Marcos 14

cfm (CFM) vs VC

Sair da comparação
VC Versão Católica
1 Lantak Puai le Colh tello Sang Puai kim ding cu ni nih kau a duh. Puithiam upa pawl le daanthiam pawl nih Jesuh cu a thupten tlaih thei dan ding le thah thei dan ding an hrawl.
1 Ora, dali a dois dias seria a festa da Páscoa e dos {pães} Ázimos; e os sumos sacerdotes e os escribas buscavam algum meio de prender Jesus à traição para matá-lo.
2 Asinain, “Puai can ah cu i hlah seh, mipi pawl an buai pang thok,” tiah an ti.
2 Mas não durante a festa, diziam eles, para não haver talvez algum tumulto entre o povo.
3 Cun Jesuh cu Bethani khua, pharfah a tuar ta dah tu Simon inn ah a um ih caw a ei lai ah, a man khung ngaimi le a thianghlim mi hriak rimhmui cu alabaster lung ih tuahmi thawl thawn kengta pit in numi nu pakhat cu a tiang. Cuvai thawl cu a phak ih hriak rimhmui cu Jesuh ih lu ah a burh.
3 Jesus se achava em Betânia, em casa de Simão, o leproso. Quando ele se pôs à mesa, entrou uma mulher trazendo um vaso de alabastro cheio de um perfume de nardo puro, de grande preço, e, quebrando o vaso, derramou-lho sobre a cabeça.
4 Mi hrekkhat cu an thin a se ih, “Zangruangah hi hriak rimhmui cu a riaral ter men?
4 Alguns, porém, ficaram indignados e disseram entre si: Por que este desperdício de bálsamo?
5 Zangahtihle hivai hriak cu Ngun tangka zathum nakih tam ah zuar pit in mi fahrah pek sawn thok a i naʼn,” tiah an ti. Cule numi nu cu an mawhthluk.
5 Poder-se-ia tê-lo vendido por mais de trezentos denários, e os dar aos pobres. E irritavam-se contra ela.
6 Asinain Jesuh nih, “A ma ten umter uh. Zangruangah numi nu cu nan hnaihnok ngelngo? Ani nih ka cungah thil ṭha a tuah.
6 Mas Jesus disse-lhes: Deixai-a. Por que a molestais? Ela me fez uma boa obra.
7 Zangahtihle mi fahrah pawl cu nan sin an um reuhro thok ih, nan duh tik poh ah an cungah thil ṭha nan tuah thei. Asinain kei cu nan sinah ka um reuhro thok lo.
7 Vós sempre tendes convosco os pobres e, quando quiserdes, podeis fazer-lhes bem; mas a mim não me tendes sempre.
8 Ani nih a tuah thei tawk a tuah cem. Ka na phumnak ding hrangah ka taksa ruangpum hriak a culh cia mi a i.
8 Ela fez o que pode: embalsamou-me antecipadamente o corpo para a sepultura.
9 Cun thutak in nan ta sim, thuthang ṭha an sipnak leilung pumpuluk ah hivai a tuahmi thu hi ama hmulhlonak ah an sim reuhro thok,” tiah a ti.
9 Em verdade vos digo: onde quer que for pregado em todo o mundo o Evangelho, será contado para sua memória o que ela fez.
10 Cun dungthluntu lakih pakhat Judas Iskariot cu Jesuh zuar dingin puithiam upa pawl sinah a feh.
10 Judas Iscariotes, um dos Doze, foi avistar-se com os sumos sacerdotes para lhes entregar Jesus.
11 Cule puithiam upa pawl nih cuvai thu an theih tikah, an lung a awi ngai ih tangka pe dingin thu an kam. Cule Judas cu Jesuh zuar ding can remcang a hrawl.
11 A esta notícia, eles alegraram-se e prometeram dar-lhe dinheiro. E ele buscava ocasião oportuna para o entregar.
12 Cun Colh Telhlo Sang Puai, ni khatnak, Lantak Puai thawinak hrang tuu fa no thah ni ah, a dungthluntu pawl nih Jesuh sinah, “Lantak Puai caw cu khoitu ah ta timtuah sak nung la na duh?” tiah an sut.
12 No primeiro dia dos Ázimos, em que se imolava a Páscoa, perguntaram-lhe os discípulos: Onde queres que preparemos a refeição da Páscoa?
13 Cule a dungthluntu pawl lakih mi panih cu a hei thlah ih an sinah, “Khawpi sungah feh uhla tithawl cawitu pa thawn nan hmu fa thok, cule ani cu thlun uh.
