Romanos 4
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NAA
1 Wu-bɛɛ nɛ saa la kɛŋ di la bul a tigɛ la naabalima Abiraham lɛ, nii-la lɛ la kala si to a ku ŋaa u nihee?
1 Que diremos, então, a respeito de Abraão, nosso pai segundo a carne? O que foi que ele conseguiu?
2 Di Wia nɛ fa leŋe u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ a tiŋ u wu-zɔmɔ-la u si ŋaa lɛ, u fa jaŋ wuo bibigisi u titia lɛ, ama Wia teeŋ dee.
2 Porque, se Abraão foi justificado por obras, tem do que se orgulhar, porém não diante de Deus.
3 Wia teniŋ tuɔŋ ba bula ari Abiraham laa Wia dii nɛ. U yarida-la nɛ tii Wia ŋaa u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
3 Pois o que diz a Escritura? Ela diz: “Abraão creu em Deus, e isso lhe foi atribuído para justiça.”
4 Di nuu nɛ tiŋ tiŋtiŋŋaa, u maga di ba ti̱mu nɛ. Ku-la ba si joŋo ti̱mu, u bi naga ari chɔgita nɛ ba joŋo pu. U tima nɛ a laa.
4 Ora, para quem trabalha, o salário não é considerado como favor, mas como dívida.
5 Ama nii-la si bi wu-zɔŋŋɔɔ ka ŋaa aŋ ŋaa Wia yarida, a laa dii ari Wia jaŋ wuo ŋaa di nii-la si ŋaa wu-bɔŋŋɔɔ na tuɔ-pula u sipaaŋ, u yarida-la jaŋ ŋaa duu kɛŋ tuɔ-pula Wia sipaaŋ.
5 Mas, para quem não trabalha, porém crê naquele que justifica o ímpio, a sua fé lhe é atribuída como justiça.
6 La naabalima Devit ma fa bul ŋii nɛ. U si di Wia nɛ leŋe di nuu kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ, ka u bi ŋii ŋaa a tiŋ u tiina wu-zɔŋŋɔɔ ŋaaniŋ lɛ, u tiina tuɔŋ jaŋ tɔrɛ. Ŋla nɛ Devit bul:
6 E é assim também que Davi declara ser bem-aventurado aquele a quem Deus atribui justiça, independentemente de obras.
7 “Nialiŋ wu-bɔŋŋɔɔ Wia si joŋo chɛba a kɛŋ ba haachɛba faa,
7 Davi disse: “Bem-aventurados aqueles cujas transgressões são perdoadas, e cujos pecados são cobertos;
8 Nii-la ma Wia si bi u haachɛbaa beŋ, u ma tiina tuɔŋ jaŋ tɔrɛ.”
8 bem-aventurado aquele a quem o Senhor jamais atribuir pecado.”
9 Tuɔtɔruŋ deeŋ wiaa saa Devit si bula, u ŋaa nialiŋ síi keri ba penee duŋduŋa kuŋ nɛɛ? Ai, nialiŋ ma si bi ba penee keri, ba ma tiiu nɛ. La laa sipaaŋ bul ari yarida nɛ tii Abiraham kɛŋ tuɔ-pula Wia sipaaŋ.
9 Esta bem-aventurança vem apenas sobre os circuncisos ou será que ela vem também sobre os incircuncisos? Porque dizemos: “A fé foi atribuída a Abraão para justiça.”
10 Bua bɛɛ lɛ nɛ Wia ŋaa wiiŋ deeŋ Abiraham lɛ? U ŋaa ŋii bua-la lɛ duu keri u peniŋ nɛ koo duu ha bi u peniŋ kere nɛɛ? U ŋaa ŋii duu ha bi u peniŋ kere.
10 Como, pois, lhe foi atribuída? Estando ele já circuncidado ou sendo ainda incircunciso? Não foi no regime da circuncisão, mas quando ele ainda não havia sido circuncidado.
11 Abiraham si keri u peniŋ ŋii ŋaa magil nɛ. Uu dagɛ ari u si ŋaa Wia yarida nɛ tii u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ, ka u ha bi u peniŋ kere. U ŋii ŋaa Abiraham ku ŋaa nialiŋ kala si bi ba penee kere naabalima. Nialiŋ si kɛŋ tuɔ-pula Wia sipaaŋ a tiŋ ba yarida wiaa, Wia leŋe ba ma ŋaa Abiraham nihee.
11 E Abraão recebeu o sinal da circuncisão como selo da justiça da fé que teve quando ainda não havia sido circuncidado. E isto para que ele viesse a ser o pai de todos os que creem, embora não circuncidados, a fim de que a justiça fosse atribuída também a eles.
12 U nɛ ŋaa nialiŋ si keri ba penee ma nyimma. Ama u bi naga ba si keri ba penee duŋduŋa wiaa nɛ tii u ŋaa ba nyimma. Ba kɛŋ yarida a pɛ ba penee keriŋ lɛ nɛ, ari Abiraham ma fa si kɛŋ yarida ŋii, aŋ-na keri u peniŋ.
12 Ele é também pai da circuncisão, isto é, daqueles que não são apenas circuncisos, mas também andam nas pisadas da fé que teve Abraão, nosso pai, antes de ser circuncidado.
