Apocalipse 14
asj (ASJ) vs VC
1 Yikɛ yɛɛŋ nɛ woo, le ntuu ni mbichi, ndza ŋɛŋ Ŋwanɛ Nshɔɔŋ si lemi li ŋkumɛ wu Sayɔ-ɔŋ, se bɛniiŋ bɛnchuki gwii bɛ kitsɔ mbaanyɛɛ ntsɔ bɛnɛɛ (144,000) nuuŋ bɛ wu. Bɛniiŋ bani nuuŋ bɛ tɛ̀ kɛmi bɛŋkiki bɛ bukooŋ bwee bɛ bu Tee lɛ fɛ be lii.
1 Eu vi ainda: o Cordeiro estava de pé no monte Sião, e perto dele cento e quarenta e quatro mil pessoas que traziam escritos na fronte o nome dele e o nome de seu Pai.
2 Nse ŋ'woo jɛ bɛɛ liboo si dzɔɔ yi shiiti li ŋkumɛ-ɛ, yi nduŋgi si dzaaŋ yi wami. Jɛ yi ntɛ̀ ŋ'woo yilu tɛ̀ yeti si kɔɔŋ yi bɛniiŋ kuti.
2 Ouvia, entretanto, um coro celeste semelhante ao ruído de muitas águas e ao ribombar de potente trovão. Esse coro que eu ouvia era ainda semelhante a músicos tocando as suas cítaras.
3 Be tɛ̀ yuuti jumi chimu chi fɛŋ li kabara-a limfwe bɛ biee bi yoŋ bi binɛɛ biɛɛ mɔɔ bɛkaaŋ baa. Wumu tɛ̀ nuuŋ yɛ lu wu tɛ̀ kii jumi chilu fuki nɛɛ bɛniiŋ bɛnchuki gwii bɛ kitsɔ mbaanyɛɛ ntsɔ bɛnɛɛ baa nsiŋ kɛ, nuuŋ be bɛ bɛ tɛ̀ ya li tsaŋ yi bibifi-i li nshɛ-ɛ.
3 Cantavam como que um cântico novo diante do trono, diante dos quatro Animais e dos Anciãos. Ninguém podia aprender este cântico, a não ser aqueles cento e quarenta e quatro mil que foram resgatados da terra.
4 Bani nuuŋ bɛniiŋ bɛ tɛ̀ mɛɛŋ ki biifi kɛ yí yi be bɛ bukɛɛŋ kɛ, kifɛ be tɛ mɛɛŋ saa ki kɛɛ kɛ bukɛɛŋ kɛ. Ɛ be bɛ ti shiiŋ be biki Ŋwanɛ Nshɔɔŋ mɔɔ nuuŋ fɛŋ fɛ giiŋgi le. Bɛniiŋ bani nuuŋ bɛ bɛ tɛ̀ ya lɛ kiŋgɔkɛ ki bɛniiŋ lɛ lɛnti kichu be nuuŋ si muntaaŋ mu Nyɔ-ɔ mu ŋkosi bɛ Ŋwanɛ Nshɔɔŋ.
4 Estes são os que não se contaminaram com mulheres, pois são virgens. São eles que acompanham o Cordeiro por onde quer que vá; foram resgatados dentre os homens, como primícias oferecidas a Deus e ao Cordeiro.
5 Kinsɛɛ ti mɛɛŋ kɛɛ saa ki bo kɛ li bimfimu bi bee kɛ. Be nuuŋ fibee findzɔŋ nsiŋ.
5 Em sua boca não se achou mentira, pois são irrepreensíveis.
6 Nse ntuu ndza ŋɛŋ nchindaa wu Nyɔ wumu si jiindi kiboo kintikinti. Tɛ̀ gii kɛmi ntoŋ wu dzeeŋ wu kimakɛ le laŋɛ li bɛniiŋ bɛ nuuŋ li nshɛ-ɛ bɛchu. Tɛ̀ gii nuuŋ le laŋɛ li tɛɛŋ chichi, bɛ li bitoŋ bichu-u, mɔɔ bɛniiŋ bɛ yeti mɔɔ nuuŋ jɛ́ yi la le, mɔɔ bɛniiŋ bɛ la le.
6 Vi, então, outro anjo que voava pelo meio do céu, tendo um evangelho eterno para anunciar aos habitantes da terra e a toda nação, tribo, língua e povo.
