Lucas 10
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs ARA
1 Yesu si bul wiaa deeŋba dɛrɛ, u liisɛ niaa mahiŋ batori ari fii a kɛŋba kaa kpaa balia balia, a tiŋba di ba laa sipaaŋ mu lee-kala u titia si jaŋ mu.
1 Depois disto, o Senhor designou outros setenta; e os enviou de dois em dois, para que o precedessem em cada cidade e lugar aonde ele estava para ir.
2 U bula piba a bul, “Kiaa yuga baga lɛ di ba ŋaa, ama tiŋtinnaa bi yugɛ di ba tiŋ. Má sul baga-la tiina duu hɛ niaa di ba tiŋ tiŋtimii-la.
2 E lhes fez a seguinte advertência: A seara é grande, mas os trabalhadores são poucos. Rogai, pois, ao Senhor da seara que mande trabalhadores para a sua seara.
3 Má sii mu. Ma nagɛ pie-biisiŋ nɛ. Mii tiŋma di ma guoli guŋgurusuŋ tuɔŋ.
3 Ide! Eis que eu vos envio como cordeiros para o meio de lobos.
4 Ma sí moribiee koru, ma sí sulli-gbaŋsiŋ koru a sí nɛŋtɛŋŋɛɛ tuŋ bulia bulia ma koru a sí china chuɔlɛ niaa ma dieni woŋbiiŋ lɛ.
4 Não leveis bolsa, nem alforje, nem sandálias; e a ninguém saudeis pelo caminho.
5 Di ma nɛ mu juu dia kala, má laa sipaaŋ bula pi dia-la niaa a bul, ‘Dia deeŋ niaa jaŋ hɔŋ ari yarifiɛlaa.’
5 Ao entrardes numa casa, dizei antes de tudo: Paz seja nesta casa!
6 Di nuu nɛ hɛ dimɛ si cho yarifiɛla-la, má leŋ duu hɔŋ ari yarifiɛlaa ari ma si sul ŋii. Di nuu tuo dia-la lɛ a cho yarifiɛla-la, yarifiɛla-la ma si sula jaŋ miira kɔ ma teeŋ.
6 Se houver ali um filho da paz, repousará sobre ele a vossa paz; se não houver, ela voltará sobre vós.
7 Di ba nɛ pima di-piniŋ, má hɛ dii-bala lɛ halii aa dii kudiile-la ba si ŋaa pima aa nyua liiŋ ma dimɛ. Di tiŋtinna nɛ tima, u maga di ba ti̱mu nɛ. Ma sí gɔllɔ pipiŋ niaa diisiŋ lɛ.
7 Permanecei na mesma casa, comendo e bebendo do que eles tiverem; porque digno é o trabalhador do seu salário. Não andeis a mudar de casa em casa.
8 Di ma nɛ mu taŋ kala, di ba nɛ pima di-piniŋ, máa dii kialiŋ kala ba si ŋaa pima lee-la.
8 Quando entrardes numa cidade e ali vos receberem, comei do que vos for oferecido.
9 Má vaarɛ nyanyal tiŋŋaa ma kala si hɛ taŋ-la lɛ aŋ bula piba a bul, ‘Wia kuorii-la ku kpagɛma nɛ.’
9 Curai os enfermos que nela houver e anunciai-lhes: A vós outros está próximo o reino de Deus.
10 Ama di ma nɛ mu taŋ kala, di ba nɛ bima di-piniŋ pa, má lii chiŋ woŋbiiŋ lɛ aŋ bula piba a bul,
10 Quando, porém, entrardes numa cidade e não vos receberem, saí pelas ruas e clamai:
11 ‘Ma taŋ-la hagila si mɛrɛ la naasiŋ lɛ, ba nɛ la kpesee hɛma lɛ ŋla. Ama u maga di ma jiŋ ari Wia kuorii-la ku kpagɛma nɛ.’
11 Até o pó da vossa cidade, que se nos pegou aos pés, sacudimos contra vós outros. Não obstante, sabei que está próximo o reino de Deus.
