Hebreus 11
Tnúhu ní cáháⁿ yǎ ndiǒxí xito cùu uú (MILNT) vs NTLH
1 Te núu sàndáá ndisa iní‑ó Yǎ Ndiǒxí te ducaⁿ cùtnuní ndáá iní‑ó sǎ nìhí‑ó sǎ cuìní‑ó nǔú‑gǎ. Te núu sàndáá iní‑ó‑gǎ te ducaⁿ cùtnuní ndáá tucu iní‑ó sǎ càháⁿ ndáá‑gá cuèndá nchaa sá ñà túú xìní‑ó.
1 A fé é a certeza de que vamos receber as coisas que esperamos e a prova de que existem coisas que não podemos ver.
2 Te ducaⁿ nǐ quide ñáyiu ní xíndecu ndéé sanaha ío ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí te xíǎⁿ nǔu ío váha ní cuu iní ñáhá‑gǎ xií‑yu.
2 Foi pela fé que as pessoas do passado conseguiram a aprovação de Deus.
3 Te núu nchoo sàndáá ndisa iní‑ó Yǎ Ndiǒxí te cùtnuní ndáá iní‑ó sǎ sǎ cuèndá tnúhu ní cáháⁿ‑gá ní cuáha andɨu ndɨ̀hɨ ñuyíú‑a. Te cùtnuní iní‑ó sǎ ñà dɨ́ú sǎ cuèndá ɨɨⁿ sá tǔu ndèhe‑o ió ñuyíú‑a ní cuáha andɨu ndɨ̀hɨ ñuyíú‑a.
3 É pela fé que entendemos que o Universo foi criado pela palavra de Deus e que aquilo que pode ser visto foi feito daquilo que não se vê.
4 Te ndíi Àbél ío ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ío‑gá ní cuu iní‑gá sá nǐ sáñaha ndǐi ní nduu táhú‑gǎ dàcúúxí sǎ nǐ sáñaha ndǐi Càín xii‑gá ní nduu táhú‑gǎ. Te ndíi Àbél‑áⁿ nǐ cutnùní iní ndíi sá nǐ cudɨ̀u ndíi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá nǐ queheⁿ cuèndá‑gá sá nǐ sáñaha ndǐi ní nduu táhú‑gǎ. Te cuěi ñá túú‑gǎ ndíi ndècu ñuyíú‑a dico yòdo tnuní sá nǐ sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí cuèndá ducaⁿ càda‑o canchicúⁿ nihnu‑o.
4 Foi pela fé que Abel ofereceu a Deus um sacrifício melhor do que o de Caim. Pela fé ele conseguiu a aprovação de Deus como homem correto, tendo o próprio Deus aprovado as suas ofertas. Por meio da sua fé, Abel, mesmo depois de morto, ainda fala.
5 Te té Ènóc tée ní xíndecu ndéé sanaha ñà túú ní xǐhí‑dé chi ní nacuaca ñaha túu Yá Ndiǒxí xii‑dé cuèndá sá nǐ sándáá iní ñáhá‑dě xii‑gá. Te vá yǒo ni nànihí ñáhá xìi‑dé chi mee‑gǎ ní nacuaca ñaha‑gǎ xii‑dé. Te núú tùtú Yǎ Ndiǒxí càchí‑xi sá cǔtnàhá vátá nácuàca ñaha‑gá xii té Ènóc, te ní quide‑dé mee‑ni nàcuáa ní cuu váha iní ñáhá‑gǎ xii‑dé.
5 Foi pela fé que Enoque escapou da morte. Ele foi levado para Deus, e ninguém o encontrou porque Deus mesmo o havia levado. As Escrituras Sagradas dizem que antes disso ele já havia agradado a Deus.
6 Te nchaa ñáyiu ñá túú sàndáá iní ñáhá xìi Yá Ndiǒxí ñá ndácǔ‑yu cadá‑yu nàcuáa cudɨ̀ú‑yu núú‑gǎ, chi nchaa ñáyiu cuìní tuha ñaha xìi‑gá xíní ñùhu‑xi sá quɨ̀ndáá iní‑yu sá ndécú‑gǎ, te quɨndáá iní‑yu sá nǔu na nànducu nihnu ñahá‑yu xii‑gá te cuáñaha‑gǎ xií‑yu sá ndúú tǎhǔ‑yu.
