Atos 27
Li Santil hu (KEKNT) vs VC
1 Nak quich'ola li kaxiquic chiru ha' toj Italia, laj Pablo rochbeneb li jun ch'ol chic li cuanqueb chi pre̱xil, que'k'axtesi̱c sa' ruk' jun li capitán aj Julio xc'aba'. A'an xcomoneb li jun ch'u̱tal chi soldado re li acuabej César.
1 Logo que foi determinado que embarcássemos para a Itália, Paulo foi entregue com outros presos a um centurião da coorte Augusta, chamado Júlio.
2 Co-oc sa' jun li jucub li quichal chak sa' li tenamit Adramitio. Li jucub a'an ac xic re. Co̱o kochben laj Aristarco li quichal chak Tesalónica xcue̱nt Macedonia. Li jucub ta̱numek' chixc'atk eb li na'ajej xcue̱nt Asia.
2 Embarcamos num navio de Adramito que devia costear as terras da Ásia, e levantamos âncora. Em nossa companhia estava Aristarco, macedônio de Tessalônica.
3 Ut sa' li cutan jun chic cocuulac Sidón. Laj Julio quixba̱nu usilal re laj Pablo. Quixcanab chi xic riq'uineb laj pa̱banel li cuanqueb aran re nak ta̱tenk'a̱k xbaneb.
3 No dia seguinte, fazendo escala em Sidônia, Júlio, usando de bondade com Paulo, permitiu-lhe ir ver os seus amigos e prover-se do que havia de necessário.
4 Co-el aran Sidón sa' li jucub. Nak yo̱co chi xic, coxonumek' nach' riq'uin Chipre xban nak chiku yo̱ chi cha̱lc li ik'.
4 Dali, fazendo-nos ao mar, fomos navegando perto das costas de Chipre, por nos serem contrários os ventos.
5 Conume' jun pac'al li palau cuan cui' li tenamit Cilicia ut Panfilia. Ut cocuulac sa' li tenamit Mira li cuan sa' xcue̱nt Licia.
5 Tendo atravessado o mar da Cilícia e da Panfília, chegamos a Mira, cidade da Lícia.
6 Aran quixtau jun li jucub li capitán re Alejandría. Ac xic re Italia ut corocsi sa' li jucub a'an re toxic.
6 O centurião encontrou ali um navio de Alexandria, que rumava para a Itália, e fez-nos passar para ele.
7 Nabal cutan cobe̱c chiru ha' chi timil. Ra sa nak cocuulac sa' xjayal li tenamit Gnido. Xban nak k'axal cau li ik', jo'can nak quikajal kabe. Conume' cuan cui' li tenamit Salmón ut co̱o sa' li na'ajej Creta li sutsu sa' ha'.
7 Por muitos dias navegamos lentamente e com dificuldade até diante de Cnido, onde o vento não nos permitiu aportar.
8 K'axal ch'a'aj ut k'axal timil cocuulac sa' jun li tenamit “Cha̱bil Oqueba̱l” neque'xye re. Nach' riq'uin a'an cuan li tenamit Lasea.
8 Fomos então costeando ao sul da ilha de Creta, junto ao cabo Salmona. Navegando com dificuldade ao longo da costa, chegamos afinal a um lugar, a que chamam Bons Portos, perto do qual está a cidade de Lasaia.
9 Nabal cutan cobay sa' li na'ajej a'an ut xiu xiu chic li xic chiru ha' xban nak cuulac re li habalk'e. Jo'can nak laj Pablo qui-oc chixq'uebal xna'lebeb laj ch'e'ol jucub.
9 Passara o tempo - já havia passado a época do jejum - e a navegação se tornava perigosa. Paulo advertiu-os:
10 Quixye reheb: —Ex cuas cui̱tz'in, yo̱quin chixq'uebal retal nak li xic chiru ha' k'axal ch'a'aj. Nabal li raylal takac'ul chi jo'ca'in. Moco ca'aj cui' ta xiu xiu re li jucub ut li ri̱k. Xiu xiu aj ban cui' chok' ke la̱o, chan laj Pablo.
10 Amigos, vejo que a navegação não se fará sem perigo e sem graves danos, não somente ao navio e à sua carga, mas ainda às nossas vidas.
11 Abanan li capitán inc'a' quixq'ue xcuanquil li c'a'ru quixye laj Pablo. A' ban chic li c'a'ru que'xye laj e̱chal re li jucub ut laj ch'e'ol re, a'an chic li que'xba̱nu.
