João 11
Maŋkekerisiere Biŋe Quraŋ Jojofo Gariine (MLH) vs NAA
1 Betani taoŋgone ŋi mo tinaine Lazarus iŋoji jibe bame peya. Maria eru Marta kakagbo yokoji Betani taoŋ oo gobu.
1 Um homem chamado Lázaro estava doente. Ele era de Betânia, da aldeia de Maria e de sua irmã Marta.
2 Maria iŋoji Ofoŋ obu koufiinekeji rauteru qoru sikiineji kufuine bokereŋgaya. Lazarus jibe bame peya, oi iŋore seŋ.
2 Esta Maria, cujo irmão Lázaro estava doente, era a mesma que ungiu o Senhor com perfume e lhe enxugou os pés com os seus cabelos.
3 Lazarusji jibe bame peko seŋyokaineji biŋe buŋo iŋi ruabire Yesureo raya, “Ofoŋ mane, yoro ogogoji jibe bame pega.”
3 Por isso, as irmãs de Lázaro mandaram dizer a Jesus: — Aquele que o Senhor ama está doente.
4 Biŋe oi rayayoŋ, Yesuji oi maneru iŋi miya, “Jibe oiji ŋi ogone komeiŋ ore eru so fuke teya pega. Ore eru matayoŋ, Anutu Madeineji oi bobiaŋgako ŋiŋigoji fuŋine oi ŋone mukuru Anutu miteŋ gabi tinabiŋeineji taniŋgaru saueme Sombunde kuririke fukeiŋ. Jibe oi ore eru fuke teya.”
4 Ao receber a notícia, Jesus disse:
5 Yesuji Marta, iŋore gbo eru seŋyakuŋ Lazarus yoŋore maŋine peme goya.
5 Ora, Jesus amava Marta e a irmã dela, e também Lázaro.
6 Oŋu goyayoŋ, jibu jibeinere biŋe maneru moreŋ goya, oo akoŋ una yoyoka jikigaru goya.
6 Quando soube que Lázaro estava doente, ainda se demorou dois dias no lugar onde estava.
7 Oi gome damaŋ oi tariko kiŋariŋpuine yoŋore iŋi yajiya, “Noŋuŋ Judia prowinsgo kirieru rakimiŋ.”
7 Depois, disse aos seus discípulos:
8 Oŋu miko bokiriebuŋ, “Sogunenoŋuŋ, Juda yoŋoji yunekoŋ yameŋ keku koji bokeru guiŋgo ebuŋ. Ore eru moke Judia kirieru raiŋ ore mige, oi so sagaga.”
8 Os discípulos disseram: — Mestre, ainda há pouco os judeus queriam apedrejá-lo! E o senhor quer voltar para lá?
9 Oŋu bokiriebi Yesuji buŋo iŋi miya, “Unare aua 12 pegobi, moji ore tatamaineo kadi raiŋ, oi ya moji qaku qasibiri so eteiŋ. Morende tatamaji tamae neko soine ŋoneru raiŋ.
9 Jesus respondeu:
10 Soine raiŋyoŋ, moji doiine so pe teko kae ubu eko roigo-wareigo warepipu raiŋ, iŋoji raru qaku qasibiri eiŋ.”
10 Mas, se andar de noite, tropeça, porque nele não há luz.
11 Buŋo oi miku iŋi yajiya, “Ogonoŋuŋ Lazarusji kubaŋ pegayoŋ, nonji raru kubaŋgone wiwigabe pakereiŋ.”
11 Tendo dito isso, acrescentou:
12 Buŋo oi maneru iŋi mibi maneya, “Ofoŋ, fofori kubaŋ pega ine, soine peku fiaiŋ.”
12 Então os discípulos disseram: — Senhor, se dorme, estará salvo.
13 Yesuji Lazarus komeya ore buŋo keroriine miyayoŋ, kiŋariŋ yoŋoji “Kubaŋ pega,” miya, ore eru mane bibieru buŋo fuŋine so mane mukubuŋ.
