Lucas 15
An it jilchith cau cʼal i Ajatic Jesucristo (HUSNT1971) vs ARA
1 Yantalam i bats’c’ul jalbixtalab tumin tin cuenta an gobierno ani axi exlath ti lej hualbith inicchic u che’el c’al a Jesús abal quin ats’anchi in cahuintal.
1 Aproximavam-se de Jesus todos os publicanos e pecadores para o ouvir.
2 Jaxtam ti tsacul an fariseochic ani an exobchixchic c’al an ts’ejcath cau binath c’al a Moisés. In c’uiyath uluchic tin cuenta a Jesús antse’:
2 E murmuravam os fariseus e os escribas, dizendo: Este recebe pecadores e come com eles.
3 Tam a Jesús in t’iloxnanchichic jun i jalpith cau antse’:
3 Então, lhes propôs Jesus esta parábola:
4 ―¿Max a cua’al bo’ inic i oveja ani ca q’uibey jun jant’o ne’ets ca t’aja’? Auxe’ max yab i ne’ets ca jila’ axi tse’ inic c’al lajuj beleu biyat quit c’ale ca aliy axi jun q’uibenec ma tam ta ca ela’its.
4 Qual, dentre vós, é o homem que, possuindo cem ovelhas e perdendo uma delas, não deixa no deserto as noventa e nove e vai em busca da que se perdeu, até encontrá-la?
5 Ani tam ca ela’its ne’ets ca antha’ ta punuc’ c’al a ichich lej culbel.
5 Achando-a, põe-na sobre os ombros, cheio de júbilo.
6 Quit ultsits ta q’uima’ ne’ets ca tamcuy a ja’ubchic ani a at q’uimathchic ani ca ucha’: Cu junax culbejits cum te u ela’its an oveja axi q’uibenec juncats.
6 E, indo para casa, reúne os amigos e vizinhos, dizendo-lhes: Alegrai-vos comigo, porque já achei a minha ovelha perdida.
7 Antsana’ nan tu uchalchic abal lej c’athpich u junax culbel an ángelchic ti eb tam jun i hualbith inic ca jic’tson c’al in hualab ani ca huenc’on c’al a Dios, ani yab ejtil c’al tse’ inic c’al lajuj beleu i inic ax in q’uibts’oth tsalpayalq’ui pel i alhua’ inic ani yab in yejenchal ca jic’tson c’al in hualab ani ca huenc’on c’al a Dios.
7 Digo-vos que, assim, haverá maior júbilo no céu por um pecador que se arrepende do que por noventa e nove justos que não necessitam de arrependimento.
8 ¿Max jun i uxum in cua’al lajuj i tumin ani quin q’uiba’ jun jant’o ne’ets quin t’aja’? Auxe’ max yab i ne’ets quin lec’utsiy an tajablab ani quin tala’ c’uet’oy an ata ma tam quin ela’its.
8 Ou qual é a mulher que, tendo dez dracmas, se perder uma, não acende a candeia, varre a casa e a procura diligentemente até encontrá-la?
9 Ani tam quin ela’its ne’ets quin tamcuy in ja’ubchic ani in at q’uimathchic quin ucha’: Cu junax culbejits cum te u ela’its an tumin ax u q’uibamal.
9 E, tendo-a achado, reúne as amigas e vizinhas, dizendo: Alegrai-vos comigo, porque achei a dracma que eu tinha perdido.
10 Antsana’ nan tu uchalchic abal ne’ets ca c’athpich junax culbe an ángelchic tam jun i hualbith inic ca jic’tson c’al in hualab ani ca huenc’on c’al a Dios.
10 Eu vos afirmo que, de igual modo, há júbilo diante dos anjos de Deus por um pecador que se arrepende.
11 A Jesús in uchaye an fariseochic ani an exobchixchic c’al an ts’ejcath cau binath c’al a Moisés antse’:
11 Continuou: Certo homem tinha dois filhos;
12 Uchan c’al an talbel cuitol: Tata, tiquim pitha’ an c’alab jahua’ bijithits ne’ets tiquim pitha’. Tam in tata an cuitol in caltha’ an tumin ani im pitha’ axi tsab in cuitolil.
12 o mais moço deles disse ao pai: Pai, dá-me a parte dos bens que me cabe. E ele lhes repartiu os haveres.
13 Tsab ox a q’uicha tam an talbel cuitol in tala’ tamcuy jahua’ in cua’al, ani ta c’ale al i pil bichou lej ou. Tats ti xe’tsitsil quithab pacucul c’al an tumin.
13 Passados não muitos dias, o filho mais moço, ajuntando tudo o que era seu, partiu para uma terra distante e lá dissipou todos os seus bens, vivendo dissolutamente.
14 In tala’ pacuhuits. Tam hua’tsin jun i pulic jayil al nixe’ xi bichou, ani lej c’a’il an cuitol.
14 Depois de ter consumido tudo, sobreveio àquele país uma grande fome, e ele começou a passar necessidade.
15 Tam c’ale quin conoy i t’ojlab, ani pithan i t’ojlab ti beletnanchix c’al i olom.
15 Então, ele foi e se agregou a um dos cidadãos daquela terra, e este o mandou para os seus campos a guardar porcos.
16 Cum c’al ni jita’ yab u pithnal ti c’apul, ma in le’ac quin c’apu an tsamal axi ne’ets quim pijchixna’ c’al an olom.
16 Ali, desejava ele fartar-se das alfarrobas que os porcos comiam; mas ninguém lhe dava nada.
17 Tam in tsalpachiquiyal: Axi yan i t’ojonchix tin q’uima’ u tata in cua’al yan jant’o quin c’apu ma hua’ats i jilc’omach, ani nana’ teje’ in tsemelits c’al an jayil.
