Hebreus 11

Tnúhu ní cáháⁿ yǎ ndiǒxí xito cùu uú (MILNT) vs NVT

Sair da comparação
NVT Nova Versão Transformadora
1 Te núu sàndáá ndisa iní‑ó Yǎ Ndiǒxí te ducaⁿ cùtnuní ndáá iní‑ó sǎ nìhí‑ó sǎ cuìní‑ó nǔú‑gǎ. Te núu sàndáá iní‑ó‑gǎ te ducaⁿ cùtnuní ndáá tucu iní‑ó sǎ càháⁿ ndáá‑gá cuèndá nchaa sá ñà túú xìní‑ó.
1 A fé mostra a realidade daquilo que esperamos; ela nos dá convicção de coisas que não vemos.
2 Te ducaⁿ nǐ quide ñáyiu ní xíndecu ndéé sanaha ío ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí te xíǎⁿ nǔu ío váha ní cuu iní ñáhá‑gǎ xií‑yu.
2 Pela fé, pessoas em tempos passados obtiveram aprovação.
3 Te núu nchoo sàndáá ndisa iní‑ó Yǎ Ndiǒxí te cùtnuní ndáá iní‑ó sǎ sǎ cuèndá tnúhu ní cáháⁿ‑gá ní cuáha andɨu ndɨ̀hɨ ñuyíú‑a. Te cùtnuní iní‑ó sǎ ñà dɨ́ú sǎ cuèndá ɨɨⁿ sá tǔu ndèhe‑o ió ñuyíú‑a ní cuáha andɨu ndɨ̀hɨ ñuyíú‑a.
3 Pela fé, entendemos que todo o universo foi formado pela palavra de Deus; assim, o que se vê originou-se daquilo que não se vê.
4 Te ndíi Àbél ío ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ío‑gá ní cuu iní‑gá sá nǐ sáñaha ndǐi ní nduu táhú‑gǎ dàcúúxí sǎ nǐ sáñaha ndǐi Càín xii‑gá ní nduu táhú‑gǎ. Te ndíi Àbél‑áⁿ nǐ cutnùní iní ndíi sá nǐ cudɨ̀u ndíi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá nǐ queheⁿ cuèndá‑gá sá nǐ sáñaha ndǐi ní nduu táhú‑gǎ. Te cuěi ñá túú‑gǎ ndíi ndècu ñuyíú‑a dico yòdo tnuní sá nǐ sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí cuèndá ducaⁿ càda‑o canchicúⁿ nihnu‑o.
4 Pela fé, Abel apresentou a Deus um sacrifício superior ao de Caim. Com isso, mostrou que era um homem justo, e Deus aprovou suas ofertas. Embora há muito esteja morto, ainda fala por meio de seu exemplo.
5 Te té Ènóc tée ní xíndecu ndéé sanaha ñà túú ní xǐhí‑dé chi ní nacuaca ñaha túu Yá Ndiǒxí xii‑dé cuèndá sá nǐ sándáá iní ñáhá‑dě xii‑gá. Te vá yǒo ni nànihí ñáhá xìi‑dé chi mee‑gǎ ní nacuaca ñaha‑gǎ xii‑dé. Te núú tùtú Yǎ Ndiǒxí càchí‑xi sá cǔtnàhá vátá nácuàca ñaha‑gá xii té Ènóc, te ní quide‑dé mee‑ni nàcuáa ní cuu váha iní ñáhá‑gǎ xii‑dé.
5 Pela fé, Enoque foi levado para o céu sem ver a morte; “ele desapareceu porque Deus o levou para junto de si”. Porque, antes de ser levado, ele era conhecido por agradar a Deus.
