Mateus 15

Fhe Bakɨmen Kaman Kameŋ (GEB) vs VC

Sair da comparação
VC Versão Católica
1 Mba tugen, Fherasiŋ mbari gu Zudaiŋ tɨvi vhuuiŋ kaŋgi gumgi mbari, mbe Zerusareman kegap Zisas han zergi. Mbe zergap kha nzambarar ana muuŋgi.
1 Alguns fariseus e escribas de Jerusalém vieram um dia ter com Jesus e lhe disseram:
2 “Ram muuŋgi tɨv khare, ndu phorga rui gumgi mbe nzan nzɨgi tɨvi phɨrgiap nzan nzɨgir tɨva zɨn vui fhu? Mbe maaŋ muuŋgiap, mbe mban mbɨr zav, nza fari ruai tɨva zɨn vuav fari ruai fhu!”
2 Por que transgridem teus discípulos a tradição dos antigos? Nem mesmo lavam as mãos antes de comer.
3 Mbe mba nzambareŋ ga muuŋgim, Zisas mbe ŋgarkarav khaŋ mbe nzuai, “Maaŋ muuŋgiap, nde thaŋ nzuav Fhe Bakɨme suaŋgi tɨva phɨrgiap, nde wari wo tɨvira zɨn vui?
3 Jesus respondeu-lhes: E vós, por que violais os preceitos de Deus, por causa de vossa tradição?
4 Fhe Bakɨme suaŋgi tɨv khare, ana khaŋ nzuai, ‘Ndu wo niamuuŋ gu ndia piin kɨv, mani nzuai buni mbararari. Maaŋ muuŋgip, guma the buni mbatɨgir wo niamuuŋ gu ndia ga suaŋgirga, nde ana shogirim, ana rimgiri.’
4 Deus disse: Honra teu pai e tua mãe; aquele que amaldiçoar seu pai ou sua mãe será castigado de morte {Ex 20,12; 21,17}.
5 Nde vhɨra khaŋ nzuai, ‘Guma the wo niamuuŋ gu ndiar kurkurarga ŋkɨɨa kɨrga, ana khaŋ mani ga suanga, “Gu ŋkon nɨɨnga ŋkɨɨa, gu ntan Fhe Bakɨmen mbuigi.”
5 Mas vós dizeis: Aquele que disser a seu pai ou a sua mãe: aquilo com que eu vos poderia assistir, já ofereci a Deus,
6 Mba guma maaŋ suaŋgiap, ana wom wo niamuuŋ gu ndiar kurkurarga ndɨkndɨk ana ki fhu.’ Nde mba tɨva mbuav, nde Fhe Bakɨme suaŋgi tɨva mbevav, nde won nzɨgi han ndigi tɨvi, nde nta zɨn vui.
6 esse já não é obrigado a socorrer de outro modo a seus pais. Assim, por causa de vossa tradição, anulais a palavra de Deus.
7 “Nde maaŋ mbuav, nde bigi shɨshɨgi gumgi ma. Fhe Bakɨmen kamthooŋ guma Aisaia nzerara nden tɨvara nzuav khaŋ suaŋgi,
7 Hipócritas! É bem de vós que fala o profeta Isaías:
8 ‘Mba gumgi gu mbigi, mbe kaathoorin na zɨ ndi vun fi. Mben ndavi gu mben ndɨkndɨgi na thav samra ki.
8 Este povo somente me honra com os lábios; seu coração, porém, está longe de mim.
9 Mbe gumgi nduarira suaŋgi tɨvi, mbe nta bun nzuav, mbe fhura shɨshɨgap khaŋ nzuai, “Khe Fhe Bakɨme suaŋgi tɨvi ma.” Mbe maaŋ mbuav, mbe fhura shɨshɨgap na rotu mbui.’ ”
9 Vão é o culto que me prestam, porque ensinam preceitos que só vêm dos homens {Is 29,13}.
10 Zisas mba buni suaŋgiap, mbaram mba gumgi gu mbigir kamgim, mbe ana han zim, ana khaŋ mbe nzuai, “Nde kha buni mbararagip, nde tuituigip nta ndɨkndɨgɨri.
