Atos 13
asj (ASJ) vs VC
1 Bɛniiŋ bamu tɛ nuuŋ li kintutu ki bɛniiŋ bɛ kimbeenchɛ-ɛ ki Antiɔk, nuuŋ bɛ tɛ̀ tiiti biee bi be wuki Nyɔ yeti, be tuu be tiifi bɛniiŋ. Bɛniiŋ bɛlu tɛ̀ nuuŋ Banaba bee Simiɔŋ wu bɛ tɛ̀ teenyi le wu Tii, mɔɔ Lushus wu Sɛli-iŋ bɛ Sɔɔ mɔɔ Manɛɛŋ wu tɛ̀ ta bɛ Hɛrɔ wu wi wu nsawu.
1 Havia então na Igreja de Antioquia profetas e doutores, entre eles Barnabé, Simão, apelidado o Negro, Lúcio de Cirene, Manaém, companheiro de infância do tetrarca Herodes, e Saulo.
2 Be tɛ̀ shiiŋ be fɛŋgi biee bijɛ be lɛki li Nyɔ-ɔ, Fiana yi Waaŋ dza yi tee li bee le, “Buu yɛɛŋ Banaba bɛ Sɔɔ nɛ gɛɛ chichi be ni be nindi nimɛ chi mi nteeŋ be le be ni be nindi.”
2 Enquanto celebravam o culto do Senhor, depois de terem jejuado, disse-lhes o Espírito Santo: Separai-me Barnabé e Saulo para a obra a que os tenho destinado.
3 Le be woo lɛ, be ba nɛɛ be fɛŋgi biee bijɛ be lɛki li Nyɔ-ɔ, be dza be gɛɛ tsaŋ li bee, be chinɛ be, be tuumi be le be ni be giiŋgi.
3 Então, jejuando e orando, impuseram-lhes as mãos e os despediram.
4 Banaba bee Sɔɔ se dza ŋgɛnu si Fiana yi Waaŋ tɛ̀ toŋ be. Be dza be bɔɔ li kitoŋ ki Sɛlusa-a, be lɛ lɛ yih yi li dzɔɔ li, be lenchi, be giiŋgi li kwɛɛŋ wu Saaplu-u.
4 Enviados assim pelo Espírito Santo, foram a Selêucia e dali navegaram para a ilha de Chipre.
5 Le be lenchi be bo li kitoŋ ki Salami-i, be tuu be deŋgi be tiiti jɛ yi Nyɔ li yíh yi nlɛkɛ li Nyɔ-ɔ yi Bɛjuu, Jɔɔŋ Mak tɛ̀ deŋgi bee be, fii be.
5 Chegados a Salamina, pregavam a palavra de Deus nas sinagogas dos judeus. Tinham com eles João para auxiliá-los.
6 Be dɛndɛ li kwɛɛŋ wu dzɔɔ kintikinti wulu-u, be se lenchi be gɛɛŋ be busɛ li kitoŋ ki Pafo-o kibɛɛ. Le be gɛɛŋ be mbundɛ li wi wu Bɛjuu wumu fe-e, ɛ tɛ̀ nuuŋ wi wu mfiŋ bukooŋ bwee nuuŋ le Bal Jiso, ɛ tɛ̀ shiiŋ yɛŋgi le ti nuuŋ wi wu tiiti biee bi ti wuki Nyɔ tiiti.
6 Percorreram toda a ilha até Pafos e acharam um judeu chamado Barjesus, mago e falso profeta,
7 Tɛ̀ shiiŋ bee Sɛgus Pɔlus wu tɛ̀ nuuŋ wi wu nsawu li kwɛɛŋ wulu-u. Wi wu nsawu wulu tɛ̀ kɛmi bufii ŋge. Se dza teeŋ Banaba bee Sɔɔ kifɛ tɛ̀ wɛki le woo jɛ yi Nyɔ.
7 que vivia na companhia do procônsul Sérgio Paulo, homem sensato. Este chamou Barnabé e Saulo, e exprimiu-lhes o desejo de ouvir a palavra de Deus.
