Romanos 4
GINITAḠO VARIḠUNA (SNC) vs NAA
1 Ḡita tu kara ma bita kiraḡiani, senera Aberahamo na mai maḡuri maiḡa ema ḡoitaḡoato iatanai?
1 Que diremos, então, a respeito de Abraão, nosso pai segundo a carne? O que foi que ele conseguiu?
2 Bere moḡoni, Aberahamo ḡena ḡauvei e veiḡa bakunai Barau ḡoiranai vei-iobukaiobuka tarimanai bere iaḡo tu, tauḡena bere vekiraḡi, ḡia tu kwalimu-koru na bere vekiraḡi. Senaḡi ḡia Barau ḡoiranai tu asi ḡena vekokoroku gabuna ta.
2 Porque, se Abraão foi justificado por obras, tem do que se orgulhar, porém não diante de Deus.
3 Buka Veaḡa nuḡanai tu kara etoni? Buka Veaḡa nuḡanai tu ekirani, “Aberahamo na Barau ḡena guruḡa evaḡa-moḡoniato nai, Barau ekirato, ḡia tu vei-iobukaiobuka tarimana etato.”
3 Pois o que diz a Escritura? Ela diz: “Abraão creu em Deus, e isso lhe foi atribuído para justiça.”
4 Tarima ta eḡauveini, benamo voina beḡabiani. Ḡia mo eḡauveini nai, voina eḡabiani moḡa tu, ḡevarevare-viniani dagarana asi bita toni. Asiḡina ḡinavaḡi. Mo tu ḡia ḡena ḡauvei voina veḡata.
4 Ora, para quem trabalha, o salário não é considerado como favor, mas como dívida.
5 Senaḡi tarima ta, ḡia tu ḡauvei o veiḡa ta asi eveiani, senaḡi ḡia tu Barau, rakava tarimari vei-iobukaiobuka tarimari ai evaḡa-iaḡorini Barauna, ḡenai eveḡabidadamani. Mai tarima maiḡa tu ḡena veḡabidadama lorinai, Barau na ekiraḡiani, ḡia tu vei-iobukaiobuka tarimana etoni.
5 Mas, para quem não trabalha, porém crê naquele que justifica o ímpio, a sua fé lhe é atribuída como justiça.
6 Davida na maki mo guruḡa sebona ekiraḡiato. Maiḡesi tarimari tu ekirarito, beḡe iakuni etato. Mo tu ḡauvei o veiḡa tari asi ḡeveirini, senaḡi Barau, rakava tarimari asi ḡeri vei-rakava etorini Barauna, na ḡia tu ekirarini, vei-iobukaiobuka tarimari etorini. Davida ekirato,
6 E é assim também que Davi declara ser bem-aventurado aquele a quem Deus atribui justiça, independentemente de obras.
7 “Ḡeri kira-sirivaḡi etuḡamaḡi-fitoḡarini,
7 Davi disse: “Bem-aventurados aqueles cujas transgressões são perdoadas, e cujos pecados são cobertos;
8 Vereḡauka na ḡena rakava iatanai asi ma beiavi-kaurini tarimana tu beiakuni.”
8 bem-aventurado aquele a quem o Senhor jamais atribuir pecado.”
9 Vevaḡa-namo ema iaku maiḡesiri tu tauḡaniri kefiri ḡelama-vaḡirito tauri moḡo ḡeri, ba tauḡaniri kefiri asi ḡelama-vaḡirito tauri maki ḡeri? Varau bita kira, Aberahamo tu ḡena veḡabidadama lorinai, Barau ekirato, ḡia tu vei-iobukaiobuka tarimana etato.
9 Esta bem-aventurança vem apenas sobre os circuncisos ou será que ela vem também sobre os incircuncisos? Porque dizemos: “A fé foi atribuída a Abraão para justiça.”