13 Jesus falava da morte de Lázaro, mas eles pensavam que tivesse falado do repouso do sono.
14 So mane mukubi ore Yesuji totogo mifukeku miya, “Lazarusji komeru pega.
14 Então Jesus lhes disse claramente:
15 Nonji iŋoke so gokabe komeya ore eru nonji raru bogborebe pakereko ŋonebi mamanesiŋ-ŋaŋunji sanaŋgaiŋ. Oŋu fukeme ŋoŋore jerieru seŋgiŋbaŋgiŋineke maneru migo. Ŋoŋo pakerebi iŋoreo rainebeneŋ.”
15 Por causa de vocês me alegro de que não estivesse lá, para que vocês possam crer. Mas vamos até ele.
16 Oŋu mifukeme Tomas tinaine mo Gbogbodo mibuŋ, iŋoji kiŋariŋ ogopuine yoŋo iŋi yajiya, “Noŋuŋ soine moko oo rainebeneŋ. Raru iŋoke komekimiŋ.” Oŋu.
16 Então Tomé, chamado Dídimo, disse aos outros discípulos: — Vamos também nós para morrer com o Mestre!
17 Lazarusji komeru una 4 jiŋoruŋgo peme tariko Yesuji wapeko biŋeine oŋu mibi maneya.
17 Quando Jesus chegou, encontrou Lázaro já sepultado havia quatro dias.
18 Betani taoŋ oi Jerusalem siti bokeru 3 kilomita rarainere so maŋfuŋgo peya.
18 Ora, Betânia ficava a mais ou menos três quilômetros de Jerusalém.
19 Ore eru Juda ŋiŋigo kokoineji Marta Maria seŋyakuŋ komeya ore “Soŋguŋ ŋone yapekimiŋ,” miku wareru ŋebuŋ.
19 Muitos dos judeus vieram visitar Marta e Maria, a fim de consolá-las por causa do irmão.
20 Ŋebi Martaji “Yesu warega,” mibi maneru pi bokeru kadio raru bofukeyayoŋ, Mariaji pigo ŋeya.
20 Marta, quando soube que Jesus estava chegando, foi encontrar-se com ele; Maria, porém, ficou sentada em casa.
21 Kadio bofukeru iŋi ojiya, “Ofoŋ, go yoo gonoŋ ine, seŋneji so komena.
21 Então Marta disse a Jesus: — Se o Senhor estivesse aqui, o meu irmão não teria morrido.
22 So komenayoŋ, goji damaŋ yoo oŋuakoŋ Anuture ya more oŋga wosimiŋ ine, oi sosowo soine maneru gareko bofukemiŋ, oŋu manego.”
22 Mas também sei que, mesmo agora, tudo o que o senhor pedir a Deus, ele concederá.
23 Buŋo oi maneru Yesuji ojiya, “Gore senji gboreru pakereiŋ.”
23 Jesus disse a ela:
24 Oi maneru Martaji miya, “Morende damaŋ tatariineo komekiine yoŋoji pakerenimiŋ, iŋoji damaŋ yasogo oo gboreru pakereiŋ, oi mane mukugo.”
24 Ao que Marta respondeu: — Eu sei que ele há de ressurgir na ressurreição, no último dia.
25 Oŋu miko Yesuji ojiya, “Komegone papakare Rau oi nonji fukego. Nake Gogo sanaŋinere Rau fukego. Ore eru moji noŋ manesiŋ nuga, iŋoji komeiŋyoŋ, jibu jikigaru goku sanaŋgaru goiŋ.
25 Então Jesus declarou:
26 Moji mo moreŋgo goku manesiŋ nuiŋ ine, iŋoji damaŋ mogo kome sanaŋine so komeiŋ. Mata. Buŋo oi manesiŋ gage me mata?”
26 E todo o que vive e crê em mim não morrerá eternamente. Você crê nisto?
27 Martaji buŋo oi maneru miya, “O Ofoŋ, oi manesiŋ gago. Goji Anuture Made fukege. Munaŋqoqo Rauine Kristo moreŋgo fukeiŋ ore mibuŋ, goji iŋo fukege. Oŋu manesiŋ gago.” Oŋu.
