Mateus 14
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs ARC
1 Bua-la lɛ nɛ Galilii kuoro Hɛrɔd nii Yesu wiaa.
1 Naquele tempo, ouviu Herodes, o tetrarca, a fama de Jesus.
2 U bula pi u naŋzɔɔba ari Jɔɔŋ Wia lii-foori-la nɛ ŋii. Wia nɛ chisu suuŋ lɛ, ŋii nɛ tii u kɛŋ doluŋ a wuo ŋiŋaa wu-magilaa deeŋba.
2 E disse aos seus criados: Este é João Batista; ressuscitou dos mortos, e, por isso, estas maravilhas operam nele.
3 Hɛrɔd-la fa sie a mu jaa haal kubala. U yiriŋ nɛ Hɛrɔdias. U fa ŋaa u ŋaana Filip haala nɛ. U laa jaa.
3 Porque Herodes tinha prendido João e tinha-o manietado e encerrado no cárcere por causa de Herodias, mulher de seu irmão Filipe;
4 Ŋii nɛ Jɔɔŋ bula pi Hɛrɔd a bul, “Ŋ si kɛŋ ŋ ŋaana haala laa jaa ŋii, u bi woŋbiiŋ ŋaa.”
4 porque João lhe dissera: Não te é lícito possuí-la.
5 Ŋii nɛ Hɛrɔd faa chɛ duu kpu Jɔɔŋ, ama u faa fá Ju̱u tiŋŋaa nɛ. Ŋii wiaa u ŋaa ba kɛnu tɔ dia. Ju̱u tiŋŋaa fa si di Jɔɔŋ ŋaa nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ nɛ.
5 E, querendo matá-lo, temia o povo, porque o tinham como profeta.
6 Ŋii nɛ Hɛrɔd chɛ-lulluŋ tapuluŋ bira yi. U yirɛ u niaa di ba ku gbieli. Hɛrɔdias tolo ma kɔ a gua ba kala sipaaŋ, Hɛrɔd beŋ a chou.
6 Festejando-se, porém, o dia natalício de Herodes, dançou a filha de Herodias diante dele e agradou a Herodes,
7 Ŋii nɛ u bula pi tolo-la a bul, “Mi ŋmiɛsa, mi jaŋ piŋ kuŋ-kala ŋ síi chɛ.”
7 pelo que prometeu, com juramento, dar-lhe tudo o que pedisse.
8 Ŋii nɛ tolo-la mu bul wiiŋ deeŋ a pi u naaŋ aŋ piɛsu, “Mi bul di mii chɛ bɛɛ kuŋ nɛ?” Ŋii nɛ u naaŋ bula pu duu bul duu chɛ duu keri Jɔɔŋ Wia lii-foori-la nyuŋ a hɛ pirata lɛ nɛ a pu. Tolo-la bul ŋii.
8 E ela, instruída previamente por sua mãe, disse: Dá-me aqui num prato a cabeça de João Batista.
9 Kuoro si nii wii-la, u tuɔŋ kala chei. Ama u si ŋmiɛsa ŋii, niaa kala nii. Ŋii nɛ u bul di ba ŋaa ŋii tolo-la síi chɛ.
9 E o rei afligiu-se, mas, por causa do juramento e dos que estavam à mesa com ele, ordenou que se lhe desse.
10 U ŋaa ba mu keri Jɔɔŋ nyuŋ sarika lɛ,
10 E mandou degolar João no cárcere,
11 a hɛ pirata lɛ a kaa ku pi tolo-la. Ŋii nɛ u laa a kaa mu pi u naaŋ.
11 e a sua cabeça foi trazida num prato e dada à jovem, e ela a levou a sua mãe.