13 Ele enviou dois dos seus discípulos, dizendo: Ide à cidade, e sair-vos-á ao encontro um homem, carregando um cântaro de água.
14 Cun khoitu inn ih a luh khaw ah, a luhnak inn ih inntek sinah, ‘Sayapa nih, ka dungthluntu pawl thawn Lantak Puai caw kan einak ding mikhual khan cu khoitu hi a si? a ti,’ tiah sut uh.
14 Segui-o e, onde ele entrar, dizei ao dono da casa: O Mestre pergunta: Onde está a sala em que devo comer a Páscoa com os meus discípulos?
15 Cule ani nih timtuah ciami tlunta khan hnempi nan ta hmuh thok, cuva cu kan hrangah timtuah uh,” tiah a ti.
15 E ele vos mostrará uma grande sala no andar superior, mobiliada e pronta. Fazei ali os preparativos.
16 Cun dungthluntu pawl cu an pok ih khawpi sung ah an feh. Jesuh ih a sipcia mangin an va hmu. Cule Lantak Puai zanriah an timtuah.
16 Partiram os discípulos para a cidade e acharam tudo como Jesus lhes havia dito, e prepararam a Páscoa.
17 Cun simla a phak tikah Jesuh cu dungthluntu hleinih pawl thawn an va feh.
17 Chegando a tarde, dirigiu-se ele para lá com os Doze.
18 Cule cabuai ih caw an ei lai ah Jesuh nih, “Thutak in nan ta sim, nan lakih mi pakhat — kei thawn caw a ei khat tu — nih ka na zuar thok,” tiah a ti hnei.
18 E enquanto estavam sentados à mesa e comiam, Jesus disse: Em verdade vos digo: um de vós que come comigo me há de entregar.
19 Dungthluntu pawl cu an riah a se ngai ih pakhat hnuk pakhat in, “Kei ka si maw?” tiah an ti.
19 Começaram a entristecer-se e a perguntar-lhe, um após outro: Porventura sou eu?
20 Jesuh nih an sinah, “Dungthluntu hleinih lakih mi pakhat, kei thawn kheng pakhat sungih sang a hnimtu hi a si.
20 Respondeu-lhes ele: É um dos Doze, que se serve comigo do mesmo prato.
21 Minung Fapa cu, a thuhla ngancia mangin, a feh taktak thok. Asinain Minung Fapa a zuartu pa cu a lamka a pit. Suak lo lawlaw in um sehla a hrangah cun a ṭha sawn thok naʼn!” tiah a ti.
21 O Filho do homem vai, segundo o que dele está escrito, mas ai daquele homem por quem o Filho do homem for traído! Melhor lhe seria que nunca tivesse nascido...
22 Cun caw an ei laiah, Jesuh nih sang cu a la, thlawsuah a pek hnukah a ṭhek ih a dungthluntu pawl sin a pe hnei, “La uh la ei uh, hihi ka taksa a si,” tiah a ti.
22 Durante a refeição, Jesus tomou o pão e, depois de o benzer, partiu-o e deu-lho, dizendo: Tomai, isto é o meu corpo.
23 Cule khuat cu a la ih lungawithu a sip hnukah a pe hnei ih an zaten an ding.
23 Em seguida, tomou o cálice, deu graças e apresentou-lho, e todos dele beberam.
24 Cun Jesuh nih an sinah, “Hihi mi tamngai hrangah ka thletmi, ka thisen ih thukam a i.
24 E disse-lhes: Isto é o meu sangue, o sangue da aliança, que é derramado por muitos.
25 Thutak in nan ta sim, Pathian Uknak sungih sabit ti thar ka din sal lai hlan lo hivai sabit ti cu ka ding i thok lo,” tiah a ti.
25 Em verdade vos digo: já não beberei do fruto da videira, até aquele dia em que o beberei de novo no Reino de Deus.
26 Cule hla an sa ih Olif Tlang ah an feh.
26 Terminado o canto dos Salmos, saíram para o monte das Oliveiras.
27 Cun Jesuh nih an sinah, “Nan zaten ka na zuangta colh thok ih ka na ramta eng thok. Zangahtihle ‘Tuukhal cu ka thawi thok ih, tuu pawl cu an ṭhekdarh colh thok,’ tiah ca thianghlim ah ngan a i.