13 Abiraham ari u doho niaa nɛ Wia fa bula pa di ba jaŋ dii dunia. U bi naga Abiraham fa si to wialiŋ Moosis fa si bile di niaa tuto nɛ tii Wia bul ŋii. Ama Abiraham fa si ŋaa Wia yarida nɛ tii Wia leŋ u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
13 A promessa de que seria herdeiro do mundo não veio a Abraão ou à sua descendência por meio da lei, e sim por meio da justiça da fé.
14 Di nialiŋ síi to wialiŋ Moosis fa si bile di niaa tuto, di ba duŋduŋa nɛ fa jaŋ dii dunia, ŋii-na niaa yarida fa ŋaa pɛi nɛ. Wialiŋ Wia si bula ma fa ŋaa pɛi.
14 Pois, se os da lei é que são os herdeiros, anula-se a fé e cancela-se a promessa.
15 Wialiŋ Moosis fa si bile di niaa tuto ŋaa Wia baaniŋ sisii niaa nyuŋ nɛ, bɛɛ wiaa ba bi baa to. Di wialiŋ Moosis fa si bile nɛ fa tuo, niaa fa bi wialiŋ ka chei.
15 Porque a lei suscita a ira; mas onde não há lei, também não há transgressão.
16 Wii-la Wia fa si bula ari u jaŋ ŋaa a pi Abiraham ari u doho niaa, u jaŋ joŋo piba chɔgita a tiŋ u síi fába nennige ŋii. Ba yarida wiaa nɛ tii u jaŋ joŋo piba. U bi naga ari u joŋo pi nialiŋ síi to wialiŋ Moosis si bile duŋduŋa nɛ, ama ba di nialiŋ kala si ŋaa yarida ari Abiraham fa si ŋaa yarida ŋii, ba kala nɛ u joŋo pa, nialiŋ si keri ba penee ari nialiŋ si bi ba penee kere kala, bɛɛ wiaa Abiraham nɛ ŋaa la kala nyimma Wia sipaaŋ.
16 Essa é a razão por que provém da fé, para que seja segundo a graça, a fim de que a promessa seja garantida para toda a descendência, não somente à descendência que está no regime da lei, mas também à descendência que tem a fé que Abraão teve — porque Abraão é pai de todos nós,
17 Ba fa ŋmuŋsɛ ŋii nɛ Wia teniŋ tuɔŋ. Wia bula a tigɛ Abiraham lɛ a bul,
17 como está escrito: “Eu o constituí por pai de muitas nações” — diante daquele em quem Abraão creu, o Deus que vivifica os mortos e chama à existência as coisas que não existem.
18 Wia fa bula pi Abiraham ari u jaŋ ku ŋaa ta-geŋtisiŋ yugɛ nyimma. U fa bi maga di Abiraham yiyiɛlɛ wiiŋ deeŋ, aŋ ka u via aŋ haa yiɛlɛ. Ŋii wiaa u sɛnɛ ku ŋaa ta-geŋtisiŋ yugɛ nyimma ari Wia fa si bul ŋii pu. Wia fa bula pu a bul di u doho niaa jaŋ yugɛ a magɛ chɛŋwulaa.
18 Abraão, esperando contra a esperança, creu, para vir a ser pai de muitas nações, segundo lhe havia sido dito: “Assim será a sua descendência.”
19 Bua-la lɛ Wia fa si bul ŋii pi Abiraham, di Abiraham ka mua ka duu yi jisiŋ zɔlɔ. U jima ari u hiɛsa nɛ, u yaraa bira bi doluŋ kɛnɛ. U haala Saara ma ta ŋaa ha-piri nɛ a ma hiɛsɛ, a bi bii wuo lul. Ari u si hiɛsa ŋii kala, u ha kɛŋ yarida.
19 E, sem enfraquecer na fé, levou em conta o seu próprio corpo já amortecido, tendo ele quase cem anos, e a esterilidade do ventre de Sara.
20 Wia si bul ŋii pu, u bi u titia kaa bibegili a leŋ u yarida. U chiŋ u yarida-la lɛ nɛ a kɛŋ doluŋ, a didɛnnɛ Wia.
20 Não duvidou, por incredulidade, da promessa de Deus; mas, pela fé, se fortaleceu, dando glória a Deus,
21 U paala chaasa kɛŋ yarida nɛ woruŋ ari Wia si si u jaŋ ŋaa wii-la, u jaŋ sɛnɛ ŋaa.
21 estando plenamente convicto de que Deus era poderoso para cumprir o que havia prometido.
22 A tiŋ u si kɛŋ yarida ŋii wiaa, Wia leŋ u kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
22 Assim, também isso lhe foi atribuído para justiça.
23 Ba fa si ŋmuŋsa a bul di Wia nɛ leŋ Abiraham kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ, Abiraham duŋduŋa wiaa dee ba ŋmuŋsɛ ŋii.
23 E as palavras “lhe foi atribuído” foram escritas não somente por causa dele,
24 Ba ŋmuŋsɛ ŋii la ma wiaa nɛ, la nialiŋ si laa dii ari Wia chisɛ la Tiina Yesu suuŋ lɛ. U jaŋ leŋ di la ma kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ,
24 mas também por nossa causa, visto que a nós igualmente nos será atribuído, a saber, a nós que cremos naquele que ressuscitou dentre os mortos a Jesus, nosso Senhor,
25 bɛɛ wiaa u leŋ Yesu suu a tiŋ la haachɛba wiaa nɛ, a bira leŋ u sii suuŋ lɛ di la kɛŋ tuɔ-pula u sipaaŋ.
25 o qual foi entregue por causa das nossas transgressões e ressuscitou para a nossa justificação.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Romanos 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.