6 Sem fé ninguém pode agradar a Deus, porque quem vai a ele precisa crer que ele existe e que recompensa os que procuram conhecê-lo melhor.
7 Te Yá Ndiǒxí ní dátǔha‑gá ndíi Nǒé nchaa nàcuáa cada‑gá. Te ní quide ndíi nchaa nàcuáa ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí cada ndíi, te ní cadúha ndíi ɨɨⁿ bàrcú cuèndá xɨtɨ́ bàrcú‑áⁿ quěe ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu vehe ndíi cuèndá cácu nihnú‑yu. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te sá dúcáⁿ nǐ sándáá iní ndíi‑áⁿ Yǎ Ndiǒxí xíǎⁿ ní cutnùní sá ncháá ñǎyiu ío ndècu cuéchi‑yu, chi ñá túú ní cǎnchicúⁿ nihnú‑yu cadá‑yu nàcuáa ní quide ndíi. Te sá dúcáⁿ nǐ quide ndíi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí xíǎⁿ ío ní cundáá ndíi núú‑gǎ.
7 Foi pela fé que Noé ouviu os avisos de Deus sobre as coisas que iam acontecer e que não podiam ser vistas. Noé obedeceu a Deus e construiu uma barca em que ele e a sua família foram salvos. Assim Noé condenou o mundo e recebeu de Deus a aprovação que vem por meio da fé.
8 Te Yá Ndiǒxí ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi Àbrahám sá quéé ndǐi ñuú núú ndécú ndǐi quɨ́hɨ́ⁿ ndíi ɨngá xichi cundecu ndíi. Te ní quide ndíi nàcuáa ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí chi ní quee ndíi cuáháⁿ ndíi núú cuǎñaha Yǎ Ndiǒxí cundecu ndíi. Te òré ní quee ndíi núú ndécú ndǐi te ñá túú ní cùtnuní iní ndíi ndèé cúú nǔú cuàháⁿ ndíi cundecu ndíi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
8 Foi pela fé que Abraão, ao ser chamado por Deus, obedeceu e saiu para uma terra que Deus lhe prometeu dar. Ele deixou o seu próprio país, sem saber para onde ia.
9 Te sá dúcáⁿ nǐ sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ní xíndecu ndíi núú nǐ sáñaha‑gǎ cundecu ndíi, te cuěi ducaⁿ dico ñá túú ní quìde ñuú ndíi xíáⁿ. Te ní xóo cundecu ndíi vehe cùtexínu vehe dóó. Te dɨu‑ni ducaⁿ nǐ quide ndíi Isàác ndɨhɨ ndíi Jàcób chi tnàhá cue ndíi‑áⁿ nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí sá ndúú tǎhú cue ndíi xíáⁿ cundecu cue ndíi.
9 Pela fé ele morou como estrangeiro na terra que Deus lhe havia prometido. Viveu em barracas com Isaque e Jacó, que também receberam a mesma promessa de Deus.
10 Te ducaⁿ nǐ quide ndíi Àbrahám chi ní xíndetu ndíi ndéé ní sáá nduu ndùu táhú ndǐi cundecu ndíi núú ndécú Yǎ Ndiǒxí. Te núú ndécú‑gǎ‑áⁿ cúú‑xí ñùú ní cadúha mee‑gǎ, te ñuú‑áⁿ cudíi‑xi nɨ caa nɨ quɨ́hɨ́ⁿ.
10 Porque Abraão esperava a cidade que Deus planejou e construiu, a cidade que tem alicerces que não podem ser destruídos.
11 Te ndíi Sǎrá, sa ní xídó cuǐá ndǐi sá cóó děhe ndíi chi sa ní sahnu vìhi ndíi, dico Yá Ndiǒxí ní quide‑gá te ní xóo ɨɨⁿ déhe ndíi. Te ducaⁿ chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí te ní cutnùní ndáá iní ndíi sá cádá‑gǎ nàcuáa ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi.
