Lucas 16
Quiarinio pueyaso rupaa pa jiyaniijia Jesucristojiniji pueyano rupaajinia (ARLNT) vs VC
1 Jesuuri na pueya pohuataquiaari nio miriqui pohuatasanojuhuaj, nojori na niishitiojonura:
1 Jesus disse também a seus discípulos: Havia um homem rico que tinha um administrador. Este lhe foi denunciado de ter dissipado os seus bens.
2 Cunora, jiyaniijiaari cuno na seru sequeree: “¿Taa quia miiquiaa janiyani? ¡Quiaana sesa miiquiaa! Quiarijia cua niquitiore quia naajiotasano puetunu quia miishanojinijijianaa. Majaari socua quia quiniu quiniutianiya cua casami cojuana”.
2 Ele chamou o administrador e lhe disse: Que é que ouço dizer de ti? Presta contas da tua administração, pois já não poderás administrar meus bens.
3 Cunora, cumaneeca cojuanaari niishiriojoquee. Tama sequereejaarijia: “¿Taa cua miiniutianiyarini cua jiyaniijia jaara cua jatare cua poonijiosanojiniji? Janiyari maja cumueecani, cuhuariquiajinia cua poonijionura. Naajuhuaj, jiyanohua cararaatiaari quiria, pueyajiniji nareja cua mashiniquijionura cua panishano.
3 O administrador refletiu então consigo: Que farei, visto que meu patrão me tira o emprego? Lavrar a terra? Não o posso. Mendigar? Tenho vergonha.
4 ¡Jaj! Tari niishiquiinijia taa cua miiniutianiyani tamasaca taraajenura cucua, nojori masuunura janiya nojori tiajinia cua quiniuria, janiya jaara nio poonijiosanojiniji jatasaareni”.
4 Já sei o que fazer, para que haja quem me receba em sua casa, quando eu for despedido do emprego.
5 Naaratej, nojuajaari naa miiquiaari. Juhuacatecara sequequiaari pueyari, nojori nijionura nocua, canapue na jiyaniijia niquitiojoquiaari casamicuajani. Coteenu tiuquinia pueyano nequesotareeri: “¿Casaa cua jiyaniijia niquitiojocanu quiajaniyani?”
5 Chamou, pois, separadamente a cada um dos devedores de seu patrão e perguntou ao primeiro: Quanto deves a meu patrão?
6 Pueyanoori na riucuaree: “Cua niquitiocanu cien patacocua mishaja shiyocuani”. Cumaneeca cojuanaari na sequeree: “Ritia quia cajiri. Niya quiya quia masesano casamijiniji naajiotasano. Tamonu quiarinio quia miiri. Quia naajiotare saaja cincuenta patacocua mishaja shiyocua”.
6 Ele respondeu: Cem medidas de azeite. Disse-lhe: Toma a tua conta, senta-te depressa e escreve: cinqüenta.
7 Na nuhuaji, tamonu pueyano nequesotareeri: “¿Quiajaniyariuhuaj? ¿Casaa cua jiyaniijia niquitiojocanu quiajaniyani?” Na riucuareeri: “Cua niquitiocanu cien canaasatu mishaja trigoni”. Cumaneeca cojuanaari na sequeree: “Niya quiya quia masesano casamijiniji naajiotasano. Tamonu quiarinio quia naajiotare saaja ochenta canaasatu mishaja trigo”.
7 Depois perguntou ao outro: Tu, quanto deves? Respondeu: Cem medidas de trigo. Disse-lhe o administrador: Toma os teus papéis e escreve: oitenta.
8 Na jiyaniijia jaara niishiquiaari sesa na seru miishano, na sequereeri: “¡Quiaaqui jiyanohua niishijia tama quia cuaqueyajaaja quia cojuanura!”
8 E o proprietário admirou a astúcia do administrador, porque os filhos deste mundo são mais prudentes do que os filhos da luz no trato com seus semelhantes.
9 ’Naarate nia nacasuyanijia, naa capora nia quirijiuhuaj, maninia nia miiniuria pueya. Maja nia casami nia jamuenu. Cunocuajaari nareja Pueyaso niquitiosano niajaniya. Naacuajitij, capora nia quishacari mijiria jaara puequema, nia Jiyaniijiaari nia tiuquinitianutaniya pueyaracaanu quishaqui jiyocuacaanu, jiyanohua na shuquiritiasacari niajaniya.
9 Eu vos digo: fazei-vos amigos com a riqueza injusta, para que, no dia em que ela vos faltar, eles vos recebam nos tabernáculos eternos.