17 Então, caindo em si, disse: Quantos trabalhadores de meu pai têm pão com fartura, e eu aqui morro de fome!
18 Ne’ets quin huichiy c’al u tata cu ucha’ abal in hualbinenequits c’al a Dios ani in hualbinenequits c’al jaja’.
18 Levantar-me-ei, e irei ter com o meu pai, e lhe direi: Pai, pequei contra o céu e diante de ti;
19 Jaxtam yabats in tomnal tiquim bats’u ejtil max pel tin tsacamil, expith tiquim bats’u ejtil max pel tin t’ojnalil, cu ucha’.
19 já não sou digno de ser chamado teu filho; trata-me como um dos teus trabalhadores.
20 Tamna’ ta c’ale an cuitol tin q’uima’ in tata.
20 E, levantando-se, foi para seu pai. Vinha ele ainda longe, quando seu pai o avistou, e, compadecido dele, correndo, o abraçou, e beijou.
21 Tam an cuitol in ucha’ in tata: Tata, in hualbinenequits c’al a Dios ani in hualbinenequits c’al tata’. Yabats in tomnal tiquim bats’u ejtil max pel tin tsacamil.
21 E o filho lhe disse: Pai, pequei contra o céu e diante de ti; já não sou digno de ser chamado teu filho.
22 Aba ani’ antsana’ in ulu an cuitol, bel in tata in ucha’ an t’ojnalchic: Ca thubat caltha’ an huinat alhua’ toltom ca alhua’ toltomiyat an cuitol. Ca punchin tin c’ubac jun i anillo ani ca cay’chin i pajablab.
22 O pai, porém, disse aos seus servos: Trazei depressa a melhor roupa, vesti-o, ponde-lhe um anel no dedo e sandálias nos pés;
23 Ca chi’tha’chic an novillo axi alabel t’u’uthmethachits ani ca tsemtha’. Qui t’aja’ an ajib, cu ts’alat c’aputs.
23 trazei também e matai o novilho cevado. Comamos e regozijemo-nos,
24 Cum u cuitolil u tsalpay hualam max tsemetsits, ani iba cuchic cum xo’ te ulnec ejat. U tsalpay hualam max q’uibenequits, ani iba cuchic cum xo’ te c’uajat c’al huahua’, in ulu an tatalab. Tam in ts’i’quiychic quin t’aja’ an ajib.
24 porque este meu filho estava morto e reviveu, estava perdido e foi achado. E começaram a regozijar-se.
25 Xe’etsnenec an oc’ox cuitol ti t’ojnal tin tsabalil in tata, ani xo’ u huichelits tin q’uima’. Tam ti utatits ne’ets ca ulits in ats’a’ an t’enelchic ani in tsu’u exom am bixom.
25 Ora, o filho mais velho estivera no campo; e, quando voltava, ao aproximar-se da casa, ouviu a música e as danças.
26 Tam in caniy ca chich jun i cuitol ani in conoy jant’o in t’ajalchic tihua’.
26 Chamou um dos criados e perguntou-lhe que era aquilo.
27 Uchan: In t’ajalchic an ajib cum huichits a ebchal. Cum in chi’thamal tim ba’ alhua’, jaxtam a tata in tsemthanchamal an novillo axi alabel t’u’uthmethachits.
27 E ele informou: Veio teu irmão, e teu pai mandou matar o novilho cevado, porque o recuperou com saúde.
28 Tam tsacuy an oc’ox cuitol, ma yab in le’ ca otsits tin q’uima’. Tam c’ale in tata abal quin lej ucha’ ca otsits.
28 Ele se indignou e não queria entrar; saindo, porém, o pai, procurava conciliá-lo.
29 An cuitol tocat in ucha’ in tata: A tso’obits abal yanits i tamub nan tu t’ojonchamal a c’al, ani ma yab a le’ tiquim pitha’ jun i chivo abal cu t’aja’ an ajib c’al u ja’ubchic. Ani ni jayq’ui’ yab in jec’om c’al tata’.
29 Mas ele respondeu a seu pai: Há tantos anos que te sirvo sem jamais transgredir uma ordem tua, e nunca me deste um cabrito sequer para alegrar-me com os meus amigos;
30 Nixe’ xa cuitolil expith xe’tsitslats quithab pacucul c’al an tumin c’al i uxum, ani xo’ huichits ani a tsemthanchamal an novillo axi alabel t’u’uthmethachits.
30 vindo, porém, esse teu filho, que desperdiçou os teus bens com meretrizes, tu mandaste matar para ele o novilho cevado.
31 Tam uchan an oc’ox cuitol c’al in tata: Cuitol, ets’ey it c’uajat c’al nana’ ani patal jahua’ u cua’al tu c’al nana’ pelits a c’alte.
31 Então, lhe respondeu o pai: Meu filho, tu sempre estás comigo; tudo o que é meu é teu.
32 In tomnal qui t’aja’ an ajib ani cu lej culbe cum u tsalpay hualam max tsemetsits a ebchal, ani iba cuchic cum xo’ te ulnec ejat. U tsalpay hualam max q’uibenequits, ani iba cuchic cum xo’ te c’uajat c’al huahua’.
32 Entretanto, era preciso que nos regozijássemos e nos alegrássemos, porque esse teu irmão estava morto e reviveu, estava perdido e foi achado.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 15, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.