Hebreus 11

Tnúhu ní cáháⁿ yǎ ndiǒxí xito cùu uú (MILNT) vs VC

Sair da comparação
VC Versão Católica
1 Te núu sàndáá ndisa iní‑ó Yǎ Ndiǒxí te ducaⁿ cùtnuní ndáá iní‑ó sǎ nìhí‑ó sǎ cuìní‑ó nǔú‑gǎ. Te núu sàndáá iní‑ó‑gǎ te ducaⁿ cùtnuní ndáá tucu iní‑ó sǎ càháⁿ ndáá‑gá cuèndá nchaa sá ñà túú xìní‑ó.
1 A fé é o fundamento da esperança, é uma certeza a respeito do que não se vê.
2 Te ducaⁿ nǐ quide ñáyiu ní xíndecu ndéé sanaha ío ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí te xíǎⁿ nǔu ío váha ní cuu iní ñáhá‑gǎ xií‑yu.
2 Foi ela que fez a glória dos nossos, antepassados.
3 Te núu nchoo sàndáá ndisa iní‑ó Yǎ Ndiǒxí te cùtnuní ndáá iní‑ó sǎ sǎ cuèndá tnúhu ní cáháⁿ‑gá ní cuáha andɨu ndɨ̀hɨ ñuyíú‑a. Te cùtnuní iní‑ó sǎ ñà dɨ́ú sǎ cuèndá ɨɨⁿ sá tǔu ndèhe‑o ió ñuyíú‑a ní cuáha andɨu ndɨ̀hɨ ñuyíú‑a.
3 Pela fé reconhecemos que o mundo foi formado pela palavra de Deus e que as coisas visíveis se originaram do invisível.
4 Te ndíi Àbél ío ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ío‑gá ní cuu iní‑gá sá nǐ sáñaha ndǐi ní nduu táhú‑gǎ dàcúúxí sǎ nǐ sáñaha ndǐi Càín xii‑gá ní nduu táhú‑gǎ. Te ndíi Àbél‑áⁿ nǐ cutnùní iní ndíi sá nǐ cudɨ̀u ndíi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá nǐ queheⁿ cuèndá‑gá sá nǐ sáñaha ndǐi ní nduu táhú‑gǎ. Te cuěi ñá túú‑gǎ ndíi ndècu ñuyíú‑a dico yòdo tnuní sá nǐ sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí cuèndá ducaⁿ càda‑o canchicúⁿ nihnu‑o.
4 Pela fé Abel ofereceu a Deus um sacrifício bem superior ao de Caim, e mereceu ser chamado justo, porque Deus aceitou as suas ofertas. Graças a ela é que, apesar de sua morte, ele ainda fala.
5 Te té Ènóc tée ní xíndecu ndéé sanaha ñà túú ní xǐhí‑dé chi ní nacuaca ñaha túu Yá Ndiǒxí xii‑dé cuèndá sá nǐ sándáá iní ñáhá‑dě xii‑gá. Te vá yǒo ni nànihí ñáhá xìi‑dé chi mee‑gǎ ní nacuaca ñaha‑gǎ xii‑dé. Te núú tùtú Yǎ Ndiǒxí càchí‑xi sá cǔtnàhá vátá nácuàca ñaha‑gá xii té Ènóc, te ní quide‑dé mee‑ni nàcuáa ní cuu váha iní ñáhá‑gǎ xii‑dé.
5 Pela fé Henoc foi arrebatado, sem ter conhecido a morte: e não foi achado, porquanto Deus o arrebatou; mas a Escritura diz que, antes de ser arrebatado, ele tinha agradado a Deus {Gn 5,24}.
