Mateus 26
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs VC
1 Yesu si dagɛ niaa dɛrɛ, u bula pi u haritooroo a bul, “Ma jima,
1 — ausente —
2 tapulaa balia nɛ ka, ka di diisiŋ kieliŋ gbiele-la yi. Bua-la lɛ ba jaŋ kɛŋ mi-na Nuhuobiine Bie a joŋmi hɛ niaa nisiŋ lɛ di ba kpaasɛmi daa-gɛsɛɛ nyuŋ.”
2 Ye know that after two days the passover takes place, and the Son of man is delivered up to be crucified.
3 Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ, ba hilimi Kayafas dia lɛ. Bua-la lɛ u fa ŋaa nii-la si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ nɛ.
3 Then the chief priests and the elders of the people were gathered together to the palace of the high priest who was called Caiaphas,
4 Ba hilimi a vuvuurɛ ba si jaŋ to woŋbii-la a luɔra kɛŋ Yesu a kpu.
4 and took counsel together in order that they might seize Jesus by subtlety and kill him;
5 Ama ba bul di ba síu kɛŋ ba chɛ-bal-la, di ba nɛ ŋaa ŋii, niaa jaŋ ŋaa taawɛi.
5 but they said, Not in the feast, that there be not a tumult among the people.
6 Yesu fa si hɛ Bɛtani lɛ ŋii, u mu hɔŋ baal kubala dia lɛ baa yirɛ Saamɔŋ. Saamɔŋ fa ŋaa gbege nɛ aŋ duori.
6 — ausente —
7 Yesu fa si dii kiaa Saamɔŋ dia lɛ, haal kubala kɔ u teeŋ a kɛŋ tulaali ari loŋ a joŋo bisɛ hɛ u nyuŋ lɛ. Tulaalii-la yalliŋ hɛyɛ.
7 a woman, having an alabaster flask of very precious ointment, came to him and poured it out upon his head as he lay at table.
8 U haritooro-la si na ŋii, ba baaniŋ sii. Ba gurima pipiɛsɛ dɔŋɔ a bul, “Bɛɛ nɛ tii haala deeŋ kɛŋ nuu-la kaa chei ŋla?
8 But the disciples seeing it became indignant, saying, To what end {was} this waste?
9 Ba fa jaŋ wuo joŋ tulaalii-la a yallɛ a na moribiee yugɛ a joŋo pi summoo.”
9 for this might have been sold for much and been given to the poor.
10 Ama Yesu fa jiŋ wii-la ba síi bul. Ŋii nɛ u piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ tii ma wiwalimɛ haala deeŋ? Wu-zɔŋ nɛ u ŋaami lɛ.
10 But Jesus knowing {it} said to them, Why do ye trouble the woman? for she has wrought a good work toward me.
11 Ma di summoo jaŋ hɛ dimɛ bua-na kala lɛ, ama la di ma bi jaŋ hɛ dimɛ deeŋ deeŋ.
11 For ye have the poor always with you, but me ye have not always.
12 U bisɛ tulaalii-la hɛmi lɛ a ŋaa siri di mi nɛ suba, di ba joŋmi hugi.
12 For in pouring out this ointment on my body, she has done it for my burying.
13 Wutitii nɛ mi bulaa pima, dunia sɛmɛ-na kala ba si jaŋ wuo mu a bul Wia wu-zɔmɔ-la, ba jaŋ liisi haala deeŋ ma wiaa a bul.”
13 Verily I say to you, Wheresoever these glad tidings may be preached in the whole world, that also which this {woman} has done shall be spoken of for a memorial of her.
14 Ŋii nɛ Yesu haritooro-la fii ari balia dɔŋɔ mu nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ teeŋ. U yiriŋ nɛ fa Judas Isikarɔt. U piɛsɛba a bul,
14 — ausente —
15 “Di mi nɛ kɛŋ Yesu yallɛ a pima, bɛɛ nɛ ma jaŋ pimi?” Ŋii nɛ ba diisɛ moribii-biiŋ mara ari fii a joŋo pu.
15 and said, What are ye willing to give me, and *I* will deliver him up to you? And they appointed to him thirty pieces of silver.