27 Marta respondeu: — Sim, Senhor! Eu creio que o senhor é o Cristo, o Filho de Deus que devia vir ao mundo.
28 Martaji buŋo oŋu miku piineo kirieru raru qoine Mariare kamiine mime qaŋaŋineo wareme ojiya, “Qaqajiji wareru kadio dimaku gore aroo raru ŋonemiŋ ore miga.”
28 Depois de dizer isto, Marta foi chamar Maria, a sua irmã, e lhe disse em particular: — O Mestre chegou e está chamando você.
29 Oŋu miko Mariaji buŋo oi maneru oo akoŋ oi bokeru Yesureo raya.
29 Quando Maria ouviu isso, levantou-se depressa e foi até ele,
30 Rayayoŋ, Yesuji pi kae jiŋoo so wapeme aroo Martaji kadi yasogoo bofukeru ŋoneya, oo akoŋ dimaya.
30 pois Jesus ainda não tinha entrado na aldeia, mas permanecia onde Marta o havia encontrado.
31 Juda ŋiŋigo yoŋoji Mariake pi maŋineo Mariare maŋ bomunaŋgaiŋ ore ŋekabi Mariaji pipa pakereru sakibe wakiru rame ŋoneru iŋi manesuku mibuŋ, “Iŋoji jiŋoruŋgo raru kuyoiŋ.” Oŋu miku iŋore ŋadio boyoberu rabuŋ.
31 Os judeus que estavam com Maria em casa e a consolavam, vendo-a levantar-se depressa e sair, seguiram-na, pensando que ela ia ao túmulo para chorar.
32 Mariaji raru Yesu dimaya oo rope ŋoneru kufuineo daberu wakiru iŋi ojiya, “O Ofoŋ, goji yoo gonoŋ ine, seŋneji so komena.”
32 Quando Maria chegou ao lugar onde Jesus estava, ao vê-lo, lançou-se aos seus pés, dizendo: — Se o Senhor estivesse aqui, o meu irmão não teria morrido.
33 Oŋu miku jojoraku oŋgaku kuyome Juda ŋiŋigo iŋoke wareru kitiŋgaku moko kuyobuŋ, Yesuji oi ŋoneru beu jajamaine mokiame jiŋoine buburiko me kufuine gburugburu qaya.
33 Quando Jesus viu que ela chorava, e que os judeus que a acompanhavam também choravam, agitou-se no espírito e se comoveu.
34 Gburugburu qame weu yareya, “Iŋo uro ruabi pega?” Weu yareme mibi maneya, “Ofoŋ, yoo wareru ŋone!”
34 E perguntou: Eles responderam: — Senhor, venha ver!
35 Oŋu mibi Yesuji kuyoya.
35 Jesus chorou.
36 Kuyome Juda ŋiŋigo yoŋoji ŋoneru mibuŋ, “Yei! Ogoinere aŋi kokoine pe teko goega.”
36 Então os judeus disseram: — Vejam o quanto ele o amava.
37 Oŋu mibuŋyoŋ, goineji buŋo oi qaku iŋi mibuŋ, “Jiŋokombi ŋiŋigo jiŋoyaŋuŋ botigaru goya ine, soine Lazarus miko so komena me?” Oŋu.
37 Mas alguns disseram: — Será que ele, que abriu os olhos ao cego, não podia fazer com que Lázaro não morresse?
38 Oŋu kosa mibi Yesure beu jajamaine moke mokiame jiŋoine buburiko jiŋoruŋgo raya. Jiŋoruŋgo raru ya iŋi ŋoneya: Ko kimboŋ pujeru qoŋgbuŋine ore maŋgo ruaru mendiine ko yasogoji kejigabi ŋeya.
38 Jesus, agitando-se novamente em si mesmo, foi até o túmulo, que era uma gruta em cuja entrada tinham colocado uma pedra.