10 Depois, reuniu os assistentes e disse-lhes:
11 Guma kamthoon veri bigi, nta guma ndava vhee mbuim, ana Fhe Bakɨme nɨman nzaŋnzai fhu. Fhuvara. Guma kamthoon kegap kɨrar hi bigi, nta guma ndava vhee mbuim, ana Fhe Bakɨme nɨman nzaŋnzai.”
11 Ouvi e compreendei. Não é aquilo que entra pela boca que mancha o homem, mas aquilo que sai dele. Eis o que mancha o homem.
12 Zisas mba buni suaŋgim, zumgum ana phorga rui gumgi zav khaŋ ana nzuai, “Kha Fherasiŋ ndu suaŋgi buni mbararagiap ndu nzuav ndav shigi ne, ndu ne kaŋgi thi?”
12 Então se aproximaram dele seus discípulos e disseram-lhe: Sabes que os fariseus se escandalizaram com as palavras que ouviram?
13 Mbe nen ana nzuaim, Zisas mbe ŋgarkarav khaŋ nzuai, “Nan Ndia, ana Hevenan ki, ana ganɨnga, ana nduara won farven pargi fhuv bigi, ana thɨri khɨgɨp, nta siv nta fusuegɨrga.
13 Jesus respondeu: Toda planta que meu Pai celeste não plantou será arrancada pela raiz.
14 Nde Fherasiŋ ndɨkndɨgɨ thari. Mbe rɨmgi mbatɨgi gumgi fara muuŋgi. Mbe rɨmgi mbatɨga, fhura tuavar harigi gumgi khɨvɨr za mbui. Maaŋ muuŋgip, rɨmani mbatɨgi guma the, ana tuavar harigi rɨmani mbatɨgi guma khɨvɨv, mani ŋgɨrga, mani vhɨra wani tɨgɨra mbok thɨgɨrga.”
14 Deixai-os. São cegos e guias de cegos. Ora, se um cego conduz a outro, tombarão ambos na mesma vala.
15 Zisas nen mbe nzuaim, Pita kha nzambarar ana muuŋgi. “Ndu mba vhunama dav kha gumgi gu mbigi ga suaŋgi buna nɨɨeŋ bun nza suaŋ.”
15 Tomando então a palavra, Pedro disse: Explica-nos esta parábola.
16 Pita ne nzuaim, Zisas khaŋ nzuai, “Ee, nde ram muuŋgi? Ee, nde vhɨra ne nɨɨeŋ kaŋgi fhuve?
16 Jesus respondeu: Sois também vós de tão pouca compreensão?
17 Ee, nde vhɨra khueŋ kaŋgi fhuve? Kamthoon veri bigi, nta za mbun verim, mbu zumgum nta ndiga vov vhi phenan nta fuasui.
17 Não compreendeis que tudo o que entra pela boca vai ao ventre e depois é lançado num lugar secreto?
18 Kamthoon kegap kɨrar hi bigi, nta ndɨkndɨgar kegap kɨrar hi. Mba bigi, nta guma ndava vhee mbuim, ana Fhe Bakɨme nɨman nzaŋnzaŋgi.
18 Ao contrário, aquilo que sai da boca provém do coração, e é isso o que mancha o homem.
19 Gu kha khesharigi bigi, nta guma ndɨkndɨgar kegap, ana kamthoon kɨrar hi, gu nta nzuai. Nta khare, ndɨkndɨgi mbatɨgi, guma sogim ana rimgi, mbarkɨrga tɨvi mbatɨgi ga mbuav ruarin mbigi gu gumgi wari ndiav ki, mani gu mburi wari thamthav ruarin harigi gumgi gu mbigi kɨɨi, fhura gumgi gugugap mbe nzuav nzuai, buni mbatɨgi harigi ntɨɨri ga nzuai.
19 Porque é do coração que provêm os maus pensamentos, os homicídios, os adultérios, as impurezas, os furtos, os falsos testemunhos, as calúnias.
20 Kha khesharigi bigi gumgi nta mbui, mbe Fhe Bakɨme nɨman nzaŋnzaŋgi. Guma fari ruagiap mba pi fhu, ne mba guma ga muuŋgim, ana nzaŋnzaŋgi fhu.”
