Marcos 5
cfm (CFM) vs VC
1 Cun Jesuh le a dungthluntu pawl cu Galilee tili khatla ral ih Gerasenes ram an va ban.
1 Passaram à outra margem do lago, ao território dos gerasenos.
2 Cun Jesuh cu lawng sung in a ṭum ih, thlarau sia ih molhmi pa pakhat cu thlan sung in suak pit in Jesuh sinah a tiang lohli.
2 Assim que saíram da barca, um homem possesso do espírito imundo saiu do cemitério
3 Cuvai pa cu thlan lakih ummi a i. Hutu khaw nih thirhri hman in an khih thei lomi pa a si.
3 onde tinha seu refúgio e veio-lhe ao encontro. Não podiam atá-lo nem com cadeia, mesmo nos sepulcros,
4 Ke khihnak hri le thirhri pawl thawn hma tamngai an khit na in cuvai hri pawl cu a catter hnei colh ih hutu khaw cuvai pa neh thei dingin an tha a ṭha lo.
4 pois tinha sido ligado muitas vezes com grilhões e cadeias, mas os despedaçara e ninguém o podia subjugar.
5 Sun zan in thlan lak le tlang lakah a hek ih ama le ma khaw lung thawn a at fa.
5 Sempre, dia e noite, andava pelos sepulcros e nos montes, gritando e ferindo-se com pedras.
6 Cun lam hla in Jesuh a hei hmuh tikah, a va zuang ih Jesuh ih hmai ah cun a khuk a bil.
6 Vendo Jesus de longe, correu e prostrou-se diante dele, gritando em alta voz:
7 Cun a aw neih patawp in a hek ih, “Cungnungbik Pathian ih Fapa, Jesuh! Nang le kei cu zangtu kan pehtlai fa? Pathian hmin in ta ka dil, ka hrem hram hlah!” tiah a ti.
7 Que queres de mim, Jesus, Filho do Deus Altíssimo?Conjuro-te por Deus, que não me atormentes.
8 (Zangahtihle Jesuh nih a sinah, “Nang thlarau sia, hi pa ih sung in suak!” tiah a tih takdah ruangah a si.)
8 É que Jesus lhe dizia: Espírito imundo, sai deste homem!
9 Cun Jesuh nih, “Na hmin hu a si?” tiah a sut.
9 Perguntou-lhe Jesus: Qual é o teu nome? Respondeu-lhe: Legião é o meu nome, porque somos muitos.
10 Cun cuvai pa nih thlarau thianglo pawl cuvai ram in dawi hnei colh lo dingah Jesuh cu thungai thlak in a dil.
10 E pediam-lhe com instância que não os lançasse fora daquela região.
11 Culaifangah cuvai kiangkap tlanghmual hrial ah vok rual tampi an tlang deido.
11 Ora, uma grande manada de porcos andava pastando ali junto do monte.
12 Cun thlarau thianglo pawl nih Jesuh sinah, “Vok rual sinah kan hei thlah, an sungah kan lut ter,” tiah an hler.
12 E os espíritos suplicavam-lhe: Manda-nos para os porcos, para entrarmos neles.
13 An hlerh mangin Jesuh nih a sian hnei. Thlarau thianglo pawl cu cuvai pa ih sungin an suak ih vok rual sungah an lut. Cun vok rual pawl — an zatein 2,000 hrawng — cu kak lakah an dawp ih tili sungah ṭil pit in an thi.
13 Jesus lhos permitiu. Então os espíritos imundos, tendo saído, entraram nos porcos; e a manada, de uns dois mil, precipitou-se no mar, afogando-se.
14 Vok kiltu pawl cu an va zuang ih, cuvai thuhla cu khawpi sung le ram sungah an than ciamco. Cun mipi pawl cu thil cangmi zoh dingah an va feh.
14 Fugiram os pastores e narraram o fato na cidade e pelos arredores. Então saíram a ver o que tinha acontecido.
15 Mipi pawl cu Jesuh sin an va tiang. Thlarau sia “Burpi” ih molhmi pa cu hnipuan a hru ih a lungfim te in an va hmu, cule an ṭih.
15 Aproximaram-se de Jesus e viram o possesso assentado, coberto com seu manto e calmo, ele que tinha sido possuído pela Legião. E o pânico apoderou-se deles.
