Lucas 15
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NVT
1 Tapulii kubala laŋpoo lilaaraa ari haachɛ diiree yuga kɔ Yesu teeŋ di ba jegile nii u wiaa.
1 Cobradores de impostos e outros pecadores vinham ouvir Jesus ensinar.
2 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa ari Wia teniŋ kerichiba suomo gugurimɛ wiaa a bul, “Baala deeŋ leŋe haachɛ diiree kukɔ u teeŋ nɛ aŋ pɛ leŋ ba di ba kala didii kiaa.”
2 Os fariseus e mestres da lei o criticavam, dizendo: “Ele se reúne com pecadores e até come com eles!”.
3 Yesu si nii ŋii, u magɛ namaga piba a bul,
3 Então Jesus lhes contou esta parábola:
4 “Baal kubala nɛ hɛ dimɛ a kɛŋ piesee zɔlɔ. Ŋii nɛ ba tuɔŋ dɔŋɔ lɛl. U leŋ piesee mahiŋ banɛsɛ ari fii ari nibi-la ta giriŋ tuɔŋ aŋ gɔllɔ chichɛ pie-lɛlii-la a bul di see duu chɛ nau.
4 “Se um homem tiver cem ovelhas e uma delas se perder, o que acham que ele fará? Não deixará as outras noventa e nove no pasto e buscará a perdida até encontrá-la?
5 U si nau, u joŋo baasɛ a kaa mu dia.
5 E, quando a encontrar, ele a carregará alegremente nos ombros e a levará para casa.
6 U si kaa mu dia, u yirɛ u naŋdɔŋsuŋ ari u naaŋbiiriŋ a bula piba, ‘Má leŋ di la kala tuɔŋ tɔrɛ. Mi na mi piesi-la si lɛlɛ nɛ.’ Ma tuɔŋ kubɛɛ nɛ bi jaŋ ŋaa wii-la baal-la si ŋaa?”
6 Quando chegar, reunirá os amigos e vizinhos e dirá: ‘Alegrem-se comigo, pois encontrei minha ovelha perdida!’.
7 Yesu dagɛ namaga-la bubuɔŋ a bul, “Di haachɛ diire kubala ma nɛ birima lii u haachɛba lɛ, nialiŋ si hɛ Wia-jaŋ lɛ, ba tuɔŋ jaŋ tɔrɛ. Ba tuɔŋ jaŋ tɔrɛ nia deeŋ nyuŋ a kii niaa mahiŋ banɛsɛ ari fii ari nibi-la si kɛŋ tuɔ-pula a biinɛ u bi maga di ba birima lii ba haachɛba lɛ.
7 Da mesma forma, há mais alegria no céu por causa do pecador perdido que se arrepende do que por noventa e nove justos que não precisam se arrepender.”
8 Leŋ la joŋ ari haal kubala nɛ hɛ dimɛ a kɛŋ sɛlimɛ moribii-biiŋ fii. Di dɔŋɔ nɛ lɛlɛ, ɛɛ nɛ u jaŋ ŋaa? U jaŋ nyigɛ nyiniŋ a tii u dia kala a beŋ woruŋ see duu nau.
8 “Ou suponhamos que uma mulher tenha dez moedas de prata e perca uma. Acaso não acenderá uma lâmpada, varrerá a casa inteira e procurará com cuidado até encontrá-la?
9 U si nau, u yirɛ u taŋlɔŋsuŋ ari u naaŋbiiriŋ kala a hɛ dɔŋɔ a bula piba a bul, ‘Má leŋ di la kala tuɔŋ tɔrɛ. Mi moribii-la si lɛlɛ, mi nau nɛ.’ ”
9 E, quando a encontrar, reunirá as amigas e vizinhas e dirá: ‘Alegrem-se comigo, pois encontrei a minha moeda perdida!’.
10 Ŋii nɛ Yesu bul, “Mi jaŋ bula pima ari ŋii titia nɛ, di haachɛ diire kubala nɛ birima lii u haachɛba lɛ, Wia tiŋdaaraa tuɔŋ yie tɔrɛ nɛ.”
