Atos 13
Fhe Bakɨmen Kaman Kameŋ (GEB) vs NTLH
1 Khe Antiokiŋ neŋgi buni khare. Mben gumgi mbari, mbe Fhe Bakɨme buni vhuuiŋ bun nzuai. Mben gumgi mbari, mbe Fhe Bakɨme vuzvugi tɨvir mba Zisas zɨn vui gumgi gu mbigi khɨvi. Mba ŋaara mbui gumgi zɨri khare, Barnabas gum, Simeon, ana zɨ mbe Niger, Rusius, Sairini ŋgu bakɨme guma, Sor gum, Manain. Manain, ana mba ŋgui gari guman vhari Herotan khurkhum ma.
1 Na igreja de Antioquia havia os seguintes profetas e mestres: Barnabé; Simeão, chamado “o Negro”; Lúcio, de Cirene; Manaém, que havia sido criado junto com o governador Herodes ; e Saulo.
2 Tuga mben mba gumgi gu mbigi, mba thav mbe Fhe Bakɨme rotu mbuav ki. Mbe maaŋ mbuim, Fhe Bakɨmen Ŋina Ŋaar kha ndɨkndɨgar mbe ndɨɨi. “Nde Barnabas gum Sor ndi farim, gu mba manin kamgi ŋaar, mani anan muuŋri.”
2 Certa vez, quando eles estavam adorando o Senhor e jejuando, o Espírito Santo disse: — Separem para mim Barnabé e Saulo a fim de fazerem o trabalho para o qual eu os tenho chamado.
3 Mbe maaŋ muuŋgiap, mban mbɨrgen wari thɨvav, Fhe Bakɨme phorga nzuav, wari won farir mani khɨngiap, mani ga nzuav Fhe Bakɨme phorga suaŋgiap, mani ga sarigim, mani vui.
3 Então eles jejuaram, e oraram, e puseram as mãos sobre Barnabé e Saulo. E os enviaram na sua missão.
4 Mbe maaŋ mani ga muuŋgim, Fhe Bakɨmen Ŋina Ŋaar mani ga rugim, mani vov Serusia ŋgu bakɨmen vergi. Mani vov, Serusian maam kema rɨgi. Mani kema rɨgim, mba kem mani ndiga vov, Saiprus rɨgɨkɨrigen vugi.
4 Barnabé e Saulo, tendo sido enviados pelo Espírito Santo, foram até a cidade de Selêucia e dali embarcaram para a ilha de Chipre.
5 Mani Saiprusan vugap, mbaram vov, Saramis ŋgu bakɨme vugap, mbaram vov mbe Zudaiŋ Fhe Bakɨme buni mbararagi pheni vherir verav Fhe Bakɨme buni vhuuiŋ bun nzuai. Zon Mak vhɨra mani phorga vugap, manin kurkurigi.
5 Quando chegaram à cidade de Salamina, começaram a anunciar a palavra de Deus nas sinagogas . E eles tinham João Marcos para ajudá-los no trabalho missionário.
6 Mani za mba Saiprus rɨgakɨrɨge ruigi. Mani rua vov, Pafos ŋgu bakɨmen vugi. Mani Pafosan vugap, mani guma mbe gari, ana ki, mba guma zɨ khare, Barzisas. Ana mbar ki mbar ki tori gum bigi ga mbui guma ma. Ana vhɨra Zudain guiguigi kamthooŋ guma ma.
6 Eles atravessaram toda a ilha, chegando até a cidade de Pafos. Ali encontraram um judeu que era mágico e falso
7 Mba guma, ana mba ŋgui gari guman pana vhari Sergius Paurus, phorga ki guma ma. Sergius Paurus, ana ndɨkndɨgi vhuuiŋ kav bigi kaŋgi guma ma. Ana maaŋ muuŋgiap, Fhe Bakɨme bunin vhuuiŋ mbararar zav, Barnabas gum Sor ga nzuav ŋgɨɨa muuŋgim, mani ana han zi.
7 Ele era amigo de Sérgio Paulo, o governador da ilha, que era um homem muito inteligente. O Governador mandou chamar Barnabé e Saulo, pois queria ouvir a palavra de Deus.