12 Jɔɔŋ haritooro-la si nii wii-la, ba sii ku laa u ku-suuŋ a kaa mu hugi. Ŋii nɛ ba mu bula pi Yesu wialiŋ si ŋaa.
12 E chegaram os seus discípulos, e levaram o corpo, e o sepultaram, e foram anunciá-lo a Jesus.
13 Yesu si nii Jɔɔŋ wiaa, u sii lee-la u fa si hɛ a juu liiŋ daboro a mumu niaa si tuo lee-la, u duŋduŋa. Ama niaa nii Yesu wiaa a lii ba jaŋ lɛ a vɛŋ naasiŋ lɛ a kiri u hariŋ.
13 E Jesus, ouvindo isso, retirou-se dali num barco, para um lugar deserto, apartado; e, sabendo- o o povo, seguiu-o a pé desde as cidades.
14 Yesu si mu lii liiŋ daboro-la lɛ, u na ni-daŋ di ba hɔnɔ gbɛru. Nennige kala kɛnu. Ŋii nɛ u vaarɛ nialiŋ síi wiilu.
14 E Jesus, saindo, viu uma grande multidão e, possuído de íntima compaixão para com ela, curou os seus enfermos.
15 Didaaniŋ ku yi, u haritooroo kɔ u teeŋ a bula pu a bul, “Taŋ bire nɛ. Leriŋ deeŋ ŋaa giriŋ nɛ. Ta nialiŋ di ba mu tasi-la si kpagɛ daha a yɔɔ kudiilee a dii.”
15 E, sendo chegada a tarde, os seus discípulos aproximaram-se dele, dizendo: O lugar é deserto, e a hora é já avançada; despede a multidão, para que vão pelas aldeias e comprem comida para si.
16 Ŋii nɛ Yesu bul, “Ma sí leŋe di ba viiri. Má-na mu chɛ kudiilee piba di ba dii.”
16 Jesus, porém, lhes disse: Não é mister que vão; dai-lhes vós de comer.
17 Ŋii nɛ u haritooro-la bul, “Ku-la kala la si kɛnɛ nɛ boroboroba banɔŋ ari cheŋfilee balia.”
17 Então, eles lhe disseram: Não temos aqui senão cinco pães e dois peixes.
18 Ŋii nɛ Yesu bul, “Má kaa kɔ pimi.”
18 E ele disse: Trazei-mos aqui.
19 U ŋaa nialiŋ tuu hɔŋ yaŋ nyuŋ. Ŋii nɛ u laa boroboroba banɔŋ-la ari cheŋfilie-la balia a wula beŋ wia nyuŋ aŋ lɔllɛ Wia aŋ kaa chɔgɛ chɔgɛ a pi u haritooroo. U haritooroo laa kpaa nialiŋ.
19 Tendo mandado que a multidão se assentasse sobre a erva, tomou os cinco pães e os dois peixes, e, erguendo os olhos ao céu, os abençoou, e, partindo os pães, deu-os aos discípulos, e os discípulos, à multidão.
20 Nuu-kala dii a vɔgɛ. Ka u haritooro-la paa ku-kaaŋ-biisiŋ a su̱ siŋsiŋ fii ari balia.
20 E comeram todos e saciaram-se, e levantaram dos pedaços que sobejaram doze cestos cheios.
21 Nialiŋ fa si dii boroboro-la, ba tuɔŋ baalaa fa ŋaa bui banɔŋ nɛ.
21 E os que comeram foram quase cinco mil homens, além das mulheres e crianças.
22 Ŋii nɛ Yesu leŋ u haritooroo laa sipaaŋ mu juu liiŋ daboro a duoro chol muga cholo, aŋ ka duu ta ni-daŋ-la di ba viiri.
22 E logo ordenou Jesus que os seus discípulos entrassem no barco e fossem adiante, para a outra banda, enquanto despedia a multidão.
23 U si ta ni-daŋ-la ba viiri, u mu jil peeliŋ nyuŋ duu chuɔlɛ Wia. Ŋii nɛ wia tuu juu, duu duŋduŋa nɛ ha hɛ peel-la nyuŋ.
