Marcos 15
Tã-drı̣̃ Lẽlẽ Óꞌdí Óvârí Kâ (AVU) vs NVT
1 Ãkpã cı̣̃ı̣́nó, gólĩyî tã kĩ ꞌbá ró rî yî ndrĩ drí rĩzó ĩyî tã ı̣̂ꞌbı̣̃lı̣́ ĩyî lãfálé ꞌásĩ Yésũ rú. Gólĩyî ĩꞌdî drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yî, gõꞌdá gólĩyî sı̣́sı̣́-lésĩ rî ꞌbá yî, lãꞌbí îmbá ꞌbá yí bê. Nĩngá sĩ, drílĩyî tã-drı̣̃ kĩzó Yésũ rî ômbélé drı̣̃lı̣́ âjílí kúmú Pĩlátõ ândrá, Pĩlátõ õlẽ ró tã-drı̣̃ bê gólâ rî fũzó.
1 De manhã bem cedo, os principais sacerdotes, os líderes do povo e os mestres da lei — todo o alto conselho — se reuniram para discutir o que fariam em seguida. Então amarraram Jesus, o levaram e o entregaram a Pilatos.
2 Gõꞌdá nĩngá sĩ, gólĩyî fílí bê kúmú Pĩlátõ drı̣̃ı̣̂ jó ꞌálâ tã Yésũ kâ ꞌdĩ ngĩlí drílâ rî, Pĩlátõ drí ngãzó Yésũ rî îjílí kĩ, “Nî ĩꞌdî kúmú ạ́ngı̣́ õjílã áníkâ Yúdạ̃ yí kâ rî kâ yã?” Nĩngá sĩ, Yésũ drí tã îjî kúmú kâ ꞌdĩ drı̣̃ lâ lôgõzó kĩ, “Âꞌbãꞌá fí õzõ ní drí âtálé ꞌdĩ tí.”
2 Pilatos lhe perguntou: “Você é o rei dos judeus?”. Jesus respondeu: “É como você diz”.
3 Nĩngá sĩ, drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ Yúdạ̃ yí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí ngãzó tã âꞌbãlé kpá óꞌdí Yésũ rú. Gólĩyî kĩ nĩ rî kúmú Pĩlátõ drí rî, Yésũ õꞌê tã õnjí trá dũû.
3 Os principais sacerdotes o acusaram de vários crimes,
4 Gõꞌdá tãlâ úlı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî tãsĩ rî, Pĩlátõ drí ngãzó Yésũ rî îjílí kpá óꞌdí, “Ní âꞌdô tã nô drı̣̃ lâ lôgõꞌá trá yã? Ní ârî tã õnjí áníkâ ꞌẽlé dũû nõ tã lâ trá yã?”
4 e Pilatos perguntou: “Você não vai responder? O que diz de todas essas acusações?”.
5 Âꞌdô bê ĩtí rî, Yésũ lôgõó tã îjî ꞌdĩ drı̣̃ lâ kô kúmú Pĩlátõ drí ãlôwálâ. Ĩtí rî, Pĩlátõ rî tı̣̂ drí ậꞌdı̣́zó ndrú.
5 Mas, para surpresa de Pilatos, Jesus não disse coisa alguma.
6 Gõꞌdá lãꞌbí ãzâ kpá bê rĩꞌá kậyı̣̂ kãrámã lậvũ-lậvũ kôrô kâ nã ꞌá, ódrí õjílã ãlô înjízó vólé gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌásĩ. Õjílã gólâ ódrí njĩlí înjílí rî, gólâ ĩꞌdî înjílí gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌásĩ.
6 A cada ano, durante a festa da Páscoa, era costume libertar um prisioneiro, qualquer um que a multidão escolhesse.
7 Ãgô ãzâ bê rĩꞌá gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌá, rú lâ Bãrábã. Gólĩyî rĩꞌá õjílã ũrûkậ gã ꞌbá trá ĩyî kõrá ró rî ꞌbá yí bê. Bãrábã rî gógó fû õjílã ãzâ ꞌbá yî trá kậyı̣̂ gólâ drí tã sõzó õjílã ꞌá rû jãlé kõrá ró mı̣̃rı̣̃ Rómã kâ rú rî sĩ.