8 Mba tori ga mbui guma, mbe Grik kaman kha zɨn ana kaai, Erimas. Erimas, ana hɨgap, Barnabas gum Sor mbui ŋaara mbevɨ za mbui. Ana khueŋ vuzvugi, mba ŋgui gari guman panan vhari, ana Zisas khothɨgɨrgane, ana ne thagi.
8 Mas o mágico Elimas (este é o nome dele em grego ) era contra os apóstolos . Ele não queria que o Governador aceitasse a fé cristã.
9 Ana mba vuzvuk ana kim, Sor ana zɨ mbe khare, Por, ana guigira Fhe Bakɨmen Ŋina Ŋaar ana rugap ki. Ana purara Erimas garav, khaŋ ana nzuai.
9 Então Saulo, também conhecido como Paulo , cheio do Espírito Santo, olhou firmemente para Elimas
10 “Ndu Satanan kam ma. Ndu kha tɨvir vhuuiŋ, ndu za panan nta kegi guma ma. Ndu bigi guiguigi tɨvi gum tɨvi mbatɨgi guigira ndun ndava vhee givigi. Ndu vhɨra Guma Bakɨme bunin vhuuiŋ, ndu khaŋ nta nzuai, ‘Nta gugugi buni ma.’ Ee, ndu mba tɨvi, ndu nta thamthargeŋ thagire?
10 e disse: — Filho do Diabo! Inimigo de tudo o que é bom! Homem mau e mentiroso! Por que é que você não para de torcer o verdadeiro ensinamento do Senhor?
11 Ndu mbarara! Fhe Bakɨmen farve ntigem ndu thɨgɨrga, ndun rɨmani ntige mpɨrarga. Ndu maaŋ muuŋgip tuga mpeeŋnera kegɨrga, ndu ran ŋaara gangirga fhuvara.” Por nen Erimas ga nzuavra thagim, buiva phɨgage gɨngɨngi fara muuŋgi bigɨna mbe vhemkora zav, Erimas rɨmani vharigi. Mba bigɨna phɨgage zav, ana vharigim, ana fhura tamtam vuav, won harar suirav tuavar wo khɨvɨrga guma ga nzuav nzuai.
11 Agora escute! O Senhor vai castigá-lo. Você ficará cego e não verá a luz do sol por algum tempo. No mesmo instante Elimas sentiu uma nuvem escura cobrir os seus olhos e ele começou a se virar para todos os lados, procurando alguém que o guiasse pela mão.
12 Erimas maaŋ muuŋgim, mben ŋgu gari guman panan vhari, ana gangiap, guigira Guma Bakɨme khothɨgi. Ana Guma Bakɨme khothɨgap, ana mbe Guma Bakɨmen buni vhuuiŋ bun nzuaim, ana nta nzuav ŋgava mbatɨga muuŋgi.
12 Quando o Governador viu isso, creu e ficou muito admirado com os ensinamentos a respeito do Senhor Jesus.
13 Por maaŋ thav khavgiap, wo phorga rui gumgir kov, mbe Pafos ŋgu bakɨme thav, kema ndigap, Pamfiria fhain Perga ŋgu bakɨmen vui. Mbe Perga ŋgu bakɨmen vegap, Zon Mak maam mbe thav, taagia Zerusareman ndai.
13 Paulo e os seus companheiros navegaram da cidade de Pafos até Perge, uma cidade da província da Panfília. Porém João Marcos os deixou e voltou para Jerusalém.
14 Zon Mak mbe thav, Zerusareman ndaim, Por won gumgir kov, mbe Perga thav vov, Pisidia fhain Antiokan ŋgu bakɨmen hegi. Mbe vov Antiokan kim, Sabat raa hɨgim, mbe vov Zudaiŋ Fhe Bakɨme buni mbararagi phen vhen vergap, wari piigiap ki.
14 Eles continuaram a viagem, indo de Perge até a cidade de Antioquia, no distrito da Pisídia. No sábado entraram na sinagoga e sentaram-se.
