Romanos 4
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NTLH
1 Wu-bɛɛ nɛ saa la kɛŋ di la bul a tigɛ la naabalima Abiraham lɛ, nii-la lɛ la kala si to a ku ŋaa u nihee?
1 Então o que é que podemos dizer de Abraão, o antepassado de nossa raça? O que foi que ele conseguiu?
2 Di Wia nɛ fa leŋe u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ a tiŋ u wu-zɔmɔ-la u si ŋaa lɛ, u fa jaŋ wuo bibigisi u titia lɛ, ama Wia teeŋ dee.
2 Se foi por causa das coisas que ele fez que Deus o aceitou, então ele teria motivo para se orgulhar, mas não para se orgulhar diante de Deus.
3 Wia teniŋ tuɔŋ ba bula ari Abiraham laa Wia dii nɛ. U yarida-la nɛ tii Wia ŋaa u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
3 Pois o que é que as Escrituras Sagradas dizem? Elas dizem: “Abraão creu em Deus, e por isso Deus o aceitou.”
4 Di nuu nɛ tiŋ tiŋtiŋŋaa, u maga di ba ti̱mu nɛ. Ku-la ba si joŋo ti̱mu, u bi naga ari chɔgita nɛ ba joŋo pu. U tima nɛ a laa.
4 O salário que o trabalhador recebe não é um presente, mas é o pagamento a que ele tem direito por causa do trabalho que fez.
5 Ama nii-la si bi wu-zɔŋŋɔɔ ka ŋaa aŋ ŋaa Wia yarida, a laa dii ari Wia jaŋ wuo ŋaa di nii-la si ŋaa wu-bɔŋŋɔɔ na tuɔ-pula u sipaaŋ, u yarida-la jaŋ ŋaa duu kɛŋ tuɔ-pula Wia sipaaŋ.
5 Porém a pessoa que não põe a sua esperança nas coisas que faz, mas simplesmente crê em Deus, é a fé dessa pessoa que faz com que ela seja aceita por Deus, o Deus que trata o culpado como se ele fosse inocente.
6 La naabalima Devit ma fa bul ŋii nɛ. U si di Wia nɛ leŋe di nuu kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ, ka u bi ŋii ŋaa a tiŋ u tiina wu-zɔŋŋɔɔ ŋaaniŋ lɛ, u tiina tuɔŋ jaŋ tɔrɛ. Ŋla nɛ Devit bul:
6 E isso foi o que Davi queria dizer quando falou da felicidade daqueles que Deus aceita, sem levar em conta o que eles fazem.
7 “Nialiŋ wu-bɔŋŋɔɔ Wia si joŋo chɛba a kɛŋ ba haachɛba faa,
7 Davi disse: “Feliz aquele cujas maldades Deus perdoa e cujos pecados ele apaga!
8 Nii-la ma Wia si bi u haachɛbaa beŋ, u ma tiina tuɔŋ jaŋ tɔrɛ.”
8 Feliz aquele que o Senhor não acusa de cometer pecado!”
9 Tuɔtɔruŋ deeŋ wiaa saa Devit si bula, u ŋaa nialiŋ síi keri ba penee duŋduŋa kuŋ nɛɛ? Ai, nialiŋ ma si bi ba penee keri, ba ma tiiu nɛ. La laa sipaaŋ bul ari yarida nɛ tii Abiraham kɛŋ tuɔ-pula Wia sipaaŋ.
9 Será que essa felicidade de que Davi falou existe somente para os que são circuncidados ? É claro que não! Ela existe também para os que não são circuncidados. Pois já citamos as Escrituras Sagradas, que dizem: “Abraão creu em Deus, e por isso Deus o aceitou.”
10 Bua bɛɛ lɛ nɛ Wia ŋaa wiiŋ deeŋ Abiraham lɛ? U ŋaa ŋii bua-la lɛ duu keri u peniŋ nɛ koo duu ha bi u peniŋ kere nɛɛ? U ŋaa ŋii duu ha bi u peniŋ kere.
10 Quando foi que isso aconteceu? Foi antes ou depois de Abraão ser circuncidado? Foi antes e não depois.
11 Abiraham si keri u peniŋ ŋii ŋaa magil nɛ. Uu dagɛ ari u si ŋaa Wia yarida nɛ tii u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ, ka u ha bi u peniŋ kere. U ŋii ŋaa Abiraham ku ŋaa nialiŋ kala si bi ba penee kere naabalima. Nialiŋ si kɛŋ tuɔ-pula Wia sipaaŋ a tiŋ ba yarida wiaa, Wia leŋe ba ma ŋaa Abiraham nihee.
11 Ele foi circuncidado mais tarde. E a sua circuncisão foi um sinal para provar que Deus aceitou Abraão porque ele tinha fé; e isso aconteceu quando ele ainda não havia sido circuncidado. Assim Abraão é o pai espiritual de todos os que creem em Deus e são aceitos por ele, mesmo que não sejam circuncidados.
12 U nɛ ŋaa nialiŋ si keri ba penee ma nyimma. Ama u bi naga ba si keri ba penee duŋduŋa wiaa nɛ tii u ŋaa ba nyimma. Ba kɛŋ yarida a pɛ ba penee keriŋ lɛ nɛ, ari Abiraham ma fa si kɛŋ yarida ŋii, aŋ-na keri u peniŋ.
12 Ele é também o pai dos que são circuncidados. Não apenas porque são circuncidados, mas porque vivem a mesma vida de fé que Abraão, o nosso pai, viveu antes de ter sido circuncidado.