11 Foi pela fé que Abraão se tornou pai, embora fosse velho demais e a própria Sara não pudesse ter filhos. Ele creu que Deus ia cumprir a sua promessa.
12 Te cuěi ío ní sahnu ndíi Àbrahám ndɨhɨ ñadɨ̀hɨ́ ndíi, ndíi Sǎrá dico dacuɨtɨ́í nǐ nduu táhǔ‑yu ní xóo ɨɨⁿ déhe‑yu. Te xíǎⁿ nǔu ío cuéhé ndɨ̌quɨ́ⁿ yǎvá ndíi Àbrahám ní cáyá dàtná cuéhé chòdíní ndèé andɨu, ndɨhɨ dàtná cuéhé ñuhu cúchí làmár, chi ni vǎ yǒo ɨɨⁿ ndacu cahu ñaha xìí‑yu sá cuěhě‑yu.
12 Assim, de um só homem, que estava praticamente morto, nasceram tantos descendentes como as estrelas do céu, tão numerosos como os grãos de areia da praia do mar.
13 Te cue ndíi‑áⁿ ducaⁿ‑ni nǐ sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí ndéé ní sáá nduu nǐ xíhí cue ndíi. Te cue ndíi‑áⁿ ñà túú ní ndùu táhú cue ndíi quiní cue ndíi nchaa nàcuáa ní cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá, dico ní cutnùní ndáá iní cue ndíi‑áⁿ nàcuáa cada‑gá núú cuàháⁿ núú věxi. Te ío ní cudɨ́ɨ́ ìní cue ndíi, te ní cachí cue ndíi sá dìcó‑ni ichi yáha cue ndíi ñuyíú‑a, chi ñá dɨ́ú ñùyíú‑a cundecu ducaⁿ cuè ndíi.
13 Todos esses morreram cheios de fé. Não receberam as coisas que Deus tinha prometido, mas as viram de longe e ficaram contentes por causa delas. E declararam que eram estrangeiros e refugiados, de passagem por este mundo.
14 Te sá dúcáⁿ ndùu tnúhu ní cáháⁿ cue ndíi‑áⁿ, xíǎⁿ ní cutnùní sá cuìní cue ndíi ɨngá xichi núú cúndècu cue ndíi.
14 E aqueles que dizem isso mostram bem claro que estão procurando uma pátria para si mesmos.
15 Te ni ñà dɨ́ú ñùú núú nǐ quee cue ndíi ni cuìní cue ndíi núhú cue ndíi. Chi núu ducaⁿ ni sàni iní cue ndíi te núhú cue ndíi ni cùu.
15 Não ficaram pensando em voltar para a terra de onde tinham saído. Se quisessem, teriam a oportunidade de voltar.
16 Dico ñáhá chi cuìní cue ndíi quɨ́hɨ́ⁿ cue ndíi ɨɨⁿ xichi núú vǎha‑gá cáá cùndecu cue ndíi. Te núú dúcáⁿ ǐo‑gá váha càa‑áⁿ cúú‑xí ñùú núú ndécú Yǎ Ndiǒxí, te sá dúcáⁿ nǐ sani iní cue ndíi xíǎⁿ nǔu ío váha cùu iní Yǎ Ndiǒxí càchí‑gá sá ñà túú cùcahaⁿ núú‑gǎ cúú‑gǎ Ndiǒxí cue ndíi‑áⁿ, te cùtnuní iní‑ó sǎ ndàá sá dúcáⁿ càháⁿ‑gá chi ní quide túha‑gá ɨɨⁿ xichi núú cúndècu cue ndíi‑áⁿ.
16 Mas, pelo contrário, estavam procurando uma pátria melhor, a pátria celestial. E Deus não se envergonha de ser chamado de o Deus deles, porque ele mesmo preparou uma cidade para eles.