16 A chiŋ bua-la lɛ Judas suomo chichɛ woŋbii-la u si jaŋ to a kɛŋ Yesu yallɛ a piba.
16 And from that time he sought a good opportunity that he might deliver him up.
17 Gbiele-la lɛ ba si yie dii boroboro-la si bi si-buruŋ kɛnɛ, ba chɛ-buŋbuŋ, Yesu haritooroo kɔ u teeŋ a piɛsu a bul, “Nii nɛ ŋ cho di la mu ŋaa diisiŋ kieliŋ gbiele-la kudiilee di ŋ ku dii?”
17 — ausente —
18 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Má mu juu taŋ-la tuɔŋ. Má mu baal kubala teeŋ. Má mu bula pu a bul, ‘La kuhiaŋ si, bua-la lɛ u síi chɛ di ba di u haritooroo dii diisiŋ kieliŋ gbiele-la kudiilee yie nɛ, laa chɛ di la dii kia-la ŋ dia lɛ nɛ.’ ”
18 And he said, Go into the city unto such a one, and say to him, The Teacher says, My time is near, I will keep the passover in thy house with my disciples.
19 Ŋii nɛ Yesu haritooro-la ŋaa ŋii ari Yesu si dagɛba a ŋaa diisiŋ kieliŋ gbiele-la kudiilee ba dii.
19 And the disciples did as Jesus had directed them, and they prepared the passover.
20 Wia si jua, Yesu ari u haritooro-la fii ari balia-la ku juu hɔŋ a didii kudiile-la.
20 And when the evening was come he lay down at table with the twelve.
21 Ba síi dii kiaa ŋii, ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa pima, ma dɔŋɔ jaŋ joŋmi yallɛ.”
21 And as they were eating he said, Verily I say to you, that one of you shall deliver me up.
22 Ŋii nɛ u haritooro-la tuɔŋ chei. Ba suomo pipiɛsu, kuŋ kuŋ. Dɔŋɔ yie piɛsɛ, “Mi Tiina, mi nɛɛ?”
22 And being exceedingly grieved they began to say to him, each of them, Is it *I*, Lord?
23 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “La di nii-la si chala kɛŋ boroboro tuu yuu gbaŋa tuɔŋ nɛ jaŋ joŋmi yallɛ.
23 But he answering said, He that dips his hand with me in the dish, *he* it is who shall deliver me up.
24 Mi-na Nuhuobiine Bie jaŋ suu ari ba si ŋmuŋsɛ ŋii a tigɛmi lɛ. Ama nii-la si jaŋ joŋ mi-na Nuhuobiine Bie yallɛ, aa, u jaŋ na hɛɛŋ yugɛ. Ba fa si buu lula nɛ kpia.”
24 The Son of man goes indeed, according as it is written concerning him, but woe to that man by whom the Son of man is delivered up; it were good for that man if he had not been born.
25 Ŋii nɛ Judas zɛŋbɛ tiina-la piɛsɛ Yesu a bul, “Mi nɛ ŋ didagɛɛ?” Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Oo, ŋ nɛ.”
25 And Judas, who delivered him up, answering said, Is it *I*, Rabbi? He says to him, *Thou* hast said.
26 Ba si hɔnɔ didii kiaa, ŋii nɛ Yesu sii a joŋ boroboro a lɔllɛ Wia aŋ kaa chɔgɛ chɔgɛ a joŋo pi u haritooroo a bula piba a bul, “Má laa. Mi yaraa namia nɛ ŋii.”
26 — ausente —
27 Ŋii nɛ u bira joŋ nyunyuala maa ari siniŋ. U lɔllɛ Wia aŋ joŋo piba a bul, “Má kala nyua nyunyual-bala-la tuɔŋ,
27 And having taken {the} cup and given thanks, he gave {it} to them, saying, Drink ye all of it.
28 bɛɛ wiaa mi chaliŋ nɛ ŋii. Chaliŋ deeŋ wiaa nɛ tii Wia ta niiŋ ma teeŋ. Mi chaliŋ jaŋ jaasɛ ni-kɛnɛ wiaa, di Wia joŋ ba haachɛba chɛba.
28 For this is my blood, that of the {new} covenant, that shed for many for remission of sins.
29 Mi bulaa pima, mi bira bi jaŋ kɔ di mi nyua siniŋ deeŋ, see tapulii-la mi si jaŋ kɔ, ŋii nɛ mi jaŋ nyua si-faliŋ mi Nyimma Wia kuorii-la tuɔŋ.”