6 Te nchaa ñáyiu ñá túú sàndáá iní ñáhá xìi Yá Ndiǒxí ñá ndácǔ‑yu cadá‑yu nàcuáa cudɨ̀ú‑yu núú‑gǎ, chi nchaa ñáyiu cuìní tuha ñaha xìi‑gá xíní ñùhu‑xi sá quɨ̀ndáá iní‑yu sá ndécú‑gǎ, te quɨndáá iní‑yu sá nǔu na nànducu nihnu ñahá‑yu xii‑gá te cuáñaha‑gǎ xií‑yu sá ndúú tǎhǔ‑yu.
6 Sem fé é impossível agradar a Deus. Quem deseja se aproximar de Deus deve crer que ele existe e que recompensa aqueles que o buscam.
7 Te Yá Ndiǒxí ní dátǔha‑gá ndíi Nǒé nchaa nàcuáa cada‑gá. Te ní quide ndíi nchaa nàcuáa ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí cada ndíi, te ní cadúha ndíi ɨɨⁿ bàrcú cuèndá xɨtɨ́ bàrcú‑áⁿ quěe ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu vehe ndíi cuèndá cácu nihnú‑yu. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te sá dúcáⁿ nǐ sándáá iní ndíi‑áⁿ Yǎ Ndiǒxí xíǎⁿ ní cutnùní sá ncháá ñǎyiu ío ndècu cuéchi‑yu, chi ñá túú ní cǎnchicúⁿ nihnú‑yu cadá‑yu nàcuáa ní quide ndíi. Te sá dúcáⁿ nǐ quide ndíi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí xíǎⁿ ío ní cundáá ndíi núú‑gǎ.
7 Pela fé, Noé construiu uma grande embarcação para salvar sua família do dilúvio. Ele obedeceu a Deus, que o advertiu a respeito de coisas que nunca haviam acontecido. Pela fé, condenou o resto do mundo e recebeu a justiça que vem por meio da fé.
8 Te Yá Ndiǒxí ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi Àbrahám sá quéé ndǐi ñuú núú ndécú ndǐi quɨ́hɨ́ⁿ ndíi ɨngá xichi cundecu ndíi. Te ní quide ndíi nàcuáa ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí chi ní quee ndíi cuáháⁿ ndíi núú cuǎñaha Yǎ Ndiǒxí cundecu ndíi. Te òré ní quee ndíi núú ndécú ndǐi te ñá túú ní cùtnuní iní ndíi ndèé cúú nǔú cuàháⁿ ndíi cundecu ndíi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
8 Pela fé, Abraão obedeceu quando foi chamado para ir à outra terra que ele receberia como herança. Ele partiu sem saber para onde ia.
9 Te sá dúcáⁿ nǐ sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ní xíndecu ndíi núú nǐ sáñaha‑gǎ cundecu ndíi, te cuěi ducaⁿ dico ñá túú ní quìde ñuú ndíi xíáⁿ. Te ní xóo cundecu ndíi vehe cùtexínu vehe dóó. Te dɨu‑ni ducaⁿ nǐ quide ndíi Isàác ndɨhɨ ndíi Jàcób chi tnàhá cue ndíi‑áⁿ nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí sá ndúú tǎhú cue ndíi xíáⁿ cundecu cue ndíi.
9 E, mesmo quando chegou à terra que lhe havia sido prometida, viveu ali pela fé, pois era como estrangeiro, morando em tendas. Assim também fizeram Isaque e Jacó, que herdaram a mesma promessa.
10 Te ducaⁿ nǐ quide ndíi Àbrahám chi ní xíndetu ndíi ndéé ní sáá nduu ndùu táhú ndǐi cundecu ndíi núú ndécú Yǎ Ndiǒxí. Te núú ndécú‑gǎ‑áⁿ cúú‑xí ñùú ní cadúha mee‑gǎ, te ñuú‑áⁿ cudíi‑xi nɨ caa nɨ quɨ́hɨ́ⁿ.
10 Abraão esperava confiantemente pela cidade de alicerces eternos, planejada e construída por Deus.
11 Te ndíi Sǎrá, sa ní xídó cuǐá ndǐi sá cóó děhe ndíi chi sa ní sahnu vìhi ndíi, dico Yá Ndiǒxí ní quide‑gá te ní xóo ɨɨⁿ déhe ndíi. Te ducaⁿ chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí te ní cutnùní ndáá iní ndíi sá cádá‑gǎ nàcuáa ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi.