39 Oi ŋoneru iŋi miya, “Ŋoŋo ko qoririkebi raine.” Oŋu miko ŋi komeya ore seŋ Marta iŋoji iŋi ojiya, “O Ofoŋne, una 4 peya ore kouineke fukega.”
39 Então Jesus ordenou: Marta, irmã do falecido, disse a Jesus: — Senhor, já cheira mal, porque está morto há quatro dias.
40 Yesuji oi maneru Martare iŋi miya, “Go manesiŋ nunoŋ ine, Anuture usunji kuririineke fukeko ŋonenoŋ. Rone buŋo oŋu gajiboŋ me mata?”
40 Jesus respondeu:
41 Oŋu miko ko qoririkebi rako Yesuji paibe pime ropeko iŋi miya, “Mama, go oŋgawowosine manege ore eru ‘Beufii fiine!’ migarego.
41 Então tiraram a pedra. E Jesus, levantando os olhos para o céu, disse:
42 Go damaŋ so oŋgawowosine maneege, manegoyoŋ, goji sore nunde moreŋgo wakiboŋ, ŋiŋigo kubu sogo rore nuru yoo dimagobi, yoŋoji oi maneru manesiŋ ganimiŋ ore eru buŋo yo migo.”
42 Eu sei que sempre me ouves, mas falei isso por causa da multidão presente, para que creiam que tu me enviaste.
43 Oŋu miku maruine romaiŋgaru sanaŋine oŋgaku iŋi miya, “Lazarus, go pakereru ware!”
43 E, depois de dizer isso, clamou em alta voz:
44 Oŋu oŋgame ŋi komiine iŋoji gboreru pakereru wareya. Me kufuine kambaŋ mobeine yagaŋineji komoŋgaru jiŋo maiine kambaŋ diŋiŋineji poporiŋgaru kipebi peya. Peko pakereru kambaŋ paiopaio wareya. Oŋu wareme Yesuji miya, “Ŋoŋo kambaŋ ropuine piruebi soine raine.” Oŋu.
44 Aquele que tinha morrido saiu, tendo os pés e as mãos amarrados com ataduras e o rosto envolto num lenço. Então Jesus lhes ordenou:
45 Juda ŋiŋigo Mariareo waperu Yesuji ya eko ŋonebuŋ, yoŋoreone kokoineji maŋyaŋuŋ kerisieru Yesu manesiŋ gabuŋ.
45 Muitos dos judeus que tinham vindo visitar Maria, vendo o que Jesus havia feito, creram nele.
46 Manesiŋ gabuŋyoŋ, goineji Farisi (Kadi buŋore yameŋyameŋ) yoŋoreo raru Yesuji ya eya, ore sundu yajibuŋ.
46 Outros, porém, foram até os fariseus e lhes contaram o que Jesus havia feito.
47 Sundu oi yajibi soriŋ gio siŋaŋ eru Farisi yoŋoji soriŋ kaunsol minebobo kepore yabebi tumaŋgabi iŋi mibuŋ, “Ŋi iŋoji mosi qoqowirie usuŋineke sauesaueine eega ore iŋo uruŋu etebeneŋ sagana?
47 Então os principais sacerdotes e os fariseus convocaram o Sinédrio e disseram: — O que estamos fazendo, uma vez que este homem opera muitos sinais?
48 Eibieku ya mo so etebeneŋ jikigaru oŋu eru goiŋ ine, ŋiŋigo sosowo iŋo manesiŋ ganobuŋ. Oŋu ebi Rom gawman yoŋore maŋ rigaŋgame wareru niŋonoŋunde boji soriŋ eru ŋiŋigo kubu sogo yo nowo ro norebi omaine yobu egu gokimiŋ.”
48 Se o deixarmos assim, todos crerão nele; depois, virão os romanos e tomarão não só o nosso lugar, mas a própria nação.
