Lucas 15

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NAA

Sair da comparação
NAA Nova Almeida Atualizada 2017
1 Tapulii kubala laŋpoo lilaaraa ari haachɛ diiree yuga kɔ Yesu teeŋ di ba jegile nii u wiaa.
1 Aproximavam-se de Jesus todos os publicanos e pecadores para o ouvir.
2 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa ari Wia teniŋ kerichiba suomo gugurimɛ wiaa a bul, “Baala deeŋ leŋe haachɛ diiree kukɔ u teeŋ nɛ aŋ pɛ leŋ ba di ba kala didii kiaa.”
2 Os fariseus e os escribas murmuravam, dizendo: — Este recebe pecadores e come com eles.
3 Yesu si nii ŋii, u magɛ namaga piba a bul,
3 Então Jesus lhes contou esta parábola:
4 “Baal kubala nɛ hɛ dimɛ a kɛŋ piesee zɔlɔ. Ŋii nɛ ba tuɔŋ dɔŋɔ lɛl. U leŋ piesee mahiŋ banɛsɛ ari fii ari nibi-la ta giriŋ tuɔŋ aŋ gɔllɔ chichɛ pie-lɛlii-la a bul di see duu chɛ nau.
4 — Qual de vocês é o homem que, possuindo cem ovelhas e perdendo uma delas, não deixa no deserto as noventa e nove e vai em busca da que se perdeu, até encontrá-la?
5 U si nau, u joŋo baasɛ a kaa mu dia.
5 E, quando a encontra, põe-na sobre os ombros, cheio de alegria.
6 U si kaa mu dia, u yirɛ u naŋdɔŋsuŋ ari u naaŋbiiriŋ a bula piba, ‘Má leŋ di la kala tuɔŋ tɔrɛ. Mi na mi piesi-la si lɛlɛ nɛ.’ Ma tuɔŋ kubɛɛ nɛ bi jaŋ ŋaa wii-la baal-la si ŋaa?”
6 E, indo para casa, reúne os amigos e vizinhos, dizendo-lhes: “Alegrem-se comigo, porque já achei a minha ovelha perdida.”
7 Yesu dagɛ namaga-la bubuɔŋ a bul, “Di haachɛ diire kubala ma nɛ birima lii u haachɛba lɛ, nialiŋ si hɛ Wia-jaŋ lɛ, ba tuɔŋ jaŋ tɔrɛ. Ba tuɔŋ jaŋ tɔrɛ nia deeŋ nyuŋ a kii niaa mahiŋ banɛsɛ ari fii ari nibi-la si kɛŋ tuɔ-pula a biinɛ u bi maga di ba birima lii ba haachɛba lɛ.
7 Digo a vocês que, assim, haverá mais alegria no céu por um pecador que se arrepende do que por noventa e nove justos que não necessitam de arrependimento.
8 Leŋ la joŋ ari haal kubala nɛ hɛ dimɛ a kɛŋ sɛlimɛ moribii-biiŋ fii. Di dɔŋɔ nɛ lɛlɛ, ɛɛ nɛ u jaŋ ŋaa? U jaŋ nyigɛ nyiniŋ a tii u dia kala a beŋ woruŋ see duu nau.
8 — Ou qual é a mulher que, tendo dez dracmas, se perder uma delas, não acende a lamparina, varre a casa e a procura com muito empenho até encontrá-la?
9 U si nau, u yirɛ u taŋlɔŋsuŋ ari u naaŋbiiriŋ kala a hɛ dɔŋɔ a bula piba a bul, ‘Má leŋ di la kala tuɔŋ tɔrɛ. Mi moribii-la si lɛlɛ, mi nau nɛ.’ ”
9 E, quando a encontra, reúne as amigas e vizinhas, dizendo: “Alegrem-se comigo, porque achei a dracma que eu tinha perdido.”
10 Ŋii nɛ Yesu bul, “Mi jaŋ bula pima ari ŋii titia nɛ, di haachɛ diire kubala nɛ birima lii u haachɛba lɛ, Wia tiŋdaaraa tuɔŋ yie tɔrɛ nɛ.”