7 Um dos prisioneiros era Barrabás, um revolucionário que havia cometido assassinato durante uma revolta.
8 Tãlâ lãꞌbí ꞌdĩ tãsĩ rî, õjílã tı̣́lı̣́lı̣́ drí ânĩzó ĩyî kúmú Pĩlátõ ngálâ tã îjílí gólâ tı̣́ õjílã ãlô gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌá rî înjî-înjî lâ vólé rî tãsĩ, õzõ gólâ drí rĩrĩ trá ꞌẽlâ ndrô vósĩ cé ı̣̃tú kãrámã rî ꞌdĩ kâ tú rî kâtí.
8 A multidão foi a Pilatos e pediu que ele libertasse um prisioneiro, como de costume.
9 Nĩngá sĩ rî, kúmú Pĩlátõ drí ngãzó õjílã rî ꞌdĩ ꞌbá yî îjílí kĩ nĩ rî, “Nĩ lẽ má înjî kúmú ạ́ngı̣́ ãnî Yúdạ̃ yí kâ nõ ĩꞌdî vólé gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌásĩ yã?”
9 Pilatos perguntou: “Querem que eu solte o ‘rei dos judeus’?”.
10 Pĩlátõ îjî tã ꞌdî ĩtí lâ ꞌdĩ ró, tãlâ gólâ nı̣̃ trá dódó kĩ nĩ rî, drı̣̃-ꞌbá Yúdạ̃ yí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî ꞌê ĩyî Yésũ rî rũlı̣́ âjílí yí drí, tãlâ drı̣́-ãcê Yésũ kâ ꞌdĩ âgî-âgî gólĩyî lı̣̃fı̣́.
10 (Pois havia percebido que os principais sacerdotes tinham prendido Jesus por inveja.)
11 Gõꞌdá drı̣̃-ꞌbá rî ꞌdĩ ꞌbá yî lẽé ĩyî tã rî ꞌdĩ kô ãlôwálâ. Gõꞌdá gólĩyî rî ĩyíkâ trá zãâ tã sõlé õjílã tı̣́lı̣́lı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî ꞌá, ãꞌdô ró tã îjílí Bãrábã rî înjízó ĩꞌdî vólé gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌásĩ Yésũ rî võ ꞌá.
11 Nesse momento, os principais sacerdotes instigaram a multidão a pedir a libertação de Barrabás em vez de Jesus.
12 Nĩngá sĩ, Pĩlátõ drí gólĩyî îjízó kĩ, “Nĩ lẽ má õꞌê ãꞌdô ĩꞌdî gólâ ódrí zı̣̃lı̣́ trá kúmú Yúdạ̃ yí kâ ró nõ drí yã?”
12 Pilatos lhes perguntou: “Então o que farei com este homem que vocês chamam de ‘rei dos judeus’?”.
13 Ĩtí rî, õjílã tı̣́lı̣́lı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî drí ngãzó ângbálé kãwõ kĩ, “Íîpâ gólâ ngạ́rạ́ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂, tãlâ gólâ õdrã ró bê vólé.”
13 “Crucifique-o!”, gritou a multidão.
14 Nĩngá sĩ, kúmú Pĩlátõ drí gólĩyî îjízó kĩ, “Tãlâ ãꞌdô ꞌî má drí tã õnjí tẽtẽ ꞌdî ꞌẽzó yã? Gólâ ꞌê ãꞌdô ꞌî õnjí tẽtẽ ró yã?” Gõꞌdá õjílã ꞌdî ꞌbá yî gã dó tã ârílí. Gõꞌdá gólĩyî ôtrê gbõ ạ̃tı̣́ ꞌálâ ûrû kĩ nĩ rî, “Íîpâ gólâ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂ õdrã ró vólé.”
14 “Por quê?”, quis saber Pilatos. “Que crime ele cometeu?” Mas a multidão gritou ainda mais alto: “Crucifique-o!”.