8 Le be bɛ, bɛdɛɛni se Ɛlima wu wi wu mfiŋ wɛ si bukooŋ bwee tɛ̀ nuuŋ lɛ jɛ́ yi Grik, se loosi be, gwenini le fɛ le kiiŋ wi wu nsawu wulu ni gɛɛ shéŋ li Jiso-o kɛ.
8 Mas Élimas, o Mago - pois assim é interpretado o seu nome -, se lhes opunha, procurando desviar da fé o procônsul.
9 Fiana yi Waaŋ yisɛ li Sɔɔ li, wu bukooŋ bwee bumu tɛ̀ nuuŋ le Pɔɔ, luuŋgi lii li wi wu mfiŋ wulu-u,
9 Então Saulo, chamado também Paulo, cheio do Espírito Santo, cravou nele os olhos e disse-lhe:
10 tee li wu le, “Ɛ wɛ ŋwanɛ kiŋkundi, ɛ wɛ wi wu baanini fiee fichu fi nuuŋ tsaaŋ. Kimfi bɛ binsɛɛ yisɛ biɛɛ li shéŋ ya-a. Nuuŋ ɔ tɛ̀ nuuŋ yee mfikisɛ chɛɛŋ wu Nyɔ le wu to binsɛɛ kɛ ni?
10 Filho do demônio, cheio de todo engano e de toda astúcia, inimigo de toda justiça, não cessas de perverter os caminhos retos do Senhor!
11 Yikɛ ɔ woo, dɛɛni yani kibɛnɛ ki Nyɔ-ɔ gii ki we li wɛ-ɛ ɔ nyɛɛ, fi gii fi dzɔɔ mfi se ɔ tuu ɔ ŋɛŋ mɔɔ jobɛ.” Mfwaa mumkpaŋ nɛɛ lɛ, fiee fimu shee nɛɛ si kikuŋ, fi baanyɛ lii yi Ɛlima. Se dza tuu mɔnchi bintsii, wɛki wi wu nuuŋ ni tsɛtsi wu.
11 Eis que agora está sobre ti a mão do Senhor e ficarás cego. Não verás o sol até nova ordem! Caíram logo sobre ele a escuridão e as trevas, e, andando à roda, buscava quem lhe desse a mão.
12 Le wi wu nsawu wɛ ŋɛŋ lɛ, se gɛɛ shéŋ li Jiso-o, kɛmɛ chɛnɛ li biee bi bɛ tɛ tiifi kii Taa Jiso.
12 À vista deste prodígio, o procônsul abraçou a fé, admirando vivamente a doutrina do Senhor.
13 Pɔɔ bee kintutu kee lɛ lɛ yih yi li dzɔɔ yi Pafo-o, be lenchi dzɔɔ yi nyɔŋa be bo li kitoŋ ki Pɛrga-a li kwɛɛŋ wu Pamfila-a. Le be bo fe, Jɔɔŋ Mak shɛ be, to lijiŋ Jɛrosalɛŋ.
13 Paulo e os seus companheiros navegaram de Pafos e chegaram a Perge, na Panfília, de onde João, apartando-se deles, voltou para Jerusalém.
14 Be dza fe, be ka be gɛɛŋ li kitoŋ ki Antiɔk wu Pisidia. Le ni nuuŋ jobɛ chi bɛshiinshi, be gɛɛŋ be lɛ be shee li yih yibe yi lɛkɛ li Nyɔ-ɔ
14 Mas eles, deixando Perge, foram para Antioquia da Pisídia. Ali entraram em dia de sábado na sinagoga, e sentaram-se.
15 Bɛniiŋ dza be teeŋ Kiŋwaati ki bɛnchi bɛ Mɔɔsɛ-ɛ mɔɔ ki bɛntomfɔŋ bɛ Nyɔ-ɔ be mɛɛshi, bɛte kikoo bɛ li yih yi nlɛkɛ li Nyɔ-ɔ yilu biee be toŋ ntoŋ li Pɔɔ li le, “Bɛŋwaanɛŋ bɛsɛŋ, ɛ nɛ kɛmi ntifi le nɛ tifi bɛniiŋ lu, nɛ tee kituŋ.”
15 Depois da leitura da lei e dos profetas, mandaram-lhes dizer os chefes da sinagoga: Irmãos, se tendes alguma palavra de exortação ao povo, falai-a.