10 Eu afirmo a vocês que a mesma alegria existe diante dos anjos de Deus por um pecador que se arrepende.
11 Yesu bira magɛ namaga dɔŋɔ a bul, “Baal kubala nɛ hɛ dimɛ a kɛŋ u haŋbiisiŋ balia. Ba fa ŋaa baalaa nɛ.
11 Jesus continuou:
12 Ŋii nɛ ba tuɔŋ ku-bie sii mu bula pi ba nyimma a bul, ‘Mi nyimma, kialiŋ ŋ si jaŋ suu aŋ ka pila, joŋ mi toruŋ pimi.’ Ŋii nɛ u kɛŋ kialiŋ kaa kpaa.
12 O mais moço deles disse ao pai: “Pai, quero que o senhor me dê a parte dos bens que me cabe.” E o pai repartiu os bens entre eles.
13 U bi diene, ka ba tuɔŋ ku-bie sii paa u toruŋ kala u si laa a hɛ dɔŋɔ lɛ, a sii mu ta-bolii kubala. Dimɛ u kɛŋ kialiŋ kala kaa mu ŋaa wu-tɔɔnuŋ, ba kala dɛrɛ.
13 — Passados não muitos dias, o filho mais moço, ajuntando tudo o que era seu, partiu para uma terra distante e lá desperdiçou todos os seus bens, vivendo de forma desenfreada.
14 U si dii kialiŋ kala dɛrɛ ŋii, di losuŋ juu taŋ-la woruŋ. U chɛ kudiilee ka.
14 — Depois de ter consumido tudo, sobreveio àquele país uma grande fome, e ele começou a passar necessidade.
15 Ŋii nɛ u mu chɛ tiŋtiŋŋaa. Taŋ-la nuu sɛi duu bibeŋ u toonuŋ. U kɛŋ u titia kaa mu mɛrɛ nii-la lɛ a didaa u toonu-la.
15 Então foi pedir trabalho a um dos cidadãos daquela terra, e este o mandou para os seus campos a fim de cuidar dos porcos.
16 U síi daa toonu-la, nuu-kala buu kudiilee ka pa. U fa chichɛ duu dii toonu-la kudiilee.
16 Ali, ele desejava alimentar-se das alfarrobas que os porcos comiam, mas ninguém lhe dava nada.
17 Ŋii nɛ u biinɛ u tuɔŋ lɛ a mu yi u nyimma lɛ a bul, ‘Mi nyimma ma kɛŋ tiŋtinnaa yugɛ nɛ. Ba kala nina kudiilee didii aŋ kika, aŋ ka mi-na hɛ daha a susuu losuŋ.
17 Então, caindo em si, disse: “Quantos trabalhadores de meu pai têm pão com fartura, e eu aqui estou morrendo de fome!
18 Mi jaŋ sii a miira mu mi nyimma teeŋ. Di mi nɛ mua, mi jaŋ bula pu, Mi nyimma, mi ŋaa haachɛ ari Wia ariŋ kala.
18 Vou me arrumar, voltar para o meu pai e lhe dizer: ‘Pai, pequei contra Deus e diante do senhor;
19 U bira bi maga di mi ŋaa ŋ bii. Joŋmi di mi pɛ ŋ tiŋtinnaa lɛ di la titiŋ.’ Ŋii nɛ u sii a kukɔ u nyimma teeŋ.
19 já não sou digno de ser chamado de seu filho; trate-me como um dos seus trabalhadores.’”
20 U si kɔ u nyimma teeŋ, u fa ha hɛ di-bolii nɛ, ka u nyimma nau. Nennige kɛnu woruŋ. U fá mu a guoru.
20 E, arrumando-se, foi para o seu pai.
21 Ŋii nɛ bile bula pi u nyimma a bul, ‘Mi ŋaa haachɛ ari Wia ariŋ kala. U bira bi maga di mi ŋaa ŋ bii.’
21 E o filho lhe disse: “Pai, pequei contra Deus e diante do senhor; já não sou digno de ser chamado de seu filho.”
22 Ama u nyimma ha bula pi u tiŋtinnaa a bul, ‘Má mu lima a joŋ gɛri-zɔmuŋ a kaa kɔ laalu. Má joŋ nenii-piriŋ maa a hɛ u nisiŋ aŋ joŋ nɛŋtɛŋŋɛɛ ma a hɛu.