15 Mbe piigiap kim, mba Fhe Bakɨme buni vhuuiŋ mbararagi phena gari gumgir pani, mbe Moses suaŋgi tɨvi ki gava mueŋ garav mbe suaŋgiap, mbaram mba Fhe Bakɨme kamthooŋ guma suaŋgi buni ki gava mueŋ garav mbe nzuai. Mbe mba buni garav mbe suaŋgia thugap, mbaram khaŋ mba guma mbe nzuai. Ndu ŋgɨp, khaŋ Por gum ana phorga ŋgara rui gumgi ga suaŋri, “Nde nzan fegi gum ŋgugi, nde maaŋ muuŋgip kha gumgi gu mbigi ndavi havharɨrga buna thueŋ kɨv, nde ne suaŋri.”
15 Depois da leitura da Lei de Moisés e dos livros dos Profetas , os chefes da sinagoga mandaram dizer a eles: — Irmãos, se vocês têm alguma palavra para animar o povo, podem falar agora.
16 Ana maaŋ Por ga suaŋgim, Por mbaram khavgia thɨgap, farvera mba gumgi gu mbigir vharkaim, mbe buni suaŋ thav, thɨɨri pɨngi. Mbe thɨɨri pɨngim, ana khaŋ mbe nzuai, “Nde kha Isreriŋ gumgi, gu nde kha harigi ŋgui ntɨɨri, nde Fhe Bakɨme zɨn vov, ana piin ki, nde na mbarara!
16 Então Paulo se levantou, fez um sinal com a mão, pedindo silêncio, e começou a dizer: — Homens de Israel e todos vocês não judeus que
17 Khe Isrerin Fhe Bakɨme, ana nzan nzɨgir wora mbuiav khaŋ mbe suaŋgi, mbe anan gumgi gu mbigi ma. Maaŋ muuŋgiap, mbe won nuiana thav vov, Idzɨvan kim, ana tɨvar vhuun mbe muuŋgim, mbe guigira tavahorgi. Mbe tavahorgim, ana zumgum won ŋkasŋkar mbe ndiga Idzɨp thav zɨgi.
17 O Deus do povo de Israel escolheu os nossos antepassados quando moravam na terra do Egito e fez deles um grande povo. Ele os tirou de lá com grande poder
18 Ana mben kov, mba gumgi ki fhuv ŋanan kav, ana nduara mben simtɨgi ndiav kim, 40 mpari vhɨzgi.
18 e, no deserto, aguentou aquela gente durante quarenta anos.
19 “Fhe Bakɨme mben tɨvi mbatɨgi simtɨgi ndiav, ana vhɨra Kenanan nuiana sɨgen ana harathɨgi ŋgui bakɨvir farfagiap, mbaram mba nuiana sɨgen Isreriŋ ga nɨɨŋgi. Mba nuiana sɨgeŋ Isrerir nuianeŋ kɨrga.
19 Ele destruiu sete povos na terra de Canaã, e o povo de Israel se tornou dono das terras deles.
20 Mba simtɨgi mben hav kim, 450 mpari vhɨzgi. Mbe Isreriŋ zumgum mba nuiana sɨgeŋ ndigim, Fhe Bakɨme mbe ganɨ zav, mbe nzuav gumgir pani ndi fegim, mbe mbe garav kim, zumgum Fhe Bakɨmen kamthooŋ guma Samuer hɨgi.
20 Tudo isso levou uns quatrocentos e cinquenta anos. — Depois disso Deus lhes deu juízes, até o tempo de Samuel.
21 “Samuer hɨgim, mba tugen mbe Isreriŋ, mbe ŋgui gari guman pana vuzvugi. Mbe ne vuzvugiap, Fhe Bakɨme nzuaim, ana mbaram mbe ŋgui gari guman pan kɨr zav Sor ndi fagi. Ana mben ŋgui gari guman pan kav, mbe gari. Sor mben ŋgui gari guman pan kav kim, 40 mpari vhɨzgi. Sor ana Kisan kam ma, ana Benzaminan shɨga mbe ma.
21 Quando o povo pediu um rei, ele lhes deu Saul, filho de Quis, da tribo de Benjamim, para ser rei deles durante quarenta anos.
22 Ana mbe garav kim, Fhe Bakɨme, ana vharav Devit ndi fagim, ana mben ŋgui gari guman pan ki. Ana Devit ndi fav, ana bun mbe nzuav khaŋ mbe nzuai, ‘Gu Zesin kama Devit gangiap, na ndava vhee gu guigira ana vuzvugi. Ana na vuzvugi, ana nta zɨn ŋgɨrga.’