15 Nĩngá sĩ, kúmú Pĩlátõ lẽ trá tã gólâ õjílã tı̣́lı̣́lı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî drí lẽlé rî ꞌẽlé gólĩyî drí. Tã rî ꞌdĩ tãsĩ, Pĩlátõ ní drí Bãrábã rî înjízó vólé gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌásĩ, õzõ õjílã rî ꞌdĩ ꞌbá yî drí lẽlé rî kâtí. Nĩngá sĩ, gólâ drí ngãzó tã âtálé ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá íyíkâ rî ꞌbá yî drí, ãꞌdô ró bê Yésũ rî cãzó ônjóróꞌbí sĩ ndîrí-ndîrí, gõꞌdá gólâ rî trõzó fẽlé õjílã gólĩyî ꞌẽ ꞌbá gólâ rî îpálé ngạ́rạ́ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂ rî ꞌbá yî drí.
15 Para acalmar a multidão, Pilatos lhes soltou Barrabás. Então, depois de mandar açoitar Jesus, entregou-o aos soldados romanos para que fosse crucificado.
16 Ĩtí rî, ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá Pĩlátõ kâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí Yésũ rî drı̣̃zó âjílí ạ̃ꞌdı̣́-drı̣̃ jó ạ́ngı̣́ kúmú ãmbá rî kâ rî ꞌálâ. Gõꞌdá gólĩyî câ bê tólâ rî, drílĩyî ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ãzâ ꞌbá yî ậzı̣́zó ndrĩ tũ.
16 Os soldados levaram Jesus para o palácio do governador (lugar conhecido como Pretório) e chamaram todo o regimento.
17 Gõꞌdá nĩngá sĩ, gólĩyî drí ítá bı̣́ ạ̃kû kãâkâ dãdã lâ ró rî âtrõzó gõlé dîrî gbãâ Yésũ rî ũwû ꞌásĩ. Nĩngá sĩ, gólĩyî gâ kpá púrũcı̣́ gárá pãlé õzõ ı̣́tı̣̃tı̣́ kâtí ạ́pạ̃ kúmú ạ́ngı̣́ kâ ró âsálé ãtrã Yésũ drı̣̃ı̣̂. Gólĩyî ꞌê tã ꞌdî ꞌbá yî ĩyíkâ ꞌdó, tãlâ Yésũ rî gógó õlêndrê ró kúmú ạ́ngı̣́ kâtí.
17 Vestiram Jesus com um manto vermelho, teceram uma coroa de espinhos e a colocaram em sua cabeça.
18 Vó lâ ꞌásĩ, ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî drí ngãzó rĩꞌá ôtrélé Yésũ drı̣̃ı̣̂, gólâ rî gũꞌá ĩyî kĩ, “Mã ꞌê nî-bê-yã ní drí kúmú ạ́ngı̣́ õrĩ Yúdạ̃ yí kâ rî kâ.”
18 Então o saudavam, zombando: “Salve, rei dos judeus!”.
19 Gólĩyî tı̣̃ ꞌãꞌî kpá Yésũ ândrá ândálé ândálé õzõ gólâ rî ı̣̂njı̣̃rı̣̃ kâtí. Nĩngá sĩ rî, drílĩyî Yésũ rî drı̣̃ cãzó pı̣̃drı̣́gú sĩ kpõwẽ-kpõwẽ ândálé ândálé, gõꞌdá rĩzó tũ lûwúlı̣́ lı̣̃fı̣́ lâ ꞌásĩ ândálé ândálé. ꞌDĩî ꞌbá yî ndrĩ ꞌdó ꞌdásí ꞌẽꞌẽ ꞌî Yésũ rú.
19 Batiam em sua cabeça com uma vara, cuspiam nele e ajoelhavam-se, fingindo adorá-lo.
20 Gõꞌdá ꞌdásí ꞌẽꞌẽ ꞌdî îcâ gólĩyî bê trá rî, gólĩyî drí ítá kãâkâ drílĩyî gõlé trá rúꞌbạ́ lâ ꞌá rî înjízó gõzó ítá gólâkâ rî âtrõlé ĩꞌdî âsõlé rúꞌbạ́ lâ ꞌá óꞌdí. Drílĩyî gólâ rî drı̣̃zó âjílí võ ꞌẽzó gólâ rî îpálé fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂ rî ꞌálâ.