10 Da mesma forma, há alegria na presença dos anjos de Deus quando um único pecador se arrepende”.
11 Yesu bira magɛ namaga dɔŋɔ a bul, “Baal kubala nɛ hɛ dimɛ a kɛŋ u haŋbiisiŋ balia. Ba fa ŋaa baalaa nɛ.
11 Jesus continuou: “Um homem tinha dois filhos.
12 Ŋii nɛ ba tuɔŋ ku-bie sii mu bula pi ba nyimma a bul, ‘Mi nyimma, kialiŋ ŋ si jaŋ suu aŋ ka pila, joŋ mi toruŋ pimi.’ Ŋii nɛ u kɛŋ kialiŋ kaa kpaa.
12 O filho mais jovem disse ao pai: ‘Quero a minha parte da herança’, e o pai dividiu seus bens entre os filhos.
13 U bi diene, ka ba tuɔŋ ku-bie sii paa u toruŋ kala u si laa a hɛ dɔŋɔ lɛ, a sii mu ta-bolii kubala. Dimɛ u kɛŋ kialiŋ kala kaa mu ŋaa wu-tɔɔnuŋ, ba kala dɛrɛ.
13 “Alguns dias depois, o filho mais jovem arrumou suas coisas e se mudou para uma terra distante, onde desperdiçou tudo que tinha por viver de forma desregrada.
14 U si dii kialiŋ kala dɛrɛ ŋii, di losuŋ juu taŋ-la woruŋ. U chɛ kudiilee ka.
14 Quando seu dinheiro acabou, uma grande fome se espalhou pela terra, e ele começou a passar necessidade.
15 Ŋii nɛ u mu chɛ tiŋtiŋŋaa. Taŋ-la nuu sɛi duu bibeŋ u toonuŋ. U kɛŋ u titia kaa mu mɛrɛ nii-la lɛ a didaa u toonu-la.
15 Convenceu um fazendeiro da região a empregá-lo, e esse homem o mandou a seus campos para cuidar dos porcos.
16 U síi daa toonu-la, nuu-kala buu kudiilee ka pa. U fa chichɛ duu dii toonu-la kudiilee.
16 Embora quisesse saciar a fome com as vagens dadas aos porcos, ninguém lhe dava coisa alguma.
17 Ŋii nɛ u biinɛ u tuɔŋ lɛ a mu yi u nyimma lɛ a bul, ‘Mi nyimma ma kɛŋ tiŋtinnaa yugɛ nɛ. Ba kala nina kudiilee didii aŋ kika, aŋ ka mi-na hɛ daha a susuu losuŋ.
17 “Quando finalmente caiu em si, disse: ‘Até os empregados de meu pai têm comida de sobra, e eu estou aqui, morrendo de fome.
18 Mi jaŋ sii a miira mu mi nyimma teeŋ. Di mi nɛ mua, mi jaŋ bula pu, Mi nyimma, mi ŋaa haachɛ ari Wia ariŋ kala.
18 Vou retornar à casa de meu pai e dizer: Pai, pequei contra o céu e contra o senhor,
19 U bira bi maga di mi ŋaa ŋ bii. Joŋmi di mi pɛ ŋ tiŋtinnaa lɛ di la titiŋ.’ Ŋii nɛ u sii a kukɔ u nyimma teeŋ.
19 e não sou mais digno de ser chamado seu filho. Por favor, trate-me como seu empregado’.
20 U si kɔ u nyimma teeŋ, u fa ha hɛ di-bolii nɛ, ka u nyimma nau. Nennige kɛnu woruŋ. U fá mu a guoru.
20 “Então voltou para a casa de seu pai. Quando ele ainda estava longe, seu pai o viu. Cheio de compaixão, correu para o filho, o abraçou e o beijou.
21 Ŋii nɛ bile bula pi u nyimma a bul, ‘Mi ŋaa haachɛ ari Wia ariŋ kala. U bira bi maga di mi ŋaa ŋ bii.’
21 O filho disse: ‘Pai, pequei contra o céu e contra o senhor, e não sou mais digno de ser chamado seu filho’.
22 Ama u nyimma ha bula pi u tiŋtinnaa a bul, ‘Má mu lima a joŋ gɛri-zɔmuŋ a kaa kɔ laalu. Má joŋ nenii-piriŋ maa a hɛ u nisiŋ aŋ joŋ nɛŋtɛŋŋɛɛ ma a hɛu.