6 Te nchaa ñáyiu ñá túú sàndáá iní ñáhá xìi Yá Ndiǒxí ñá ndácǔ‑yu cadá‑yu nàcuáa cudɨ̀ú‑yu núú‑gǎ, chi nchaa ñáyiu cuìní tuha ñaha xìi‑gá xíní ñùhu‑xi sá quɨ̀ndáá iní‑yu sá ndécú‑gǎ, te quɨndáá iní‑yu sá nǔu na nànducu nihnu ñahá‑yu xii‑gá te cuáñaha‑gǎ xií‑yu sá ndúú tǎhǔ‑yu.
6 Ora, sem fé é impossível agradar a Deus, pois para se achegar a ele é necessário que se creia primeiro que ele existe e que recompensa os que o procuram.
7 Te Yá Ndiǒxí ní dátǔha‑gá ndíi Nǒé nchaa nàcuáa cada‑gá. Te ní quide ndíi nchaa nàcuáa ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí cada ndíi, te ní cadúha ndíi ɨɨⁿ bàrcú cuèndá xɨtɨ́ bàrcú‑áⁿ quěe ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu vehe ndíi cuèndá cácu nihnú‑yu. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te sá dúcáⁿ nǐ sándáá iní ndíi‑áⁿ Yǎ Ndiǒxí xíǎⁿ ní cutnùní sá ncháá ñǎyiu ío ndècu cuéchi‑yu, chi ñá túú ní cǎnchicúⁿ nihnú‑yu cadá‑yu nàcuáa ní quide ndíi. Te sá dúcáⁿ nǐ quide ndíi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí xíǎⁿ ío ní cundáá ndíi núú‑gǎ.
7 Pela fé na palavra de Deus, Noé foi avisado a respeito de acontecimentos imprevisíveis; cheio de santo temor, construiu a arca para salvar a sua família. Pela fé ele condenou o mundo e se tornou o herdeiro da justificação mediante a fé.
8 Te Yá Ndiǒxí ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi Àbrahám sá quéé ndǐi ñuú núú ndécú ndǐi quɨ́hɨ́ⁿ ndíi ɨngá xichi cundecu ndíi. Te ní quide ndíi nàcuáa ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí chi ní quee ndíi cuáháⁿ ndíi núú cuǎñaha Yǎ Ndiǒxí cundecu ndíi. Te òré ní quee ndíi núú ndécú ndǐi te ñá túú ní cùtnuní iní ndíi ndèé cúú nǔú cuàháⁿ ndíi cundecu ndíi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
8 Foi pela fé que Abraão, obedecendo ao apelo divino, partiu para uma terra que devia receber em herança. E partiu não sabendo para onde ia.
9 Te sá dúcáⁿ nǐ sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ní xíndecu ndíi núú nǐ sáñaha‑gǎ cundecu ndíi, te cuěi ducaⁿ dico ñá túú ní quìde ñuú ndíi xíáⁿ. Te ní xóo cundecu ndíi vehe cùtexínu vehe dóó. Te dɨu‑ni ducaⁿ nǐ quide ndíi Isàác ndɨhɨ ndíi Jàcób chi tnàhá cue ndíi‑áⁿ nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí sá ndúú tǎhú cue ndíi xíáⁿ cundecu cue ndíi.
9 Foi pela fé que ele habitou na terra prometida, como em terra estrangeira, habitando aí em tendas com Isaac e Jacó, co-herdeiros da mesma promessa.
10 Te ducaⁿ nǐ quide ndíi Àbrahám chi ní xíndetu ndíi ndéé ní sáá nduu ndùu táhú ndǐi cundecu ndíi núú ndécú Yǎ Ndiǒxí. Te núú ndécú‑gǎ‑áⁿ cúú‑xí ñùú ní cadúha mee‑gǎ, te ñuú‑áⁿ cudíi‑xi nɨ caa nɨ quɨ́hɨ́ⁿ.
10 Porque tinha a esperança fixa na cidade assentada sobre os fundamentos {eternos}, cujo arquiteto e construtor é Deus.
11 Te ndíi Sǎrá, sa ní xídó cuǐá ndǐi sá cóó děhe ndíi chi sa ní sahnu vìhi ndíi, dico Yá Ndiǒxí ní quide‑gá te ní xóo ɨɨⁿ déhe ndíi. Te ducaⁿ chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí te ní cutnùní ndáá iní ndíi sá cádá‑gǎ nàcuáa ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi.
