Juízes 19

mri2012 (MRI2012) vs NTLH

Sair da comparação
NTLH Nova Tradução na Linguagem de Hoje 2000
1 Ā, i aua rā, i te mea kāhore he kīngi o Īharaira.
1 Naqueles dias em que Israel não tinha rei, um levita foi morar bem longe, na região montanhosa de Efraim. Ele arranjou uma jovem de Belém de Judá para ser a sua concubina .
2 Nā, kua pūremu tāna wahine iti, ā, mawehe atu ana i a ia ki te whare o tōna pāpā, ki Pēterehema Hūrā, ā, e whā ngā tino marama ōna ki reira.
2 Porém ela brigou com ele e voltou para a casa do seu pai, em Belém. E ficou lá durante quatro meses.
3 Nā, ka whakatika tāna tahu, ā, haere ana ki te whai i a ia, ki te whakamārie i a ia, ki te whakahoki mai i a ia; ko tāna tangata hoki tōna hoa haere, me ngā kāihe e rua. Nā, ka kawea ia e te wahine rā ki te whare o tōna pāpā, ā, nō te kitenga o te pāpā o te kōtiro i a ia, koa tonu, nō te mea ka tūtaki ki a ia.
3 Então o homem resolveu ir a Belém atrás dela, para tentar convencê-la a voltar. Ele foi com o seu empregado e levou dois jumentos. E a moça o recebeu na casa do seu pai. Quando o pai da moça viu o levita, recebeu-o com alegria
4 Nā, ka pupuri tōna hungawai, te pāpā o te kōtiro, i a ia; ā, e toru ngā rā i noho ai ia ki a ia; heoi kai ana, inu ana rāua, ā, noho ana i reira.
4 e insistiu para que ficasse na sua casa. E ele ficou ali três dias. Assim o casal tomou as suas refeições e passou as noites ali.
5 Ā, i te whā o ngā rā ka maranga wawe rātou i te ata, ā, whakatika ana ia ki te haere. Nā, ka mea te pāpā o te kōtiro ki tāna hunaonga, “Kia ora tōu ngākau i tētahi wāhi taro, ā muri iho ka haere.”
5 No quarto dia eles se levantaram cedo e se aprontaram para ir embora. Mas o pai da moça disse ao levita: — Coma alguma coisa antes de ir e assim você se sentirá melhor. Você pode ir mais tarde.
6 Nā, ka noho rāua, ka kai, ka inu tahi tō rāua tokorua, nā, ka mea te pāpā o te kōtiro ki taua tangata, “Tēnā koa, noho iho i te pō nei, kia koa hoki tōu ngākau.”
6 Então os dois homens se sentaram, e comeram, e beberam juntos. Aí o pai da moça disse: — Por favor, fique mais uma noite e divirta-se.
7 Ā, i te whakatikanga o taua tangata ki te haere, ka tohea ia e tōna hungawai, nā, ka moe anō ia ki reira.
7 O homem se levantou para sair, mas o pai da moça insistiu muito que ele ficasse. E assim o levita passou outra noite ali.
8 Ā, i te rima o ngā rā ka maranga wawe ia ki te haere, ā, ka mea te pāpā o te kōtiro, “Kia ora tōu ngākau; e noho kōrua kia tītaha rā te rā.” Ā, kai ana rāua tokorua.
8 No quinto dia, bem cedo, ele se levantou para ir, mas o pai da moça pediu: — Por favor, coma alguma coisa. Espere até mais tarde. E os dois homens comeram juntos.
9 Nā, ka whakatika taua tangata ki te haere, a ia, tāna wahine iti me tāna tangata, ā, ka mea tōna hungawai, te pāpā o te kōtiro ki a ia, “Nanā, kua heke te rā, kua ahiahi, e noho rā. Nanā, kua tāwharara te rā, hei konei moe ai, kia koa ai tōu ngākau; ā, hei te ata āpōpō ka maranga wawe ai koutou ki te ara, ka haere ki tōu kāinga.”
9 Quando o homem, a moça e o empregado iam saindo, o pai disse: — Olhe! Agora já é quase noite. É melhor você ficar para passar a noite aqui. Logo vai ficar escuro. Fique aqui e divirta-se. Amanhã você poderá se levantar cedo e viajar de volta para casa. — Por que não paramos e passamos a noite nesta cidade dos jebuseus ?