11 Pela fé, até mesmo Sara, embora estéril e idosa, pôde ter um filho. Ela creu que Deus era fiel para cumprir sua promessa.
12 Te cuěi ío ní sahnu ndíi Àbrahám ndɨhɨ ñadɨ̀hɨ́ ndíi, ndíi Sǎrá dico dacuɨtɨ́í nǐ nduu táhǔ‑yu ní xóo ɨɨⁿ déhe‑yu. Te xíǎⁿ nǔu ío cuéhé ndɨ̌quɨ́ⁿ yǎvá ndíi Àbrahám ní cáyá dàtná cuéhé chòdíní ndèé andɨu, ndɨhɨ dàtná cuéhé ñuhu cúchí làmár, chi ni vǎ yǒo ɨɨⁿ ndacu cahu ñaha xìí‑yu sá cuěhě‑yu.
12 E, assim, uma nação inteira veio desse homem velho e sem vigor, uma nação numerosa como as estrelas do céu e incontável como a areia da praia.
13 Te cue ndíi‑áⁿ ducaⁿ‑ni nǐ sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí ndéé ní sáá nduu nǐ xíhí cue ndíi. Te cue ndíi‑áⁿ ñà túú ní ndùu táhú cue ndíi quiní cue ndíi nchaa nàcuáa ní cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá, dico ní cutnùní ndáá iní cue ndíi‑áⁿ nàcuáa cada‑gá núú cuàháⁿ núú věxi. Te ío ní cudɨ́ɨ́ ìní cue ndíi, te ní cachí cue ndíi sá dìcó‑ni ichi yáha cue ndíi ñuyíú‑a, chi ñá dɨ́ú ñùyíú‑a cundecu ducaⁿ cuè ndíi.
13 Todos eles morreram na fé e, embora não tenham recebido todas as coisas que lhes foram prometidas, as avistaram de longe e de bom grado as aceitaram. Reconheceram que eram estrangeiros e peregrinos neste mundo.
14 Te sá dúcáⁿ ndùu tnúhu ní cáháⁿ cue ndíi‑áⁿ, xíǎⁿ ní cutnùní sá cuìní cue ndíi ɨngá xichi núú cúndècu cue ndíi.
14 Evidentemente, quem fala desse modo espera ter sua própria pátria.
15 Te ni ñà dɨ́ú ñùú núú nǐ quee cue ndíi ni cuìní cue ndíi núhú cue ndíi. Chi núu ducaⁿ ni sàni iní cue ndíi te núhú cue ndíi ni cùu.
15 Se quisessem, poderiam ter voltado à terra de onde saíram,
16 Dico ñáhá chi cuìní cue ndíi quɨ́hɨ́ⁿ cue ndíi ɨɨⁿ xichi núú vǎha‑gá cáá cùndecu cue ndíi. Te núú dúcáⁿ ǐo‑gá váha càa‑áⁿ cúú‑xí ñùú núú ndécú Yǎ Ndiǒxí, te sá dúcáⁿ nǐ sani iní cue ndíi xíǎⁿ nǔu ío váha cùu iní Yǎ Ndiǒxí càchí‑gá sá ñà túú cùcahaⁿ núú‑gǎ cúú‑gǎ Ndiǒxí cue ndíi‑áⁿ, te cùtnuní iní‑ó sǎ ndàá sá dúcáⁿ càháⁿ‑gá chi ní quide túha‑gá ɨɨⁿ xichi núú cúndècu cue ndíi‑áⁿ.
16 mas buscavam uma pátria superior, um lar celestial. Por isso Deus não se envergonha de ser chamado o Deus deles, pois lhes preparou uma cidade.
