Mateus 14

Mbeɗe sáka kuni fie (XUO) vs VC

Sair da comparação
VC Versão Católica
1 Ká ɓil sewke ku na, Mbay *Eroɗ ká ɓa nzoɓ réke tul puori ká kuɗu zaɗ ká Galele na laa soro ɓay Zezu,
1 Por aquela mesma época, o tetrarca Herodes ouviu falar de Jesus.
2 a ɓaa ha̰ nzoɓ peɗ ɓeri mii: «Leɗban key na ɓa Za̰a Batis ká tḭi saa luɔ huɗ! Sa̰wke mini ze, ka ɗo ɓáy hṵrusuo ká ɓay ɗáa fe saŋri.»
2 E disse aos seus cortesãos: É João Batista que ressuscitou. É por isso que ele faz tantos milagres.
3 — ausente —
3 Com efeito, Herodes havia mandado prender e acorrentar João, e o tinha mandado meter na prisão por causa de Herodíades, esposa de seu irmão Filipe.
4 — ausente —
4 João lhe tinha dito: Não te é permitido tomá-la por mulher!
5 Mbay Eroɗ na hii ɓay ika Za̰a, roo lɛ, ka hḭɛ nun ruɔ nzoɓri, ɓay ḭi lɛ, nzoɓri riw bele kɔ Za̰a ɓa nzoɓ ya̰aŋa ɓay saa nzaa Ŋgɛrɛwṵru.
5 De boa mente o mandaria matar; temia, porém, o povo que considerava João um profeta.
6 Báyḭi lɛ, nam ká i ɗo ɗáa suoriya ɓay tul nam mboŋa Mbay Eroɗ na, vu Eroɗiade ká ɓa leɗ má̰y tikɗi na nda-nday ká nun ruɔ nzoɓri ká i ɗi ri ha ri ví kaw zaɗ suoriyake ku na. Lɛɛ, nday ɓe na rii law Eroɗ ɓamba tasiri
6 Mas, na festa de aniversário de nascimento de Herodes, a filha de Herodíades dançou no meio dos convidados e agradou a Herodes.
7 ha̰ ni waa fe a háake huɗ mii: «Fe ḭi ḭi hɔy mù vbi mì kara, mì haŋa mù.»
7 Por isso, ele prometeu com juramento dar-lhe tudo o que lhe pedisse.
8 Báyḭi lɛ, leɗ má̰y tikɗi na, ɓáy faa nzaa ɓoko mi-ɛ káʼa ya̰a na, ka ɓǎake ha̰ Eroɗ mii: «Mu ɗaa tul Za̰a Batis ka ɓo ɓil patinza, a mú ha̰ mì ká zaɗ ni key!»
8 Por instigação de sua mãe, ela respondeu: Dá-me aqui, neste prato, a cabeça de João Batista.
9 Zaɗka Mbay Eroɗ laa ɓayke na munu báyḭi lɛ, sùo-ɛ rii ni ya. Roo lɛ, ɓay tul huɗ káʼa haa ka nun ruɔ nzoɓri káʼa ɗi ri na, ka mbi nzi-ɛ ha ri víke ɓáy tul Za̰a Batis ha̰ leɗ má̰y tikɗi na.
9 O rei entristeceu-se, mas como havia jurado diante dos convidados, ordenou que lha dessem;
10 Ka pie nzoɓ mbḭw se a vǎa kuŋ tul Za̰a ká ɓil hul sal na a ɗaa
10 e mandou decapitar João na sua prisão.
11 ɓo ɓil patinza, a víke ha̰ leɗ má̰y tikɗi na ya̰a a séke ha̰ mi-ɛ na.
11 A cabeça foi trazida num prato e dada à moça, que a entregou à sua mãe.
12 Zaɗka leɗ nduoɓal Za̰ari laa soro ɓay huɗ ɓe na báyḭi lɛ, i ví mbi huɗ ɓe na í vǎa voro. Falɛ ku rɔɔ, i se í vǎa lo soro feri ká kal na ha̰ Zezu laa.
12 Vieram, então, os discípulos de João transladar seu corpo, e o enterraram. Depois foram dar a notícia a Jesus.
13 Zaɗka Zezu laa soro ɓay huɗ Za̰a na báyḭi lɛ, ka hil a kaw ɓil tuo a zɔl huo-ɛ ká zaɗɛ ku ɓay séke ɓa zaɗ ká ɗo kɔlɔk. Lɛɛ, ruɔ nzoɓri ká ŋgḭi ɓamba ká i kɔ ni tḭi na, i uru ká ɓil puori ɓáy ɓal-ri í dii fal-ɛ wuu wuu ká nzaa kporombii.