10 Otiia kīhai taua tangata i pai kia noho i taua pō, engari whakatika ana ia, haere ana, ā, ka tae ki te ritenga atu o Iepuhu, arā o Hiruhārama. I a ia anō hoki ngā kāihe e rua, whakanoho rawa, i a ia anō hoki tāna wahine iti.
10 — ausente —
11 Ka tata rātou ki Iepuhu, nā, kua aua noa atu te rā; ā, ka mea te tangata ki tōna rangatira, “Tēnā, kia peka tātou ki tēnei pā o ngā Iepuhi, ki reira moe ai.”
11 — ausente —
12 Nā, ka mea tōna rangatira ki a ia, “E kore tātou e peka ki te pā o te iwi kē, ehara nei i ngā tamariki a Īharaira; engari me haere atu tātou ki Kipea.”
12 Mas o patrão respondeu: — Não vamos parar numa cidade onde o povo não é israelita. Vamos continuar até Gibeá.
13 Nā, ka mea ia ki tāna tangata, “Haere mai, tātou ka whakatata ki tētahi o ēnei wāhi; ka moe ai tātou ki Kipea, ki Rama rānei.”
13 É melhor a gente andar mais um pouco e passar a noite em Gibeá ou Ramá.
14 Nā, ka whiti atu rātou, ka haere; ā, kua toene te rā i a rātou ka tata ki Kipea, ki tētahi pā o Pineamine.
14 Então passaram pela cidade de Jebus e continuaram a viagem. O sol já se havia escondido quando eles chegaram a Gibeá, cidade da tribo de Benjamim.
15 Nā, ka peka rātou ki reira, ka haere ki Kipea moe ai; ā, i tōna taenga atu, ka noho ki te waharoa o te pā; kāhore hoki he tangata hei mau i a rātou ki tōna whare moe ai.
15 Aí saíram da estrada para passar a noite na cidade. O levita chegou e se sentou na praça. Mas ninguém o convidou para dormir na sua casa.
16 Nā, ko tētahi tangata, he koroheke, e haere mai ana i tāna mahi i te māra i te ahiahi; ā, ko taua tangata nō te whenua pukepuke o Ēparaima, i Kipea hoki e noho ana; ko ngā tāngata ia o te pā, he Pineamini.
16 E aconteceu que passou por ali um velho que estava voltando do seu trabalho na roça. Ele era da região montanhosa de Efraim, mas estava morando em Gibeá. O povo dali era da tribo de Benjamim.
17 Ā, ka maranga ake ōna kanohi, ka kite i te tangata konene rā i te waharoa o te pā, nā, ka mea taua koroheke, “Ko hea koe? I haere mai anō hoki koe i hea?”
17 O velho viu o viajante na praça e perguntou: — De onde você é? Para onde vai?
18 Nā, ka mea ia ki a ia, “I haere mai mātou i Pēterehema Hūrā, ā, e haere ana mātou ki tērā taha o te whenua pukepuke o Ēparaima; nō reira ahau; ā, i haere ahau ki Pēterehema Hūrā. Otiia e haere ana tēnei ahau ki te whare o Ihowā; heoi kāhore he tangata hei mau i ahau ki roto ki tōna whare.
18 O levita respondeu: — Eu estou viajando de Belém de Judá para bem longe, para a região montanhosa de Efraim, onde moro. Fui a Belém e agora estou voltando para casa, mas ninguém me ofereceu hospedagem para esta noite.
19 He kakau wīti anō ia tēnei, he kai mā ā mātou kāihe; he taro anō tēnei, he wāina hoki māku, ā, mā tāu pononga wahine, mā te tāhake hoki a āu pononga; kāhore he mate ki te aha, ki te aha.”
19 Nós temos alimento e palha para os jumentos, e pão e vinho para mim, para a minha concubina e para o meu empregado. Temos tudo o que precisamos.
20 Nā, ka mea taua koroheke, “Kia tau te rangimārie ki a koe. He ahakoa rā, waiho mai i ahau ngā mea katoa e matea e koe; otiia kaua e moe ki te waharoa.”
20 O velho disse: — Venham comigo; vocês serão bem-recebidos na minha casa. Eu cuidarei de vocês. Por favor, não passem a noite na praça.
21 Nā, mauria ana e ia ki tōna whare, ā, hoatu ana he kai mā ngā kāihe; ā, horoia ana e rātou ō rātou waewae, kai ana, inu ana.