29 But I say to you, that I will not at all drink henceforth of this fruit of the vine, until that day when I drink it new with you in the kingdom of my Father.
30 Ŋii nɛ ba yii Wii-chuɔlɛ yiiliŋ aŋ sii lii a mu peel kubala baa yirɛ Oliv.
30 Depois do canto dos Salmos, dirigiram-se eles para o monte das Oliveiras.
31 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Titaŋiŋ deeŋ titia ma kala jaŋ fá viiri a tiŋ mi wiaa. Ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ di ba jaŋ kpu pie-daara aŋ ka piesee fá pisɛ.
31 Disse-lhes então Jesus: Esta noite serei para todos vós uma ocasião de queda; porque está escrito: Ferirei o pastor, e as ovelhas do rebanho serão dispersadas {Zc 13,7}.
32 Ama Wia jaŋ chisɛmi suuŋ lɛ. U nɛ chisɛmi, mi jaŋ laa ma sipaaŋ a mu Galilii.”
32 Mas, depois da minha Ressurreição, eu vos precederei na Galiléia.
33 Ŋii nɛ Piita bula pi Yesu a bul, “Di ba kala fá maa aŋ leŋiŋ, mi-na bi jaŋ miirɛ ŋ hariŋ da.”
33 Pedro interveio: Mesmo que sejas para todos uma ocasião de queda, para mim jamais o serás.
34 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Wutitii nɛ, jiniŋ titaŋiŋ deeŋ ŋ-na Piita, ŋ jaŋ bul naaŋsiiŋ butori ari ŋ bimi jiŋ, ka di ji-bele-na yel.”
34 Disse-lhe Jesus: Em verdade te digo: nesta noite mesma, antes que o galo cante, três vezes me negarás.
35 Ŋii nɛ Piita bula pu a bul, “La diŋ paala susuu maa, mi bi jaŋ bul ari mi biŋ jiŋ.” Ku-kaana-la ma kala bul ŋii.
35 Respondeu-lhe Pedro: Mesmo que seja necessário morrer contigo, jamais te negarei! E todos os outros discípulos diziam-lhe o mesmo.
36 Ŋii nɛ Yesu ari u haritooroo mu juu lee kubala baa yirɛ Gɛtisɛmani. Yesu bula pi u haritooroo di ba hɔŋ daha, ka u mu chuɔlɛ Wia aŋ kɔ.
36 Retirou-se Jesus com eles para um lugar chamado Getsêmani e disse-lhes: Assentai-vos aqui, enquanto eu vou ali orar.
37 U kɛŋ Piita ari Zɛbidii biiriŋ balia a kaa mu dimɛ. U tuɔŋ faasa chei woruŋ. U tuɔŋ bi pina.
37 E, tomando consigo Pedro e os dois filhos de Zebedeu, começou a entristecer-se e a angustiar-se.
38 U bula pi u haritooroo a bul, “Mi tuɔŋ kala nɛ cheye a magɛ di mi suu. Má hɔŋ di la kala pɔ na.”
38 Disse-lhes, então: Minha alma está triste até a morte. Ficai aqui e vigiai comigo.
39 Ba hɔŋ. Ka u surisa mu sipaaŋ mua a tuu pina chigi tiŋteeŋ a sul Wia a bul duu nɛ kɛŋ woŋbiiŋ, duu sí leŋe di wii-la juu-u lɛ a bira bul, “Mi Nyimma, di ŋ níi chɛ, liisɛ hɛɛ-la síi kɔ mi lɛ. Ama mi-na ŋla tuɔtɔruŋ lɛ dee, ŋ-na tuɔtɔruŋ lɛ nɛ.”
39 Adiantou-se um pouco e, prostrando-se com a face por terra, assim rezou: Meu Pai, se é possível, afasta de mim este cálice! Todavia não se faça o que eu quero, mas sim o que tu queres.
40 U chuɔla dɛrɛ aŋ sii kɔ u haritooroo teeŋ di ba piŋ doŋ. Ŋii nɛ u piɛsɛ Piita a bul, “Ŋ pina nɛɛ? Ŋ bi doŋ muapilii ma wuo bɛrɛɛ a diene yi hawa kubalaa?