22 O pai, porém, disse aos servos: “Tragam depressa a melhor roupa e vistam nele. Ponham um anel no dedo dele e sandálias nos pés.
23 Má mu kɛŋ nɛɛŋ-la ma si nɛrɛ a kaa ku kpu di la kala dii, di la tuɔŋ tɔrɛ.
23 Tragam e matem o bezerro gordo. Vamos comer e festejar,
24 U naga mi bie deeŋ fa suba nɛ aŋ sisɛlɛ sii. U fa lɛlɛ nɛ, ka la lɛɛlɛ nau. Ŋii nɛ ba dii kiaa ari tuɔtɔruŋ.’
24 porque este meu filho estava morto e reviveu, estava perdido e foi achado.” E começaram a festejar.
25 Bua-la lɛ di bile malima hɛ baga lɛ. Ŋii nɛ u kɔ dia. U si ku kpagɛ u dia, u nia di baa du̱ kiaa a gugua.
25 — Ora, o filho mais velho estava no campo. Quando voltava, ao aproximar-se da casa, ouviu a música e as danças.
26 Ŋii nɛ u yirɛ u nyimma tiŋtinna-la dɔŋɔ a piɛsu a bul, ‘Bɛɛ nɛ baa ŋaa ŋii?’
26 Chamou um dos empregados e perguntou o que era aquilo.
27 Ŋii nɛ u bula pu a bul, ‘Ŋ ŋaana nɛ miira kɔ. Ŋii nɛ ŋ nyimma kɛŋ nɛ-fere a kpu a pu, bɛɛ wiaa u miira kɔ dia ari yarifiɛlaa nɛ.’
27 E ele informou: “O seu irmão voltou e, por tê-lo recuperado com saúde, o seu pai mandou matar o bezerro gordo.”
28 Ŋii nɛ bile malima-la na baaniŋ kiŋkɛŋ. U bi dia jua. U nyimma ku lii a sulu duu ku juu dia.
28 — O filho mais velho se indignou e não queria entrar. Saindo, porém, o pai, procurava convencê-lo a entrar.
29 Bile bula pi u nyimma a bul, ‘Jisiŋ deeŋba kala lɛ mi faasa tiŋ tiŋtiŋŋaa woruŋ a piŋ. Mi ha bi ŋ niiŋ wiaa via chɛ-bala maa. Bɛɛ kuŋ nɛ ŋ saa pimi? Ŋ ha bi buu-bie ma kaa pimi di mi kpu la di ma naŋdɔŋsuŋ gbieli gbiele aŋ chaŋ.
29 Mas ele respondeu ao seu pai: “Faz tantos anos que sirvo o senhor e nunca transgredi um mandamento seu. Mas o senhor nunca me deu um cabrito sequer para fazer uma festa com os meus amigos.
30 Ka ŋ bie deeŋ-na kɛŋ ŋ kiaa kala chei ha-chɔrumuŋ lɛ. Ka u si miira kɔ dia ŋii, ŋ kpu nɛ-fere a pu.’
30 Mas, quando veio esse seu filho, que sumiu com os bens do senhor, gastando tudo com prostitutas, o senhor mandou matar o bezerro gordo para ele!”
31 Ŋii nɛ bile nyimma bula pu a bul, ‘Mi bii, ŋ yie hɛ dia lɛ bua-na kala lɛ nɛ. Kuŋ-kala mi si kɛnɛ, ŋ ma nɛ tiiu.
31 — Então o pai respondeu: “Meu filho, você está sempre comigo; tudo o que eu tenho é seu.
32 Ama u maga di la gbieli gbiele a leŋ di la tuɔŋ tɔrɛ nɛ, bɛɛ wiaa u nagɛ ŋ ŋaana deeŋ fa suba nɛ aŋ sii. U fa lɛlɛ nɛ, ka la lɛɛlɛ nau.’ ”
32 Mas era preciso festejar e alegrar-se, porque este seu irmão estava morto e reviveu, estava perdido e foi achado.”

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 15, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.