17 Te ndíi Àbrahám ní xíndecu ɨɨⁿdìi‑ni déhe ndíi ndɨhɨ ñadɨ̀hɨ́ ndíi, te cútnàhá ní xito ndéé ñáhá Yǎ Ndiǒxí xii ndíi ní xícáⁿ‑gá déhe ndíi, ndíi Isàác cuèndá nduu táhú ñáhá‑gǎ xii ndíi. Te ní xáhaⁿ ndǐi sá cúú ndùu táhú‑gǎ déhe ndíi, te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ñáhá ndǐi xii‑gá. Te sa ndècu túha ndíi sá cuǎñaha ndǐi déhe ndíi xii‑gá cuěi mee Yǎ Ndiǒxí ní xáhaⁿ ndǎá‑gá xii ndíi
17 Pela fé, Abraão, ao ser posto à prova, ofereceu Isaque como sacrifício. Abraão, que havia recebido as promessas, estava disposto a sacrificar seu único filho,
18 sá sǎ cuèndá ndíi Isàác te ngúndecu cue ñaní tnáhá ndǐi.
18 embora Deus lhe tivesse dito: “Isaque é o filho de quem depende sua descendência”.
19 Te ducaⁿ nǐ quide ndíi Àbrahám, chi ní cutnùní ndáá iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí ndácú‑gǎ dándòto‑gá cuěi ñáyiu sa ní xíhí. Te sá dúcáⁿ nǐ xáhaⁿ ndǐi xii Yá Ndiǒxí sá cúú ndùu táhú‑gǎ déhe ndíi, te xíǎⁿ cada iní‑ó sǎ sà ní xíhí ndíi Isàác te ní ndoto tucu ndíi ní nucúndecu ndíi ndɨhɨ tǎtá ndǐi, ndíi Àbrahám.
19 Concluiu que, se Isaque morresse, Deus tinha poder para trazê-lo de volta à vida. E, em certo sentido, recebeu seu filho de volta dos mortos.
20 Te ndíi Isàác ní xícáⁿ táhú ndǐi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá cádá vǎha‑gá cue déhe ndíi, ndíi Jàcób ndɨhɨ ndíi Esàú núú cuàháⁿ núú věxi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
20 Pela fé, Isaque prometeu bênçãos para o futuro de seus filhos, Jacó e Esaú.
21 Te sa ta cùyatni‑ná nduu cùú ndíi Jàcób, te ní xícáⁿ táhú ndǐi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá cue déhe ñaní ndíi déhe ndíi Chèé. Te yɨ̀tuu‑ná ndíi tatnu ndíi ní chiñuhu ndíi Yá Ndiǒxí. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ñáhá ndǐi xii‑gá.
21 Pela fé, Jacó, prestes a morrer, abençoou cada um dos filhos de José e se curvou para adorar, apoiado em seu cajado.
22 Te cútnàhá sa ta cùyatni vií‑nǎ nduu cùú ndíi Chèé, te ní cachí ndíi sá cuè ñáyiu isràél sáá nduu quèé‑yu núú xǐndecú‑yu‑áⁿ. Te ní cáháⁿ tucu ndíi nàcuáa cadá‑yu yɨquɨ cùñú ndíi na sàá nduu quèé‑yu núú ndécǔ‑yu‑áⁿ. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
22 Pela fé, José, no fim da vida, declarou com toda a confiança que os israelitas deixariam o Egito e deu ordens para que cuidassem de seus ossos.
23 Te cútnàhá ní cacu ndíi Moìsés te ní chiváha ñaha nǎná ndǐi ndɨhɨ tǎtá ndǐi úní yóó. Te ducaⁿ nǐ quide cue ndíi‑áⁿ chi ní sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí. Te ní quide cuèndá cue ndíi‑áⁿ sǎ ǐo váha càa ndíi Moìsés déhe cue ndíi, te ñá túú ní yùhú cue ndíi nàcuáa ní cáháⁿ tée cùu Faraón sá cáhní‑dě cue landú.