13 Abiraham ari u doho niaa nɛ Wia fa bula pa di ba jaŋ dii dunia. U bi naga Abiraham fa si to wialiŋ Moosis fa si bile di niaa tuto nɛ tii Wia bul ŋii. Ama Abiraham fa si ŋaa Wia yarida nɛ tii Wia leŋ u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
13 Deus prometeu a Abraão e aos seus descendentes que o mundo ia pertencer a eles. Essa promessa foi feita não porque Abraão tinha obedecido à lei , mas porque ele havia crido em Deus e havia sido aceito por ele.
14 Di nialiŋ síi to wialiŋ Moosis fa si bile di niaa tuto, di ba duŋduŋa nɛ fa jaŋ dii dunia, ŋii-na niaa yarida fa ŋaa pɛi nɛ. Wialiŋ Wia si bula ma fa ŋaa pɛi.
14 Pois, se aqueles que obedecem à lei vão receber o que Deus prometeu, então a fé é inútil, e a promessa de Deus não tem valor.
15 Wialiŋ Moosis fa si bile di niaa tuto ŋaa Wia baaniŋ sisii niaa nyuŋ nɛ, bɛɛ wiaa ba bi baa to. Di wialiŋ Moosis fa si bile nɛ fa tuo, niaa fa bi wialiŋ ka chei.
15 Pois a lei traz o castigo de Deus. Mas, onde não existe lei, também não existe desobediência à lei.
16 Wii-la Wia fa si bula ari u jaŋ ŋaa a pi Abiraham ari u doho niaa, u jaŋ joŋo piba chɔgita a tiŋ u síi fába nennige ŋii. Ba yarida wiaa nɛ tii u jaŋ joŋo piba. U bi naga ari u joŋo pi nialiŋ síi to wialiŋ Moosis si bile duŋduŋa nɛ, ama ba di nialiŋ kala si ŋaa yarida ari Abiraham fa si ŋaa yarida ŋii, ba kala nɛ u joŋo pa, nialiŋ si keri ba penee ari nialiŋ si bi ba penee kere kala, bɛɛ wiaa Abiraham nɛ ŋaa la kala nyimma Wia sipaaŋ.
16 Portanto, a promessa de Deus depende da fé, a fim de que a promessa seja garantida como presente de Deus a todos os descendentes de Abraão. Ela não é somente para os que obedecem à lei, mas também para os que creem em Deus como Abraão creu, pois ele é o pai espiritual de todos nós.
17 Ba fa ŋmuŋsɛ ŋii nɛ Wia teniŋ tuɔŋ. Wia bula a tigɛ Abiraham lɛ a bul,
17 Como dizem as Escrituras Sagradas : “Eu fiz de você o pai de muitas nações.” Assim a promessa depende de Deus, em quem Abraão creu, o Deus que ressuscita os mortos e faz com que exista o que não existia.
18 Wia fa bula pi Abiraham ari u jaŋ ku ŋaa ta-geŋtisiŋ yugɛ nyimma. U fa bi maga di Abiraham yiyiɛlɛ wiiŋ deeŋ, aŋ ka u via aŋ haa yiɛlɛ. Ŋii wiaa u sɛnɛ ku ŋaa ta-geŋtisiŋ yugɛ nyimma ari Wia fa si bul ŋii pu. Wia fa bula pu a bul di u doho niaa jaŋ yugɛ a magɛ chɛŋwulaa.
18 Abraão teve fé e esperança, mesmo quando não havia motivo para ter esperança, e por isso ele se tornou “o pai de muitas nações”. Como dizem as Escrituras: “Os seus descendentes serão muitos.”
19 Bua-la lɛ Wia fa si bul ŋii pi Abiraham, di Abiraham ka mua ka duu yi jisiŋ zɔlɔ. U jima ari u hiɛsa nɛ, u yaraa bira bi doluŋ kɛnɛ. U haala Saara ma ta ŋaa ha-piri nɛ a ma hiɛsɛ, a bi bii wuo lul. Ari u si hiɛsa ŋii kala, u ha kɛŋ yarida.
19 Abraão tinha quase cem anos. Mas, mesmo quando ele pensou a respeito do seu corpo, que já estava como morto, ou quando lembrou que Sara não podia ter filhos, a sua fé não enfraqueceu.
20 Wia si bul ŋii pu, u bi u titia kaa bibegili a leŋ u yarida. U chiŋ u yarida-la lɛ nɛ a kɛŋ doluŋ, a didɛnnɛ Wia.
20 Abraão não perdeu a fé, nem duvidou da promessa de Deus. A sua fé o encheu de poder, e ele louvou a Deus
21 U paala chaasa kɛŋ yarida nɛ woruŋ ari Wia si si u jaŋ ŋaa wii-la, u jaŋ sɛnɛ ŋaa.
21 porque tinha toda a certeza de que Deus podia fazer o que havia prometido.
22 A tiŋ u si kɛŋ yarida ŋii wiaa, Wia leŋ u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
22 Por isso Abraão, por meio da fé, “foi aceito por Deus.”
23 Ba fa si ŋmuŋsa a bul di Wia nɛ leŋ Abiraham kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ, Abiraham duŋduŋa wiaa dee ba ŋmuŋsɛ ŋii.
23 As palavras “foi aceito” não falam somente dele.
24 Ba ŋmuŋsɛ ŋii la ma wiaa nɛ, la nialiŋ si laa dii ari Wia chisɛ la Tiina Yesu suuŋ lɛ. U jaŋ leŋ di la ma kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ,
24 Falam também de nós, que seremos aceitos, nós os que cremos em Deus, o qual ressuscitou Jesus, o nosso Senhor.
25 bɛɛ wiaa u leŋ Yesu suu a tiŋ la haachɛba wiaa nɛ, a bira leŋ u sii suuŋ lɛ di la kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
25 Jesus foi entregue para morrer por causa dos nossos pecados e foi ressuscitado a fim de que nós fôssemos aceitos por Deus.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Romanos 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.