27 E Jesus disse-lhes: Vós todos vos escandalizareis, pois está escrito: Ferirei o pastor, e as ovelhas serão dispersas {Zac 13,7}.
28 Asinain ka thawhsal hnukah Galilee ah nan hmai ah ka feh thok,” tiah a ti.
28 Mas depois que eu ressurgir, eu vos precederei na Galiléia.
29 Peter nih a sinah, “Midang pawl nih ta zuangta colh khaw seula, kei cu ka zuang thok lo,” tiah a ti.
29 Entretanto, Pedro lhe respondeu: Ainda que todos se escandalizem de ti, eu, porém, nunca!
30 Cule Jesuh nih a sinah, “Thutak in nan ta sim, nihin zan ah, ar vei nih a khuan hlanah vei thum ka na phatsan thok,” tiah a ti.
30 Jesus disse-lhe: Em verdade te digo: hoje, nesta mesma noite, antes que o galo cante duas vezes, três vezes me terás negado.
31 Asinain Peter nih nasa hlehhlo in, “Nang thawn thi ding i hman ningla, ta phatsan hrimhrim thok lo,” tiah a ti.
31 Mas Pedro repetia com maior ardor: Ainda que seja preciso morrer contigo, não te renegarei.E todos disseram o mesmo.
32 Cun Gethsemane tihmi hmun an va ban ih Jesuh nih a dungthluntu pawl sinah, “Thla ka cam sung aiva hi to khan uh,” tiah a ti.
32 Foram em seguida para o lugar chamado Getsêmani, e Jesus disse a seus discípulos: Sentai-vos aqui, enquanto vou orar.
33 Cule Peter, James le Johan cu a sinah a ṭhi ta hnei. Jesuh cu khuaruahhar le vansang ngai in a um ih,
33 Levou consigo Pedro, Tiago e João; e começou a ter pavor e a angustiar-se.
34 an sinah, “Ka thinlung hi thihnak tlak khop in rauh ngai a riah a se. Hiva ah si khan uh la ka hngak uh,” tiah a ti.
34 Disse-lhes: A minha alma está numa tristeza mortal; ficai aqui e vigiai.
35 Cun hmunhla deuh ah a feh ih leilung ah a bok, cule a canthiam a sih ahcun cuvai can cu ka sin in lan ter, tiah thla a cam.
35 Adiantando-se alguns passos, prostrou-se com a face por terra e orava que, se fosse possível, passasse dele aquela hora.
36 Cule, “Abba, ka Pa, na hrangah cun zang hmahhmah a cangthei colh. Hivai khuat hi ka sin in la hram. Asinain ka duh mangin i hlah seh, na duh mangin i sawn seh,” tiah a ti.
36 Aba! {Pai!}, suplicava ele. Tudo te é possível; afasta de mim este cálice! Contudo, não se faça o que eu quero, senão o que tu queres.
37 Cun Jesuh cu a dungthluntu pawl sinah a kir sal ih an ihhmulh khi a hmu. Cule Peter sinah, “Simon, na ihhmul maw? Nazi pakhat te hman ka na hngak thei lo maw?
37 Em seguida, foi ter com seus discípulos e achou-os dormindo. Disse a Pedro: Simão, dormes? Não pudeste vigiar uma hora!
38 Tukforhnak ih nan luh lonak dingah ihhmul loʼn hngak uh la thla cam uh. Thlarau nih a duh naʼn taksa cu a ṭawnṭai!” tiah a ti.
38 Vigiai e orai, para que não entreis em tentação. Pois o espírito está pronto, mas a carne é fraca.
39 Cule Jesuh cu a feh sal ih a hmasa mang thotho in thla a cam sal.
39 Afastou-se outra vez e orou, dizendo as mesmas palavras.
40 Cun a kir sal sei ih an ihhmulh cu a hmu hnei sei, zangahtihle an mit a rit tuk. Zangtin kan sawn sal thok tih khaw an fiah lo.
40 Voltando, achou-os de novo dormindo, porque seus olhos estavam pesados; e não sabiam o que lhe responder.
41 A vei thumnak a kir sal ih an sinah, “Nan ihhmul rih thotho a si maw? Nan cawlhnga rih zikzik maw? A tawk i. A tikcu a kim i. Minung Fapa cu misual pawl kut sungah zuar a i cem.
41 Voltando pela terceira vez, disse-lhes: Dormi e descansai. Basta! Veio a hora! O Filho do homem vai ser entregue nas mãos dos pecadores.