16 Pɔɔ se dza we, chi bɛniiŋ bɛ kibɛnɛ bɛchi tiiti le, “Bɛniiŋ bɛ Isɛlɛɛ mɔɔ bɛniiŋ bɛ nuuŋ yɛ Bɛjuu kɛ bɛ guundi tɛ Nyɔ, yikɛ yɛɛŋ nɛ woo.
16 Paulo levantou-se, fez um sinal com a mão e falou: Homens de Israel e vós que temeis a Deus, ouvi.
17 Nyɔ yi bɛniiŋ bɛ Isɛlɛɛ tɛ̀ tsaa bɛte taa bɛsɛŋ, yi fɛ le kini kibee ko li mfi wu be tɛ̀ nuuŋ mfoŋ li kwɛɛŋ wu Iji-ip. Yi bɛ yi buu be le bɛ buŋga bwee.
17 O Deus do povo de Israel escolheu nossos pais e exaltou este povo no tempo em que habitava na terra do Egito, de onde os tirou com o poder de seu braço.
18 Yi kɔɔ nshiiŋ bɛ be, se yi bichi nɛɛ fɛ bee li buka li biya mbaanyɛɛ li.
18 Por espaço de quarenta anos alimentou-os no deserto.
19 Yi fɛ be shiiki bitoŋ bi mfomɛnyaaŋ bi li kwɛɛŋ wu Kana-a, yi se nyɛ kwɛɛŋ wulu wu to wu bee.
19 Destruiu sete nações na terra de Canaã e distribuiu-lhes por sorte aquela terra durante quase quatrocentos e cinqüenta anos.
20 Biee bini bichu tɛ̀ dzɔ kintsii si biya gii nɛɛ bɛ kitsɔ mbaanshiŋ (450). Si yi tɛ̀ nyɛ kwɛɛŋ wulu li bee lɛ, yi se gɛɛ bɛniiŋ bɛ sɛki be. Be saa be gɛɛŋ bo li mfi wu ntomfɔŋ we wu Samwɛ tɛ̀ sɛki.
20 Em seguida, lhes deu juízes até o profeta Samuel.
21 Nɛɛ li mfi wɛɛ be dza be lɛkɛ le be kɛmɛ nuuŋ mfɔŋ, Nyɔ se nyɛ be Sɔɔ, ŋwanɛ Kish wu li kini ki Bɛnjamɛ-ɛŋ. Se saa bumfɔŋ bulu biya mbaanyɛɛ.
21 Pediram então um rei, e Deus lhes deu, por quarenta anos, Saul, filho de Cis, da tribo de Benjamim.
22 Nyɔ se shiiki wu, yi gɛɛ Daafi li Mfɔŋ wu bee. Nyɔ tɛ̀ tee kii Daafi wuni le,
22 Depois, Deus o rejeitou e mandou-lhes Davi como rei, de quem deu este testemunho: Achei Davi, filho de Jessé, homem segundo o meu coração, que fará todas as minhas vontades.
23 Ɛ li kini ki Mfɔŋ Daafi-i wuni li Nyɔ tɛ̀ buu Kinsofu, yi nyɛ li bɛniiŋ bɛ Isɛlɛɛ si yi tɛ̀ kaachɛ. Kinsofu kini nuuŋ Jiso.
23 De sua descendência, conforme a promessa, Deus fez sair para Israel o Salvador Jesus.
24 Fɛ Jiso wuni tɛ̀ mɛɛŋ se naa bɛchi nimɛ chee nuuŋ ɛ Jɔɔŋ tɛ̀ tiiti le bɛniiŋ bɛchu bɛ Isɛlɛɛ fiiki shéŋ yibe le lii be li dzɔɔ.
24 João tinha pregado, desde antes da sua vinda, o batismo do arrependimento a todo o povo de Israel.
25 Le Jɔɔŋ ni tuu nuuŋ lɛ kimɛrisɛ ki nimɛ chee lɛ, tuu dza bii li bɛniiŋ li laa, ‘Nɛ beechi le nnuuŋ noo? Nnuuŋ yɛ wi wu nɛ tɛŋgi kɛ. Wi wulu bɛɛɔ lɛ mi jiŋ, mmɛɛŋɔ mɔɔ ŋki kɔchɛ kɛ le ŋguumɛ mfanchɛ bɛkuu bɛ bikpɔ biee li kɛ.’”