20 Eis o que mancha o homem. Comer, porém, sem ter lavado as mãos, isso não mancha o homem.
21 Zisas mba bunin mbe suaŋgiap, mba ŋgu thav, Taia gu Saidon ŋgu bakɨni fhain vui.
21 Jesus partiu dali e retirou-se para os arredores de Tiro e Sidônia.
22 Ana Taia gu Saidon fhain vugim, Kenanan mbiga mbe zav kaav khaŋ ana nzuai, “Guman Rum, ndu Devitan kam ma, ndu nan korar muuŋ. Ŋina mbatɨga mbe guigira nan kambigar farfagi.”
22 E eis que uma cananéia, originária daquela terra, gritava: Senhor, filho de Davi, tem piedade de mim! Minha filha está cruelmente atormentada por um demônio.
23 Ana maaŋ nzuaim, Zisas buna thuen ana fagi fhuvara. Ana fhura kim, ana phorga rui gumgi ana han zav khaŋ thɨgap ana nzuai, “Mbu mbik kakama mbatɨga mbuav, nza zɨn zi. Ndu ana sarari, ana ŋgɨ.”
23 Jesus não lhe respondeu palavra alguma. Seus discípulos vieram a ele e lhe disseram com insistência: Despede-a, ela nos persegue com seus gritos.
24 Mbe ne nzuaim, Zisas mbaram khaŋ nzuai, “Fhe Bakɨme Isreriŋra nzuav na sarigim, gu zɨgi. Gu mben kurkurarga, mbe sipsivi fara muuŋgiap mbararegi.”
24 Jesus respondeu-lhes: Não fui enviado senão às ovelhas perdidas da casa de Israel.
25 Ana maaŋ nzuaim, mba mbik Zisas hara zɨgap, ana nɨmara wo thɨpaneni phɨrgiap, ana nɨman fav wo khoma ndi nuiana dav, khaŋ ana nzuai, “Guman Rum, ndu nan kurari.”
25 Mas aquela mulher veio prostrar-se diante dele, dizendo: Senhor, ajuda-me!
26 Ana maaŋ nzuaim, Zisas ana ŋgarkarav khaŋ ana nzuai, “Nza tarir mba ndi feiŋ ga sui ne nzerigi fhuvara.”
26 Jesus respondeu-lhe: Não convém jogar aos cachorrinhos o pão dos filhos. _
27 Zisas ne nzuaim, mba mbik ana ŋgarkarav khaŋ ana nzuai, “Guman Rum, ndu guigira mbar nzuai. Feiŋ mbe won namŋga pi mban tɨvi, mbe nta pi.”
27 Certamente, Senhor, replicou-lhe ela; mas os cachorrinhos ao menos comem as migalhas que caem da mesa de seus donos...
28 Ana ne nzuaim, Zisas ne mbararagiap, ana ŋgarkarav khaŋ ana nzuai, “O, mbik, ndu na khothɨgi ndɨkndɨk guigira kɨvgi. Ndu mba won hɨrgeŋ vuzvugi bigeŋ, ne ndun hɨgɨri.” Zisas nen ana suaŋgim, mba tugara ana kambik taagia nzerigi.
28 Disse-lhe, então, Jesus: Ó mulher, grande é tua fé! Seja-te feito como desejas. E na mesma hora sua filha ficou curada.
29 Zisas maaŋ mba mbigar kambigar kurav mba ŋgu thav vov Gariri mbɨ gaan vugi. Ana vov Gariri mbɨ gaan mbɨkshɨman ndav perigi.
29 Jesus saiu daquela região e voltou para perto do mar da Galiléia. Subiu a uma colina e sentou-se ali.
30 Ana maaŋ perigim, gumgi gu mbigi vhɨrve ana han zi. Mbe ana han zav, mbe suira mbatɨgi gumgi, mbe mbe ndiav zi, mbe rɨmgi mbatɨgi gumgi, mbe mbe ndiav zi, mbe hari gu bigi kɨzgeregi gumgi, mbe mbe ndia zi, mbe thɨri pɨngiap buni nzuai fhuv gumgi, mbe mbe ndiav zi, mbe vhɨra harigi rɨmrɨɨ ki gumgi vhɨrve, mbe vhɨra mbe ndiav zi. Mbe mbe ndia zav Zisas nɨman fi. Ana mbe mbuim, mbe taagia nzezerigi.