22 Depois que tirou Saul, Deus pôs Davi como rei e disse isto a respeito dele: “Encontrei em Davi, filho de Jessé, o tipo de pessoa que eu quero e que vai fazer tudo o que eu desejo.”
23 Fhe Bakɨme fhum khaŋ suaŋgi. Gu taagip kha Isrerin nuiana ki gumgi gu mbigi ndir saŋv farasarav sararga guma, ana Devitan nzɨga the kɨrga. Mba guma zɨ khare, Zisas.
23 Um dos descendentes de Davi foi Jesus, a quem Deus pôs como Salvador de Israel, como havia prometido.
24 “Zisas zumgum zɨrga, Zon Gumgi Ruai Guma ana fhara zav khaŋ Isreriŋ ga nzuai, mbe za ndavi domdorɨv ruagiri.
24 Antes da vinda de Jesus, João Batista anunciou a sua mensagem a todo o povo de Israel, dizendo que eles deviam se arrepender e ser batizados.
25 Zon Gumgi Ruai Guma zɨgap, won ŋaara mbuav kav, ana won ŋaara vhɨzɨ zav khaŋ nzambaren mbe muuŋgi. ‘Nde ndɨkndɨgi gu the? Gu mba zɨr zav nzuaim, nde rarga ki guma fhuvara. Nde mba rarga ki guma, ana na zɨn zi. Mba guma, gu ana ŋkari sharive mpiiŋ fhɨrgirga tuktɨgi fhuvara.’
25 Mas, quando João estava terminando a sua missão, disse ao povo: “Quem é que vocês pensam que eu sou? Eu não sou aquele que vocês estão esperando. Mas escutem! Ele vem depois de mim, porém eu não mereço a honra de tirar as sandálias dos pés dele.”
26 “Nde nan gumgi gu mbigi, nde Abrahaman tari gum nde mba harigi ŋgui ntɨɨri, nde Fhe Bakɨmen piin ki, nde na mbarara. Mba Fhe Bakɨme taagip kha nuianan ki gumgi gu mbigi ndir zav suaŋgiap farasarav maan zav nzuai guman kameŋ, ana nzara nzuav ana ndi mbai.
26 Paulo continuou: — Meus irmãos, descendentes de Abraão, e também vocês não judeus que temem a Deus, escutem! Essa mensagem de salvação foi mandada para todos nós.
27 Mba Zerusareman ki gumgi gu mben gumgir ruu, mbe tuituigiap kha guma kaŋgi fhuvara. Mbe vhɨra mba Fhe Bakɨme kamthooŋ gumgi suaŋgi buni, mbe zazera Sabatar nta garav nta nzuaim, mbe tuituigiap nta ndɨkndɨgi fhuvara. Mbe maaŋ muuŋgiap, mbe khaŋ ana nzuai, ‘Ana rimgirga.’ Mbe maaŋ mbuav, mbe mba Fhe Bakɨme kamthooŋ gumgi fhum suaŋgi kameŋ, ne guigira mba tegi.
27 De fato, os moradores de Jerusalém e os seus líderes não entenderam que Jesus é o Salvador. E também não compreenderam as palavras dos livros dos Profetas, que são lidos todos os sábados. Mesmo assim, ao condenarem Jesus, eles estavam cumprindo essas profecias .
28 Mbe ana muuŋgi bigɨna mbatɨga thueŋ ga nzuav ana nzuav, ana shogim, ana rimgi fhuvara. Mbe khaŋ tɨga havhargiap, ŋgui gari guman pana vhari Pairat ga nzuai, ‘Ana rimgirga.’
28 E, embora não encontrassem nenhuma razão para condená-lo à morte, pediram a Pilatos que mandasse matá-lo.
29 Mbe mba fhum Fhe Bakɨme kamthooŋ gumgi, mba gumgi mba tɨvar ana muunga, ne suaŋgi. Mbe za mba tɨvara ana muuŋgi. Mbe maaŋ ana muuŋgim, ana rimgim, mbe mbaram vov, khanararain ana khuma daaŋgiap, ana ndiga vov, mboga tɨgi.