17 Te ndíi Àbrahám ní xíndecu ɨɨⁿdìi‑ni déhe ndíi ndɨhɨ ñadɨ̀hɨ́ ndíi, te cútnàhá ní xito ndéé ñáhá Yǎ Ndiǒxí xii ndíi ní xícáⁿ‑gá déhe ndíi, ndíi Isàác cuèndá nduu táhú ñáhá‑gǎ xii ndíi. Te ní xáhaⁿ ndǐi sá cúú ndùu táhú‑gǎ déhe ndíi, te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ñáhá ndǐi xii‑gá. Te sa ndècu túha ndíi sá cuǎñaha ndǐi déhe ndíi xii‑gá cuěi mee Yǎ Ndiǒxí ní xáhaⁿ ndǎá‑gá xii ndíi
17 Foi pela fé que Abraão, quando Deus o quis pôr à prova, ofereceu o seu filho Isaque em sacrifício . Deus tinha prometido muitos descendentes a Abraão, mas mesmo assim ele estava pronto para oferecer o seu único filho em sacrifício.
18 sá sǎ cuèndá ndíi Isàác te ngúndecu cue ñaní tnáhá ndǐi.
18 Deus lhe tinha dito: “Por meio de Isaque é que você terá descendentes.”
19 Te ducaⁿ nǐ quide ndíi Àbrahám, chi ní cutnùní ndáá iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí ndácú‑gǎ dándòto‑gá cuěi ñáyiu sa ní xíhí. Te sá dúcáⁿ nǐ xáhaⁿ ndǐi xii Yá Ndiǒxí sá cúú ndùu táhú‑gǎ déhe ndíi, te xíǎⁿ cada iní‑ó sǎ sà ní xíhí ndíi Isàác te ní ndoto tucu ndíi ní nucúndecu ndíi ndɨhɨ tǎtá ndǐi, ndíi Àbrahám.
19 Abraão reconhecia que Deus era capaz de ressuscitar Isaque, e, por assim dizer, Abraão tornou a receber da morte o seu filho Isaque.
20 Te ndíi Isàác ní xícáⁿ táhú ndǐi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá cádá vǎha‑gá cue déhe ndíi, ndíi Jàcób ndɨhɨ ndíi Esàú núú cuàháⁿ núú věxi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
20 Foi pela fé que Isaque prometeu bênçãos para o futuro a Jacó e a Esaú.
21 Te sa ta cùyatni‑ná nduu cùú ndíi Jàcób, te ní xícáⁿ táhú ndǐi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá cue déhe ñaní ndíi déhe ndíi Chèé. Te yɨ̀tuu‑ná ndíi tatnu ndíi ní chiñuhu ndíi Yá Ndiǒxí. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ñáhá ndǐi xii‑gá.
21 Foi pela fé que Jacó, pouco antes de morrer, abençoou os filhos de José. Ele se apoiou na sua bengala e adorou a Deus.
22 Te cútnàhá sa ta cùyatni vií‑nǎ nduu cùú ndíi Chèé, te ní cachí ndíi sá cuè ñáyiu isràél sáá nduu quèé‑yu núú xǐndecú‑yu‑áⁿ. Te ní cáháⁿ tucu ndíi nàcuáa cadá‑yu yɨquɨ cùñú ndíi na sàá nduu quèé‑yu núú ndécǔ‑yu‑áⁿ. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
22 Foi pela fé que José, quando estava para morrer, falou da saída dos israelitas do Egito e deu ordens sobre o que deveria ser feito com o seu corpo.
23 Te cútnàhá ní cacu ndíi Moìsés te ní chiváha ñaha nǎná ndǐi ndɨhɨ tǎtá ndǐi úní yóó. Te ducaⁿ nǐ quide cue ndíi‑áⁿ chi ní sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí. Te ní quide cuèndá cue ndíi‑áⁿ sǎ ǐo váha càa ndíi Moìsés déhe cue ndíi, te ñá túú ní yùhú cue ndíi nàcuáa ní cáháⁿ tée cùu Faraón sá cáhní‑dě cue landú.
23 Foi pela fé que os pais de Moisés, quando ele nasceu, o esconderam durante três meses. Eles viram que o menino era bonito e não tiveram medo de desobedecer à ordem do rei.