30 Então numerosa multidão aproximou-se dele, trazendo consigo mudos, cegos, coxos, aleijados e muitos outros enfermos. Puseram-nos aos seus pés e ele os curou,
31 Ana maaŋ mbe mbuim, mba gumgi gu mbigi, mbe mba thɨri pɨngi gumgi garim, mbe buni nzuaim, mbe mba hari gu bigi kɨzgeregi gumgi garim, mbe hari gu bigi nzerigim, mbe vhɨra mba suira mbatɨgi gumgi, mbe mbe garim, mbe suira ŋkasŋkagim, mbe thiva ruim, mbe mba rɨmgi mbatɨgi gumgi garim, mbe rɨmgi nzerigim, mbe bigi garim, mbe mbe gangiap, mbe ndɨkndɨgi vhɨrve ga mbui. Mbe ndɨkndɨgi vhɨrve ga mbuav, mbe Isreriŋ Fhe Bakɨme, mbe ana zɨ ndi vun kuagi.
31 de sorte que o povo estava admirado ante o espetáculo dos mudos que falavam, daqueles aleijados curados, de coxos que andavam, dos cegos que viam; e glorificavam ao Deus de Israel.
32 Zisas mba rɨɨi gumgi gu mbigir kurkurav kav, mbaram wo phorga rui gumgir kamgim, mbe zim, ana khaŋ mbe nzuai, “Gu kha gumgi gu mbigi kora muuŋgi. Mbe na phorga kim, ra phuni khegene vhɨzgim, mbe mba ki fhu. Gu thi ndavira mbe sararim, mbe ŋgɨrgeŋ thagi. Gu mbe sararim, mbe ŋgɨp, mbe tuavar thir vhɨzɨv, rɨmgi mbe hiiŋrim, mbe ŋgegɨrga fhuvara.”
32 Jesus, porém, reuniu os seus discípulos e disse-lhes: Tenho piedade esta multidão: eis que há três dias está perto de mim e não tem nada para comer. Não quero despedi-la em jejum, para que não desfaleça no caminho.
33 Ana maaŋ nzuaim, ana phorga rui gumgi khaŋ ana nzuai, “Khe gumgi ki ŋaneŋ fhuvara. Nza maam vikntuu ndigip, khaŋ muuŋgi vhɨrver kurmbegɨrie?”
33 Disseram-lhe os discípulos: De que maneira procuraremos neste lugar deserto pão bastante para saciar tal multidão?
34 Mbe maaŋ nzuaim, Zisas mben nzarigi, “Nde rarara vikntuu mbar ki?” Mbe khaŋ ana nzuai, “Nza harathɨgi vikntuu mbaga bisarire babara phorga khar ki.”
34 Pergunta-lhes Jesus: Quantos pães tendes? Sete, e alguns peixinhos, responderam eles.
35 Mbe maaŋ nzuaim, Zisas mbara mba gumgi gu mbigi ga nzuaim, mbe fhura mba nuiana piigi.
35 Mandou, então, a multidão assentar-se no chão,
36 Ana mbara mba harathɨgi vikntuu mba mbagare phorga ndigap, mbaram Fhe Bakɨme ndikndigap ana phorga suaŋgiap, nta phɨrav, wo phorga rui gumgi ga ndɨɨi. Ana nta phɨrav mbe ndɨɨim, mbe nta shama mbuav mba gumgi gu mbigi ga ndɨɨi.
36 tomou os sete pães e os peixes e abençoou-os. Depois os partiu e os deu aos discípulos, que os distribuíram à multidão.
37 Mbe ntan mbe ndɨɨim, mba gumgi gu mbigi, mbe za mbegap ndavi givigi. Mbe za mbegap ndavi givav thagi mban tɨvi, mbe nta fugap harathɨgi kɨra ga vhuigim, nta za givigi.
37 Todos comeram e ficaram saciados, e, dos pedaços que restaram, encheram sete cestos.
38 Mba tugen, mba mba mbegi gumgira, mben vhɨrve khaŋ muuŋgi, 4,000. Mbe mbigi gu tari vhɨra mbegi, mbe mben ruemgi fhuvara.
38 Ora, os que se alimentaram foram quatro mil homens, sem contar as mulheres e as crianças.
39 Mbe mbega thugim, Zisas mbe sarigim, mbe vuim, ana mbaram fega keman mbarav, Magadan fhain vui.
39 Jesus então despediu o povo, subiu para a barca e retornou à região de Magadã.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Mateus 15, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.