16 Thlarau sia ih molhmi pa tlun ih thil cangmi le vok rual tlun ih thil cangmi a hmutu pawl nih cuvai thu cu mi an sim.
16 As testemunhas do fato contaram-lhes como havia acontecido isso ao endemoninhado, e o caso dos porcos.
17 Cun mipi pawl nih Jesuh cu an ram in suak dingah an hler.
17 Começaram então a rogar-lhe que se retirasse da sua região.
18 Cule Jesuh cu lawng sungih a luh tikah, thlarau sia ih luhhnawh dah mi pa nih a sinah um dingin a hler.
18 Quando ele subia para a barca, veio o que tinha sido possesso e pediu-lhe permissão de acompanhá-lo.
19 Asinain Jesuh nih a sian lo ih a sinah, “Inn ah va ṭin pit in na sungkua pawl sinah, Bawipa nih na hrangah zangtluk thil maksak a tuah tihle zangtluk in na tlun ah thinfahnak a nei tih khi va sim hnei sawn,” tiah a forh.
19 Jesus não o admitiu, mas disse-lhe: Vai para casa, para junto dos teus e anuncia-lhes tudo o que o Senhor fez por ti, e como se compadeceu de ti.
20 Cun cuvai pa cu a va feh ih Jesuh nih a hrangih a tuahsak mi thuhla cu Dekhapolis ram sungah a sim. Cun mi hmahhmah an mang a bang.
20 Foi-se ele e começou a publicar, na Decápole, tudo o que Jesus lhe havia feito. E todos se admiravam.
21 Cun Jesuh cu tili khatla ral ah lawng thawn a feh sal. Jesuh ih hram ah minung tamngai an hmuakkhawm fa, cule Jesuh cu tili kam ah a si.
21 Tendo Jesus navegado outra vez para a margem oposta, de novo afluiu a ele uma grande multidão. Ele se achava à beira do mar, quando
22 Cun sinakok uktu pawl lakih pakhat, a hmin ah Jairas tihmi pa a tiangih Jesuh a hmuh tikah a ke hram ah a bok ih,
22 um dos chefes da sinagoga, chamado Jairo, se apresentou e, à sua vista, lançou-se-lhe aos pés,
23 thungai thlakin thinfak a dil, “Ka fanu te a thi i ngaingai thok. A dam ih a nun theinak dingah kan sinah tiangin ka fanu ih tlun ah na kut suang hram,” tiah a ti.
23 rogando-lhe com insistência: Minha filhinha está nas últimas. Vem, impõe-lhe as mãos para que se salve e viva.
24 Cun Jesuh cu cuvai pa thawn an feh. Mipi tamngai nih an thlun ih Jesuh cu an pah pah deido.
24 Jesus foi com ele e grande multidão o seguia, comprimindo-o.
25 Cuvai hmun ah kum hleinih sung thi-dok fahnak ih a faktu numi pakhat a um.
25 Ora, havia ali uma mulher que já por doze anos padecia de um fluxo de sangue.
26 A neihmi hmahhmah ne kau in sibawi tamngai sinah a tuamhlawm fa cem naʼn dam hoi loʼn a bese deuhdeuh.
26 Sofrera muito nas mãos de vários médicos, gastando tudo o que possuía, sem achar nenhum alívio; pelo contrário, piorava cada vez mais.
27 Cuvai nu cu Jesuh ih thuhla a thei ih mipi pawl lakin Jesuh cu a dung laʼn a thlun, cule Jesuh ih puan cu a tham.
27 Tendo ela ouvido falar de Jesus, veio por detrás, entre a multidão, e tocou-lhe no manto.
28 Zangahtihle, “A puan tal ka tham ngah ahcun ka dam kau thok,” tiah a ti.
28 Dizia ela consigo: Se tocar, ainda que seja na orla do seu manto, estarei curada.
29 Hmakhatte ah a thi dokmi cu a dam ih a fahnak in damter a i cem tih khaw a taksa nih a fiah.
29 Ora, no mesmo instante se lhe estancou a fonte de sangue, e ela teve a sensação de estar curada.
30 Jesuh cu a sung in a huham a suak tih a fiahfa lohli, cule mipi la ah a herfa ih, “Hutu nih ka puan nan tham?” tiah a sut hnei.