11 Foi pela fé que a própria Sara cobrou o vigor de conceber, apesar de sua idade avançada, porque acreditou na fidelidade daquele que lhe havia prometido.
12 Te cuěi ío ní sahnu ndíi Àbrahám ndɨhɨ ñadɨ̀hɨ́ ndíi, ndíi Sǎrá dico dacuɨtɨ́í nǐ nduu táhǔ‑yu ní xóo ɨɨⁿ déhe‑yu. Te xíǎⁿ nǔu ío cuéhé ndɨ̌quɨ́ⁿ yǎvá ndíi Àbrahám ní cáyá dàtná cuéhé chòdíní ndèé andɨu, ndɨhɨ dàtná cuéhé ñuhu cúchí làmár, chi ni vǎ yǒo ɨɨⁿ ndacu cahu ñaha xìí‑yu sá cuěhě‑yu.
12 Assim, de um só homem quase morto nasceu uma posteridade tão numerosa como as estrelas do céu e inumerável como os grãos de areia da praia do mar.
13 Te cue ndíi‑áⁿ ducaⁿ‑ni nǐ sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí ndéé ní sáá nduu nǐ xíhí cue ndíi. Te cue ndíi‑áⁿ ñà túú ní ndùu táhú cue ndíi quiní cue ndíi nchaa nàcuáa ní cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá, dico ní cutnùní ndáá iní cue ndíi‑áⁿ nàcuáa cada‑gá núú cuàháⁿ núú věxi. Te ío ní cudɨ́ɨ́ ìní cue ndíi, te ní cachí cue ndíi sá dìcó‑ni ichi yáha cue ndíi ñuyíú‑a, chi ñá dɨ́ú ñùyíú‑a cundecu ducaⁿ cuè ndíi.
13 Foi na fé que todos {nossos pais} morreram. Embora sem atingir o que lhes tinha sido prometido, viram-no e o saudaram de longe, confessando que eram só estrangeiros e peregrinos sobre a terra {Gn 23,4}.
14 Te sá dúcáⁿ ndùu tnúhu ní cáháⁿ cue ndíi‑áⁿ, xíǎⁿ ní cutnùní sá cuìní cue ndíi ɨngá xichi núú cúndècu cue ndíi.
14 Dizendo isto, declaravam que buscavam uma pátria.
15 Te ni ñà dɨ́ú ñùú núú nǐ quee cue ndíi ni cuìní cue ndíi núhú cue ndíi. Chi núu ducaⁿ ni sàni iní cue ndíi te núhú cue ndíi ni cùu.
15 E se se referissem àquela donde saíram, ocasião teriam de tornar a ela...
16 Dico ñáhá chi cuìní cue ndíi quɨ́hɨ́ⁿ cue ndíi ɨɨⁿ xichi núú vǎha‑gá cáá cùndecu cue ndíi. Te núú dúcáⁿ ǐo‑gá váha càa‑áⁿ cúú‑xí ñùú núú ndécú Yǎ Ndiǒxí, te sá dúcáⁿ nǐ sani iní cue ndíi xíǎⁿ nǔu ío váha cùu iní Yǎ Ndiǒxí càchí‑gá sá ñà túú cùcahaⁿ núú‑gǎ cúú‑gǎ Ndiǒxí cue ndíi‑áⁿ, te cùtnuní iní‑ó sǎ ndàá sá dúcáⁿ càháⁿ‑gá chi ní quide túha‑gá ɨɨⁿ xichi núú cúndècu cue ndíi‑áⁿ.
16 Mas não. Eles aspiravam a uma pátria melhor, isto é, à celestial. Por isso, Deus não se dedigna de ser chamado o seu Deus; de fato, ele lhes preparou uma cidade.