20 Quando se cansaram de zombar dele, tiraram o manto vermelho e o vestiram com suas roupas. Então o levaram para ser crucificado.
21 Yésũ trá rĩꞌá fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ njı̣̃ꞌá nĩzó ĩꞌdí bê lâ võ õjílã îpâ kâ rî ꞌálâ. Gõꞌdá pávó ꞌá rî, Yésũ rî fãfã drí rû ndẽzó. Gõꞌdá îcá kô drílâ rĩzó zãâ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ íyíkâ ꞌdĩ njı̣̃lı̣́. Tólâ ãgô ãzâ bê Kĩrénẽ lé ꞌbá ꞌî pávó tı̣̂ ꞌá, rú lâ Sĩmónã. Sĩmónã rî nĩꞌá Yẽrõsãlémã ꞌálâ ꞌbạ̃drı̣̃ mvá íyíkâ rî lésĩ. Gõꞌdá ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî ûsû gólâ bê pávó ꞌá rî, drílĩyî gólâ rî ꞌbãzó mbârâkã sĩ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ Yésũ drí îcálé njı̣̃lâ kô ꞌdĩ njı̣̃lı̣́ Yésũ bê.
21 Um homem chamado Simão, de Cirene, passava ali naquele momento, vindo do campo. Os soldados o obrigaram a carregar a cruz. (Simão era pai de Alexandre e Rufo.)
22 Ĩtí rî, drílĩyî Yésũ rî âjízó võ zı̣̃lı̣́ Gõlõgótã rî ꞌálâ. Gõlõgótã ꞌdĩ ĩtõ lâ kĩ, võ ãvõ drı̣̃ fã kâ.
22 Levaram Jesus a um lugar chamado Gólgota (que quer dizer “Lugar da Caveira”).
23 Võ rî ꞌdĩ ꞌá tólâ rî, ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî drí ngãzó rĩlí õdrá ônjálé trá ãlókõ bê rî âtrõlé rĩꞌá fẽlâ Yésũ drí mvũlı̣́, ãꞌdô ró ngá lâzê-lâzê gólâ rú ꞌdĩ sı̣́ lâ ậꞌdı̣́lı̣́. Gõꞌdá Yésũ gã íyîngá dó mvũlâ.
23 Ofereceram-lhe vinho misturado com mirra, mas ele recusou.
24 Nĩngá sĩ, ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî drí ngãzó ítá Yésũ kâ ângílí vólé, gõꞌdá gólâ rî trõzó îpálé ngạ́rạ́ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂, gõzó ítá gólâkâ âtrõlé lãfálâ cãlé ĩyî võ ꞌásĩ, gõꞌdá ãzâ tãndí rî âtrõzó vũlı̣́ gõmárĩ sĩ, tãlâ gólĩyî lẽ ndrẽlâ ngãtá ítá rî ꞌdĩ â ꞌdẽꞌá ãꞌdî drí yã rî.
24 Então os soldados o pregaram na cruz. Depois, dividiram as roupas dele e tiraram sortes para decidir quem ficava com cada peça.
25 Ị̃tú-pá gólĩyî drí Yésũ rî îpázó rî trá rĩꞌá njı̣̂-drı̣̃-lâ-sû cı̣̃ı̣́nó.
25 Eram nove horas da manhã quando o crucificaram.
26 Nĩngá sĩ, tã âꞌbãlé Yésũ rú rî îgĩzó ngá tã âꞌdâ kâ drı̣̃ı̣̂ trõlé îpálé gá fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ ꞌdĩ drı̣̃ı̣̂ Yésũ rî drı̣̃lı̣́ ꞌá. Tã âꞌbã îgĩlí Yésũ rú ꞌdĩ rĩꞌá nõtí,
26 Uma tabuleta anunciava a acusação feita contra ele: “O Rei dos Judeus”.
27 Ị̃tú gólâ Yésũ rî îpázó ꞌdĩ tú rî, íîpâ ngá ôpá ꞌbá ãzâ ꞌbá yî kpá zãlô rı̣̃ gólâ rî gãrã drı̣̃ ꞌá fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂. Ngá ôpá ꞌbá ãzâ ãlô rî íîpâ íyíkâ gõlé Yésũ rî drı̣́-ágó drı̣̃ lésĩ, gõꞌdá gólâ ãzâ rî íyíkâ gõlé drı̣́-lı̣̃jı̣́ lâ lésĩ ró.