42 Tho uh, feh u sing. Zohhnik uh, ka na zuartu pa a ban i,” tiah a ti.
42 Levantai-vos e vamos! Aproxima-se o que me há de entregar.
43 Cun a ṭon berbo laiah, hmakhatte ah, dungthluntu hleinih lakih pakhat, Judas cu puithiam upa pawl, daanthiam pawl le mi upa pawl ih thlahmi talhvawng le ralnam keng miburpi thawn an tiang
43 Ainda falava, quando chegou Judas Iscariotes, um dos Doze, e com ele um bando armado de espadas e cacetes, enviado pelos sumos sacerdotes, escribas e anciãos.
44 Mi zuartu pa nih, “Ka hnap thokmi pa cu nan tlaih duhmi pa a i. Tlai uhla ṭhaten kil pit in ṭhi ta uh,” tiah hminhlitnak a pe hnei cia.
44 Ora, o traidor tinha-lhes dado o seguinte sinal: Aquele a quem eu beijar é ele. Prendei-o e levai-o com cuidado.
45 Judas cu a tian cang in Jesuh sin a feh lohli ih, “Rabbi,” tiah a ti ih a hnam.
45 Assim que ele se aproximou de Jesus, disse: Rabi!, e o beijou.
46 Cun Jesuh cu an tlai ih an khit.
46 Lançaram-lhe as mãos e o prenderam.
47 Asinain cuvai hmun ih a dingtu mi pakhat nih ralnam a zuk ih puithiam lubik ih sinum paiʼ nakawr cu ṭot in a sat.
47 Um dos circunstantes tirou da espada, feriu o servo do sumo sacerdote e decepou-lhe a orelha.
48 Cule Jesuh nih an sinah, “Damiah tlai ding mangin ralnam le talhvawng thawn ka na tlai dingah maw nan tiang?
48 Mas Jesus tomou a palavra e disse-lhes: Como a um bandido, saístes com espadas e cacetes para prender-me!
49 Biakinn ah thu zirh in ni cangcang nan sinah ka um ih ka na tlai eng lo. Asinain Ca Thianghlim cu a kim a ṭul,” tiah a ti.
49 Entretanto, todos os dias estava convosco, ensinando no templo, e não me prendestes. Mas isso acontece para que se cumpram as Escrituras.
50 Cule a dungthluntu pawl nih an ramta ih an zuangta colh.
50 Então todos o abandonaram e fugiram.
51 Cun puan pate kau a sinmi tlangval pakhat nih Jesuh cu a thlun. Ani khaw cu an tlai ve.
51 Seguia-o um jovem coberto somente de um pano de linho; e prenderam-no.
52 Asinain a puan pate cu a ramta ih taklawng in a zuang.
52 Mas, lançando ele de si o pano de linho, escapou-lhes despido.
53 Cun Jesuh cu Puithiam lubik sinah an ṭhi ta ih puithiam upa pawl, mi upa pawl le daanthiam pawl cu an hmuakkhawm fa.
53 Conduziram Jesus à casa do sumo sacerdote, onde se reuniram todos os sacerdotes, escribas e anciãos.
54 Cule Peter nih lam hlat nawn in puithiam upa ih tualhma tiang a thlun. Cule siahhlawh pawl sinah a to ih meisa a ai ve.
54 Pedro o foi seguindo de longe até dentro do pátio. Sentou-se junto do fogo com os servos e aquecia-se.
55 Puithiam upa pawl le khonsil upa pawl cu Jesuh thah theinak ding thu fiahpittu an hrawl, asinain an hmu lo.
55 Os sumos sacerdotes e todo o conselho buscavam algum testemunho contra Jesus, para o condenar à morte, mas não o achavam.
56 Zangahtihle mi tamngai nih fiahpitnak diklo thawn sual an puh, asinain an thu a rual fa thiam lo.
56 Muitos diziam falsos testemunhos contra ele, mas seus depoimentos não concordavam.
57 Cun mi hrekkhat cu an ding ih, fiahpitnak diklo thawn sual an puh,
57 Levantaram-se, então, alguns e deram esse falso testemunho contra ele:
58 “Hi pa ih ṭonmi kan thei, ‘Minung ih sakmi hivai Biakinn hi ka siatbal thok ih ni thum sungah kut ih sak lo mi a dang pakhat ka sa thok,’ a ti,” tiah an ti.
58 Ouvimo-lo dizer: Eu destruirei este templo, feito por mãos de homens, e em três dias edificarei outro, que não será feito por mãos de homens.