17 Te ndíi Àbrahám ní xíndecu ɨɨⁿdìi‑ni déhe ndíi ndɨhɨ ñadɨ̀hɨ́ ndíi, te cútnàhá ní xito ndéé ñáhá Yǎ Ndiǒxí xii ndíi ní xícáⁿ‑gá déhe ndíi, ndíi Isàác cuèndá nduu táhú ñáhá‑gǎ xii ndíi. Te ní xáhaⁿ ndǐi sá cúú ndùu táhú‑gǎ déhe ndíi, te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ñáhá ndǐi xii‑gá. Te sa ndècu túha ndíi sá cuǎñaha ndǐi déhe ndíi xii‑gá cuěi mee Yǎ Ndiǒxí ní xáhaⁿ ndǎá‑gá xii ndíi
17 Foi pela sua fé que Abraão, submetido à prova, ofereceu Isaac, seu único filho,
18 sá sǎ cuèndá ndíi Isàác te ngúndecu cue ñaní tnáhá ndǐi.
18 depois de ter recebido a promessa e ouvido as palavras: Uma posteridade com o teu nome te será dada em Isaac {Gn 21,12}.
19 Te ducaⁿ nǐ quide ndíi Àbrahám, chi ní cutnùní ndáá iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí ndácú‑gǎ dándòto‑gá cuěi ñáyiu sa ní xíhí. Te sá dúcáⁿ nǐ xáhaⁿ ndǐi xii Yá Ndiǒxí sá cúú ndùu táhú‑gǎ déhe ndíi, te xíǎⁿ cada iní‑ó sǎ sà ní xíhí ndíi Isàác te ní ndoto tucu ndíi ní nucúndecu ndíi ndɨhɨ tǎtá ndǐi, ndíi Àbrahám.
19 Estava ciente de que Deus é poderoso até para ressuscitar alguém dentre os mortos. Assim, ele conseguiu que seu filho lhe fosse devolvido. E isso é um ensinamento para nós!
20 Te ndíi Isàác ní xícáⁿ táhú ndǐi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá cádá vǎha‑gá cue déhe ndíi, ndíi Jàcób ndɨhɨ ndíi Esàú núú cuàháⁿ núú věxi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
20 Foi inspirado pela fé que Isaac deu a Jacó e a Esaú uma bênção em vista de acontecimentos futuros.
21 Te sa ta cùyatni‑ná nduu cùú ndíi Jàcób, te ní xícáⁿ táhú ndǐi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá cue déhe ñaní ndíi déhe ndíi Chèé. Te yɨ̀tuu‑ná ndíi tatnu ndíi ní chiñuhu ndíi Yá Ndiǒxí. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ñáhá ndǐi xii‑gá.
21 Foi pela fé que Jacó, estando para morrer, abençoou cada um dos filhos de José e venerou a extremidade do seu bastão.
22 Te cútnàhá sa ta cùyatni vií‑nǎ nduu cùú ndíi Chèé, te ní cachí ndíi sá cuè ñáyiu isràél sáá nduu quèé‑yu núú xǐndecú‑yu‑áⁿ. Te ní cáháⁿ tucu ndíi nàcuáa cadá‑yu yɨquɨ cùñú ndíi na sàá nduu quèé‑yu núú ndécǔ‑yu‑áⁿ. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
22 Foi pela fé que José, quando estava para morrer, fez menção da partida dos filhos de Israel e dispôs a respeito dos seus despojos.
23 Te cútnàhá ní cacu ndíi Moìsés te ní chiváha ñaha nǎná ndǐi ndɨhɨ tǎtá ndǐi úní yóó. Te ducaⁿ nǐ quide cue ndíi‑áⁿ chi ní sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí. Te ní quide cuèndá cue ndíi‑áⁿ sǎ ǐo váha càa ndíi Moìsés déhe cue ndíi, te ñá túú ní yùhú cue ndíi nàcuáa ní cáháⁿ tée cùu Faraón sá cáhní‑dě cue landú.