13 A essa notícia, Jesus partiu dali numa barca para se retirar a um lugar deserto, mas o povo soube e a multidão das cidades o seguiu a pé.
14 Zaɗka Zezu tḭi saa ɓil tuo a kɔ ruɔ nzoɓri na báyḭi lɛ, ka kɔ nun síe ɓari a vaa nzoɓ sɛm ɓari.
14 Quando desembarcou, vendo Jesus essa numerosa multidão, moveu-se de compaixão para ela e curou seus doentes.
15 Zaɗka zaɗ ɓa láw pira pira na báyḭi lɛ, leɗ nduoɓal Zezuri soro ɓa lakun-ɛ í ɓaa ha̰ ni mii: «Síe ti mbǎa, zaɗ ni key kara ɓa ɓil law kɔr ze ɗo key. Munu zu lɛ, mu ála ruɔ nzoɓri key na ha ri zɔ́l, í se ɓil puɔri í vǎa hie fe sṵmri í sṵ.»
15 Caía a tarde. Agrupados em volta dele, os discípulos disseram-lhe: Este lugar é deserto e a hora é avançada. Despede esta gente para que vá comprar víveres na aldeia.
16 Lɛɛ, Zezu yḭiŋra ɓáy ɓay ha ri mii: «Ì se síe séke ɗi ya. Ɓaarì kḭ ze, ì ha ri fe sṵm ha ri sṵ.»
16 Jesus, porém, respondeu: Não é necessário: dai-lhe vós mesmos de comer.
17 Lɛɛ, i yḭiŋra ɓáy ɓay ha̰ ni mii: «Ɓuru ɗo ɓáy maapa ɓa ndeɓe ɓáy sḭiri ɓa siɗi hɔy ze ɗo key.»
17 Mas, disseram eles, nós não temos aqui mais que cinco pães e dois peixes. _
18 Báyḭi lɛ, Zezu ɓaa ha ri mii: «Ì víke ɓa key ha̰ mì.»
18 Trazei-mos, disse-lhes ele.
19 Zaɗka Zezu mbi nzi-ɛ ha̰ ruɔ nzoɓri riw bele kaw tul suy barak barak báyḭi lɛ, ka ya̰a maapa ká ndeɓe ɓáy sḭiri ká siɗi na, a ura nun-ɛ ɓa siya a ɗaa taambɔl ha̰ Ŋgɛrɛwṵru, rɔɔ a haw maapa na a ha̰ leɗ nduoɓal-ɛri ha ri leke ruɔ nzoɓri na ha ri sṵ.
19 Mandou, então, a multidão assentar-se na relva, tomou os cinco pães e os dois peixes e, elevando os olhos ao céu, abençoou-os. Partindo em seguida os pães, deu-os aos seus discípulos, que os distribuíram ao povo.
20 Ɓari riw bele na, i sṵ mbaa ɓil-ri maa ɓáy zaɗ kɔn ɓari, a ɓieri ká tɔ̀ŋ ká i fa̰a na mbaa buɗu dɔrɔrɔ dɔrɔrɔ ɓa duɔ falɛ siɗi!
20 Todos comeram e ficaram fartos, e, dos pedaços que sobraram, recolheram doze cestos cheios.
21 Ɓari ká i sṵ na, wa̰rari maa isɔɗ sɔɗ duɔ zaɗ ndeɓe (5.000) taŋ kḭiŋa má̰yri ɓáy leɗri.
21 Ora, os convivas foram aproximadamente cinco mil homens, sem contar as mulheres e crianças.
22 Falɛ ku ndḭi hɔy lɛ, Zezu ha̰ leɗ nduoɓal-ɛri hil í kaw ɓil tuo í zɔl pola ha̰ ni ɓay séke ɓa nzaa kporombii ká fi kɛlu. Zaɗka i zɔl na, Zezu tɔ̀ŋ fal kɔɓ ɓay ɓáa ha̰ ruɔ nzoɓri zɔl faa puɔ.
22 Logo depois, Jesus obrigou seus discípulos a entrar na barca e a passar antes dele para a outra margem, enquanto ele despedia a multidão.
23 Falɛ káʼa ha ri zɔl na báyḭi lɛ, ka vǎa hil tul kuo ɓay ɗáa nzaa ɓay kere ká ɗi. Zaɗka zaɗ guɓa kḭ na, ka kaw zaɗɛ ku huo-ɛ hɔy.
23 Feito isso, subiu à montanha para orar na solidão. E, chegando a noite, estava lá sozinho.
24 A tuo ká leɗ nduoɓal-ɛri kaw ɗi í zɔl na ɗo law mbii ro. Zuu kuu a suɔ nun-ri ha̰ mbii nda tuo paw pǎw ha̰ ni laŋ beŋna beŋna.