12 Mi bulaa pima ari sariya chɛ-diiliŋ, Wia jaŋ dɔgisɛ taŋ-la niaa a kii bua-la lɛ u si dɔgisɛ Sɔdɔm niaa ŋii.”
12 Digo-vos que, naquele dia, haverá menos rigor para Sodoma do que para aquela cidade.
13 Ŋii nɛ Yesu bula pi taŋ-la niaa si bi u wiaa laa dii a bul, “Ma Kɔraziŋ tiŋŋaa, ma jaŋ na hɛɛŋ. Bɛtisaada tiŋŋaa maa, ma ma jaŋ na hɛɛŋ. Wu-magila-la ba si ŋaa ma teeŋ, di ba nɛ fa ŋaaba Taya ari Saadɔŋ niaa teeŋ ŋla, ba fa bi jaŋ dieni aŋ hɔnɔ tɛllɛ tɛllɛ naasiŋ a ŋaa tuɔruŋ bubugɛ ba titia, a didagɛ ŋii ari ba birima lii ba haachɛba lɛ nɛ.
13 Ai de ti, Corazim! Ai de ti, Betsaida! Porque, se em Tiro e em Sidom, se tivessem operado os milagres que em vós se fizeram, há muito que elas se teriam arrependido, assentadas em pano de saco e cinza.
14 Sariya chɛ-diiliŋ, Wia jaŋ dɔgisɛ Kɔraziŋ ari Bɛtisaada tiŋŋaa a kii Taya ari Saadɔŋ tiŋŋaa.
14 Contudo, no Juízo, haverá menos rigor para Tiro e Sidom do que para vós outras.
15 Ma-na Kapɛnam tiŋŋaa, ma nɛ paala chichɛ di ma kɛŋ ma titia a kaa jil Wia-jaŋ. Ama Wia jaŋ joŋma yuo ta di ma tuu juu Wia nyiniŋ.”
15 Tu, Cafarnaum, elevar-te-ás, porventura, até ao céu? Descerás até ao inferno.
16 Ŋii nɛ aŋ ka u bira bula pi u haritooro-la a bul, “Nii-la kala si jegile nii ma teeŋ, u jegile nii mi ma teeŋ nɛ. Nuu-kala si viama, u viami ma nɛ. Nii-la kala ma si viami, u ma via nii-la si tiŋmi nɛ.”
16 Quem vos der ouvidos ouve-me a mim; e quem vos rejeitar a mim me rejeita; quem, porém, me rejeitar rejeita aquele que me enviou.
17 Ŋii nɛ Yesu naŋzɔɔba-la mahiŋ batori ari fii-la miira kɔ Yesu teeŋ. Ba tuɔŋ tɔrɛ kiŋkɛŋ a bula pi Yesu a bul, “La Tiina, di la nɛ yirɛ ŋ yiriŋ, jiŋ-bɔŋŋɔɔ ma yie paala to la niiŋ nɛ.”
17 Então, regressaram os setenta, possuídos de alegria, dizendo: Senhor, os próprios demônios se nos submetem pelo teu nome!
18 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Mi na Sitaani duu lii wia nyuŋ ku tuu tel a nagɛ duonuŋ síi ligisɛ ŋii.”
18 Mas ele lhes disse: Eu via Satanás caindo do céu como um relâmpago.
19 Ŋii nɛ Yesu bira bula piba a bul, “Má jegile nii mi teeŋ. Mi pima doluŋ di ma wuo vivɛŋ diŋŋaa ari nuɔmaa tuɔŋ, ka ba bima wuo diŋ. Mi pima doluŋ di ma wuo Sitaani maa. U bi jaŋ wuo kɛŋma walimɛ.
19 Eis aí vos dei autoridade para pisardes serpentes e escorpiões e sobre todo o poder do inimigo, e nada, absolutamente, vos causará dano.
20 Ama ma sí leŋe di ma tuɔŋ tɔrɛ ari jiŋ-bɔŋŋɔɔ síi to ma niiŋ lɛ, má miira leŋ di ma tuɔŋ tɔrɛ a tiŋ ba si ŋmuŋsɛ ma yiraa hɛ Wia-jaŋ lɛ.”
20 Não obstante, alegrai-vos, não porque os espíritos se vos submetem, e sim porque o vosso nome está arrolado nos céus.
21 Bua-la titia lɛ Yesu tuɔŋ tɔrɛ Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ a bul, “Mi Nyimma, ŋ nɛ ŋaa wia nyuŋ ari tiŋteeŋ kala Tiina. Mii lɔlluŋ ari ŋ si kɛŋ wialiŋ ŋ si joŋo faa a dagɛ nialiŋ si bi wiaa jiŋ, aŋ bi joŋo dagɛ nialiŋ si kɛŋ wu-jimiŋ. Mi Nyimma, mii lɔlluŋ. Ŋ titia tuɔtɔruŋ lɛ nɛ ŋ ŋaa ŋii.”