40 Foi ter então com os discípulos e os encontrou dormindo. E disse a Pedro: Então não pudestes vigiar uma hora comigo...
41 Má chuɔlɛ Wia a pupɔ di Sitaani sí wuo nyisɛma. Ma tuɔŋ lɛ ma cho di ma ŋaa wu-zɔŋŋɔɔ, aŋ ka ma bi doluŋ kɛnɛ.”
41 Vigiai e orai para que não entreis em tentação. O espírito está pronto, mas a carne é fraca.
42 U bira mu a chuɔlɛ Wia liamiŋ lɛ a bira bul,
42 Afastou-se pela segunda vez e orou, dizendo: Meu Pai, se não é possível que este cálice passe sem que eu o beba, faça-se a tua vontade!
43 “Mi Nyimma, di ŋ nɛ bi sɛi di ŋ laa hɛɛŋ deeŋ mi nisiŋ lɛ, leŋ di wii-la ŋ síi chɛ, duu ŋaa.” U miira kɔ di ba bira piŋ doŋ, bɛɛ wiaa doŋ kɛŋba nɛ woruŋ.
43 Voltou ainda e os encontrou novamente dormindo, porque seus olhos estavam pesados.
44 Ŋii nɛ Yesu mu chuɔlɛ Wia torimuŋ lɛ a bira bul ŋii titia.
44 Deixou-os e foi orar pela terceira vez, dizendo as mesmas palavras.
45 Ŋii nɛ u miira kɔ u haritooroo teeŋ a piɛsɛba, “Ma ha pinaa wiesi nɛɛ? Má bee na, bua-la yie nɛ. Ba jaŋ kɛŋ mi-na, Nuhuobiine Bie a pi haachɛ diiree.
45 Voltou então para os seus discípulos e disse-lhes: Dormi agora e repousai! Chegou a hora: o Filho do Homem vai ser entregue nas mãos dos pecadores...
46 Má sii la mu. Nii-la si jaŋ joŋmi yallɛ ka kɔ nɛ.”
46 Levantai-vos, vamos! Aquele que me trai está perto daqui.
47 Yesu ha bi wiaa bula dɛrɛ, di Judas níi kɔ ŋii. U fa ŋaa Yesu haritooro-la fii ari balia dɔŋɔ nɛ. Niaa yugɛ a tuto u hariŋ. Dɔŋsuŋ kori tokobiee ari taŋguloo. Nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari ba taŋ kuhiasiŋ nɛ tiŋba, ba kɔ.
47 Jesus ainda falava, quando veio Judas, um dos Doze, e com ele uma multidão de gente armada de espadas e cacetes, enviada pelos príncipes dos sacerdotes e pelos anciãos do povo.
48 Zɛŋbɛ tiina-la fa pi nialiŋ magil nɛ a bul, “Nii-la mi si mu guori, u nɛ ŋii. Má kɛnu.”
48 O traidor combinara com eles este sinal: Aquele que eu beijar, é ele. Prendei-o!
49 Ŋii nɛ Judas vɛŋ tegi a mu Yesu teeŋ a bula pu, “Mi kuhiaŋ, mii chuɔluŋ”, aŋ guoru.
49 Aproximou-se imediatamente de Jesus e disse: Salve, Mestre. E beijou-o.
50 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Mi naŋdɔŋɔ, bɛɛ nɛ tii ŋ hɛ daha?” Ŋii nɛ ba kala guriku a kɛnu.
50 Disse-lhe Jesus: É, então, para isso que vens aqui? Em seguida, adiantaram-se eles e lançaram mão em Jesus para prendê-lo.
51 Yesu haritooro-la dɔŋɔ liisɛ u tokobii a ta nuu digiliŋ keri. Nii-la fa ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ dia-yomo nɛ.
51 Mas um dos companheiros de Jesus desembainhou a espada e feriu um servo do sumo sacerdote, decepando-lhe a orelha.
52 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Joŋ ŋ tokobii a hɛ u di-hɛɛliŋ. Nii-la si liisɛ tokobii, tokobii nɛ ba jaŋ kaa kpuu.