24 Te sátá nǐ sahnu ndíi Moìsés te duuⁿ duuⁿ ní cachí ndíi sá vǎ càháⁿ ñáyiu sá děhe yoco tée cùu Faraón cúú nǎná ndǐi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí.
24 Foi pela fé que Moisés, quando já era adulto, não quis ser chamado de filho da filha de Faraó.
25 Te ducaⁿ nǐ quide tucu ndíi chi ní tnahá‑gá iní ndíi ndoho ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu cùu cuendá Yǎ Ndiǒxí dàcúúxí sǎ cúdɨ̌ɨ́ ìní ndíi cundecu tnaa ndíi ichi cuèhé ichi duha.
25 Ele preferiu sofrer com o povo de Deus em vez de gozar, por pouco tempo, os prazeres do pecado.
26 Chi ní sani iní ndíi sá vǎha‑gá ndoho ndíi cúcuèhé ñáhá cuè ñáyiu xii ndíi sá cuèndá Yaá quixi ñuyíú‑a dàcúúxí sǎ cúndècu ndɨhɨ ndíi nchaa sá ìó Ègiptú. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní xúhuⁿ iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí cuáñaha‑gǎ sá ndúú tǎhú ndǐi.
26 Ele achou que era muito melhor sofrer o desprezo por causa do Messias do que possuir todos os tesouros do Egito. É que ele tinha os olhos fixos na recompensa futura.
27 Te ndíi Moìsés ní quee ndíi nàcióⁿ Ègiptú te ñá túú ní quìde cuendá ndíi sá ǐo cùdééⁿ těe cùu Faraón núú ndǐi. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te ní quide càhnu iní ndíi cuèndá nchaa sá nǐ yáha ndíi, te ní quide iní ndíi sá Yǎ Ndiǒxí ndécú ndɨ̀hɨ ñaha túu‑gá xii ndíi cuěi ñá túú ní xìní núú ñáhá ndǐi xii‑gá. Te ducaⁿ nǐ sani iní ndíi chi Yá Ndiǒxí ndécú ndɨ̀hɨ ñaha‑gá xii ndíi.
27 Foi pela fé que Moisés saiu do Egito, sem ter medo da raiva do rei, e continuou firme, como se estivesse vendo o Deus invisível.
28 Te ndíi Moìsés cúú ndǐi tée ní tausaha nǐ quide vico pàscuá ndɨhɨ cue ñáyiu isràél, te dàvá‑áⁿ nǐ táúchíúⁿ ndǐi ní sahní‑yu mběé te nɨ́ñɨ́ quɨtɨ‑áⁿ nǐ dácánùú‑yu yuyèhé‑yu. Te ducaⁿ nǐ quide ndíi chi ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí. Te ducaⁿ nǐ quide tucu ndíi cuèndá sá espíritú sá nǐ tendaha Yǎ Ndiǒxí cahni‑xi mee‑ni děhe tée déhe díhna cue ñáyiu Ègiptú, te vá cáhní‑xí nì ɨɨⁿ déhe cue ñáyiu isràél.
28 Pela fé Moisés começou o costume de celebrar a Páscoa e mandou marcar com sangue as portas das casas dos israelitas para que o Anjo da Morte não matasse os filhos mais velhos deles.
29 Te ndute làmár sá nání Mǎr Tɨ́cuèhé ní quée dava‑xi ní natúu ñuhu yìchí ní níhí nǐ yáha cue ñáyiu isràél. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí. Te cue tée Ègiptú tnàhá‑güedé nchìcúⁿ‑güedé cuáháⁿ dico ñá túú ní ndàcu‑güedé yáha‑güedé chi ní ndɨhɨ‑güedé ní cáhá.
29 Foi pela fé que os israelitas atravessaram o mar Vermelho como se fosse terra seca. E, quando os egípcios tentaram atravessar, o mar os engoliu.
30 Te cue ñáyiu isràél ní dúcúⁿ ndèé‑yu úsá nduu ñuú Jerìcó te ní ngoyo nchaa sá ñúdòco. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní‑yu Yá Ndiǒxí.