25 Terminando a sua carreira, dizia: Eu não sou aquele que vós pensais, mas após mim virá aquele de quem não sou digno de desatar o calçado.
26 Pɔɔ gɛɛŋ limfwe kweeŋ le, “Bɛŋwaanɛŋ bɛ nuuŋ kini ki Abraha-aŋ mɔɔ beŋ bɛniiŋ bɛchu bɛ nuuŋ yɛ Bɛjuu kɛ bɛ guundi tɛ li Nyɔ-ɔ, Nyɔ tɛ̀ tuumi ntoŋ wuni wu nuuŋ le bɛniiŋ bo lu li tɛɛbeŋ.
26 Irmãos, filhos de Abraão, e os que entre vós temem a Deus: a nós é que foi dirigida a mensagem de salvação.
27 Se nuuŋ le, bɛniiŋ bɛ Jɛrosalɛŋ bɛ bɛniiŋ bɛ bee bɛ sɛki kwɛɛŋ, faaŋ le be dzeti yɛ Jiso si Kinsofu kɛ. Be tuu be faaŋ le be kii yɛ kinyi ki biee bi bɛntomfɔŋ bɛ Nyɔ-ɔ tɛ̀ tsɛɛ kii wu kɛ. Ɛ nɛɛ bi bi be tɛ̀ shiiŋ be teenyi li jo yi bɛshiinshi chichi. Si be tɛ̀ tee le bɛ wo wu lɛ, fini fɛ fi se bɛ fi kɔchɛ si bɛntomfɔŋ bɛ Nyɔ-ɔ tɛ̀ tee.
27 Com efeito, os habitantes de Jerusalém e os seus magistrados não conheceram Jesus, e, sentenciando-o, cumpriram os oráculos dos profetas, que cada sábado são lidos.
28 Mɔɔ si be ti mɛɛŋ ki ŋɛŋ chɔ yi nuuŋ be wo wu kii yi kɛ, be gɛɛŋ nɛɛ limfwe be tee li Pailɛt le bɛ wo wu.
28 Embora não achassem nele culpa alguma de morte, pediram a Pilatos que lhe tirasse a vida.
29 Be fɛ fiee fichu si Kiŋwaati ki Nyɔ-ɔ tɛ̀ tee kii Jiso, be shiiki wu li kintaaŋ li be gɛɛŋ be gɛɛ wu lɛ dziŋ.
29 Depois de realizarem todas as coisas que dele estavam escritas, tirando-o do madeiro, puseram-no num sepulcro.
30 Se nuuŋ le, Nyɔ tɛ̀ kaari yi buu wu li kwe-e.
30 Mas Deus o ressuscitou dentre os mortos.
31 Tɛ̀ doonchɛ yi yee li jo ŋge, li bɛniiŋ bɛ bee be tɛ̀ dza Galilii be gɛɛŋ Jɛrosalɛŋ. Ɛ be bɛ tiiti kii wu dɛɛni li bɛniiŋ bɛ Isɛlɛɛ.
31 Durante muitos dias apareceu àqueles que com ele subiram da Galiléia a Jerusalém, os quais até agora são testemunhas dele junto ao povo.
32 Se nuuŋ le, tɛ se baa fɛni dɛɛni tɛ le tɛ ni tɛ tiiti ntoŋ wu dzeeŋ wulu li be-eŋ. Ntoŋ wulu nuuŋ le, fiee fi Nyɔ tɛ̀ kaachɛ bɛte te bɛniiŋ bɛ Isɛlɛɛ lu,
32 Nós vos anunciamos: a promessa feita a nossos pais,
33 wu fɛɔ fi bɛ fi kɔchɛ dɛɛni li mfi wu tɛɛbeŋ wuni-i, tɛɛbeŋ tɛ nuuŋ bɔɔŋ bɛ bee. Fini tɛ̀ ka si Nyɔ tɛ̀ buu Jiso li kwe-e. Bɛ tɛ̀ saa bɛ tsɛɛ kii fiee fini lɛ Kiŋwaati ki N'yɔɔnchɛ bintsii bifɛ, ɛ Nyɔ tiiti le,
33 Deus a tem cumprido diante de nós, seus filhos, suscitando Jesus, como também está escrito no Salmo segundo: Tu és meu Filho, eu hoje te gerei {Sl 2,7}.