23 Pela fé, os pais de Moisés o esconderam por três meses tão logo ele nasceu, pois viram que a criança era linda e não tiveram medo de desobedecer ao decreto do rei.
24 Te sátá nǐ sahnu ndíi Moìsés te duuⁿ duuⁿ ní cachí ndíi sá vǎ càháⁿ ñáyiu sá děhe yoco tée cùu Faraón cúú nǎná ndǐi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
24 Pela fé, Moisés, já adulto, recusou ser chamado filho da filha do faraó,
25 Te ducaⁿ nǐ quide tucu ndíi chi ní tnahá‑gá iní ndíi ndoho ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu cùu cuendá Yǎ Ndiǒxí dàcúúxí sǎ cúdɨ̌ɨ́ ìní ndíi cundecu tnaa ndíi ichi cuèhé ichi duha.
25 preferindo ser maltratado junto com o povo de Deus a aproveitar os prazeres transitórios do pecado.
26 Chi ní sani iní ndíi sá vǎha‑gá ndoho ndíi cúcuèhé ñáhá cuè ñáyiu xii ndíi sá cuèndá Yaá quixi ñuyíú‑a dàcúúxí sǎ cúndècu ndɨhɨ ndíi nchaa sá ìó Ègiptú. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní xúhuⁿ iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí cuáñaha‑gǎ sá ndúú tǎhú ndǐi.
26 Considerou melhor sofrer por causa do Cristo do que possuir os tesouros do Egito, pois tinha em vista sua grande recompensa.
27 Te ndíi Moìsés ní quee ndíi nàcióⁿ Ègiptú te ñá túú ní quìde cuendá ndíi sá ǐo cùdééⁿ těe cùu Faraón núú ndǐi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te ní quide càhnu iní ndíi cuèndá nchaa sá nǐ yáha ndíi, te ní quide iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí ndécú ndɨ̀hɨ ñaha túu‑gá xii ndíi cuěi ñá túú ní xìní núú ñáhá ndǐi xii‑gá. Te ducaⁿ nǐ sani iní ndíi chi Yá Ndiǒxí ndécú ndɨ̀hɨ ñaha‑gá xii ndíi.
27 Pela fé, saiu do Egito sem medo da ira do rei e prosseguiu sem vacilar, como quem vê aquele que é invisível.
28 Te ndíi Moìsés cúú ndǐi tée ní tausaha nǐ quide vico pàscuá ndɨhɨ cue ñáyiu isràél, te dàvá‑áⁿ nǐ táúchíúⁿ ndǐi ní sahní‑yu mběé te nɨ́ñɨ́ quɨtɨ‑áⁿ nǐ dácánùú‑yu yuyèhé‑yu. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te ducaⁿ nǐ quide tucu ndíi cuèndá sá espíritú sá nǐ tendaha Yǎ Ndiǒxí cahni‑xi mee‑ni děhe tée déhe díhna cue ñáyiu Ègiptú, te vá cáhní‑xí nì ɨɨⁿ déhe cue ñáyiu isràél.
28 Pela fé, ordenou que o povo de Israel celebrasse a Páscoa e aspergisse com sangue os batentes das portas, para que o anjo da morte não matasse seus filhos mais velhos.
29 Te ndute làmár sá nání Mǎr Tɨ́cuèhé ní quée dava‑xi ní natúu ñuhu yìchí ní níhí nǐ yáha cue ñáyiu isràél. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí. Te cue tée Ègiptú tnàhá‑güedé nchìcúⁿ‑güedé cuáháⁿ dico ñá túú ní ndàcu‑güedé yáha‑güedé chi ní ndɨhɨ‑güedé ní cáhá.
29 Pela fé, o povo de Israel atravessou o mar Vermelho, como se estivesse em terra seca. Quando os egípcios tentaram segui-los, morreram todos afogados.
30 Te cue ñáyiu isràél ní dúcúⁿ ndèé‑yu úsá nduu ñuú Jerìcó te ní ngoyo nchaa sá ñúdòco. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí.