10 Aitoma ḡia vei-iobukaiobuka tarimanai eiaḡoto? Tauḡanina kefina ḡelama-vaḡiato murinai, ba tauḡanina kefina roḡosi roḡo beḡene lama-vaḡia nuḡanai. Ḡia tu dia tauḡanina kefina ḡelama-vaḡiato murinai vauro Barau ekirato, ḡia tu vei-iobukaiobuka tarimana etato. Asiḡina. Ḡia tu tauḡanina kefina roḡosi roḡo beḡene lama-vaḡia nuḡanai, vei-iobukaiobuka tarimanai eiaḡoto.
10 Como, pois, lhe foi atribuída? Estando ele já circuncidado ou sendo ainda incircunciso? Não foi no regime da circuncisão, mas quando ele ainda não havia sido circuncidado.
11 Ḡia tauḡanina kefina tu gabi vauro ḡelama-vaḡiato. Mo tauḡanina vauro ma ḡelama-vaḡiato moḡa tu, ḡia tauḡanina roḡosi roḡo beḡere lama-vaḡia nuḡanai vei-iobukaiobuka tarimanai eiaḡoto, moḡa vetoḡana moḡo ma evaḡa-moḡoniato. Monana Aberahamo tu Barau ḡevaḡa-moḡoniani tarimari tamari ai eiaḡoto, enabe tauḡaniri kefiri asi ḡelama-vaḡirito senaḡi. Korana Barau ḡevaḡa-moḡoniani tarimari tu, Barau na eḡabi-raḡerini vei-iobukaiobuka tarimari.
11 E Abraão recebeu o sinal da circuncisão como selo da justiça da fé que teve quando ainda não havia sido circuncidado. E isto para que ele viesse a ser o pai de todos os que creem, embora não circuncidados, a fim de que a justiça fosse atribuída também a eles.
12 Ema ḡia tu tauḡaniri kefiri ḡelama-vaḡirito tarimari maki tamari. Au na dia tauḡaniri kefiri ḡelama-vaḡi-kavarito tarimari akiraḡirini. Asiḡina. Senaḡi tamara Aberahamo tauḡanina kefina roḡosi beḡere lama-vaḡia nuḡanai, Barau eḡabidadama-viniato kavana, ḡia na maki Barau moḡesina ḡeḡabi-dadama-viniani tarimari akiraḡirini.
12 Ele é também pai da circuncisão, isto é, daqueles que não são apenas circuncisos, mas também andam nas pisadas da fé que teve Abraão, nosso pai, antes de ser circuncidado.
13 Barau na Aberahamo ekira-toreato, ekirato, ḡia ma garakana ḡesi na mai tanobara beḡe ḡaunaiani. Mai kiraḡitore guruḡana Barau na ekiraḡiato tu, dia Aberahamo na taravatu ekorana-iaḡiato nai, senaḡi Barau eḡabidadama-viniato nai, benamo vei-iobukaiobuka tarimanai eiaḡoto.
13 A promessa de que seria herdeiro do mundo não veio a Abraão ou à sua descendência por meio da lei, e sim por meio da justiça da fé.
14 Bema taravatu ḡekorana-iaḡiani tarimari na tanobara beḡere ḡaunaia nai, veḡabidadama tu asi ḡena namo ta, ema kiraḡitore guruḡana maki guruḡa korina moḡo.
14 Pois, se os da lei é que são os herdeiros, anula-se a fé e cancela-se a promessa.
15 Aba, taravatu na tu Barau ḡena baru baregona evaḡa-ḡoraiani. Senaḡi bema taravatu asiḡina tu, tarima ta na taravatu ta asi beleaiani.
15 Porque a lei suscita a ira; mas onde não há lei, também não há transgressão.
16 Moḡa lorinai, guruḡatore tu veḡabidadama ḡenana eiaḡomani, be Barau ḡena namo e varevare-bara nuḡanai guruḡatore tauri moḡoniri Aberahamo ma garakana ḡesi ḡeri ai beḡe ḡorani. A dia taravatu gaburenai ḡetanuni tarimari moḡo ḡeri ai, senaḡi Aberahamo ḡena veḡabidadama nuḡanai ḡetanuni tauri maki ḡeri. Aberahamo tu ḡita mabarara tamara.