34 Kii mbusu wu Nyɔ tɛ̀ buu Jiso li kwe-e le kiiŋ ni fɔ kɛ, Nyɔ tɛ̀ tee lɛ yini dze-e le,
34 Que Deus o ressuscitou dentre os mortos, para nunca mais tornar à corrupção, ele o declarou desta maneira: Eu vos darei as coisas sagradas prometidas a Davi {Is 55,3}.
35 Fi fiɛɛ ɛ bɛ tɛ̀ tuu bɛ tsɛɛ fɛ kintsii kimu lɛ Kiŋwaati ki N'yɔɔnchɛ-ɛ Daafi tiiti le,
35 E diz também noutra passagem: Não permitirás que teu Santo experimente a corrupção {Sl 15,10}.
36 Fi Daafi nuuŋ le tɛ̀ niŋ nimɛ chee chi Nyɔ tɛ̀ nyɛ li wu li mfi we-e, le kwi bɛ se diiyɛ wu li bɛtee li lichiŋ fɔ.
36 Ora, Davi, depois de ter servido em vida aos desígnios de Deus, morreu. Foi reunido a seus pais e experimentou a corrupção.
37 Se nuuŋ le, wi wuni wu Nyɔ tɛ̀ buu wu li kwe-e tɛ̀ mɛɛŋ ki fɔ-ɔ lɛ dziŋ kɛ.
37 Mas aquele a quem Deus ressuscitou não experimentou a corrupção.
38 Bɛdɛɛni, bɛŋwaanɛŋ, nɛ kɛɛ bujɔŋ le ntoŋ wuni wu be fenjisi le Nyɔ fekisi bibifi bi bɛniiŋ lɛ nuuŋ le yi fekisi kii Jiso wuni.
38 Sabei, pois, irmãos, que por ele se vos anuncia a remissão dos pecados.
39 Wi kwikwi wu gɛɛ shéŋ yee li Jiso-o, wɛ ɛ wu bo li bibifi biee li bichu, se nuuŋ fiee fi nchi wu Mɔɔsɛ nuuŋ tɛ fɛ kɛ.
39 Todo aquele que crê é justificado por ele de tudo aquilo que não pôde ser pela Lei de Moisés.
40 Se nuuŋ le, ŋɛŋgɛ yɛŋ le, kiiŋ fiee fi bɛ tsɛɛ lɛ Kiŋwaati ki bɛntomfɔŋ bɛ Nyɔ-ɔ ni kɔɔ beŋ kɛ. Bɛ tiiti baa le le,
40 Cuidai, pois, que não venha sobre vós o que foi dito pelos profetas:
41 ‘Yikɛ yɛŋ nɛ woo, beŋ bɛ choosi Nyɔ.
41 Vede, ó desprezadores, pasmai e morrei de espanto. Pois eu vou realizar uma obra em vossos dias, obra a que não creríeis, se alguém vo-la contasse {Hab 1,5}.
42 Le Pɔɔ bee Banaba ni be buti li yih yi nlɛkɛ li Nyɔ-ɔ yilu, bɛniiŋ bɛlu se lɛki le ke be tuu be bɛ bwɛɛshiinshi bu bɛɛ le be bɛ be tee be biee bini.
42 Ao saírem, rogavam que lhes repetissem essas palavras no sábado seguinte.
43 Le bɛniiŋ bɛlu bo li yih yi nlɛkɛ li Nyɔ-ɔ, bɛniiŋ ŋge bɛ tɛ̀ nuuŋ Bɛjuu mɔɔ bɛniiŋ bɛ tɛ̀ fiiki bufikisɛ be to Bɛjuu, be biki Pɔɔ bee Banaba. Be deŋgi be tiiti li bɛniiŋ le be ba be ni be nuuŋ lɛnti lɛ mfiɛ wu Nyɔ-ɔ.