21 Naquela hora, exultou Jesus no Espírito Santo e exclamou: Graças te dou, ó Pai, Senhor do céu e da terra, porque ocultaste estas coisas aos sábios e instruídos e as revelaste aos pequeninos. Sim, ó Pai, porque assim foi do teu agrado.
22 Ŋii nɛ u bira bul, “Mi Nyimma joŋ kuŋ-kala doluŋ nɛ pimi. Mi Nyimma duŋduŋa nɛ jiŋ ŋii mi si naga. Mi ma duŋduŋa nɛ jiŋ ŋii mi Nyimma ma si naga. Nuu-kala bira buu jiŋ, see nialiŋ duŋduŋa mi síi cho di mi dagɛ.”
22 Tudo me foi entregue por meu Pai. Ninguém sabe quem é o Filho, senão o Pai; e também ninguém sabe quem é o Pai, senão o Filho, e aquele a quem o Filho o quiser revelar.
23 Ŋii nɛ Yesu miira daasɛ u haritooro-la aŋ bula piba ba duŋduŋa a bul, “Ma tuɔŋ tɔrɔ ari ma wuo nina wialiŋ kala ma síi na.
23 E, voltando-se para os seus discípulos, disse-lhes particularmente: Bem-aventurados os olhos que veem as coisas que vós vedes.
24 Mi jaŋ bula pima ari buŋbuŋ nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ ari faafaa kuoroo paala yuga a faa cho di ba na wialiŋ ma síi na aŋ bi wuo na, a ma faa cho di ba nii wialiŋ maa ma síi nii, aŋ ka ba bi wuo nii.”
24 Pois eu vos afirmo que muitos profetas e reis quiseram ver o que vedes e não viram; e ouvir o que ouvis e não o ouviram.
25 Ŋii nɛ Wia teniŋ kerichi kubala kɔ a wiwalimɛ duu magisɛ Yesu a piɛsu a bul, “Kuhiaŋ, bɛɛ kuŋ nɛ mi jaŋ ŋaa a kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ?”
25 E eis que certo homem, intérprete da Lei, se levantou com o intuito de pôr Jesus à prova e disse-lhe: Mestre, que farei para herdar a vida eterna?
26 Ŋii nɛ Yesu piɛsu a bul, “Bɛɛ nɛ ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ? Ɛɛ nɛ ŋ yie karimɛ?”
26 Então, Jesus lhe perguntou: Que está escrito na Lei? Como interpretas?
27 Ŋii nɛ baal-la bula pu a bul, “Ba si di ŋ kɛŋ ŋ tuɔŋ kala ari ŋ kuŋ-kala ari ŋ tuɔbiinaa ma kala a cho ŋ Tiina Wia, a cho ŋ dɔŋɔ tiina maa ari ŋ si cho ŋ titia ŋii.”
27 A isto ele respondeu: Amarás o Senhor, teu Deus, de todo o teu coração, de toda a tua alma, de todas as tuas forças e de todo o teu entendimento; e: Amarás o teu próximo como a ti mesmo.
28 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Wialiŋ kala ŋ si bula ŋaa wutitii nɛ. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, ŋ jaŋ kɛŋ miisiŋ.”
28 Então, Jesus lhe disse: Respondeste corretamente; faze isto e viverás.
29 Ŋii nɛ Wia teniŋ kerichi-la chichɛ duu dagɛ ari u kɛŋ wutitii. Ŋii nɛ u piɛsɛ Yesu a bul, “Kubɛɛ nɛ ŋaa mi dɔŋɔ tiina?”
29 Ele, porém, querendo justificar-se, perguntou a Jesus: Quem é o meu próximo?
30 Ŋii nɛ Yesu magɛ namaga a bul, “Baal kubala nɛ sie a lii taŋ kubala baa yirɛ Jerusalɛm a mumu Jɛrikɔ. U fa ŋaa Ju̱u tiina nɛ. U si mu ŋii, u mu juu gaaraa tuɔŋ. Ba wuri u gɛnniŋ kala aŋ ŋmobu a bolimu aŋ fá lɛl, ka u piŋ dimɛ a chichɛ duu suu.
30 Jesus prosseguiu, dizendo: Certo homem descia de Jerusalém para Jericó e veio a cair em mãos de salteadores, os quais, depois de tudo lhe roubarem e lhe causarem muitos ferimentos, retiraram-se, deixando-o semimorto.
31 Ŋii nɛ di nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia, ba tuɔŋ kubala ma joŋ woŋbii-la aa vɛŋ. U si ku a nau, u to sɛmɛ dɔŋ nɛ a kpɛrɛ bal.