52 Jesus, no entanto, lhe disse: Embainha tua espada, porque todos aqueles que usarem da espada, pela espada morrerão.
53 Ŋ bi jiŋ ari mi fa jaŋ wuo yirɛ mi Nyimma duu pɛmi lɛɛ? Di mi nɛ fa yiru, u fa jaŋ ta u tiŋdaaraa bui buiba di ba ku pɛmi lɛ.
53 Crês tu que não posso invocar meu Pai e ele não me enviaria imediatamente mais de doze legiões de anjos?
54 Ama duu nɛ fa saa ŋaa ŋii, ɛɛ nɛ wialiŋ ba fa si ŋmuŋsa Wia teniŋ tuɔŋ jaŋ ku ŋaa wutitiiba?”
54 Mas como se cumpririam então as Escrituras, segundo as quais é preciso que seja assim?
55 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛ ni-daŋ-la a bul, “Mi ŋaa gaaru nɛɛ? Ma si kɛŋ tokobiee ari taŋguloo a kukɔ di ma kɛŋmii? Ma na tapulii-na kala la di ma nɛ yie hɔŋ Wia-dia lɛ mi didagɛ wiaa a pipima. Aŋ ka ma bi walima di ma kɛŋmi dimɛ.
55 Depois, voltando-se para a turba, falou: Saístes armados de espadas e porretes para prender-me, como se eu fosse um malfeitor. Entretanto, todos os dias estava eu sentado entre vós ensinando no templo e não me prendestes.
56 Ama wiiŋ deeŋ kala ŋaa di wialiŋ nialiŋ fa si bula, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ ku ŋaa wutitii.” Ŋii nɛ Yesu haritooro-la kala viau aŋ fá.
56 Mas tudo isto aconteceu porque era necessário que se cumprissem os oráculos dos profetas. Então os discípulos o abandonaram e fugiram.
57 Ŋii nɛ nialiŋ si kɛŋ Yesu, ba kɛnu kaa mu Kayafas dia. U nɛ fa ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ. Di Wia teniŋ kerichiba ari ba taŋ kuhiasiŋ kala hilimi dimɛ.
57 Os que haviam prendido Jesus levaram-no à casa do sumo sacerdote Caifás, onde estavam reunidos os escribas e os anciãos do povo.
58 Piita daa tuto ba hariŋ a to juu nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ kaala. U juu kaala-la a mu hɔŋ nialiŋ síi pɔ kaala-la teeŋ duu na wii-la si jaŋ ŋaa Yesu lɛ.
58 Pedro seguia-o de longe, até o pátio do sumo sacerdote. Entrou e sentou-se junto aos criados para ver como terminaria aquilo.
59 Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari nialiŋ kala si yie hilime vuvuurɛ wiaa chichɛ di ba nyia wiaa a tigɛ Yesu lɛ di ba kpuu. Ba chɛ chɛ wii ka.
59 Enquanto isso, os príncipes dos sacerdotes e todo o conselho procuravam um falso testemunho contra Jesus, a fim de o levarem à morte.
60 Niaa paala yugɛ nɛ a ku nyia wiaa pu, ama ba fa bi wuo na wii-kala u si ŋaa chei.
60 Mas não o conseguiram, embora se apresentassem muitas falsas testemunhas.
61 Ŋii nɛ niaa balia ku lii a bul, “Baala deeŋ, u si u jaŋ wuo ŋmoo Wia-dia-la lo aŋ bira saau tapulaa batori pɛgɛ.”
61 Por fim, apresentaram-se duas testemunhas, que disseram: Este homem disse: Posso destruir o templo de Deus e reedificá-lo em três dias.
62 Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ sii chiŋ a piɛsɛ Yesu a bul, “Ŋ bi nia niaa deeŋba si bul wialiŋ a tigɛŋ lɛɛ? Ŋ-na bi wii kɛnɛ ŋ si jaŋ bul?”
62 Levantou-se o sumo sacerdote e lhe perguntou: Nada tens a responder ao que essa gente depõe contra ti?
63 Yesu tɔrɛ u niiŋ. Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ bula pu a bul, “Wia-la si weye yiriŋ lɛ, bula pila, ŋ nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisaa? Ŋ nɛ Wia Biee?”
63 Jesus, no entanto, permanecia calado. Disse-lhe o sumo sacerdote: Por Deus vivo, conjuro-te que nos digas se és o Cristo, o Filho de Deus?