21 Então ele os levou para a sua casa e deu de comer aos jumentos. Os seus hóspedes lavaram os pés, comeram e beberam.
22 E mea ake ana ō rātou ngākau ki te koa, nā, ko te karapotinga o te whare e ngā tāngata o te pā, he tama nā Periara; kei te pātuki ki te tatau, ka kōrero ki te tangata nōna te whare, ki taua koroheke rā, ka mea, “Whakaputaina mai ki waho tēnā tangata i haere nā ki tōu whare, kia mōhio ai mātou ki a ia.”
22 Enquanto eles conversavam alegremente, alguns homens imorais daquela cidade cercaram a casa e começaram a bater na porta. E disseram ao velho: — Traga para fora o homem que está na sua casa! Nós queremos ter relações com ele.
23 Nā, ka haere atu ki a rātou te tangata nōna te whare, ka mea ki a rātou, “Kaua rā, e ōku tuākana, kaua e mahia te mea kino; kua tae mai nei hoki tēnei tangata ki tōku whare, kaua tēnei mea pōauau e meatia.
23 Aí o velho saiu e disse: — Não, meus amigos! Por favor, não façam essa coisa tão má e tão imoral! Este homem é meu hóspede.
24 Nā, ko tāku tamāhine tēnei, he wāhina, me tāna wahine iti hoki; māku rāua e kawe atu ināianei, whakaititia rāua e koutou, meatia hoki ki a rāua te mea e pai ana ki tā koutou titiro; ko tēnei tangata ia, kaua tēnei mea pōauau e meatia ki a ia.”
24 Olhem! Estão aqui a minha filha virgem e a concubina dele. Eu vou pôr as duas para fora, e vocês poderão fazer com elas o que quiserem. Mas não façam essa coisa horrível com este homem!
25 Ā, tē pai ngā tāngata ki te whakarongo ki a ia, nā, ka mau taua tangata ki tāna wahine iti, ā, kawea atu ana ki waho ki a rātou, ā, ka mōhio rātou ki a ia, ka tūkino hoki i a ia i taua pō katoa ā tae noa ki te ata; ā, ka hī te ata, ka tukua ia e rātou.
25 Mas eles não quiseram ouvi-lo. Então o levita pegou a sua concubina, a pôs para fora e a entregou a eles. E eles a forçaram, e abusaram dela a noite toda, e só a deixaram de manhã.
26 Nā, ka haere mai te wahine rā i te pūaotanga o te ata, takoto ana ki te kūwaha o te whare o te tangata kei reira nei tōna ariki, ā mārama noa.
26 Ao amanhecer a mulher veio e caiu na frente da casa onde o seu marido estava. E ficou ali até clarear o dia.
27 Ā, ka whakatika ake tōna ariki i te ata, nā, ka huakina e ia ngā tatau o te whare, ka puta atu, he mea kia haere i tōna ara. Nā, ko te wahine rā, ko tāna wahine iti, kua hinga ki te kūwaha o te whare, ko ōna ringa i runga i te paepae o te tatau.
27 De manhã o marido se levantou para continuar a viagem. Quando abriu a porta, achou a sua concubina caída em frente da casa, com as mãos na soleira da porta.
28 Nā, ka mea ia ki a ia, “Whakatika kia haere tātou.” Kāhore ia tētahi i whakaō mai. Nā, ka hāpainga ia e ia ki runga ki te kāihe. Ā, ka maranga taua tangata, haere ana ki tōna wāhi.
28 Aí lhe disse: — Levante-se! Vamos embora! Porém não teve resposta. Então pôs o corpo dela atravessado sobre o jumento e seguiu viagem para casa.
29 Ā, nō tōna taenga ki tōna whare, ka tīkina e ia tētahi māripi, ā, ka mau ki tāna wahine iti, tapatapahia ana e ia ōna wāhi, kia tekau mā rua ngā wāhanga, ā, tukua ana ki ngā rohe katoa o Īharaira, puta noa.
29 Quando chegou lá, entrou, pegou uma faca e cortou o corpo da concubina em doze pedaços. Depois mandou um pedaço para cada uma das doze tribos de Israel.
30 Ā, i mea te hunga katoa i kitea ai, “Kāhore tēnei i mua, kāhore anō hoki i kitea he rite mō tēnei o te rā i haere mai ai ngā tamariki a Īharaira i te whenua o Īhipa ā mohoa noa nei. Maharatia iho, whakaaroa, kōrerotia.”
30 E todos os que viam isso diziam: — Nunca vimos uma coisa assim! Nunca houve uma coisa igual a essa, desde o tempo em que os israelitas saíram do Egito! Pensem! O que vamos fazer agora?

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Juízes 19, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.