59 Asinain cuvai an fiahpitnak thu khaw cu an rual fa thiam cuang lo.
59 Mas nem neste ponto eram coerentes os seus testemunhos.
60 Cun Puithiam Lubik cu an lai fangah a hang ding ih, Jesuh sinah, “Zangkhaw na let hnei thok lo maw? Hi pawl nih ta dokalh in fiahpitnak thu an sipmi hi zangtin a si?” tiah a sut.
60 O sumo sacerdote levantou-se no meio da assembléia e perguntou a Jesus: Não respondes nada? O que é isto que dizem contra ti?
61 Asinain Jesuh cu daiten a um ih zangkhaw a sawn lo. Puithiam Lubik nih, “Nang hi sunloihmi Pathian ih Fapa Khrih cu na si maw?” tiah a sut sal.
61 Mas Jesus se calava e nada respondia. O sumo sacerdote tornou a perguntar-lhe: És tu o Cristo, o Filho de Deus bendito?
62 Cule Jesuh nih, “Ka si, Minung Fapa cu Huham Cahnak neitu ih vorh la ah to in vancung ih khawdur pawl thawn a tian khaw na hmu leh thok,” tiah a ti.
62 Jesus respondeu: Eu o sou. E vereis o Filho do Homem sentado à direita do poder de Deus, vindo sobre as nuvens do céu.
63 Cule Puithiam Lubik cu a hnipuan a phat ih, “Fiahpittu dang kan ṭul bet i maw?
63 O sumo sacerdote rasgou então as suas vestes. Para que desejamos ainda testemunhas?!, exclamou ele.
64 Pathian a thangsiat zia cu nan thei vek cem. Zangtin nan ruat?” tiah a ti.
64 Ouvistes a blasfêmia! Que vos parece? E unanimemente o julgaram merecedor da morte.
65 Cun mi hrekkhat nih cihrit an khak, a hmai an hup ih an thawng. Cule, “Hutu nih ta thawng? Kan sim hnik,” tiah an ti. Cun siahhlawh pawl nih an beng.
65 Alguns começaram a cuspir nele, a tapar-lhe o rosto, a dar-lhe socos e a dizer-lhe: Adivinha! Os servos igualmente davam-lhe bofetadas.
66 Cun Peter cu tualhma ih a um lai ah Puithiam Lubik ih siahhlawh pawl lak in numi pakhat cu a sinah a tiang.
66 Estando Pedro embaixo, no pátio, veio uma das criadas do sumo sacerdote.
67 Cule cuvai nu nih Peter meisa a aih lai cu a hmuh tikah a zoh ih, “Nang khaw Nazareth mi Jesuh thawn umkhatmi na si ve,” tiah a ti.
67 Ela fixou os olhos em Pedro, que se aquecia, e disse: Também tu estavas com Jesus de Nazaré.
68 Asinain Peter nih a el ih, “Ka fiah lo, zangtu na ṭon tih khaw ka fiah lo,” tiah a ti ih kotka la ah a feh. Cule ar a khuang.
68 Ele negou: Não sei, nem compreendo o que dizes. E saiu para a entrada do pátio; e o galo cantou.
69 Cun siahhlawh nu nih a va hmu seisei ih, a hram ih a dingtu pawl sinah, “Hi pa hi an lakih telmi a i,” tiah a ti.
69 A criada, que o vira, começou a dizer aos circunstantes: Este faz parte do grupo deles.
70 Asinain Peter nih a el seisei.
70 Mas Pedro negou outra vez. Pouco depois, os que ali estavam diziam de novo a Pedro: Certamente tu és daqueles, pois és galileu.
71 Cule Peter nih siatcam in thu a kam ih, “Nan sipmi pa hi hutu a si tih ka fiah hrimhrim lo,” tiah a ti.
71 Então ele começou a praguejar e a jurar: Não conheço esse homem de quem falais.
72 Cun hmakhatte ah a vei nihnak ar a khuang. Cule Peter cu Jesuh nih, “Ar vei nih khuang hlanah vei thum tiang ka na phatsan thok,” tih a sipmi cu a cing sal. Cun Peter cu a riahse in a ṭap.
72 E imediatamente cantou o galo pela segunda vez. Pedro lembrou-se da palavra que Jesus lhe havia dito: Antes que o galo cante duas vezes, três vezes me negarás. E, lembrando-se disso, rompeu em soluços.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 14, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.