64 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Mi-na nɛ, ama mi bulaa pima kala, a lii bua deeŋ lɛ a kaa mu, ma jaŋ na mi-na Nuhuobiine Bie di mi hɔŋ Wia sɛmɛ, ni-duoŋ di-hɔnuŋ a to duoŋbiliŋbaanaa tuɔŋ ku tuu.”
64 Jesus respondeu: Sim. Além disso, eu vos declaro que vereis doravante o Filho do Homem sentar-se à direita do Todo-poderoso, e voltar sobre as nuvens do céu.
65 Yesu si bul ŋii, nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ kɛŋ u gɛnniŋ kiɛsɛ aŋ bul, “Ŋ chei Wia yiriŋ. U bi maga di la bira chɛ daŋsiaba. Ma kala bi nia u si chei Wia yiriŋ ŋii?
65 A estas palavras, o sumo sacerdote rasgou suas vestes, exclamando: Que necessidade temos ainda de testemunhas? Acabastes de ouvir a blasfêmia!
66 Bɛɛ nɛ ma biinɛ?” Ŋii nɛ ba bul, “U cheye nɛ. U maga di ba kpuu nɛ.”
66 Qual o vosso parecer? Eles responderam: Merece a morte!
67 Ŋii nɛ ba tu naŋtuɔruŋ hɛ u siaa lɛ a ŋmobu. Nialiŋ dɔŋsuŋ síi ŋmobu ŋla nɛ, ba bula pu a bul,
67 Cuspiram-lhe então na face, bateram-lhe com os punhos e deram-lhe tapas,
68 “Ŋ-na Kirisito, nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, dagɛ nii-la si ŋmobuŋ.”
68 dizendo: Adivinha, ó Cristo: quem te bateu?
69 Piita si hɔŋ kaala-la lɛ, ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ dia tiŋtinni-tolo kubala ku lii a bul, “Ŋ ma faa to Yesu hariŋ nɛ, baal-la si lii Galilii.”
69 Enquanto isso, Pedro estava sentado no pátio. Aproximou-se dele uma das servas, dizendo: Também tu estavas com Jesus, o Galileu.
70 Ŋii nɛ Piita nyia wiaa a bul ba kala nii, “Mi bi Yesu jiŋ. Mi bi wii-la ŋ si paala bubul jiŋ,” aŋ sii lii chiŋ zawura tuɔŋ.
70 Mas ele negou publicamente, nestes termos: Não sei o que dizes.
71 Piita si chiŋ dimɛ, ŋii nɛ tiŋtinni-tolo dɔŋɔ ma bira nau a bula pi nialiŋ si china kpagu a bul, “Baala deeŋ ma ŋaa Yesu si lii Nazarɛt haritooro-la dɔŋɔ nɛ.”
71 Dirigia-se ele para a porta, a fim de sair, quando outra criada o viu e disse aos que lá estavam: Este homem também estava com Jesus de Nazaré.
72 Piita bira nyia wiaa aŋ ŋmiɛsa bul duu dee.
72 Pedro, pela segunda vez, negou com juramento: Eu nem conheço tal homem.
73 Muasuaa nialiŋ si chiŋ dimɛ ma bula pu a bul, “Wutitii nɛ, ŋ ma ŋaa ba dɔŋɔ nɛ, ŋ yiikoro nɛ dagɛ ŋii.”
73 Pouco depois, os que ali estavam aproximaram-se de Pedro e disseram: Sim, tu és daqueles; teu modo de falar te dá a conhecer.
74 Ŋii nɛ Piita ŋmiɛsɛ a bul, “Mi bi baala deeŋ jiŋ.” U si bul ŋii dɛrɛ di ji-bele yele.
74 Pedro então começou a fazer imprecações, jurando que nem sequer conhecia tal homem. E, neste momento, cantou o galo.
75 Ŋii nɛ Piita liisi wii-la Yesu si bula pu ari u jaŋ nyia wiaa a pu naaŋsiiŋ butori, ŋii nɛ u lii a faasa yel.
75 Pedro recordou-se do que Jesus lhe dissera: Antes que o galo cante, negar-me-ás três vezes. E saindo, chorou amargamente.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Mateus 26, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.