23 Foi pela fé que os pais de Moisés, vendo nele uma criança encantadora, o esconderam durante três meses e não temeram o edito real.
24 Te sátá nǐ sahnu ndíi Moìsés te duuⁿ duuⁿ ní cachí ndíi sá vǎ càháⁿ ñáyiu sá děhe yoco tée cùu Faraón cúú nǎná ndǐi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
24 Foi pela fé que Moisés, uma vez crescido, renunciou a ser tido como filho da filha do faraó,
25 Te ducaⁿ nǐ quide tucu ndíi chi ní tnahá‑gá iní ndíi ndoho ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu cùu cuendá Yǎ Ndiǒxí dàcúúxí sǎ cúdɨ̌ɨ́ ìní ndíi cundecu tnaa ndíi ichi cuèhé ichi duha.
25 preferindo participar da sorte infeliz do povo de Deus, a fruir dos prazeres culpáveis e passageiros.
26 Chi ní sani iní ndíi sá vǎha‑gá ndoho ndíi cúcuèhé ñáhá cuè ñáyiu xii ndíi sá cuèndá Yaá quixi ñuyíú‑a dàcúúxí sǎ cúndècu ndɨhɨ ndíi nchaa sá ìó Ègiptú. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní xúhuⁿ iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí cuáñaha‑gǎ sá ndúú tǎhú ndǐi.
26 Com os olhos fixos na recompensa, considerava os ultrajes por amor de Cristo como um bem mais precioso que todos os tesouros dos egípcios.
27 Te ndíi Moìsés ní quee ndíi nàcióⁿ Ègiptú te ñá túú ní quìde cuendá ndíi sá ǐo cùdééⁿ těe cùu Faraón núú ndǐi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te ní quide càhnu iní ndíi cuèndá nchaa sá nǐ yáha ndíi, te ní quide iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí ndécú ndɨ̀hɨ ñaha túu‑gá xii ndíi cuěi ñá túú ní xìní núú ñáhá ndǐi xii‑gá. Te ducaⁿ nǐ sani iní ndíi chi Yá Ndiǒxí ndécú ndɨ̀hɨ ñaha‑gá xii ndíi.
27 Foi pela fé que deixou o Egito, não temendo a cólera do rei, com tanta segurança como estivesse vendo o invisível.
28 Te ndíi Moìsés cúú ndǐi tée ní tausaha nǐ quide vico pàscuá ndɨhɨ cue ñáyiu isràél, te dàvá‑áⁿ nǐ táúchíúⁿ ndǐi ní sahní‑yu mběé te nɨ́ñɨ́ quɨtɨ‑áⁿ nǐ dácánùú‑yu yuyèhé‑yu. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te ducaⁿ nǐ quide tucu ndíi cuèndá sá espíritú sá nǐ tendaha Yǎ Ndiǒxí cahni‑xi mee‑ni děhe tée déhe díhna cue ñáyiu Ègiptú, te vá cáhní‑xí nì ɨɨⁿ déhe cue ñáyiu isràél.
28 Foi pela fé que mandou celebrar a Páscoa e aspergir {os portais} com sangue, para que o anjo exterminador dos primogênitos poupasse os dos filhos de Israel.
29 Te ndute làmár sá nání Mǎr Tɨ́cuèhé ní quée dava‑xi ní natúu ñuhu yìchí ní níhí nǐ yáha cue ñáyiu isràél. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí. Te cue tée Ègiptú tnàhá‑güedé nchìcúⁿ‑güedé cuáháⁿ dico ñá túú ní ndàcu‑güedé yáha‑güedé chi ní ndɨhɨ‑güedé ní cáhá.
29 Foi pela fé que os fez atravessar o mar Vermelho, como por terreno seco, ao passo que os egípcios que se atreveram a persegui-los foram afogados.
