Gálatas 2
Ŋwaʼaŋlɨ Kɨǹ a Fhi (BMO) vs NVT
1 A ni ŋga ndaʼa khwɛnchrɔ ŋgaʼo, m̀bɨnɨ ŋkuʼɔ Jerushalɛiŋ, pigi Banaba ni ŋkuʼɔ kaʼa. Mi ni ndɔ̄gɔ Taitu pigi pugu kuʼɔ kaʼa.
1 Catorze anos depois, voltei a Jerusalém, dessa vez com Barnabé, e Tito também nos acompanhou.
2 Mi ni ŋgə̄ɨ nthɛ ŋa Minnwi ni nōoŋ ŋa ŋ̀gə̄ɨ. Mi ni mfɨ̄ʼɨ ŋkɨ̀nɨ pwa pishaʼakhɔ yɛ ŋa mi ni nchīi ni pa ŋgwa taoŋ nduoŋ nɛ moŋ kɨrɨ pa thishɨ chɨɨchɨɨ təʼɨ vugu. Nnɛ nthɛ ŋa ǹshini ndɔ ntāʼa nu ŋa fàʼa ŋa mi ni ŋkwo fāʼa, pugu pa yɛ ŋa m̀fāʼa nu nɛ tɔgɔ gha.
2 Fui para lá por causa de uma revelação. Reuni-me em particular com os líderes e compartilhei com eles as boas-novas que tenho anunciado aos gentios. Queria me certificar de que estávamos de acordo, pois temia que meus esforços, anteriores e presentes, fossem considerados inúteis.
3 Ndɔ pugu shini ndɔ njiʼi mfra nɔ niʼiŋ nu Taitu ŋa pigi yu ni mbɔ kaʼa nɛ ŋgunu mbrɛi, njiʼi nthɛ pi nɔ haʼaŋ a ni mbɔ pi ŋoŋ Gri,
3 Mas eles me apoiaram e nem sequer exigiram que Tito, que me acompanhava, fosse circuncidado, embora fosse gentio.
4 ndɔ pichəɨ ŋgwa ni ntāʼa nu ŋa pi niʼiŋ vi ŋgunu mbrɛi. Ŋgwa pei ni mbɔ ŋgwa ŋa pugu ni mfɨ̄ɨ nu ŋa pugu ghaŋ piŋ, ŋiʼaŋ nii shɨna pigi nɔ pa miyra, nɔ tāʼa nu laʼo taoŋ nu moŋ kǔna mbhɔ gɨ́ pa Juu ŋa pigi taoŋ fɔ nthɛ ŋa pigi pa Krishto Jishɔ taʼa yi nɛ. Pugu ni ntāʼa nu ŋa pigi pɔ moŋ kǔna.
4 Essa questão foi levantada apenas por causa de alguns falsos irmãos que se infiltraram em nosso meio para nos espionar e nos tirar a liberdade que temos em Cristo Jesus. Sua intenção era nos escravizar,
5 Pigi shini ndɔ mbiŋ chwīe nu nnu ŋa pugu ni nchhu nu nɛ kaŋ shɨgɛi yi, nnɛ ŋa nnu shini pwa pishaʼakhɔ kɨna ni pəɨ.
5 mas não cedemos a eles nem por um momento, a fim de preservar a verdade das boas-novas para vocês.
6 Ndɔ ni ŋgwa pɛ ŋa pugu ŋgwa chɨɨchɨɨ shɨna pəɨ nɛ, yaoŋ ŋa pugu yie ghɔ lɔ njiʼi mbɔ yichəɨ nnu vəɨ, Minnwi shiʼa nōoŋ shieligi. Pugu shini ndɔ mbīgi sheshe nnu fhi vəɨ.
6 Quanto aos líderes — cuja reputação, a propósito, não fez diferença alguma para mim, pois Deus não age com favoritismo —, nada tiveram a acrescentar àquilo que eu pregava.
7 Pugu ni ŋka yəɨ pi ŋa Minnwi chuʼɔ a ŋa ǹchīi ŋkɨ̀nɨ pwa pishaʼakhɔ ni ghaŋ ki nii ŋgunu mbrɛi nɛ, wuʼɔ nɔ haʼaŋ pi ni nchuʼɔ Pita ŋa a chīi ni ŋgwa ŋa pi niʼiŋ vugu ŋgunu mbrɛi nɛ.
7 Ao contrário, viram que me havia sido confiada a responsabilidade de anunciar as boas-novas aos gentios, assim como a Pedro tinha sido confiada a responsabilidade de anunciar as boas-novas aos judeus.