30 Pela fé, o povo marchou ao redor de Jericó durante sete dias, e suas muralhas caíram.
31 Te ɨɨⁿ ñaha ní xíndecu ichi dɨ́ɨ́ ìní ní xínani‑aⁿ Ràháb, ñaha‑áⁿ ñà túú ní xǐhí‑aⁿ dàtná ní xíhí nchaa ñáyiu ío ní cuu sàá iní‑xi núú Yǎ Ndiǒxí, chi ní cuu váha iní‑aⁿ núú cuè tée ní tendaha cuè ñáyiu isràél ní sángoto dayuhu ñùú‑aⁿ. Te ducaⁿ nǐ quide‑aⁿ chi ní sándáá iní‑aⁿ Yá Ndiǒxí.
31 Pela fé, a prostituta Raabe não foi morta com os habitantes de sua cidade que se recusaram a obedecer, pois ela acolheu em paz os espiões.
32 Te núu dìcó sá cúú te cáháⁿ‑í cuèndá ndíi Gedèón, ndɨhɨ cuèndá ndíi Bàrác, ndɨhɨ cuèndá ndíi Sànsón, ndɨhɨ cuèndá ndíi Jèfté, ndɨhɨ cuèndá ndíi Dàvií, ndɨhɨ cuèndá ndíi Sàmuél, ndɨhɨ cuèndá nchaa cue tée ní xóo cáháⁿ tnúhu Yá Ndiǒxí ndéé sanaha, te nchaa cuèndá cue tée‑áⁿ cǎháⁿ‑í te núu dìcó cúyǎchí‑í dico ñá túú cùyáchí‑í.
32 Quanto mais preciso dizer? Levaria muito tempo para falar sobre a fé que Gideão, Baraque, Sansão, Jefté, Davi, Samuel e os profetas tiveram.
33 Te nchaa cue ndíi‑áⁿ ni sàndáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ní xóo ndacu cue ndíi ní xóo nàá cue ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu dava‑gá ñuú. Te nchaa ñáyiu‑áⁿ ñà túú ní xǒo ndacú‑yu nàá‑yu ndɨhɨ cue ndíi, te ní xóo cada cue ndíi nchaa nàcuáa tàú‑xi cunduu, te ní quide váha ñaha Yǎ Ndiǒxí xii cue ndíi dàtná ní cachí‑gá cada ñaha‑gǎ xii cue ndíi. Te cuěi nchaa cue quɨtɨ dééⁿ ñà túú ní ndàcu‑güedɨ ná cada ñaha‑güèdɨ xii cue ndíi.
33 Pela fé, eles conquistaram reinos, governaram com justiça e receberam promessas. Fecharam a boca de leões,
34 Te ní xóo ndacu cue ndíi ní xóo ndahvá cue ndíi ñuhú sá vǎ yǒo tnàhí ndàcu ndahvá, te ní cácu cue ndíi vá yǒo ni ndàcu cahni ñaha xii cue ndíi. Te cue ndíi‑áⁿ ñà túú nìhí ndéé cuè ndíi ni cùu, dico ní níhí ndéé cuè ndíi chi Yá Ndiǒxí ní chindee ñàha‑gá xii cue ndíi, te nchaa ndíi‑áⁿ ǐo ní níhí ndéé cuè ndíi ní nàá cue ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu ní cuu úhú iní ñáhá xìi cue ndíi, te nchaa ñáyiu ducaⁿ nǐ xóo nàá ndɨhɨ cue ndíi‑áⁿ ñà túú ní xǒo ndacú‑yu nàá ndɨhɨ ñàhá‑yu xii cue ndíi chi ní xóo cunú‑yu. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí.
34 apagaram chamas de fogo e escaparam de morrer pela espada. Sua fraqueza foi transformada em força. Tornaram-se poderosos na batalha e fizeram fugir exércitos inteiros.