43 Depois que a assembléia terminou, muitos judeus e prosélitos devotos seguiram Paulo e Barnabé, os quais com muitas palavras os exortavam a perseverar na graça de Deus.
44 Le ni nuuŋ bwɛɛshiinshi bu biki bwɛɛ, kitoŋ kilu kichu se tuu ki leki le ki bo ki bɛ ki yikɛ jɛ yi Nyɔ.
44 No sábado seguinte, afluiu quase toda a cidade para ouvir a palavra de Deus.
45 Le Bɛjuu ŋɛŋ si kimbaanchɛ ki bɛniiŋ lɛ banchɛ lɛ, be se bɛchi be yɛɛti shéŋ be fɛŋgi biee bi Pɔɔ tɛ tiiti, be gaashi wu.
45 Os judeus, vendo a multidão, encheram-se de inveja e puseram-se a protestar com injúrias contra o que Paulo falava.
46 Pɔɔ bee Banaba se yeti nɛɛ nchɛnu nsiŋ, be tiiti le, “Fi dzɔɔŋ le tɛ saa tɛ tee jɛ yi Nyɔ nuuŋ li beŋ Bɛjuu li. Si nɛ ŋwɛsi baa buŋ'wɛshɛ nɛ dzɔ yi yinɛ le nɛ mɛɛŋ baa ki kɔchɛ kɛ le nɛ nuuŋ tɛ kɛmɛ ntsɛ wu kimakɛ lɛ, kɛ tɛ gii tɛ fiiki fisɛŋ tɛ ni tɛ tiiti fisɛŋ nuuŋ li bɛniiŋ bɛ nuuŋ yɛ Bɛjuu kɛ.
46 Então Paulo e Barnabé disseram-lhes resolutamente: Era a vós que em primeiro lugar se devia anunciar a palavra de Deus. Mas, porque a rejeitais e vos julgais indignos da vida eterna, eis que nos voltamos para os pagãos.
47 Fi fiɛɛ si Nyɔ tɛ̀ tee li bee li, mfi wu tɛ̀ tee le
47 Porque o Senhor assim no-lo mandou: Eu te estabeleci para seres luz das nações, e levares a salvação até os confins da terra {Is 49,6}.
48 Bɛniiŋ bɛ nuuŋ yɛ Bɛjuu kɛ woo lɛ, be nɛɛtɛ, be piɛti jɛ yi Taa. Bɛniiŋ ŋge beŋ ntoŋ wulu, nuuŋ bɛ Nyɔ bee saa yi tsaa le be gii be kɛmɛ ntsɛ wu kimakɛ.
48 Estas palavras encheram de alegria os pagãos que glorificavam a palavra do Senhor. Todos os que estavam predispostos para a vida eterna fizeram ato de fé.
49 Jɛ yi Taa se dɛndɛ li kwɛɛŋ wulu kwikwi.
49 Divulgava-se, assim, a palavra do Senhor por toda a região.
50 Se nuuŋ le, Bɛjuu tɛ dza be ŋkunsɛ bɛte kitoŋ bɛ bukɛɛŋ bɛ nɔŋa bɛ nɔŋa bamu, bukɛɛŋ bani nuuŋ bɛ tɛ̀ shiiŋ be bɛɛ li yih yi nlɛkɛ li Nyɔ-ɔ, be baanini Pɔɔ bee Banaba, be se kooŋ be le be dza fe.
50 Mas os judeus instigaram certas mulheres religiosas da aristocracia e os principais da cidade, que excitaram uma perseguição contra Paulo e Barnabé e os expulsaram do seu território.
51 Le be ni be dzɛti lɛ, be kachɛ kiboŋ ki li bikaa bi bee, le fi ni fi nuuŋ doonchɛ wu fiee fi be mɔŋ, be se gɛɛŋ li kitoŋ ki Ikonyɔŋ.
51 Estes sacudiram contra eles o pó dos seus pés, e foram a Icônio.
52 Kintutu ki bɛniiŋ bɛ kimbeenchɛ-ɛ shɛ ki nuuŋ ki fi ki wuki bujɔŋ ŋge Fiana yi Waaŋ yisɛ li bee.
52 Os discípulos, por sua vez, estavam cheios de alegria e do Espírito Santo.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 13, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.