8 Nthɛ ŋa ŋoŋ ŋa a ghà ntɔgɔ mbɨŋ Pita mfāʼa ŋa â chīi ŋkɨ̀nɨ pwa pishaʼakhɔ nɔ ŋgaŋ ntaoŋ Jishɔ ni ŋgwa ŋa pi niʼiŋ vugu ŋgunu mbrɛi nɛ, ghà ŋguʼɔ mfāʼa ju mbɨŋ mu ŋa ǹchīi ni pa ŋgwa taoŋ nduoŋ.
8 Pois o mesmo Deus que atuou por meio de Pedro como apóstolo aos judeus também atuou por meu intermédio como apóstolo aos gentios.
9 Ndɨɨ ŋa Jɛiŋ pugu Kefa, ni Jouŋ ŋa pugu ni mbɔ nɔ pa kwìni ni njəɨ fɨʼɨ pwapuŋ ŋa Minnwi ni nōoŋ vəɨ nɛ, pugu chrā ni pigi Banaba ni mbhɔ nɔ nōoŋ nu ŋa pugu piŋ nnu ŋa pigi yɛʼi nu nɛ, ŋa pigi ghə̄ɨ nchīi ni pa ŋgwa taoŋ nduoŋ, pugu chīi yugu ni ŋgwa ŋa pi niʼiŋ vugu ŋgunu mbrɛi nɛ.
9 De fato, Tiago, Pedro e João, tidos como colunas, reconheceram a graça que me foi dada e aceitaram Barnabé e a mim como seus colaboradores. Eles nos incentivaram a dar continuidade à pregação aos gentios, enquanto eles prosseguiriam no trabalho com os judeus.
10 Pugu ni ŋguʼɔ mbɨnɨ nchhu pi ŋa pigi kwiŋ ghaŋ piŋ mbɔ ghaŋ pou Jerushalɛiŋ, ŋguʼɔ mbɔ nnu yɛ ŋa mi ni ŋkwo ya ŋkhwā nu nɔ chwīe nu nɛ.
10 Sua única sugestão foi que continuássemos a ajudar os pobres, o que sempre fiz com dedicação.
11 Nɔ pīgi nu, Kefa ni ŋga mbɔ Antiɔ yichəɨ ndɨɨ, ǹjəɨ ŋa a ni nthɔ nchwīe nnu ŋa a lɔ njiʼi ŋkāʼo nɛ, m̀bɨ̄ga vi shhɨ ŋgwa.
11 Mas, quando Pedro veio a Antioquia, tive de opor-me a ele abertamente, pois o que ele fez foi muito errado.
12 Ŋkāoŋ pichəɨ ŋgwa ŋa Jɛiŋ ni ntaoŋ vugu nɛ maa nchəɨŋ, Kefa ni nthɔ njɨ maoŋ pugu pa ŋgwa taoŋ nduoŋ, ŋgwa pighɔ gha nthɔ nchəɨŋ, a fuʼu noŋ yi mbɨ̄nɨ njiŋ nthɛ ŋa a ni nthɔ mbɔgɔ ŋgwa pɛ ŋa pugu ni nthi yugu pi ŋa pi niʼiŋ ŋgwa taoŋ nduoŋ ŋgunu mbrɛi nɛ.
12 No começo, quando chegou, ele comia com os gentios. Mais tarde, porém, quando vieram alguns amigos de Tiago, começou a se afastar, com medo daqueles que insistiam na necessidade de circuncisão.
13 Pichəɨ pa ŋgwa Juu, mbɔ ghaŋ piŋ, pīni Kefa moŋ mbha nnu mifɨɨ yei, ti Banaba ŋkaa yu gū moŋ mifɨɨ yugu ghɔ.
13 Como resultado, outros judeus imitaram a hipocrisia de Pedro, e até mesmo Barnabé se deixou levar por ela.
14 Mi ni ŋga njəɨ ŋa mbha nnu pugu lɔ njiʼi ntɔgɔ ndaoŋ ntou ŋkuoŋ nnu shini pwa pishaʼakhɔ, ǹchhu ni Kefa shhɨ pugu ghao ŋa, “Gɔ̀ nduthɔ yɔ ya mbɔ ŋoŋ Juu, ndɔ nchhɔ chɔmbhi yɔ nɔ ŋoŋ taoŋ nduoŋ ki lɔ mbɔ pi ŋoŋ Juu. Ti a kie pi nɛiŋ ɔ fra ŋgwa taoŋ nduoŋ ŋa pugu chhɔ chɔmbhi yugu nɔ pa Juu?”
14 Quando vi que não estavam seguindo a verdade das boas-novas, disse a Pedro diante de todos: “Se você, que é judeu de nascimento, vive como gentio, e não como judeu, por que agora obriga esses gentios a viverem como judeus?