16 Essa é a razão por que provém da fé, para que seja segundo a graça, a fim de que a promessa seja garantida para toda a descendência, não somente à descendência que está no regime da lei, mas também à descendência que tem a fé que Abraão teve — porque Abraão é pai de todos nós,
17 Buka Veaḡai evetoreto kavana: “Au na ḡoi tu tanobara ḡutuma tamari ai avaḡa-iaḡomuto.” Mai Aberahamo na evaḡa-moḡoniato Barauna ḡoiranai Aberahamo tu ḡita tamara. Mai Barau na mase tarimari ma evaḡa-maḡuri ḡenoḡoirini ema tanobarai asi ḡeḡorato dagarari evaḡa-ḡorarini.
17 como está escrito: “Eu o constituí por pai de muitas nações” — diante daquele em quem Abraão creu, o Deus que vivifica os mortos e chama à existência as coisas que não existem.
18 Aberahamo ḡena tuḡamaḡikau noḡa asi vaḡa-tubukauna dagarana ta, senaḡi Barau ḡena guruḡai evetuḡa-maḡi-kauto, ma evaḡa-moḡoniato lorinai, tanobara ḡutuma tamari ai eiaḡoto. Barau na ekira-toreato ilailanai: “Ḡoi garakamu tu beḡe vovokani visiḡu kavana.”
18 Abraão, esperando contra a esperança, creu, para vir a ser pai de muitas nações, segundo lhe havia sido dito: “Assim será a sua descendência.”
19 Aberahamo mo negai ḡena laḡani tu dori sinau sebona (100), ma tauḡanina maki emoirato, ma mase tauḡaniri ilailari ai varau eiaḡoto, e Sara maki asi ilaila ḡia mero ta beḡabiani riba. Ḡia na maiḡeri tu eḡitarito, senaḡi maiḡeri na ḡia ḡena veḡabidadama asi veḡata ḡevaḡa-moiraiato.
19 E, sem enfraquecer na fé, levou em conta o seu próprio corpo já amortecido, tendo ele quase cem anos, e a esterilidade do ventre de Sara.
20 Moḡa nuḡanai ḡia asi etuḡamaḡi-iauvoiauvoto, asi edaradarato, ema asi eḡareva-ḡarevato maki Barau ḡena guruḡatore iatanai. A ḡia tu ḡena veḡabidadama moḡo evaḡa-gwaḡiḡiato, benamo Barau moḡo evaḡa-raḡeato.
20 Não duvidou, por incredulidade, da promessa de Deus; mas, pela fé, se fortaleceu, dando glória a Deus,
21 Korana ḡia tu nuḡana mabarana ḡesi eribato, Barau ma seḡukana, kara ekiraḡi-toreato dagarana tu bevaḡa-ḡoraiani.
21 estando plenamente convicto de que Deus era poderoso para cumprir o que havia prometido.
22 Moḡesina naima Barau na ekiraiato, “Ḡia tu vei-iobukaiobuka tarimana,” etato.
22 Assim, também isso lhe foi atribuído para justiça.
23 Mai guruḡa maiḡeri, “Ḡia tu vei-iobukaiobuka tarimana,” tu dia Aberahamo ḡereḡana ḡena moḡo ekiraḡiato,
23 E as palavras “lhe foi atribuído” foram escritas não somente por causa dele,
24 senaḡi ḡita ḡerai maki ekiraḡiato. Ḡita ḡera Vereḡauka Iesu Keriso mase na evaḡa-variḡisi ḡenoḡoiato Barauna tavaḡa-moḡoniani tarimara maki Barau na bekirarani, vei-iobukaiobuka tarimara, betoni.
24 mas também por nossa causa, visto que a nós igualmente nos será atribuído, a saber, a nós que cremos naquele que ressuscitou dentre os mortos a Jesus, nosso Senhor,
25 Barau na Iesu etuḡu-iaḡomaiato, tanobarai emaseto, ḡita ḡera rakava benema voi-vaḡiri ḡana. Ma ḡita Barau na vei-iobukaiobuka tarimarai bene kiraḡira ḡana uranai, mase na ma evaḡa-variḡisi ḡenoḡoiato.
25 o qual foi entregue por causa das nossas transgressões e ressuscitou para a nossa justificação.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Romanos 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.