10 ’Pueyano jaara jiyatesaare secaja casami cojuana na quiniuria, nojuaja jaara maninia cojuaquiaa cuno secaja casami, na camarnuuri nocua tiuuniutianiya. Naaratej, na camarnuuri queraatia casami cojuanara na jiyatenutaniya. Saniniuujia, cante jiyatesaaree secaja casaa cojuana na quiniuriani, cuno pueyano jaara secaja na cojuasanojiniji nohuasejoquiaa jiyasohuaja, majaari tari nocua tiuushaanu. Nojuaja jaara jiyatesaare queraatia casami cojuanara, naa nohuasejonutaniyajaariuhuaj.
10 Aquele que é fiel nas coisas pequenas será também fiel nas coisas grandes. E quem é injusto nas coisas pequenas, sê-lo-á também nas grandes.
11 Naajuhuaj, niaa jaara maninia jiitiaaquiquiaa mijiria casami, Pueyasoori niaacua tiuyaquiniutianiya seetanujuanaa maninia jiyocuacaanuji casami nia jiitianura.
11 Se, pois, não tiverdes sido fiéis nas riquezas injustas, quem vos confiará as verdadeiras?
12 Naacuajitij, niaa jaara tamonu pueyano casami cojuaaquiquiaa maninia, ¿Pueyasotucua taa niquitiore niaarano na riuriotacani? Maja cutaraari nia niquitiosaanu quiniutianiya.
12 E se não fostes fiéis no alheio, quem vos dará o que é vosso?
13 ’Poonitijiosano pueyanoori maja na naata caapiqui jiyaniijiara poonijionu. Jaara caapiqui jiyaniijiaraca quiri, tamonu samiritiaari, na panishacari tamonu. Naajuhuaj, niquiriyatu jiyaniijia tojijia quiniutianiya maniniaari, na soosacari tamonu. Naajuhuaj pueyanaa, majaari nia naata Pueyasoocua jiaatianu, cumaneecaacuanio. Niaa jaara cumaneeca panijia quiri, niaari cumaneecara poonijiotesaanutaniya saaja. Naacuajitij, Pueyasoori maja na naata nia poonitijionu nera.
13 Nenhum servo pode servir a dois senhores: ou há de odiar a um e amar o outro, ou há de aderir a um e desprezar o outro. Não podeis servir a Deus e ao dinheiro.
14 Fariseocuacaari jiyanohua cumaneeca panijiaca quijia. Naaratej, nojori tojishacari Jesu sequesano, nojoriiri saaja na rerequeteree.
14 Ora, ouviam tudo isto os fariseus, que eram avarentos, e zombavam dele.
15 Jesuuri nojori sequeree:
15 Jesus disse-lhes: Vós procurais parecer justos aos olhos dos homens, mas Deus vos conhece os corações; pois o que é elevado aos olhos dos homens é abominável aos olhos de Deus.
16 ’Moisés Rootasano, mariyata puetunu tariucuacaanu Pueyaso sequenu panishano caminiujiuniaa pohuatasanojuanaari pueya tojitiasocoriquiano quiquiaari, Tiuquinijiona Juan pohuatasanojuhuaj. Quiarijia saniniuujia, maninia rupaa Pueyasojinijiiri pohuatasaaquiaa, taa Pueyaso jiyanooniu paniya pueyani, na muerasu nojori quiniuria. Quiarijiani, puetunu pueyajanaari jiyanohua saniniujiya Pueyaso muerasu nojori quiniuria.
16 A lei e os profetas duraram até João. Desde então é anunciado o Reino de Deus, e cada um faz violência para aí entrar.
17 ’Nio jiyari shaajeriquiano, jiya cajiniocuanio. Saniniuujia, tariucuacaanu pueyara Pueyaso sequesano caminiujiuniaa pohuatasano cutaraari maja na shaajenu quiniutianiya quenaaja.
17 Mais facilmente, porém, passará o céu e a terra do que se perderá uma só letra da lei.
18 ’Pueyano jaara necocua cartere tamonu maajitia na caminiuria, cuno pueyanoori jiyanohua sesa miya Pueyaso niquiara. Naajuhuaj, cante cartesano maajitia camiyani, cunoori sesa miyajuhuaj.
18 Todo o que abandonar sua mulher e casar com outra, comete adultério; e quem se casar com a mulher rejeitada, comete adultério também.
19 ’Casamiriaca pueyanoori quiquiaari. Jiyanohua maniniuqui toqueya cushiyojojuaari, juhua jiyaniijianucua toqueya. Jiyanohua na shuquiriniutia, puetunu juucajanaa queranacujujuaari.
19 Havia um homem rico que se vestia de púrpura e linho finíssimo, e que todos os dias se banqueteava e se regalava.
20 Jiyacaritij, casamiijiu pueyanoori quijiajuhuaj. Jiyanohua sapueyaraca. Nojuajaari cuno casamiriaca pueyano tia tohuateyaji niojotasano puetunu juucajanaa. Na sesaari quijia Lázaro.