27 Dois criminosos foram crucificados com ele, um à sua direita e outro à sua esquerda.
28 (Tã ngá ôpá ꞌbá gólĩyî îpálé Yésũ rî gãrã drı̣̃ ꞌá ꞌdĩ ꞌbá yí kâ âꞌdâ tã gólâ îgĩlí trá búkũ Ôvârí kâ ꞌá kĩꞌá nĩ rî,
28 Assim, cumpriram-se as Escrituras que diziam: “Ele foi contado entre os rebeldes”.
29 Õjílã gólĩyî rĩ ꞌbá lậvũlı̣́ rî ꞌbá yî drí rĩzó Yésũ rî lôꞌdálé gõzó ĩyî drı̣̃ îyálé. Nĩngá sĩ, drílĩyî tã âtázó kĩ nĩ rî, “Ní kĩ nĩ rî, yí âꞌdô îcáꞌá cú jó ạ́ngı̣́ Ôvârí kâ ûfúlı̣́ gõꞌdá kpá bẽzó lâ jó óꞌdí ró cé kậyı̣̂ nâ sĩ.
29 O povo que passava por ali gritava insultos e sacudia a cabeça em zombaria. “Olhe só!”, gritavam. “Você disse que destruiria o templo e o reconstruiria em três dias.
30 Bê trá ĩtí rî, õzõ ní ãꞌdô cú mbârâkã bê rî, ꞌdõvó ní pâ drẽ nî ngbãângbânõ kậyı̣̂ nõ sĩ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ ꞌdĩ drı̣̃ı̣̂ sĩ.”
30 Pois bem, salve a si mesmo e desça da cruz!”
31 Kpá té õzõ sı̣́sı̣́ nã ꞌbá yí kâtí, drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yî ndrĩ ꞌdó lãꞌbí îmbá ꞌbá ãzâ ꞌbá yí bê drí ngãzó ĩyî rĩlí Yésũ rî gũlı̣́ rõô ĩyî lãfálé ꞌásĩ kĩ nĩ rî, “Gólâ îcâ íyíkâ cé õjílã ãzâ ꞌbá yî pãlé ĩꞌdî, gõꞌdá gólâ îcá íyíkâ kô íyî nyãányâ pãlé õdrã ꞌásĩ.
31 Os principais sacerdotes e os mestres da lei também zombavam de Jesus. “Salvou os outros, mas não pode salvar a si mesmo!”, diziam.
32 Gólâ kĩ, yí ãꞌdô ꞌdíyî pã ꞌbá ꞌî gõꞌdá kpá kúmú ạ́ngı̣́ ãmâ õjílã Ĩsĩrãꞌélẽ yí kâ ĩꞌdî rî, ꞌdõvó gólâ ãârî vũdrı̣́ fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂ sĩ ngbãângbânõ, tãlâ mã ndrê ró drẽ gólâ rî mbârâkã, gõꞌdá mã lẽ ró tã gólâ ꞌá.” Gõꞌdá ngá ôpá ꞌbá gólĩyî rı̣̃ Yésũ bê fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂ rî ꞌbá yî gû ĩyî kpá gólâ.
32 “Que esse Cristo, o rei de Israel, desça da cruz agora mesmo para que vejamos e creiamos nele!” Até os homens crucificados com Jesus o insultavam.
33 Ị̃tú-pá mûdrı̣́-drı̣̃-lâ-ngâ-rı̣̃ sĩ, ı̣̃tú gạ̃gạ̃lı̣́gạ̃ sĩ ı̣́nı̣́rı̣́kúwạ́ drí ꞌbạ̃drı̣̃ lîmózó ndrĩ gúndrı̣̃ tã lârâkô ró. Ị́nı̣́rı̣́kúwạ́ ꞌdĩ lîmô ꞌbạ̃drı̣̃ njãlé bũúũ ı̣̃tú-pá nâ ꞌá.