30 Te cue ñáyiu isràél ní dúcúⁿ ndèé‑yu úsá nduu ñuú Jerìcó te ní ngoyo nchaa sá ñúdòco. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí.
30 Foi pela fé que desabaram as muralhas de Jericó, depois de rodeadas por sete dias.
31 Te ɨɨⁿ ñaha ní xíndecu ichi dɨ́ɨ́ ìní ní xínani‑aⁿ Ràháb, ñaha‑áⁿ ñà túú ní xǐhí‑aⁿ dàtná ní xíhí nchaa ñáyiu ío ní cuu sàá iní‑xi núú Yǎ Ndiǒxí, chi ní cuu váha iní‑aⁿ núú cuè tée ní tendaha cuè ñáyiu isràél ní sángoto dayuhu ñùú‑aⁿ. Te ducaⁿ nǐ quide‑aⁿ chi ní sándáá iní‑aⁿ Yá Ndiǒxí.
31 Foi pela fé que Raab, a meretriz, não pereceu com aqueles que resistiram, por ter dado asilo aos espias.
32 Te núu dìcó sá cúú te cáháⁿ‑í cuèndá ndíi Gedèón, ndɨhɨ cuèndá ndíi Bàrác, ndɨhɨ cuèndá ndíi Sànsón, ndɨhɨ cuèndá ndíi Jèfté, ndɨhɨ cuèndá ndíi Dàvií, ndɨhɨ cuèndá ndíi Sàmuél, ndɨhɨ cuèndá nchaa cue tée ní xóo cáháⁿ tnúhu Yá Ndiǒxí ndéé sanaha, te nchaa cuèndá cue tée‑áⁿ cǎháⁿ‑í te núu dìcó cúyǎchí‑í dico ñá túú cùyáchí‑í.
32 Que mais direi? Faltar-me-á o tempo, se falar de Gedeão, Barac, Sansão, Jefté, Davi, Samuel e dos profetas.
33 Te nchaa cue ndíi‑áⁿ ni sàndáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ní xóo ndacu cue ndíi ní xóo nàá cue ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu dava‑gá ñuú. Te nchaa ñáyiu‑áⁿ ñà túú ní xǒo ndacú‑yu nàá‑yu ndɨhɨ cue ndíi, te ní xóo cada cue ndíi nchaa nàcuáa tàú‑xi cunduu, te ní quide váha ñaha Yǎ Ndiǒxí xii cue ndíi dàtná ní cachí‑gá cada ñaha‑gǎ xii cue ndíi. Te cuěi nchaa cue quɨtɨ dééⁿ ñà túú ní ndàcu‑güedɨ ná cada ñaha‑güèdɨ xii cue ndíi.
33 Graças à sua fé conquistaram reinos, praticaram a justiça, viram se realizar as promessas. Taparam bocas de leões,
34 Te ní xóo ndacu cue ndíi ní xóo ndahvá cue ndíi ñuhú sá vǎ yǒo tnàhí ndàcu ndahvá, te ní cácu cue ndíi vá yǒo ni ndàcu cahni ñaha xii cue ndíi. Te cue ndíi‑áⁿ ñà túú nìhí ndéé cuè ndíi ni cùu, dico ní níhí ndéé cuè ndíi chi Yá Ndiǒxí ní chindee ñàha‑gá xii cue ndíi, te nchaa ndíi‑áⁿ ǐo ní níhí ndéé cuè ndíi ní nàá cue ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu ní cuu úhú iní ñáhá xìi cue ndíi, te nchaa ñáyiu ducaⁿ nǐ xóo nàá ndɨhɨ cue ndíi‑áⁿ ñà túú ní xǒo ndacú‑yu nàá ndɨhɨ ñàhá‑yu xii cue ndíi chi ní xóo cunú‑yu. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí.
34 extinguiram a violência do fogo, escaparam ao fio de espada, triunfaram de enfermidades, foram corajosos na guerra e puseram em debandada exércitos estrangeiros.