20 Havia também um mendigo, por nome Lázaro, todo coberto de chagas, que estava deitado à porta do rico.
21 Nojuajaari casamiriaca miaquejajiniji totinijiosano raacua miaquenu panijia juucua. Saaja sareyari na sapueya rimianacunuujua.
21 Ele avidamente desejava matar a fome com as migalhas que caíam da mesa do rico... Até os cães iam lamber-lhe as chagas.
22 Na nuhuaji, cuno casamiijiu pueyanoori cusoquiaari. Pueyaso seyari na riquiaari supuetana Abrahamta na quiniuria, Pueyaso muerasurano shanohua quiquiojinia. Cuno casamiriaca pueyanoori cusoquiaarijiuhuaj. Jamosaaquiaariiri.
22 Ora, aconteceu morrer o mendigo e ser levado pelos anjos ao seio de Abraão. Morreu também o rico e foi sepultado.
23 Sesa miijiacarano quiquiojinia na quishacari, naquiya na miishacari tii, nojuajaari mauquiaari. Cuniquiji tucuacaanu niquirii Lázaroori, shuquiriaatia quiyano supuetana Abrahamta.
23 E estando ele nos tormentos do inferno, levantou os olhos e viu, ao longe, Abraão e Lázaro no seu seio.
24 Casamiriaca pueyanoori nacaree: “¡Cua supuetana Abrahamnaa, cucua quia taraajere quenaaja! ¡Lázaro quia jiyarore cucua! ¡Cuaara na juaashiquia nacatu shiiria mohuacajinia! ¡Cua niti shiniajaquee quenaajacua! ¡Janiyari puera jiyanohua naquiya miya nio manijiniani!”
24 Gritou, então: - Pai Abraão, compadece-te de mim e manda Lázaro que molhe em água a ponta de seu dedo, a fim de me refrescar a língua, pois sou cruelmente atormentado nestas chamas.
25 Abrahamri saaja na riucuaree: “Sanajanaa, quia niishiri taa jiyanohua maninia quia quiquiaarini, pueyaracaanu jiyocua quia quishacari. Lázaroori saniniuujia jiyanohua taraatia quiquiaari pueyaracaanu, jiyocua na quishacari. Lázaroori quiarijia niya cumanijiashiya. Quiaari saniniuujia naquiya miishiyacujua.
25 Abraão, porém, replicou: - Filho, lembra-te de que recebeste teus bens em vida, mas Lázaro, males; por isso ele agora aqui é consolado, mas tu estás em tormento.
26 Naajuhuaj, jiyanohua tucuaa tacoori pa tajinia quiya. Cunora, cante niiquiji niuuniu paniya cuniquijiria quiocuani, majaari na naata. Naajuhuaj, cante quia quiquiojiniji niuuniu paniya niiquijiriani, majaari na naatajuhuaj”.
26 Além de tudo, há entre nós e vós um grande abismo, de maneira que, os que querem passar daqui para vós, não o podem, nem os de lá passar para cá.
27 Casamiriaca pueyanoori supuetana Abraham sequerohuacuhuaj: “Naa naasucuaj cua supuetana Abrahamnaa. Naajaa, quia secojiyanijia, Lázaro quia jiyarorohua cua que tiajinia.
27 O rico disse: - Rogo-te então, pai, que mandes Lázaro à casa de meu pai, pois tenho cinco irmãos,
28 Tii quiyajaari cua tapueyocuaca. Cinco tarajanuhuaracanijia. Lázaro cuaara nojori numooteera, maja nojori quejoosaanurajuhua nio saniitiosaqui quiquiojinia”.
28 para lhes testemunhar, que não aconteça virem também eles parar neste lugar de tormentos.
29 Abrahamri na riucuaree: “Nojoricuajaari Moisés Rootasano jiitiaa, puetunu Pueyaso sequesano caminiujiuniaa naajiotasanojuanaanio. Quia tapueyocuaca cuaara tojitiaara cuno”.
29 Abraão respondeu: - Eles lá têm Moisés e os profetas; ouçam-nos!
30 Casamiriaca pueyanoori riucuaree: “Naa naasucuatuhuaj, cua supuetana Abrahamnaa. Naajaa, tamonu pueyano macunucuajinijinio jaara muetarohua nojoriicua, nojoriiri noojia tacatonutaniya sesa nojori miiniujiniji”.
30 O rico replicou: - Não, pai Abraão; mas se for a eles algum dos mortos, arrepender-se-ão.
31 Abrahamri saaja na riucuaree: “Nojori jaara Moisés Rootasano tojitianu paniyaquiquiaa, Pueyaso sequesano caminiujiuniaa naajionuutasanonio, majaari nojori tojitianu quiniutianiyajuhuaj, macu pueyano jaara samiitiarohua”.
31 Abraão respondeu-lhe: - Se não ouvirem a Moisés e aos profetas, tampouco se deixarão convencer, ainda que ressuscite algum dos mortos.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 16, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.