11 O centurião, porém, dava mais crédito ao piloto e ao mestre do que ao que Paulo dizia.
12 Ut xban nak ma̱c'a' junak na'ajej bar ta̱ru̱k te'xnumsi cui' li habalk'e chi sa sa' xch'o̱leb, li xq'uialeb que'xye nak us li e̱lc aran cui ta̱ru̱k te'cuulak Fenice re te'xnumsi li habalk'e aran. A'an jun li tenamit xcue̱nt Creta. Sa' li na'ajej a'an cuan cuib li oqueba̱l re li jucub. Jun nacana sa' li suroeste ut li jun chic nacana sa' li noroeste.
12 O porto era impróprio para passar o inverno, pelo que a maior parte deles foi de parecer que se retornasse ao mar, na esperança de chegar a Fenice, para passar ali o inverno, por ser esse um porto de Creta, abrigado dos ventos do sudeste e do nordeste.
13 Nak ac yo̱ li ik' li nachal sa' li sur, que'xc'oxla nak naru te'xic. Jo'can nak que'xtiquib xic. Yo̱queb chi xic chire li palau nach' riq'uin li na'ajej Creta.
13 Soprava então brandamente o vento sul. Julgavam poder executar os seus planos. Levantaram a âncora e foram costeando de perto a ilha de Creta.
14 Junpa̱t na chic nak quichal jun cacuil ik'. Lix cau ok li ha' yo̱ chixsac'bal rib chiru li jucub. Euroclidón xc'aba' li ik' a'an li nachal chak sa' li noroeste.
14 Mas, não muito depois, veio do lado da ilha um tufão chamado Euroaquilão.
15 Inc'a' chic que'xcuy xmetz'e̱u li cacuil ik' laj ch'e'ol re li jucub. Jo'can nak quikacanab kib re toxc'am. Ut li jucub quic'ame' xban li ik'.
15 Sem poder resistir à ventania, o navio foi arrebatado e deixamo-nos arrastar.
16 Cocuulac cuan cui' jun si̱ril li ch'och' Clauda xc'aba' sutsu sa' ha'. Ra sa nak coru xtaksinquil li ch'ina jucub li yo̱ chi quelo̱c xban li nimla jucub.
16 Impelidos rapidamente para uma pequena ilha chamada Cauda, conseguimos, com muito esforço, recolher o batel.
17 Nak kataksi sa' li nimla jucub, c'ajo' nak que'xucuac li cristian. Que'xc'oxla nak ma̱re ta̱t'ilk li jucub sa' li samaib. Que'xcubsi xt'icrul li jucub ut yo̱co chi xic chi jo'can.
17 Içaram-no e, depois, como meio de segurança, cingiram o navio com cabos. Então, temendo encalhar em Sirte, arriaram as velas e entregaram-se à mercê dos ventos.
18 Jo' cuulajak chic toj cau ajcui' li ik'. C'ajo' nak yo̱ chirec'asinquil li jucub. Jo'can nak quikatiquib xjebbal li ri̱k ut kacut sa' li palau.
18 No dia seguinte, sendo a tempestade ainda mais violenta, atiraram fora a carga.
19 Sa' rox li cutan quikisi sa' li jucub li c'a'ru nac'anjelac re li jucub, re nak inc'a' chic a̱lak li jucub.
19 No terceiro dia, atiramos para fora com as nossas próprias mãos os acessórios do navio.
20 Chiru nabal cutan inc'a' qui-iloc li sak'e chi moco li chahim chiru k'ojyi̱n. K'axal cau li cak-sut-ik' ut xiu xiu cuanco. Inc'a' chic nakayo'oni nak tocolek' ta.
20 Ora, não aparecendo por muitos dias nem sol nem estrelas e sendo batidos por forte tempestade, tínhamos por fim perdido toda a esperança de sermos salvos.
21 Ac xnume' nabal cutan ut ma̱ji' nakayal cua. Jo'can nak laj Pablo quixakli sa' xyiheb ut quixye reheb: —Ex cuas cui̱tz'in, k'axal us raj quine̱rabi ta. Inc'a' raj co-el chak Creta. Cui ta inc'a' xo-el, inc'a' raj xkac'ul li raylal a'in ut inc'a' raj xosachoc.