29 Depois de fazerem tudo o que as Escrituras Sagradas falam a respeito dele, eles o tiraram da cruz e o puseram num túmulo.
30 Mbe maaŋ ana muuŋgim, Fhe Bakɨme taagia ana khavgi.
30 Mas Deus o ressuscitou,
31 Mbe rari vhɨrvera maaŋ ana mbuim, mba ana phorgap Garirin kegap, Zerusareman ndagi gumgi, mbe ana gangi. Mbe ana gangiap, mbe ntigem mba bigi bun suanga gumgi kav, mbe mba bigi bun Zudaiŋ ga nzuai.
31 e durante muitos dias ele apareceu às pessoas que o tinham acompanhado da Galileia até Jerusalém. Agora essas pessoas são testemunhas que falam a respeito de Jesus ao povo de Israel.
32 “Nza nde nzuai buni vhuuiŋ khaŋ muuŋgi. Nza mba Fhe Bakɨme fhum nzan nzɨgi ga suaŋgi kameŋ, ana khaŋ mbe suaŋgi ‘Gu guma the sararim, ana zɨv, taagi nde ndirga.’
32 — E nós estamos aqui para trazer o evangelho a vocês.
33 Ana ne suaŋgiap, mbaram taagiap Zisas khavgi. Ana taagia Zisas khavgiap, ana mba fhum nzan nzɨgi ga suaŋgi kameŋ, ana ntigem nza mbe tari ki tugen, ana mba kameŋra zɨn vugi. Kha bigin kameŋ, ne Ŋgavi Ki Gap 2 ki. Mba kameŋ khaŋ nzuai,
33 Deus fez agora para nós o que havia prometido aos nossos antepassados: ele ressuscitou Jesus, como está escrito no Salmo número dois: “Você é o meu Filho; hoje eu me tornei o seu Pai.”
34 Ana rimgim, Fhe Bakɨme taagia ana khavgi. Ana wom rimgip mba mbogar kɨv khurgirga tuktɨgi fhuvara. Ana mba Fhe Bakɨme suaŋgi kameŋra zɨn vugi. Ana khaŋ nzuai,
34 — E foi isto o que Deus disse a respeito da ressurreição de Jesus, afirmando que ele nunca seria destruído pela morte: “Eu vou dar a vocês as bênçãos sagradas e certas que prometi a Davi.”
35 Fhe Bakɨme buni vhuuiŋ ki gavar harigi kama mueŋ vhɨra ki. Mba kameŋ khaŋ nzuai,
35 E em outra parte das Escrituras lemos também: “Tu não deixarás que o teu dedicado servo apodreça na sepultura.”
36 “Nza Devit kaŋgi, ana kha nuianan kav, ana vhɨra Fhe Bakɨme nzuai ŋaari, ana nta muuŋgi. Ana nta mbuav kav, rimgim, mbe ana ndim ana nzɨgi ndi mbogi ga rɨgi ŋanen ana ndi mbok ga tɨgim, ana khurigi.
36 E Paulo disse ainda: — Na verdade, Davi, no seu tempo, cumpriu os planos de Deus. Depois morreu, foi sepultado ao lado dos seus antepassados e apodreceu na sepultura.
37 Devit rimgiap, mba tɨva muuŋgi. Kha Fhe Bakɨme taagia khavgi guma, ana rimgiap, khurigi fhuvara.
37 Mas isso não aconteceu com aquele que Deus ressuscitou. Meus irmãos, todos vocês precisam saber com certeza que é por meio de Jesus que a mensagem do perdão de pecados é anunciada a vocês. Precisam saber também que quem crê é libertado de todos os pecados dos quais a Lei de Moisés não pode livrar.
38 Maaŋ muuŋgiap, nde nzan fegi gum ŋgugi, nza khaŋ muuŋgia tɨgap kha bunin nde nzuai. Nde kha guma Zisas kaŋgiri, ana nde fhum muuŋgi tɨvi mbatɨgi, ana nta vhɨzɨ zav zergi.