30 Jesus percebeu imediatamente que saíra dele uma força e, voltando-se para o povo, perguntou: Quem tocou minhas vestes?
31 Cun a dungthluntu pawl nih a sinah, “Mipi pawl nih ta pah eng deido cu na hmu kau, zangtin ‘Hutu nih ka puan nan tham?’ na ti thiam,” tiah an let.
31 Responderam-lhe os seus discípulos: Vês que a multidão te comprime e perguntas: Quem me tocou?
32 A puan thamtu fiah duh ah kiangkap pawl cu a zoh.
32 E ele olhava em derredor para ver quem o fizera.
33 Asinain numi nu cu, a cung ih thil cangmi cu a fiah ih, ṭih le ṭhia pah in Jesuh ih ke hram ah a bok. Cule Jesuh sinah thudik zaten a sim colh.
33 Ora, a mulher, atemorizada e trêmula, sabendo o que nela se tinha passado, veio lançar-se-lhe aos pés e contou-lhe toda a verdade.
34 Cun Jesuh nih a sinah, “Ka fanu, na zupnak nih ta damter cem, hnangamten va feh la na fahnak in dam dah hram law,” tiah a ti.
34 Mas ele lhe disse: Filha, a tua fé te salvou. Vai em paz e sê curada do teu mal.
35 Jesuh cu a ṭon ngelngo lai ah, sinakok uktu pa ih inn in mi an tiang ih, “Na fanu cu a thi cem. Zangruangah Sayapa cu na hnaihnok rih ngelngo?” tiah an ti.
35 Enquanto ainda falava, chegou alguém da casa do chefe da sinagoga, anunciando: Tua filha morreu. Para que ainda incomodas o Mestre?
36 Asinain Jesuh nih an ṭonmi cu zanghrel lo in sinakok uktu pa sinah, “Ṭih vai hlah, zum kau lai ci,” tiah a ti.
36 Ouvindo Jesus a notícia que era transmitida, dirigiu-se ao chefe da sinagoga: Não temas; crê somente.
37 Jesuh nih Peter, James, le James ih naupa Johan hrello hutukhaw a dung thlun a sian hnei lo.
37 E não permitiu que ninguém o acompanhasse, senão Pedro, Tiago e João, irmão de Tiago.
38 Sinakok uktu pa ih inn an va bat tikah, mipi pawl ṭap le aihram in an buai deido cu a va hmu hnei.
38 Ao chegar à casa do chefe da sinagoga, viu o alvoroço e os que estavam chorando e fazendo grandes lamentações.
39 Cun inn songah a lut ih an sinah, “Zangruangah ṭap le aihram in nan buai deido? Hi nappang nute hi a thi lo pi — a ihhmul mi a i!” tiah a ti hnei.
39 Ele entrou e disse-lhes: Por que todo esse barulho e esses choros? A menina não morreu. Ela está dormindo.
40 Cun mipi pawl nih Jesuh cu an hnihsan. Cun Jesuh nih an zaten lengah a suak ter hnei colh. Nappang nu ih nu le pa le a ṭhit tak hneimi pawl thawn nappang nu ih umnak ah cun an lut.
40 Mas riam-se dele. Contudo, tendo mandado sair todos, tomou o pai e a mãe da menina e os que levava consigo, e entrou onde a menina estava deitada.
41 Cun a kut in nappang nu cu a tlai ih, “Talitha, koum!” tiah a ti. A sullam cu “Nute, hang tho ta ti!” tinak a i.
41 Segurou a mão da menina e disse-lhe: Talita cumi, que quer dizer: Menina, ordeno-te, levanta-te!
42 Hmakhatte ah nappang nu a hang tho lohli ih a feh. (Zangahtihle cuvai nu cu kum hleinih mi a i.) Cucu an mang a bang taktak.
42 E imediatamente a menina se levantou e se pôs a caminhar {pois contava doze anos}. Eles ficaram assombrados.
43 Cun Jesuh nih hi thu hi hukhaw fiah ter lo dingin khoh ngaiin thu a pe hnei ih cuvai nu ih ei dingah thil pakhat khat pek a forh hnei.
43 Ordenou-lhes severamente que ninguém o soubesse, e mandou que lhe dessem de comer.Jesus de Nazaré
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 5, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.