21 Desde muito tempo ninguém havia comido nada. Paulo levantou-se no meio deles e disse: Amigos, deveras devíeis ter-me atendido e não ter saído de Creta, e assim evitar esse perigo e essas perdas.
22 A'ut anakcuan tinye e̱re nak mexc'oxlac. Cauhak ban e̱ch'o̱l xban nak ma̱ ani ke ta̱ca̱mk. Ca'aj cui' li jucub ta̱sachk.
22 Agora, porém, vos admoesto a que tenhais coragem, pois não perecerá nenhum de vós, mas somente o navio.
23 Sa' li k'ojyi̱n a'in xc'utbesi rib chicuu jun x-ángel li Dios laj e̱chal cue, li ninc'anjela ru.
23 Esta noite apareceu-me um anjo de Deus, a quem pertenço e a quem sirvo, o qual me disse:
24 Li ángel xye cue, “Matxucuac, at Pablo, xban nak tento nak tatcuulak riq'uin li acuabej César. Xban xnimal rusilal li Ka̱cua', ma̱ jun reheb li cuanqueb a̱cuochben te'ca̱mk,” chan cue.
24 Não temas, Paulo. É necessário que compareças diante de César. Deus deu-te todos os que navegam contigo.
25 Jo'can nak cauhak e̱ch'o̱l, ex cuas cui̱tz'in. La̱in cau inch'o̱l riq'uin li Dios nak ta̱c'ulma̱nk jo' xye cue li ángel.
25 Por isso, amigos, coragem! Eu confio em Deus que há de acontecer como me foi dito.
26 Abanan tento nak tocutek' xban li ha' sa' jun na'ajej sutsu sa' ha', chan laj Pablo reheb.
26 Vamos dar a uma ilha.
27 Cuib xama̱n na yo̱co chi c'uluc raylal. Li ha' yo̱ chikac'ambal yalak bar chiru li palau Adriático xc'aba' xban li cacuil ik'. Tuktu chic k'ojyi̱n nak eb laj ch'e'ol jucub que'xc'oxla nak ac cuulaqueb re chi ch'och'el.
27 Já estávamos na décima quarta noite, pelo mar Adriático, quando, pela meia-noite, os marinheiros pressentiram que estavam perto de alguma terra.
28 Que'xcubsi jun li c'am re xbisbal xchamal li ha'. Toj cuan cuaklaju xca̱c'a̱l metro xchamal nak que'xbis. Nak que'jiloc chic ca'ch'in, que'xq'ue cui'chic li bisleb ut cuukub xca'c'a̱l metro chic lix chamal.
28 Então, atirando a sonda, perceberam que a profundidade era de vinte braças. Depois, um pouco mais adiante, viram que era de quinze braças.
29 C'ajo' lix xiuheb xban nak que'xc'oxla nak ma̱re ta̱cutek' li jucub sa' xya̱nk pec xban lix cau ok li palau. Jo'can nak que'xq'ue sa' li ha' chirix li jucub ca̱hib li ni̱nki ch'i̱ch' ancla xc'aba' re raj xxakabanquil li jucub. Ut neque'raj ta ac xsake̱u.
29 Temendo que déssemos em algum recife, lançaram quatro âncoras da popa, esperando ansiosos que amanhecesse o dia.
30 Ut eb laj ch'e'ol jucub que'raj e̱lelic sa' li jucub. Que'xq'ue li ch'ina jucub sa' ha' ut que'xba̱nu ribeb nak te'raj xq'uebal li ch'i̱ch' ancla sa' ha' chiru li jucub.
30 Imediatamente, os marinheiros procuraram fugir e, sob o pretexto de largar as âncoras da proa, lançaram o bote ao mar.
31 Laj Pablo quixye re li capitán ut reheb ajcui' li soldado: —Cui inc'a' neque'cana eb a'in sa' li jucub, la̱ex inc'a' ta̱ru̱k texcolek', chan.
31 Paulo disse ao centurião e aos soldados: Se estes homens não permanecerem no navio, não podereis salvar-vos.
32 Jo'can nak eb li soldado que'xyoc' lix c'a̱mal li ch'ina jucub ut que'xcanab chi sachc sa' li palau.
32 Os soldados cortaram, então, os cabos do bote e deixaram-no cair.
33 Nak qui-oc chi cutanoc', laj Pablo quixq'ue xcacuilal xch'o̱leb chixjunileb ut quixye reheb nak te'cua'ak. Quixye reheb: —Cuib xama̱n anakcuan e̱roquic chi oybeni̱nc ut chixcuybal e̱sa' chi ma̱c'a' nequetzaca.
