lattak hnei a tum.
48 E, vendo-os em dificuldade a remar, porque o vento lhes era contrário, por volta da quarta vigília da noite, veio ter com eles, andando por sobre o mar; e queria tomar-lhes a dianteira.
49 Cun ti tlunih a feh cu an hmuh tikah, muthla ah an tih ih an hek ciamco.
49 Eles, porém, vendo-o andar sobre o mar, pensaram tratar-se de um fantasma e gritaram.
50 Zangahtihle an zaten an hmu ih an ṭih tuk.
50 Pois todos ficaram aterrados à vista dele. Mas logo lhes falou e disse: Tende bom ânimo! Sou eu. Não temais!
51 Cun a dungthluntu pawl sin lawng sungah a lut ih zil cu a dai. Cun dungthluntu pawl cu an mang a bang ngai.
51 E subiu para o barco para estar com eles, e o vento cessou. Ficaram entre si atônitos,
52 Zangahtihle an lung a ruh tuk ruangah mi 5,000 caw a darmi ih a tih duhsatnak khaw an fiahthiam lo.
52 porque não haviam compreendido o milagre dos pães; antes, o seu coração estava endurecido.
53 Cun tili an tan ngah tikah Gennesaret ah an ban, cule an lawng cu tikap ah an khit.
53 Estando já no outro lado, chegaram a terra, em Genesaré, onde aportaram.
54 Lawng sung in an ṭum tikah, mipi pawl nih Jesuh cu an fiah thiam lohli.
54 Saindo eles do barco, logo o povo reconheceu Jesus;
55 Cun cuvai ram kiangkap pawl hmahhmah ah an zuang ih, Jesuh a um tih an fiahnak hmun cangcang ah mifak pawl cu an ihnak tangthah thawn an tian pit.
55 e, percorrendo toda aquela região, traziam em leitos os enfermos, para onde ouviam que ele estava.
56 Cun Jesuh ih fehnak hmun khawte cang ah iseh, khawpi cang le lo tiangah khaw iseh, mifak pawl cu dawr hmun ah an tian pit. Jesuh ih hnipuan zimte tal tham ter dingah an hler. Cule a tham ngahtu hmahhmah cu an dam.
56 Onde quer que ele entrasse nas aldeias, cidades ou campos, punham os enfermos nas praças, rogando-lhe que os deixasse tocar ao menos na orla da sua veste; e quantos a tocavam saíam curados.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 6, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.