30 Foi pela fé que caíram as muralhas de Jericó, depois que os israelitas marcharam em volta delas durante sete dias.
31 Te ɨɨⁿ ñaha ní xíndecu ichi dɨ́ɨ́ ìní ní xínani‑aⁿ Ràháb, ñaha‑áⁿ ñà túú ní xǐhí‑aⁿ dàtná ní xíhí nchaa ñáyiu ío ní cuu sàá iní‑xi núú Yǎ Ndiǒxí, chi ní cuu váha iní‑aⁿ núú cuè tée ní tendaha cuè ñáyiu isràél ní sángoto dayuhu ñùú‑aⁿ. Te ducaⁿ nǐ quide‑aⁿ chi ní sándáá iní‑aⁿ Yá Ndiǒxí.
31 Foi pela fé que Raabe, a prostituta, não morreu com os que tinham desobedecido a Deus, pois ela havia recebido bem os espiões israelitas.
32 Te núu dìcó sá cúú te cáháⁿ‑í cuèndá ndíi Gedèón, ndɨhɨ cuèndá ndíi Bàrác, ndɨhɨ cuèndá ndíi Sànsón, ndɨhɨ cuèndá ndíi Jèfté, ndɨhɨ cuèndá ndíi Dàvií, ndɨhɨ cuèndá ndíi Sàmuél, ndɨhɨ cuèndá nchaa cue tée ní xóo cáháⁿ tnúhu Yá Ndiǒxí ndéé sanaha, te nchaa cuèndá cue tée‑áⁿ cǎháⁿ‑í te núu dìcó cúyǎchí‑í dico ñá túú cùyáchí‑í.
32 O que mais posso dizer? O tempo é pouco para falar de Gideão, de Baraque, de Sansão, de Jefté, de Davi, de Samuel e dos profetas .
33 Te nchaa cue ndíi‑áⁿ ni sàndáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí nǔu xíǎⁿ ní xóo ndacu cue ndíi ní xóo nàá cue ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu dava‑gá ñuú. Te nchaa ñáyiu‑áⁿ ñà túú ní xǒo ndacú‑yu nàá‑yu ndɨhɨ cue ndíi, te ní xóo cada cue ndíi nchaa nàcuáa tàú‑xi cunduu, te ní quide váha ñaha Yǎ Ndiǒxí xii cue ndíi dàtná ní cachí‑gá cada ñaha‑gǎ xii cue ndíi. Te cuěi nchaa cue quɨtɨ dééⁿ ñà túú ní ndàcu‑güedɨ ná cada ñaha‑güèdɨ xii cue ndíi.
33 Pela fé eles lutaram contra nações inteiras e venceram. Fizeram o que era correto e receberam o que Deus lhes havia prometido. Fecharam a boca de leões,
34 Te ní xóo ndacu cue ndíi ní xóo ndahvá cue ndíi ñuhú sá vǎ yǒo tnàhí ndàcu ndahvá, te ní cácu cue ndíi vá yǒo ni ndàcu cahni ñaha xii cue ndíi. Te cue ndíi‑áⁿ ñà túú nìhí ndéé cuè ndíi ni cùu, dico ní níhí ndéé cuè ndíi chi Yá Ndiǒxí ní chindee ñàha‑gá xii cue ndíi, te nchaa ndíi‑áⁿ ǐo ní níhí ndéé cuè ndíi ní nàá cue ndíi ndɨhɨ nchaa ñáyiu ní cuu úhú iní ñáhá xìi cue ndíi, te nchaa ñáyiu ducaⁿ nǐ xóo nàá ndɨhɨ cue ndíi‑áⁿ ñà túú ní xǒo ndacú‑yu nàá ndɨhɨ ñàhá‑yu xii cue ndíi chi ní xóo cunú‑yu. Te ducaⁿ nǐ cuu chi ní sándáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí.
34 apagaram incêndios terríveis e escaparam de serem mortos à espada. Eram fracos, mas se tornaram fortes. Foram poderosos na guerra e venceram exércitos estrangeiros.