38 — ausente —
39 Nde mba Moses suaŋgi tɨvi, nde fhum muuŋgi tɨvi mbatɨgi vhɨzgip, khaŋ nde suaŋgirga tuktɨgi fhuvara, nde tɨvir vhuuiŋ ga mbui gumgi ma. Fhuvara. Nde kha guma Zisas, nde ana khothivi gumgi, ana za nde fhum muuŋgi tɨvi mbatɨgi, ana za nta vhɨzgip, ana kha zɨn nden kamɨnga, nde tɨvir vhuuiŋ ga mbui gumgi ma.
39 — ausente —
40 Maaŋ muuŋgiap, nde warir rɨvɨri. Nde muuŋv kɨrim, mba Fhe Bakɨme kaathoori gumgi, mbe fhum suaŋgi bigeŋ nden hɨgɨrga. Mbe fhum khaŋ suaŋgi.
40 Portanto, tenham cuidado para que não aconteça o que os profetas disseram:
41 ‘Nde ntige khar kav Fhe Bakɨme suaŋgi buni nzɨɨi gumgi, nde warir rɨvɨri. Nde muuŋv kɨv ŋgava mbatɨgar muuŋgip, wari mbatɨgirga. Nde ŋamra kɨrim, gu nde rɨgar harigi khesharigi bigen muuŋgirga. Maaŋ muuŋgip, guma the gu muunga bigeŋ bun nde suaŋgirga, nde ne khothɨgɨrga tuktɨgi fhuvara.’ ”
41 “Prestem atenção, vocês que zombam de Deus! Fiquem espantados e morram. Pois o que vou fazer agora é uma coisa em que vocês não acreditariam, mesmo que alguém explicasse.”
42 Por mba buni suaŋgiap, mani Barnabas gum kɨrar hɨr zav mbuim, mba gumgi gu mbigi khaŋ mani ga nzuai, “Ŋko ntigem kha ŋaaren Sabatar, ŋko taagip zɨv, kha nza suaŋgi buni thari phorgɨp nza suaŋri.”
42 Quando Paulo e Barnabé estavam saindo da reunião, as pessoas pediram com insistência que eles voltassem no sábado seguinte a fim de falarem sobre o mesmo assunto.
43 Mbe maaŋ mani ga suaŋgim, mani mba Fhe Bakɨme buni mbararagi phena thav, kɨrar hɨgap, wani vui. Mani vuim, Zudaiŋ vhɨrve, gum harigi ŋgui gumgi gu mbigi vhɨrve, mbe mbe phorgap Fhe Bakɨme rotu mbui tɨva zɨn vui, mbe Por gum Barnabas zɨn vui. Mbe mani zɨn vuim, mani mbe nzuav, wom mbe ndɨkndɨgi khavav, khaŋ tɨgɨp havhargip Fhe Bakɨme vuzvuga zɨn ŋgɨp, ana vhɨra mbe kora muuŋgi ne ndɨkndɨk suira havhargirga nen mbe nzuai.
43 Depois da reunião, muitos judeus e outras pessoas convertidas ao Judaísmo acompanharam Paulo e Barnabé, que falavam com eles e animavam todos para que continuassem firmes na graça de Deus.
44 Por gum Barnabas maaŋ mbuav kav, zumgum harigi Sabatar mba ŋgu bakɨmen ki gumgi gu mbigi, mbe sɨga mbige zam, zav phoga vhuigap, Por gum Barnabas Fhe Bakɨme buni vhuuiŋ nzuaim, mbe nta mbararagi.
44 No sábado seguinte quase todos os moradores da cidade foram ouvir a palavra do Senhor.
45 Mba gumgi vhɨrve za phoga vhuigap, mani nzuai buni mbararagim, mba Zudaiŋ mba tɨva gangiap, mbe guigira ndavi mbatɨgi. Mbe ndavi mbatɨgiap, mbe mbaram Por nzuai buni mbevav guigira ana nzɨɨi.
45 Quando os judeus viram aquela multidão, ficaram com muita inveja. Então começaram a dizer o contrário do que Paulo dizia e o insultaram.