49 Oŋu miku ŋekabi yoŋoreone mo tinaine Kaiafas iŋoji gosa oo soriŋ gio siŋaŋ qoruine fukeru gio oi baku goya. Iŋoji pakereru kajeqouŋ buŋo iŋi yajiya, “Ŋoŋo maŋ mamaneŋaŋunde kimboŋ oŋuakoŋ so tiŋaga.
49 Mas um deles, Caifás, que era sumo sacerdote naquele ano, advertiu-os, dizendo: — Vocês não sabem nada,
50 Ŋoŋo buŋo yo soine so osoegobi: Niŋo ŋiŋigo kubu soguine sosowo sibirigabeneŋ yobiŋ yasogo yobu egu fukeiŋ. Ore eru ŋi moakonji Juda kubu soguine niŋore ikogonoŋuŋ eru duenoŋuŋ komeko sagaiŋ.”
50 nem entendem que é melhor para vocês que morra um só homem pelo povo e que não venha a perecer toda a nação.
51 Iŋoji buŋo oi iŋoyoŋunde marugo so fukeko miyayoŋ, gosa oo soriŋ gio siŋaŋ qoruine goya ore eru iŋoyoŋe buŋore fuŋne so maneru kajeqouŋ buŋo miya, “Yesuji ŋiŋigo kubu soguine niŋore eru komeko sagaiŋ.” Buŋo oi foriine miya.
51 Ora, Caifás não disse isto por conta própria, mas, sendo sumo sacerdote naquele ano, profetizou que Jesus estava para morrer pela nação.
52 Juda ŋiŋigo kubu soguine niŋore akoŋ so komeyayoŋ, Anuture maŋkekerisie kufufuŋ moreŋ so roiŋgaru gogobeneŋ, noŋuŋ oŋuakoŋ qodure nobeko maŋkekerisie kubu moakoŋ fukeru gokimiŋ ore komeya. Komeinde buŋo oi bonieru miya.
52 E não somente pela nação, mas também para reunir em um só corpo os filhos de Deus, que andam dispersos.
53 Una oo akoŋ fuŋgaru minebobo yoŋoji tumaŋgaru oŋu mimane eku Yesu komeinde buŋo misanaŋgaru buruine ruabuŋ.
53 Desde aquele dia, resolveram matar Jesus.
54 Ore eru Yesuji jikigaru Juda yoŋore botugo totogo so roware eru goya. Oŋu matayoŋ, boke yaberu moreŋ buroinere qaŋaŋgo raya. Oo raru taoŋ tinaine Efraim oo roperu kiŋariŋpuine yoŋoke yoŋoyoŋe akoŋ gobuŋ.
54 Assim sendo, Jesus já não andava publicamente entre os judeus, mas retirou-se para uma região vizinha ao deserto, para uma cidade chamada Efraim, onde permaneceu com os discípulos.
55 Juda niŋore ŋonemaiŋ kombanji qondiŋgaya. Ore eru Juda ŋiŋigo kokoineji kae so piyaŋuŋ bokeru Anutuji keririke yabeiŋgo maneru Jerusalem sitio ropebuŋ.
55 Estava próxima a Páscoa dos judeus, e muitos daquela região foram a Jerusalém antes da Páscoa para se purificar.
56 Yesu baaru goku boji sorinde jokoroŋ maŋgo dimaku mimane eku iŋi weweu ebuŋ, “Yesuji jeri kombaŋ ore yoo warena me mata? Uruŋu manegobi?”
56 Lá, procuravam Jesus e, estando eles no templo, diziam uns aos outros: — O que vocês acham? Ele não virá à festa?
57 Oŋu weweu ebuŋyoŋ, soriŋ gio siŋaŋ eru Farisi yoŋoji mimiti buŋo iŋi ruabi saueya, “Moji Yesure ŋeŋe pepe ŋoneru maneiŋ, iŋoji niŋoreo wareru biŋeine mime maneru ra roru kipekimiŋ.” Oŋu.
57 Ora, os principais sacerdotes e os fariseus haviam ordenado que, se alguém soubesse onde ele estava, o denunciasse, para que pudessem prendê-lo.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.