15 Pia ni noŋ yia, pi phi via pia pɔ pi ŋgwa Juu, ki lɔ njiʼi mbɔ ŋgwa taoŋ nduoŋ, mbɔ “ghaŋ phɨ” nɔ haʼaŋ pi ghà mɛ̄iŋ vugu nɛ,
15 Você e eu somos judeus de nascimento, e não pecadores, como os judeus consideram os gentios.
16 ndɔ pia ji ŋa ŋoŋ shiʼa njiʼi mbɔ ŋoŋ ndɨndɨ shhɨ Minnwi ntɔgɔ pi ŋkuoŋ nūʼɔŋ nu gɨ́. Ŋoŋ ghà ŋguʼɔ ntɔgɔ pi moŋ piŋ nu Jishɔ Krishto. Nnɛ pia ŋkaa pia piŋ pi Krishto Jishɔ ŋkaoŋ maa ntɔgɔ sháʼa, ntɔgɔ pi moŋ piŋ ŋa pia fāʼo mbɨŋ Krishto nɛ, ki lɔ ntɔgɔ pi moŋ nūʼɔŋ nu gɨ́. Nthɛ ŋa mbaʼa yichəɨ ŋoŋ tɔgɔ sháʼa shhɨ Minnwi nthɛ pi ŋa a ni nūʼɔŋ gɨ́.
16 E, no entanto, sabemos que uma pessoa é declarada justa diante de Deus pela fé em Jesus Cristo, e não pela obediência à lei. E cremos em Cristo Jesus, para que fôssemos declarados justos pela fé em Cristo, e não porque obedecemos à lei. Pois ninguém é declarado justo diante de Deus pela obediência à lei”.
17 Ti p̈ia mbaʼo nɔ pɔ nu ŋgwa ndɨndɨ pi moŋ piŋ nu Krishto, pa Juu līi via nɔ ghaŋ phɨ, yie ghɔ nōoŋ kiʼɛ pi ŋa Krishto pɔ pi ŋgaŋ piŋ nnu phɨ? Ŋga!
17 Mas, se a busca da justiça por meio de Cristo nos torna culpados de abandonar a lei, isso torna Cristo responsável por nosso pecado? De maneira nenhuma!
18 Nthɛ ŋa mi mbɨnɨ nuʼuŋ ŋkrao yaoŋ ŋa mi ni ŋkwo shāaŋ māʼaŋ shhɛ nɛ, yie ghɔ nōoŋ ŋa ǹōoŋ noŋ a ŋa mi ŋgushaʼa.
18 Se, pois, reconstruo o antigo sistema da lei que já destruí, então faço de mim mesmo transgressor da lei.
19 Nthɛ ŋa mi ni fǔoŋ nchhɔ chɔmbhi, mbaʼo pi nɔ nūʼɔŋ nu gɨ́ ndūgu, ndɔ mi ni ŋga ndūgu mbhɔ gɨ́, mfāʼo ghrɨ́ nɔ chhɔ nu chɔmbhi mbhɔ Minnwi.
19 Pois, quando procurei viver por meio da lei, ela me condenou. Portanto, morri para a lei a fim de viver para Deus.
20 Pi kwo kwīŋ vigi Krishto ŋkuoŋ wáʼa kaʼa. A lɔ nuʼuŋ nchhɔ mmu nchhɔ chɔmbhi a, a chhɔ Krishto chɔmbhi yi moŋ chɔmbhi a. Chɔmbhi yɛ ŋa ǹchhɔ nu ndwɛ moŋ frɛinoŋ nɛ, ǹchhɔ ntɔgɔ pi moŋ piŋ nu Muuŋ Minnwi, ŋa a ni ŋkhwā a mfɛ noŋ yi nthɛ a nɛ.
20 Fui crucificado com Cristo; assim, já não sou eu quem vive, mas Cristo vive em mim. Portanto, vivo neste corpo terreno pela fé no Filho de Deus, que me amou e se entregou por mim.
21 Ǹdɔ njiʼi ndāa pwapuŋ Minnwi, nthɛ ŋa a kaŋ mbɔ ŋa ŋoŋ nthɛ a pɔ yi ndɨndɨ shhɨ Minnwi ntɔgɔ pi ŋkuoŋ nūʼɔŋ nu gɨ́, kaŋ Krishto ni ŋkhu pi gha.
21 Não considero a graça de Deus algo sem sentido. Pois, se a obediência à lei nos tornasse justos diante de Deus, não haveria necessidade alguma de Cristo morrer.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Gálatas 2, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.