33 Enquanto ia amanhecendo, Paulo encorajou a todos que comessem alguma coisa, e disse: Já faz hoje catorze dias que estais em jejum, sem comer nada.
34 Nintz'a̱ma che̱ru nak texcua'ak re nak cauhakex ut ma̱ jun e̱re ta̱ca̱mk, chan reheb.
34 Rogo-vos que comais alguma coisa, no interesse de vossa vida, porque nem um cabelo da cabeça de alguém de vós perecerá.
35 Ut nak quixye a'an, quixchap jun li caxlan cua ut quixbantioxi chiru li Dios chiruheb chixjunileb li cuanqueb aran. Ut nak quixjach, qui-oc chixcua'bal.
35 Tendo dito isso, tomou do pão, pronunciou uma bênção na presença de todos e, depois de parti-lo, começou a comer.
36 Riq'uin a'in quic'ojla xch'o̱leb chixjunileb ut que'oc ajcui' chi cua'ac eb a'an.
36 Com isso, todos cobraram ânimo e puseram-se igualmente a comer.
37 Chikajunilo li cuanco sa' li jucub, cuanco cuib ciento riq'uin cuaklaju xca̱c'a̱l (276).
37 No navio éramos ao todo duzentas e setenta e seis pessoas.
38 Nak ac xe'rake' chi cua'ac, que'oc cui'chic chixjebbal li ri̱k li jucub ut que'xcut chi ha' li trigo re nak ta̱se̱bok' li ri̱k.
38 Depois de terem comido à vontade, aliviaram o navio, atirando o trigo ao mar.
39 Nak quicutano' que'xq'ue retal nak cuanqueb sa' jun na'ajej inc'a' neque'xnau ru. Aran na-oc jun li nima' sa' li palau ut aran cuan jun li na'ajej sa' samaib chire li palau. Aran que'xc'oxla nak ta̱ru̱k te'xhiltesi li jucub.
39 Afinal, clareou o dia. Os marinheiros não reconheceram a terra, mas viram uma enseada com uma praia, na qual tencionavam encalhar o navio, caso o pudessem.
40 Que'xyoc' lix c'a̱mal li anclas ut que'xcanab chi subu̱nc sa' li ha'. Que'xcotz ajcui' lix bac'bal li ch'i̱ch' li naberesin re li jucub. Ut que'xtaksi cui'chic li nimla t'icr li naramoc re li ik'. Ut yo̱queb chi xic chire li ha'.
40 Levantaram as âncoras e largaram ao mesmo tempo as amarras dos lemes. Desfraldaram ao vento a vela mestra e rumaram para a praia.
41 Li jucub quic'ame' xban li ik' bar neque'xc'ul cui' rib li nima' ut li palau. Aran quit'il sa' samaib li ru'uj li jucub. Inc'a' chic qui-ec'an sa' xna'aj. Ut li jucub yo̱ chi jorec' xban lix cau ok li palau.
41 Mas deram numa língua de terra, e o navio encalhou aí. A proa, encalhada, permanecia imóvel, ao mesmo tempo que a popa se abria com a força do mar.
42 Eb li soldado que'xc'oxla nak us te'xcamsiheb chixjunil li pre̱x re nak inc'a' te'xcut rib chi numxic chiru ha' re te'xcol rib.
42 Os soldados tencionavam matar os presos, por temerem que algum deles fugisse a nado.
43 Abanan li capitán quiraj xcolbal laj Pablo. Jo'can nak quixpo' ru lix c'a'uxeb li soldado ut quixye reheb nak li ani naxnau numxic xcutakeb rib xbe̱n cua sa' ha' ut te'numxik re nak te'e̱lk chi ch'och'el.
43 O centurião, porém, querendo salvar Paulo, impediu que o fizessem e ordenou que aqueles que pudessem nadar fossem os primeiros a lançar-se ao mar e alcançar a terra.
44 Cuan li que'el chiru tz'alam che' ut cuan que'xchap c'a'ak re ru re li jucub. Jo'ca'in nak que'cole' chixjunileb ut que'el chi ch'och'el.
44 Os demais, uns atingiram a terra em tábuas, outros em cima dos destroços do navio. Desse modo, todos conseguiram chegar à terra, sãos e salvos.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 27, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.