23 E, despedida a multidão, subiu ao monte para orar à parte. E, chegada já a tarde, estava ali só.
24 Bua-la lɛ di liiŋ daboro-la yi liiŋ tutuɔbaaniŋ. Lii-peliŋ kaa viviisi, ba fa chaasɛ pel-la nɛ.
24 E o barco estava já no meio do mar, açoitado pelas ondas, porque o vento era contrário.
25 Siipuuraa, Yesu sii vɛŋ liiŋ nyuŋ a mumu u haritooro-la teeŋ.
25 Mas, à quarta vigília da noite, dirigiu-se Jesus para eles, caminhando por cima do mar.
26 Ba si nau duu vɛŋ liiŋ nyuŋ, fawulluŋ kɛŋba. Ba bul di ni-dima nɛ. Fawulluŋ si kɛŋba ŋii, ba ŋmuŋmoo niiŋ.
26 E os discípulos, vendo-o caminhar sobre o mar, assustaram-se, dizendo: É um fantasma. E gritaram, com medo.
27 Ŋii nɛ Yesu guu bula piba a bul, “Má nyirɛ ma bɔyɛ. Mi-na nɛ. Ma sí leŋe di fawulluŋ kɛŋma.”
27 Jesus, porém, lhes falou logo, dizendo: Tende bom ânimo, sou eu; não temais.
28 Ŋii nɛ Piita bul, “Mi Tiina, di ŋ nɛ, bul di mi lii kɔ ŋ teeŋ lii-la nyuŋ.”
28 E respondeu-lhe Pedro e disse: Senhor, se és tu, manda-me ir ter contigo por cima das águas.
29 Ŋii nɛ Yesu bul duu kɔ. U si bul ŋii, Piita lii liiŋ daboro-la tuɔŋ a vɛŋ liiŋ nyuŋ aa mu Yesu teeŋ.
29 E ele disse: Vem. E Pedro, descendo do barco, andou sobre as águas para ir ter com Jesus.
30 Ama Piita si bee na lii-pel-la, fawulluŋ kɛnu. U suomo tutuu lii-la bubuɔŋ. Ŋii nɛ u faasa ŋmoo niiŋ a bul, “Mi Tiina, laami ta.”
30 Mas, sentindo o vento forte, teve medo; e, começando a ir para o fundo, clamou, dizendo: Senhor, salva-me.
31 Yesu guu liisɛ u nisiŋ a yia a kɛnu aŋ bula pu, “Ŋ yarida bi yugɛ. Bɛɛ nɛ tii ŋ bi mi wiaa laa dii?”
31 E logo Jesus, estendendo a mão, segurou-o e disse-lhe:
32 Ba si mu juu liiŋ daboro-la dɛrɛ, pel-la kɛrɛ.
32 E, quando subiram para o barco, acalmou o vento.
33 Nialiŋ kala si hɛ liiŋ daboro-la tuɔŋ tuu kpirimi a chuɔlɛ Yesu aŋ bul, “Wutitii, ŋ nɛ ŋaa Wia Bie.”
33 Então, aproximaram-se os que estavam no barco e adoraram-no, dizendo: És verdadeiramente o Filho de Deus.
34 Ŋii nɛ ba chol a ku yi taŋ kubala baa yirɛ Gɛnɛzarɛt.
34 E, tendo passado para a outra banda, chegaram à terra de Genesaré.
35 Ŋii nɛ nialiŋ si hɛ lee-la yie jiŋ Yesu. Ŋii nɛ ba mu paa ba nyanyal tiŋŋaa kala si hɛ tasi-la si golli Gɛnɛzarɛt a kaa kɔ Yesu teeŋ.
35 E, quando os homens daquele lugar o conheceram, mandaram por todas aquelas terras em redor e trouxeram-lhe todos os que estavam enfermos.
36 Ba sulu duu leŋ di nialiŋ síi wiilu digi u gɛriŋ niipiniŋ lɛ. Di ba nɛ dige, ba yie duori.
36 E rogavam-lhe que, ao menos, eles pudessem tocar a orla da sua veste; e todos os que a tocavam ficavam sãos.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Mateus 14, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.