7 Nchindaa wulu se dzaaŋ lɛwe le, “Nɛ chɛndi yɛɛŋ Nyɔ nɛ bundi yi, kifɛ mfi we wu nsawu kɔchɔɔ. Nɛ nyɛɛ yɛɛŋ n'yɔɔnchɛ wu nyɔŋa li yi-i, yi tɛ̀ tɔŋ kiboo bɛ nshɛ mɔɔ dzɔɔ yi nyɔŋa bɛ bitsii bi dzɔ́ɔ buti li bi-i.”
7 Clamava em alta voz: Temei a Deus, e dai-lhe glória, porque é chegada a hora do seu julgamento. Adorai aquele que fez o céu e a terra, o mar e as fontes.
8 Nchindaa wu Nyɔ wumu wu kifɛ, se tuu biki wu tiiti le, “Babilɔŋ wu nyɔŋa weɔ kituŋ, wu weɔ. Ɛ wu wu fɛ bitoŋ bichu woŋ ntsɛ we wu bukwɛɛ si mbiiŋ.”
8 Outro anjo seguiu-o, dizendo: Caiu, caiu a grande Babilônia, por ter dado de beber a todas as nações do vinho de sua imundície desenfreada.
9 Nchindaa wu Nyɔ wu ki kitɛɛtɛ biee be tɛ, tuu dzɛŋgi lɛwe ŋge le, “Ɛ wi mɔŋ wu nyɛ n'yɔɔnchɛ wu nyɔŋa li nyaŋ yi koofi yi yɛɛ bɛ kee ki bɛ chɔ ki nuuŋ mfisɛ yi nyaŋ yilu, kɛmi tɛ biooŋ fɛ lii kɛ li kibɛnɛ-ɛ,
9 Um terceiro anjo seguiu-os, dizendo em alta voz: Se alguém adorar a Fera e a sua imagem, e aceitar o seu sinal na fronte ou na mão,
10 kɛ gii woŋ mbiiŋ mɛ nuuŋ sheŋ yi Nyɔ yi fuuti. Sheŋ yilu nuuŋ ɛ wu yiiki lɛ fika fiee li mfisinɛ nsiŋ. Wɛɛ wi bɛ gii bɛ naa bɛ lɔŋ wu li fiee fi duti si muŋkaŋ, ni ŋiŋgi ŋgɛ fe. Fini gii naa fi nuuŋ li bɛnchindaa bɛ Nyɔ-ɔ bɛ waaŋ bɛ li Ŋwanɛ Nshɔɔŋ li limfwe.
10 há de beber também o vinho da cólera divina, o vinho puro deitado no cálice da sua ira. Será atormentado pelo fogo e pelo enxofre diante dos seus santos anjos e do Cordeiro.
11 Njiŋ gii naa me ni me jiinyi nɛɛ mfi kwi ma nsiŋ fɛ bɛ lɔŋ be li ŋgɛ wulu-u. Bɛniiŋ bɛ nyɛɛ n'yɔɔnchɛ wu nyɔŋa li nyaŋ yi koofiyi be nɛki li kee ki bɛ chɔ ki nuuŋ mfisɛ yi nyaŋ yilu mɔɔ bɛniiŋ bɛ kɛmi biooŋ yi bukooŋ bwee nuuŋ tɛ naa kɛmɛ mfufinɛ li ŋgɛ wu bee fɛnshaaŋ kɛ butuu kɛ.”
11 A fumaça do seu tormento subirá pelos séculos dos séculos. Não terão descanso algum, dia e noite, esses que adoram a Fera e a sua imagem, e todo aquele que acaso tenha recebido o sinal do seu nome.
12 Fini giiŋgi fiɛɛ li bɛniiŋ bɛ nuuŋ bɛ Nyɔ-ɔ bɛ yi nuuŋ bɛ be, be kichi bɛnchi bɛ Nyɔ-ɔ, bɛ giki shéŋ li Jiso le be kɛmi le be ni be kɛndi shéŋ.
12 Eis o momento para apelar para a paciência dos santos, dos fiéis, aos mandamentos de Deus e à fé em Jesus.
13 Nse ndza ŋ'woo jɛ yeti li kwɛɛŋ wu Nyɔ-ɔ yi tiiti li mi-i le, “Tsɛɛ fini Mbɛɛchɛ dɛɛni ŋgɛnu limfwe kinɛɛtinɛ kinɔŋa kɛɛ li bɛniiŋ bɛ kwiyɛ ɛ be tɛ̀ taashɛ bɛ Taa.” Fiana yi Nyɔ teendi le, “Kinɛɛtinɛ ki nɔŋa nuuŋ ki bee chɛɛŋ, kifɛ be gii be fufɛ li bɛntɔnyɛ bɛ bee, nimɛ chi bee chi dzeeŋ ni chi biki be.”