22 “O pai, no entanto, disse aos servos: ‘Depressa! Tragam a melhor roupa da casa e vistam nele. Coloquem-lhe um anel no dedo e sandálias nos pés.
23 Má mu kɛŋ nɛɛŋ-la ma si nɛrɛ a kaa ku kpu di la kala dii, di la tuɔŋ tɔrɛ.
23 Matem o novilho gordo. Faremos um banquete e celebraremos,
24 U naga mi bie deeŋ fa suba nɛ aŋ sisɛlɛ sii. U fa lɛlɛ nɛ, ka la lɛɛlɛ nau. Ŋii nɛ ba dii kiaa ari tuɔtɔruŋ.’
24 pois este meu filho estava morto e voltou à vida. Estava perdido e foi achado!’. E começaram a festejar.
25 Bua-la lɛ di bile malima hɛ baga lɛ. Ŋii nɛ u kɔ dia. U si ku kpagɛ u dia, u nia di baa du̱ kiaa a gugua.
25 “Enquanto isso, o filho mais velho trabalhava no campo. Na volta para casa, ouviu música e dança,
26 Ŋii nɛ u yirɛ u nyimma tiŋtinna-la dɔŋɔ a piɛsu a bul, ‘Bɛɛ nɛ baa ŋaa ŋii?’
26 e perguntou a um dos servos o que estava acontecendo.
27 Ŋii nɛ u bula pu a bul, ‘Ŋ ŋaana nɛ miira kɔ. Ŋii nɛ ŋ nyimma kɛŋ nɛ-fere a kpu a pu, bɛɛ wiaa u miira kɔ dia ari yarifiɛlaa nɛ.’
27 O servo respondeu: ‘Seu irmão voltou, e seu pai matou o novilho gordo, pois ele voltou são e salvo!’.
28 Ŋii nɛ bile malima-la na baaniŋ kiŋkɛŋ. U bi dia jua. U nyimma ku lii a sulu duu ku juu dia.
28 “O irmão mais velho se irou e não quis entrar. O pai saiu e insistiu com o filho,
29 Bile bula pi u nyimma a bul, ‘Jisiŋ deeŋba kala lɛ mi faasa tiŋ tiŋtiŋŋaa woruŋ a piŋ. Mi ha bi ŋ niiŋ wiaa via chɛ-bala maa. Bɛɛ kuŋ nɛ ŋ saa pimi? Ŋ ha bi buu-bie ma kaa pimi di mi kpu la di ma naŋdɔŋsuŋ gbieli gbiele aŋ chaŋ.
29 mas ele respondeu: ‘Todos esses anos, tenho trabalhado como um escravo para o senhor e nunca me recusei a obedecer às suas ordens. E o senhor nunca me deu nem mesmo um cabrito para eu festejar com meus amigos.
30 Ka ŋ bie deeŋ-na kɛŋ ŋ kiaa kala chei ha-chɔrumuŋ lɛ. Ka u si miira kɔ dia ŋii, ŋ kpu nɛ-fere a pu.’
30 Mas, quando esse seu filho volta, depois de desperdiçar o seu dinheiro com prostitutas, o senhor comemora matando o novilho!’.
31 Ŋii nɛ bile nyimma bula pu a bul, ‘Mi bii, ŋ yie hɛ dia lɛ bua-na kala lɛ nɛ. Kuŋ-kala mi si kɛnɛ, ŋ ma nɛ tiiu.
31 “O pai lhe respondeu: ‘Meu filho, você está sempre comigo, e tudo que eu tenho é seu.
32 Ama u maga di la gbieli gbiele a leŋ di la tuɔŋ tɔrɛ nɛ, bɛɛ wiaa u nagɛ ŋ ŋaana deeŋ fa suba nɛ aŋ sii. U fa lɛlɛ nɛ, ka la lɛɛlɛ nau.’ ”
32 Mas tínhamos de comemorar este dia feliz, pois seu irmão estava morto e voltou à vida. Estava perdido e foi achado!’”.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 15, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.