35 Te dava ñáyiu dɨ̀hɨ́ ní nduu táhǔ‑yu ní ndoto cue ñáyiu ní xíndecu ndɨhɨ́‑yu ní nucúndecu ndɨhɨ ñaha tùcú‑yu.
35 Mulheres receberam de volta seus queridos que haviam morrido. Outros, porém, foram torturados, recusando-se a ser libertos, e depositaram sua esperança na ressurreição para uma vida melhor.
36 Te dava cue ndíi ío ní ndoho cue ndíi chi ío ní cudɨ́quɨ́ ndeé ñáhá ñǎyiu xii cue ndíi, te ní canìhá‑yu xii cue ndíi, te dava cue ndíi ní dácútú ñàhá‑yu, te ní chihi ñàhá‑yu xii cue ndíi vecaá.
36 Alguns foram alvo de zombaria e açoites, e outros, acorrentados em prisões.
37 Te dava cue ndíi ní sahni ñàhá‑yu ndɨhɨ yúú. Te dava cue ndíi ní chidava ndáá ñáhǎ‑yu ní xehndé ñáhǎ‑yu ndɨhɨ sièrrá. Te dava cue ndíi ní xito ndéé ñáhǎ‑yu te núu ndisa sá sàndáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí, te dava cue ndíi ní sahni ñàhá‑yu ndɨhɨ machìtí. Te mee‑ni ñɨ̀ɨ mbéé ndɨhɨ ñɨɨ chìvá, ní xóo cuu dóó cue ndíi. Te mee‑ni ñɨ̀ɨ cue quɨtɨ‑áⁿ nǐ xóo cuu dóó cue ndíi cuěi nděni ní cuu ní xóo caca cuu cue ndíi. Te mee‑ni cuè tée ndàhú ní cuu cue ndíi. Te ío ní xóo dandɨ̀hú‑yu iní cue ndíi, te nándɨ sá nǐ xóo cada ñàhá‑yu xii cue ndíi ní xóo dandòho ñahá‑yu.
37 Alguns morreram apedrejados, outros foram serrados ao meio, e outros ainda, mortos à espada. Alguns andavam vestidos com peles de ovelhas e cabras, necessitados, afligidos e maltratados.
38 Te cue ndíi‑áⁿ ǐo‑gá ní xínduu váha iní cue ndíi dàcúúxí nchàa dava‑gá ñáyiu. Te nchaa cue ndíi‑áⁿ nǐ xica cuu cue ndíi cuěi nchaa núú ñà túú vǎ yǒo tnàhí ndècu, te cuěi xɨtɨ́ yucu ní xica cuu cue ndíi. Te ní xóo cada vehe cue ndíi nchaa yaú cava. Te nděni ní cuu nchìí yaú ní xóo cundecu cue ndíi.
38 Este mundo não era digno deles. Vagaram por desertos e montes, escondendo-se em cavernas e buracos na terra.
39 Te ío ní cudɨ̀u cue ndíi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá ni sàndáá iní ñáhá cuè ndíi xii‑gá. Te cuěi ducaⁿ nǐ quide cue ndíi dico ñá túú ní xìní cue ndíi nchaa sá nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá.
39 Todos eles obtiveram aprovação por causa de sua fé; no entanto, nenhum deles recebeu tudo que havia sido prometido.
40 Te ducaⁿ nǐ cuu chi ɨɨⁿ sá ǐo‑gá váha ní cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá. Te sá dúcáⁿ ǐo‑gá váha ní cachí‑gá cada‑gá cúú‑xí cuèndá nchoo ndɨ̀hɨ cuendá cue ndíi‑áⁿ cuèndá sá ñà dɨ́ú mèe‑ni cue ndíi‑áⁿ cundáá cue ndíi núú‑gǎ, chi tnàhá nchoo cùndáá‑ó nǔú‑gǎ.
40 Pois Deus tinha algo melhor preparado para nós, de modo que, sem nós, eles não chegassem à perfeição.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Hebreus 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.