13 Eu ouvi uma voz do céu, que dizia: Escreve: Felizes os mortos que doravante morrem no Senhor. Sim, diz o Espírito, descansem dos seus trabalhos, pois as suas obras os seguem.
14 Yikɛ yɛɛŋ nɛ woo, nse ndza mbichɛ ŋɛŋ kikuŋ ki nɛŋgi ni ncherere, ɛ wi shee li kikuŋ kilu linti tɛ̀ bosini Ŋwanɛwi. Ɛ wu beeŋ kifɔ ki bumfɔ-ɔŋ ɛ bɛ nachɛ bɛ kikwa ki yɛchi, kɛmi kiŋ'wo lɛ bɔ ki keeti.
14 Eu vi ainda uma nuvem branca, sobre a qual se sentava como que um Filho do Homem, com a cabeça cingida de coroa de ouro e na mão uma foice afiada.
15 Nchindaa wu Nyɔ wumu se dza bo li yih yi muntofi-i, waŋ wi wu tɛ̀ shee li kiku-uŋ linti ŋge, tee le, “Nɛɛki Kiŋ'wo ko ɔ ni ɔ wechi ŋ'wechɛ lu. Mfi wu ŋ'wechɛ kɔchɔɔ kituŋ, kikoo ki nshɛ kɔchɛ kɛɛ ki wechɛ.”
15 Outro anjo saiu do templo, gritando em voz alta para aquele que estava assentado na nuvem: Lança a tua foice e ceifa, porque é chegada a hora de ceifar, pois está madura a seara da terra.
16 Fi se ka le, wi wu tɛ̀ shee li kiku-uŋ wɛ tɛ̀ biee shiiki Kiŋ'wo kee li kikoo ki nshɛ-ɛ, bɛchi wechi bɛ ki li nshɛ-ɛ.
16 O Ser que estava assentado na nuvem lançou então a foice à terra, e a terra foi ceifada.
17 Nchindaa wu Nyɔ wumu se tuu bo li yih yi muntofi-i liboo, kɛmi tɛ Kiŋ'wo ki keeti lɛ bɔ.
17 Outro anjo saiu do templo do céu. Tinha também uma foice afiada.
18 Nchindaa wu Nyɔ wumu biee bo fɛ taantaa chi muntofi-i, ɛ tɛ nuuŋ wu wu kɛmi buŋga bu wi-i. Se dzaaŋ lɛwe ŋge li wumu wu tɛ̀ kɛmi Kiŋ'wo kɛɛ le, “Nɛɛki Kiŋ'wo ko ɔ soomɛ bichuŋ bi muntaaŋ mu mbiiŋ lɛ lu li nshɛ-ɛ, kifɛ muntaaŋ mulu yɛri mwɛ kituŋ.”
18 E outro anjo, aquele que tem poder sobre o fogo, saiu do altar e bradou em alta voz para aquele que tinha a foice afiada: Lança a foice afiada e vindima os cachos da vinha da terra, porque maduras estão as suas uvas.
19 Nchindaa wu Nyɔ wulu biee shiiki Kiŋ'wo kee li nshɛ-ɛ, soomɛ muntaaŋ mu mbiiŋ lɛ mu li nshɛ-ɛ, banchɛ, turi lɛ kisɔ kinɔŋa-a ki bɛ seendi mbiiŋ le, fini se fiɛɛ fiee fi doonchi sheŋ yi Nyɔ yi fuuti yi gii naa fɛ bɛ bɛniiŋ.
19 O anjo lançou a sua foice à terra e vindimou a vinha da terra, e atirou os cachos no grande lagar da ira de Deus.
20 Bɛ se tuu bɛ seendi muntaaŋ mu mbiiŋ lɛ mulu bɛ bikaa lɛkuuŋ lɛ kito-oŋ, mu se busi nuuŋ ŋgɔŋ, me yɛki me buti bɛ kimfimɛ ki kiku-uŋ yɛɛŋ, mɛ letini me giiŋgi, me buti si bɛma gii fɛɛ.
20 O lagar foi pisado fora da cidade, e do lagar saiu sangue que atingiu até o nível dos freios dos cavalos pelo espaço de mil e seiscentos estádios.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Apocalipse 14, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.