24 Entretanto, já a boa distância da margem, a barca era agitada pelas ondas, pois o vento era contrário.
25 Nzaa fa̰a nzaaruo na báyḭi lɛ, Zezu uru a se tul mbii takam takam ɓa luo leɗ nduoɓal-ɛri na ro vǎw.
25 Pela quarta vigília da noite, Jesus veio a eles, caminhando sobre o mar.
26 Zaɗka i kɔ ni, káʼa se tul mbii na munu báyḭi lɛ, hḭɛ ɗaa ri zikiki ha ri ɓaa mii: «Ɓa wṵru ze se vuku!» Ro, í guu fe ɓáy hḭɛ gǔrum gǔrum.
26 Quando os discípulos o perceberam caminhando sobre as águas, ficaram com medo: É um fantasma! disseram eles, soltando gritos de terror.
27 Roo lɛ, ká zaɗɛ ku hɔy, Zezu ɓaa ha ri mii: «Ɓa ɓi kḭ zu, ì siŋ law-rì, ì ha̰ hḭɛ ka ɗáa rì ya!»
27 Mas Jesus logo lhes disse: Tranqüilizai-vos, sou eu. Não tenhais medo!
28 Ro, Piyɛr mbi ɓay a ɓaa ha̰ ni mii: «Mbay, zaɗka ɓa ɓo kḭ zu lɛ, mu mbi nzaa-a ha̰ mì se tul mbii na mí se luo-ɔ.»
28 Pedro tomou a palavra e falou: Senhor, se és tu, manda-me ir sobre as águas até junto de ti!
29 Lɛɛ, Zezu yḭiŋra ɓáy ɓay ha̰ ni mii: «Mu vi na maa!» Báyḭi lɛ, Piyɛr tḭi saa ɓil tuo na, a se tul mbii ɓa luo Zezu.
29 Ele disse-lhe: Vem! Pedro saiu da barca e caminhava sobre as águas ao encontro de Jesus.
30 Roo lɛ, zaɗkaʼa kɔ zuu ká kuu ɓa hḭɛ ɓamba na báyḭi lɛ, hḭɛ ví ɗaa ni ha̰ ni tii sa̰w ríŋ mbii, lɛ, ka guu fe ɓeleŋ mii: «Mbay, mu ya̰a mì!»
30 Mas, redobrando a violência do vento, teve medo e, começando a afundar, gritou: Senhor, salva-me!
31 Zaɗɛ ku hɔy lɛ, Zezu zuɗa nduo-ɛ a mgba ni a ɓaa ha̰ ni mii: «Ɓo ká mbika law-a ndḭi hɔy na; ɓay ḭi nda̰w rɔɔ mù ma̰y ɓay ká tul-i rìi fe ká mì maa ɓay kɔ́rɔ mù ká tul mbii na ya lɛ?»Ká zaɗɛ ku hɔy lɛ, Zezu zuɗa nduo-ɛ a mgba ni.|src="cn01722C.tif" size="span" loc="Mat. 14.22-32" copy="David C. Cook" ref="14.31"
31 No mesmo instante, Jesus estendeu-lhe a mão, segurou-o e lhe disse: Homem de pouca fé, por que duvidaste?
32 Zaɗka i hil tul-ri siɗi bele í kaw ɓil tuo na báyḭi lɛ, nzaa zuu na ví kuŋ nzɛɗ.
32 Apenas tinham subido para a barca, o vento cessou.
33 Lɛɛ, nzoɓri ká i kaw ɓil tuo na, i ví huku pol Zezu í ɓaa ha̰ ni mii: «Ɓa tusuɛ kḭ, ɓo na, mù ɓa Vu Ŋgɛrɛwṵru.»
33 Então aqueles que estavam na barca prostraram-se diante dele e disseram: Tu és verdadeiramente o Filho de Deus.
34 Zaɗka i tuo maambii na báyḭi lɛ, i tḭi fi kɛlu ká zaɗri ká kiri Zenezarɛɗ kɔr.
34 E, tendo atravessado, chegaram a Genesaré.
35 Nzoɓri ká tusirike ká i kɔ ɓa Zezu na, i ɗaa ɓayke nda zaɗ kpol kpol riw bele ha ri vi ɓáy nzoɓ sɛmri riw bele ha̰ ni.
35 As pessoas do lugar o reconheceram e mandaram anunciar por todos os arredores. Apresentaram-lhe, então, todos os doentes,
36 I koɗ ni ɓay haŋa ni ka pɔ́ŋ faa ha ri záa nzaa gari ɓe fi siri hɔy ɓo í váa. Ɓari riw bele ká i zaa na, i vaa ɓáy kere.
36 rogando-lhe que ao menos deixasse tocar na orla de sua veste. E, todos aqueles que nele tocaram, foram curados.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Mateus 14, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.