35 Te dava ñáyiu dɨ̀hɨ́ ní nduu táhǔ‑yu ní ndoto cue ñáyiu ní xíndecu ndɨhɨ́‑yu ní nucúndecu ndɨhɨ ñaha tùcú‑yu.
35 Devolveram vivos às suas mães os filhos mortos. Alguns foram torturados, por recusarem ser libertados, movidos pela esperança de uma ressurreição mais gloriosa.
36 Te dava cue ndíi ío ní ndoho cue ndíi chi ío ní cudɨ́quɨ́ ndeé ñáhá ñǎyiu xii cue ndíi, te ní canìhá‑yu xii cue ndíi, te dava cue ndíi ní dácútú ñàhá‑yu, te ní chihi ñàhá‑yu xii cue ndíi vecaá.
36 Outros sofreram escárnio e açoites, cadeias e prisões.
37 Te dava cue ndíi ní sahni ñàhá‑yu ndɨhɨ yúú. Te dava cue ndíi ní chidava ndáá ñáhǎ‑yu ní xehndé ñáhǎ‑yu ndɨhɨ sièrrá. Te dava cue ndíi ní xito ndéé ñáhǎ‑yu te núu ndisa sá sàndáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí, te dava cue ndíi ní sahni ñàhá‑yu ndɨhɨ machìtí. Te mee‑ni ñɨ̀ɨ mbéé ndɨhɨ ñɨɨ chìvá, ní xóo cuu dóó cue ndíi. Te mee‑ni ñɨ̀ɨ cue quɨtɨ‑áⁿ nǐ xóo cuu dóó cue ndíi cuěi nděni ní cuu ní xóo caca cuu cue ndíi. Te mee‑ni cuè tée ndàhú ní cuu cue ndíi. Te ío ní xóo dandɨ̀hú‑yu iní cue ndíi, te nándɨ sá nǐ xóo cada ñàhá‑yu xii cue ndíi ní xóo dandòho ñahá‑yu.
37 Foram apedrejados, massacrados, serrados ao meio, mortos a fio de espada. Andaram errantes, vestidos de pele de ovelha e de cabra, necessitados de tudo, perseguidos e maltratados,
38 Te cue ndíi‑áⁿ ǐo‑gá ní xínduu váha iní cue ndíi dàcúúxí nchàa dava‑gá ñáyiu. Te nchaa cue ndíi‑áⁿ nǐ xica cuu cue ndíi cuěi nchaa núú ñà túú vǎ yǒo tnàhí ndècu, te cuěi xɨtɨ́ yucu ní xica cuu cue ndíi. Te ní xóo cada vehe cue ndíi nchaa yaú cava. Te nděni ní cuu nchìí yaú ní xóo cundecu cue ndíi.
38 homens de que o mundo não era digno! Refugiaram-se nas solidões das montanhas, nas cavernas e em antros subterrâneos.
39 Te ío ní cudɨ̀u cue ndíi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá ni sàndáá iní ñáhá cuè ndíi xii‑gá. Te cuěi ducaⁿ nǐ quide cue ndíi dico ñá túú ní xìní cue ndíi nchaa sá nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá.
39 E, no entanto, todos estes mártires da fé não conheceram a realização das promessas!
40 Te ducaⁿ nǐ cuu chi ɨɨⁿ sá ǐo‑gá váha ní cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá. Te sá dúcáⁿ ǐo‑gá váha ní cachí‑gá cada‑gá cúú‑xí cuèndá nchoo ndɨ̀hɨ cuendá cue ndíi‑áⁿ cuèndá sá ñà dɨ́ú mèe‑ni cue ndíi‑áⁿ cundáá cue ndíi núú‑gǎ, chi tnàhá nchoo cùndáá‑ó nǔú‑gǎ.
40 Porque Deus, que tinha para nós uma sorte melhor, não quis que eles chegassem sem nós à perfeição {da felicidade}.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Hebreus 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.