33 Ao meio-dia, desceu sobre toda a terra uma escuridão que durou três horas.
34 Gõꞌdá ı̣̃tú-pá nâ ꞌdĩ ꞌá rî, Yésũ drí ngãzó trẽlé ûrû Ãrãmáyã tı̣̂ sĩ kĩ nĩ rî, Ẽlóyĩ, Ẽlóyĩ, lámã sãbãkãtánĩ? Ĩtõ lâ kĩ, “Ôvârí ámákâ, Ôvârí ámákâ, ní âyê mâ ãꞌdô tãsĩ yã?”
34 Por volta das três da tarde, Jesus clamou em alta voz: “ Eloí, Eloí, lamá sabactâni? ”, que quer dizer: “Meu Deus, meu Deus, por que me abandonaste?”.
35 Gõꞌdá nĩngá sĩ, õjílã ũrûkậ ꞌbá yî rĩ ꞌbá âdrélé ĩyî ãnyî rî ꞌbá yî ârílí bê ĩyî úlı̣́ Yésũ kâ ꞌdĩ rî, gólĩyî nı̣̃ı̣́ tã ífí lâ kô, gõꞌdá drílĩyî ngãzó tã âtálé kĩ, “Hé! Nĩ ârî drẽ úlı̣́ gólâkâ ꞌdĩ. Gólâ rĩꞌá tã ậngũ ꞌbá Ẽlíyã rî zı̣̃ꞌá ânĩlí íyî pãlé.”
35 Alguns dos que estavam ali, ouvindo isso, disseram: “Ele está chamando Elias”.
36 Vó lâ sĩ, ãgô ãzâ drí ngãzó rãlé nĩꞌá ngá ãzâ õzõ cõfó kâtí rî âtrõlé. Drílâ trõzó lâ sõlé õdrá ạ̃ꞌdı̣́ ꞌá gõzó sõlâ fê mvá sı̣́lı̣́, gõꞌdá îngázó lâ îjõlé Yésũ drí ndrõlé. Nĩngá sĩ, drílâ tã âtázó õjílã ãzâ ꞌbá yî drí kĩ nĩ rî, “Nĩ rî drẽ njũrũ ngbãângbânõ ndrẽlâ ngãtá Ẽlíyã âꞌdô âcáꞌá fí trá gólâ rî pãlé yã rî.”
36 Um deles correu, ensopou uma esponja com vinagre e a ergueu num caniço para que ele bebesse. “Esperem!”, disse ele. “Vamos ver se Elias vem tirá-lo daí.”
37 Ĩtí, Yésũ drí kpá ngãzó trẽlé ûrû óꞌdí gõꞌdá lôvó-lôvó âyézó.
37 Então Jesus clamou em alta voz e deu o último suspiro.
38 Gõꞌdá Yésũ drã bê rî, ítá bı̣́ ꞌbãlé jó mvá tı̣́ jó ạ́ngı̣́ Ôvârí kâ ꞌá rî drí ngãzó sĩlí ãkpẽrẽ ûrú lésĩ bũúũ vũdrı̣́.
38 A cortina do santuário do templo se rasgou em duas partes, de cima até embaixo.
39 Nĩngá sĩ, drı̣̃-ꞌbá ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá kâ gólâ âdré ꞌbá Yésũ ândrá rî ârílí bê Yésũ rî trẽtrẽ gõꞌdá ndrélé bê lạ́tı̣̂ Yésũ drí drãzó ꞌdĩ rî, drílâ gõzó tã âtálé kĩ, “Pạ̃tı̣́ı̣̃! Ãgô nõ rĩꞌá Ôvârí rî mvá ꞌî.”
39 Quando o oficial romano que estava diante dele viu como ele havia morrido, exclamou: “Este homem era verdadeiramente o Filho de Deus!”.