31 Casualmente, descia um sacerdote por aquele mesmo caminho e, vendo-o, passou de largo.
32 Ŋii nɛ Wia-dia naŋzɔɔ kubala ma kɔ lee-la a ma kpɛrɛ bal.
32 Semelhantemente, um levita descia por aquele lugar e, vendo-o, também passou de largo.
33 Ka Samaria tiŋŋaa baal kubala ma fa joŋ woŋbii-la a vɛnɛɛ kɔ. U si nau, nennige kɛnu.
33 Certo samaritano, que seguia o seu caminho, passou-lhe perto e, vendo-o, compadeceu-se dele.
34 U mu u teeŋ a chɛsɛ u naawiilaa a vɔɔ, aŋ joŋu hɛ u titia kakumo lɛ a kɛnu kaa mu nuhuɔraa dia kubala aa benu.
34 E, chegando-se, pensou-lhe os ferimentos, aplicando-lhes óleo e vinho; e, colocando-o sobre o seu próprio animal, levou-o para uma hospedaria e tratou dele.
35 Taŋ-pul u joŋ siidi zɔlɔ a pi dia tiina aŋ bula pu duu bibeŋ u nyuŋ woruŋ. Duu nɛ miira kɔ, u jaŋ ti̱ŋ u si ŋmoo chimiŋ magɛ ŋii kala.”
35 No dia seguinte, tirou dois denários e os entregou ao hospedeiro, dizendo: Cuida deste homem, e, se alguma coisa gastares a mais, eu to indenizarei quando voltar.
36 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛ Wia teniŋ kerichi-la a bul, “Niaa deeŋba batorimuŋ tuɔŋ, kubɛɛ nɛ ŋaa baal-la si juu gaaraa tuɔŋ dɔŋɔ tiina? Bɛɛ nɛ ŋ biinɛ ŋ tuɔŋ lɛ?”
36 Qual destes três te parece ter sido o próximo do homem que caiu nas mãos dos salteadores?
37 Ŋii nɛ Wia teniŋ kerichi-la bul, “Baal-la si fáu nisusuŋ.” Ŋii nɛ Yesu bula pu, “Tɔɔ, ŋ ma mu ŋaa ŋii titia.”
37 Respondeu-lhe o intérprete da Lei: O que usou de misericórdia para com ele. Então, lhe disse: Vai e procede tu de igual modo.
38 Yesu ari u haritooroo si joŋ woŋbiiŋ mumu ŋii, ba kɔ taŋ kubala, di haal kubala ma hɛ dimɛ. Baa yirɛ Maata. U kɛŋ Yesu kaa juu u dia.
38 Indo eles de caminho, entrou Jesus num povoado. E certa mulher, chamada Marta, hospedou-o na sua casa.
39 U ŋaana ma fa hɛ dimɛ. Baa yiru Mɛɛri. Yesu si hɔŋ dia-la tuɔŋ, u ku hɔŋ Yesu sɛmɛ a jegilee nii wialiŋ u síi bul,
39 Tinha ela uma irmã, chamada Maria, e esta quedava-se assentada aos pés do Senhor a ouvir-lhe os ensinamentos.
40 ka Maata fiɛsɛ sii a ŋiŋaa kudiilee duu pi Yesu a kala lɔl. Ŋii nɛ u na baaniŋ Mɛɛri nyuŋ a ku lii, a bula pi Yesu a bul, “Mi Tiina, ŋ biina u zɔmɔ nɛ mi ŋaana si leŋ tiŋtiŋŋaa kala pimi mi titiŋ? Leŋ duu ku pɛmi lɛ.”
40 Marta agitava-se de um lado para outro, ocupada em muitos serviços. Então, se aproximou de Jesus e disse: Senhor, não te importas de que minha irmã tenha deixado que eu fique a servir sozinha? Ordena-lhe, pois, que venha ajudar-me.
41 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Maata, wiaa yuga nɛ hɛ dimɛ a wiwalimiŋ.
41 Respondeu-lhe o Senhor: Marta! Marta! Andas inquieta e te preocupas com muitas coisas.
42 U maga di ŋ chɛ wu-bala duŋduŋ nɛ. Wii-la titia nɛ Mɛɛri liisɛ ŋii. Wii-la ba bi jaŋ wuo kaa laa u teeŋ.”
42 Entretanto, pouco é necessário ou mesmo uma só coisa; Maria, pois, escolheu a boa parte, e esta não lhe será tirada.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 10, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.