46 Mbe maaŋ mbuim, Por gum Barnabas khaŋ tɨgap havhargiap khaŋ mbe nzuai, “Ŋka guigira fharav nde Zudaiŋ ŋka Fhe Bakɨmen buni vhuuin nde suanga. Nde khaŋ mbui, nde ŋka khar nzuai buni, nde kɨr nta si. Nde kɨr nta segap, nde nduarira khaŋ warira nzuai, ‘Nza mba zazera mbara muuŋgiap ki bɨɨŋbɨɨŋ ndigirga tuktɨgi fhuvara.’ Nde nduarira maaŋ nzuaim, nde mbarara. Ŋka ntigem, wom kha bunin nde suaŋgirga tuktɨgi fhuvara. Ŋka kha bunin harigi ŋgui ntɨɨri ga suanga.
46 Porém Paulo e Barnabé falaram com mais coragem ainda. Eles disseram: — Era necessário que a palavra de Deus fosse anunciada primeiro a vocês que são judeus. Mas, como vocês não querem aceitá-la e acham que não merecem receber a vida eterna, então agora nós vamos anunciar a palavra aos não judeus.
47 Ŋka kha bunin harigi ntɨɨri ga suanga, ne khaŋ muuŋgi, Guma Bakɨme khaŋ nza suaŋgi. ‘Gu ndu ndi fagim, ndu za kha harigi ŋguive ga shɨgɨp, tuavar mbe khɨvɨrga vhava ŋaar ma. Ndu za kha nuianan kha ŋguiver ki gumgi gu mbigir kurkurarim, gu taagi mbe ndirga.’ ”
47 Pois esta é a ordem que o Senhor Deus deu a nós, o seu povo: “Eu coloquei você como luz para os outros povos, a fim de que você leve a salvação ao mundo inteiro.”
48 Mani maaŋ nzuaim, mba harigi ŋgui gumgi ne mbararagiap, mbe khaŋ nzuai, “Fhe Bakɨme buni guigira vhergi.” Mbe guigira Guma Bakɨme bunin ndikndigi. Mbe ndikndigim, Fhe Bakɨme zazera mbara muuŋgip kɨrga bɨɨŋbɨɨŋ ndir za farasarigi gumgi gu mbigi, mbe za Zisas bun nzuai buna vhuueŋ khothɨgi.
48 Quando os não judeus ouviram isso, ficaram muito alegres e começaram a dizer que a palavra do Senhor era boa. E creram todos os que tinham sido escolhidos para ter a vida eterna.
49 Mbe ana khothivim, mba Guma Bakɨme bunin vhuuin kameŋ za mba fhaiŋ ga ruigi.
49 A palavra do Senhor se espalhou por toda aquela região.
50 Mba kameŋ za mba fhaiŋ ga ruigim, mba Zudaiŋ thav, khavgiap, mba zɨ kav mben tɨva zɨn vov, mbe phorga rotu mbui mbigi, mbe mben ndavi khavi. Mbe mben ndavi khavav, vhɨra mba ŋgu bakɨmen ki gumgir pani, mbe vhɨra mben ndavi khavi. Mbe mben ndavi khavim, mba ŋgu bakɨmen ki gumgi gu mbigi, mbe hegap, tɨva mbatɨgar Por gum Barnabas ga mbui. Mbe tɨva mbatɨgar mani ga mbuav, mba fhaiŋ thav ŋgɨr zav mani ga vharigi.
50 Mas os judeus atiçaram as mulheres não judias da alta sociedade convertidas ao Judaísmo e também os homens mais importantes da cidade. E começaram a perseguir Paulo e Barnabé e os expulsaram daquela região.
51 Mbe mani ga vharigim, mani ŋgɨr zav wani wo ŋkarvenin ki vherɨna pɨzi. Mani maaŋ muunga, mba gumgi gu mbigi mba tɨva gangip kaŋgira, nza kha gumani ga muuŋgi bigeŋ ga suaŋ kameŋ kɨrga. Mani maaŋ muuŋgiap, mbaram maam Antiok thav khavgia vov, Aikoniaman vugi.
51 Então os apóstolos sacudiram a poeira das suas sandálias, em sinal de protesto contra eles, e foram para a cidade de Icônio.
52 Mani vuim, mba Antiokan Zisas khothɨgap ana zɨn vui gumgi gu mbigi, Fhe Bakɨmen Ŋina Ŋaar guigira mbe rugap kim, mbe guigira ndikndigi.
52 E os cristãos de Antioquia continuaram muito alegres e cheios do Espírito Santo.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 13, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.