40 Gõꞌdá nĩngá sĩ, õkó ũrûkậ ꞌbá yî Yésũ rî lẽ ꞌbá trá rî ĩyíkâ gĩâ âdréꞌá ĩyî nãtí Yésũ rú sĩ rĩꞌá ĩyî gólâ rî ndrẽꞌá drãrẽ ꞌá. Gólĩyî lãfálé ꞌá rî, rĩꞌá Mãríyã Mãgãdálã, Sãlómẽ, gõꞌdá kpá Mãríyã Yãkóbã gólâ dãwá ró rî ândrê yî Jósẽ bê.
40 Algumas mulheres observavam de longe. Entre elas estavam Maria Madalena, Maria, mãe de Tiago, o mais jovem, e de José, e Salomé.
41 Gãlĩláyã ꞌálâ rî, õkó nâ ꞌdĩ ꞌbá yî lôbẽ ĩyî Yésũ rî vó trá, gólĩyî fẽ ngá nyãnyã trá tólâ Yésũ yî drí lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yí bê. Gõꞌdá õkó ãmbá dũû gólĩyî ânĩ ꞌbá trá Yésũ bê Yẽrõsãlémã lésĩ rî, kpá ꞌdó bê ndrĩ rĩꞌá ĩyî tólâ õkó nâ ꞌdĩ ꞌbá yí bê.
41 Eram seguidoras de Jesus e o haviam servido na Galileia. Também estavam ali muitas mulheres que foram com ele a Jerusalém.
42 — ausente —
42 Tudo isso aconteceu na sexta-feira, o dia da preparação, antes do sábado. Ao entardecer,
43 — ausente —
43 José de Arimateia foi corajosamente a Pilatos e pediu o corpo de Jesus. (José era um membro respeitado do conselho dos líderes do povo e esperava a chegada do reino de Deus.)
44 Gõꞌdá úlı̣́ kĩzó nĩ Yésũ õdrã trá rî drí ẽꞌdẽ dãzó Pĩlátõ rú. Nĩngá sĩ, drílâ drı̣̃-ꞌbá ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá kâ ậzı̣́zó ãlô yí ngálâ îjílí ngãtá fí tã pạ̃tı̣́ı̣̃ ꞌî kĩzó nĩ rî, Yésũ õdrã trá yã rî.
44 Surpreso com o fato de Jesus já estar morto, Pilatos chamou o oficial romano e perguntou se fazia muito tempo que ele havia morrido.
45 Gõꞌdá gólâ ârílí bê kĩ, pạ̃tı̣́ı̣̃ Yésũ drã trá rî, drílâ tã-drı̣̃ lẽzó Yõsépã yî drí Yésũ rî ãvõ trõlé nĩꞌá ꞌbãlâ.
45 O oficial confirmou que Jesus estava morto, e Pilatos disse a José que podia levar o corpo.
46 Ĩtí rî, Yõsépã yî drí ítá tãndí mvẽêmvê âtrõzó, gõzó Yésũ rî ãvõ âtrõlé fê lậlı̣̂-lậlı̣̂ drı̣̃ı̣̂ sĩ, gõꞌdá ítá ꞌdĩ âtrõzó Yésũ rî ãvõ gõzó ĩꞌdî sĩ lâ ngóló-ngóló. Nĩngá sĩ, trõzó lâ ꞌbãlé ũgı̣́ gólâkâ drílâ ꞌdı̣̃lı̣́ ꞌdı̣̃ꞌdı̣̃ únı̣́ ꞌá rî ꞌá. Vó lâ sĩ, drílâ kúnı̣́ úngû ạ́ngı̣́ lîlízó ndũû ũgı̣́ ꞌdĩ tı̣́.
46 José comprou um lençol de linho, desceu o corpo de Jesus da cruz, envolveu-o no lençol e colocou-o num túmulo escavado na rocha. Então rolou uma grande pedra na entrada do túmulo.
47 ꞌDĩî Mãríyã Mãgãdálã yî Mãríyã gólâ Jósẽ rî ândrê ró rî bê, drílĩyî ngãzó ꞌdẽlé ĩyî Yõsépã yî vó nĩꞌá võ gólâ Yésũ rî ãvõ ꞌbãzó rî ndrẽlé.
47 Maria Madalena e Maria, mãe de José, viram onde o corpo de Jesus tinha sido sepultado.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 15, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.