35 Te dava ñáyiu dɨ̀hɨ́ ní nduu táhǔ‑yu ní ndoto cue ñáyiu ní xíndecu ndɨhɨ́‑yu ní nucúndecu ndɨhɨ ñaha tùcú‑yu.
35 Pela fé mulheres receberam de volta os seus mortos, que ressuscitaram. Outros foram torturados até a morte; eles recusaram ser postos em liberdade a fim de ressuscitar para uma vida melhor.
36 Te dava cue ndíi ío ní ndoho cue ndíi chi ío ní cudɨ́quɨ́ ndeé ñáhá ñǎyiu xii cue ndíi, te ní canìhá‑yu xii cue ndíi, te dava cue ndíi ní dácútú ñàhá‑yu, te ní chihi ñàhá‑yu xii cue ndíi vecaá.
36 Alguns foram insultados e surrados; e outros, acorrentados e jogados na cadeia.
37 Te dava cue ndíi ní sahni ñàhá‑yu ndɨhɨ yúú. Te dava cue ndíi ní chidava ndáá ñáhǎ‑yu ní xehndé ñáhǎ‑yu ndɨhɨ sièrrá. Te dava cue ndíi ní xito ndéé ñáhǎ‑yu te núu ndisa sá sàndáá iní cue ndíi Yá Ndiǒxí, te dava cue ndíi ní sahni ñàhá‑yu ndɨhɨ machìtí. Te mee‑ni ñɨ̀ɨ mbéé ndɨhɨ ñɨɨ chìvá, ní xóo cuu dóó cue ndíi. Te mee‑ni ñɨ̀ɨ cue quɨtɨ‑áⁿ nǐ xóo cuu dóó cue ndíi cuěi nděni ní cuu ní xóo caca cuu cue ndíi. Te mee‑ni cuè tée ndàhú ní cuu cue ndíi. Te ío ní xóo dandɨ̀hú‑yu iní cue ndíi, te nándɨ sá nǐ xóo cada ñàhá‑yu xii cue ndíi ní xóo dandòho ñahá‑yu.
37 Outros foram mortos a pedradas; outros, serrados pelo meio; e outros, mortos à espada. Andaram de um lado para outro vestidos de peles de ovelhas e de cabras; eram pobres, perseguidos e maltratados.
38 Te cue ndíi‑áⁿ ǐo‑gá ní xínduu váha iní cue ndíi dàcúúxí nchàa dava‑gá ñáyiu. Te nchaa cue ndíi‑áⁿ nǐ xica cuu cue ndíi cuěi nchaa núú ñà túú vǎ yǒo tnàhí ndècu, te cuěi xɨtɨ́ yucu ní xica cuu cue ndíi. Te ní xóo cada vehe cue ndíi nchaa yaú cava. Te nděni ní cuu nchìí yaú ní xóo cundecu cue ndíi.
38 Andaram como refugiados pelos desertos e montes, vivendo em cavernas e em buracos na terra. O mundo não era digno deles!
39 Te ío ní cudɨ̀u cue ndíi núú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá ni sàndáá iní ñáhá cuè ndíi xii‑gá. Te cuěi ducaⁿ nǐ quide cue ndíi dico ñá túú ní xìní cue ndíi nchaa sá nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá.
39 Porque creram, todas essas pessoas foram aprovadas por Deus, mas não receberam o que ele havia prometido.
40 Te ducaⁿ nǐ cuu chi ɨɨⁿ sá ǐo‑gá váha ní cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá. Te sá dúcáⁿ ǐo‑gá váha ní cachí‑gá cada‑gá cúú‑xí cuèndá nchoo ndɨ̀hɨ cuendá cue ndíi‑áⁿ cuèndá sá ñà dɨ́ú mèe‑ni cue ndíi‑áⁿ cundáá cue ndíi núú‑gǎ, chi tnàhá nchoo cùndáá‑ó nǔú‑gǎ.
40 Pois Deus tinha preparado um plano ainda melhor para nós, a fim de que, somente conosco, elas fossem aperfeiçoadas.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Hebreus 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.