Lucas 9
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NAA
1 Ŋii nɛ Yesu yirɛ u haritooroo fii ari balia a hɛ dɔŋɔ lɛ, a piba doluŋ di ba wuo jiŋ-bɔŋŋɔɔ aŋ vivaarɛ nyanyal tiŋŋaa maa.
1 Tendo Jesus convocado os doze, deu-lhes poder e autoridade sobre todos os demônios e para curar doenças.
2 Ŋii nɛ u tiŋba di ba lii a bul Wia kuorii-la wiaa aŋ pɛ vaarɛ nyanyal tiŋŋaa.
2 Também os enviou a pregar o Reino de Deus e a curar os enfermos.
3 U bula piba di ba sí kuŋ-kala kaa pɛ vɛŋ woŋbii-la, di ba sí daaŋtigisiŋ koru, di ba sí luɔgaba ma koru, di ba sí kudiilee ma koru, di ba sí moribiee ma koru, a sí gɛnniŋ balia ma paa.
3 E disse-lhes:
4 U bira bula piba a bul, “Di ma nɛ mu a juu taŋ kala, má juu dia-la niaa si cho ma wiaa, a hɛ dii-bala lɛ halii a mu lii taŋ-la lɛ.
4 Na casa em que vocês entrarem, fiquem ali até saírem daquele lugar.
5 Di ma mu taŋ kala, di ba pɔ di ma sí juu, má kiele mu. Di ma mua, má kpesi ma naasiŋ hagila ta. Ŋii jaŋ ŋaa di ba jiŋ ari ba ŋaa wii nɛ a cheima.”
5 E onde quer que não receberem vocês, ao saírem daquela cidade sacudam o pó dos pés em testemunho contra eles.
6 Ŋii nɛ Yesu haritooro-la sii a gɔllɔ to tasiŋ aa bul Wia wu-zɔmɔ-la wiaa aŋ pɛ vaarɛ niaa lee-na kala ba si mua.
6 Então, saindo, percorriam todas as aldeias, anunciando o evangelho e fazendo curas por toda parte.
7 Galilii tiŋŋaa kuoro Hɛrɔd si nii wialiŋ Yesu haritooro-la fa si gɔllɔ ŋaa, u tuɔŋ kala vugima, bɛɛ wiaa niaa dɔŋsuŋ bula ari Jɔɔŋ Wia lii-foori-la nɛ sii suuŋ lɛ.
7 Ora, o tetrarca Herodes soube de tudo o que se passava e ficou perplexo, porque alguns diziam: “João ressuscitou dentre os mortos.”
8 Niaa dɔŋsuŋ ma si Ilaaja nɛ sii suuŋ lɛ, dɔŋsuŋ ma si nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ faafaa dɔŋɔ nɛ sii suuŋ lɛ.
8 Outros diziam: “Elias apareceu.” E ainda outros diziam: “Um dos antigos profetas ressuscitou.”
9 Ŋii nɛ Hɛrɔd bul, “Mi ŋaa ba kpu Jɔɔŋ a keri u nyuŋ nɛ, ka kubɛɛ wiaa nɛ saa mi biraa nii ŋla?” Ŋii nɛ u ninɛrikɛ duu na Yesu.
9 Herodes, porém, disse: — Eu mandei decapitar João. Quem, então, é este a respeito do qual tenho ouvido tais coisas? E se esforçava para vê-lo.
10 Ŋii nɛ Yesu naŋzɔɔba-la miira kɔ u teeŋ a bul wialiŋ kala ba si ŋaa pu. Ŋii nɛ u kɛŋ ba duŋduŋa mu taŋ kubala baa yirɛ Bɛtisaada.
10 Ao regressarem, os apóstolos relataram a Jesus tudo o que tinham feito. Ele, levando-os consigo, retirou-se à parte para uma cidade chamada Betsaida.
11 Nialiŋ si nii Yesu wiaa duu mu Bɛtisaada, ba to u hariŋ mu. U kɛŋba woruŋ a bul Wia kuorii-la wiaa piba, aŋ vaarɛ nialiŋ síi wiilu.
11 Mas as multidões souberam disso e o seguiram. Acolhendo-as, Jesus lhes falava a respeito do Reino de Deus e socorria os que tinham necessidade de cura.
12 Wia si suomo duu juu, u haritooro-la fii ari balia-la kɔ u teeŋ a bula pu a bul, “Leŋ di niaa deeŋba viiri a mu taŋ tuɔŋ ari bagisiŋ si kpaga daha a chɛ kudiilee ari di-piniŋ, bɛɛ wiaa kuŋ-kala tuo daha.”
12 Mas o dia estava chegando ao fim. Então os doze se aproximaram de Jesus e disseram: — Despeça a multidão, para que, indo às aldeias e campos ao redor, se hospedem e encontrem alimento; pois estamos aqui em lugar deserto.
13 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Má mu chɛ kudiilee a piba di ba dii.” Ŋii nɛ ba bula pu a bul, “Ku-la la si kɛnɛ nɛ boroboroba banɔŋ ari cheŋfilee balia. Ŋŋ chɛ di la mu yɔɔ kudiilee kaa kɔ pi ni-daŋ deeŋ kala nɛɛ?”
13 Jesus, porém, lhes disse: Os discípulos responderam: — Não temos mais que cinco pães e dois peixes, a não ser que nós mesmos vamos e compremos comida para todo este povo.
14 Baalaa fa si hɛ nialiŋ tuɔŋ yi bui banɔŋ nɛ. Ŋii nɛ Yesu bula pi u haritooroo a bul, “Má leŋ di nialiŋ gulimo hɔŋ hɔŋ mahiŋ balia ari fii fii leree.”
14 Porque estavam ali cerca de cinco mil homens. Então Jesus disse aos seus discípulos:
15 Ŋii nɛ u haritooro-la ŋaa nialiŋ kala tuu hɔŋ.
15 Eles atenderam, fazendo com que todos se assentassem.
16 Yesu laa boroboroba banɔŋ-la ari cheŋfilee balia-la a wula beŋ wia nyuŋ aŋ chuɔlɛ Wia, aŋ kaa chɔgɛ chɔgɛ a pi u haritooroo. Ba laa kaa mu kpaa nialiŋ.
16 E Jesus, pegando os cinco pães e os dois peixes, erguendo os olhos para o céu, os abençoou, partiu e deu aos discípulos para que os distribuíssem entre o povo.
17 Ba kala dii a vɔgɛ aŋ ka. U haritooro-la paa ku-kaaŋ-biisiŋ a su̱ siŋsiŋ fii ari balia.
17 Todos comeram e se fartaram; e dos pedaços que sobraram foram recolhidos doze cestos.
18 Tapulii kubala Yesu duŋduŋa chuchuɔlɛ Wia. U haritooroo ma hɛ u teeŋ. Ŋii nɛ u piɛsɛba a bul, “Kubɛɛ nɛ niaa si mi ŋaa?”
18 E aconteceu que, enquanto Jesus estava orando em particular, achavam-se presentes os discípulos, a quem perguntou:
19 Ŋii nɛ u haritooro-la bul, “Dɔŋsuŋ si ŋ ŋaa Jɔɔŋ nɛ, Wia lii-foori-la. Dɔŋsuŋ ma si di ŋ ŋaa Ilaaja nɛ. Dɔŋsuŋ ma si ŋ ŋaa nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ faafaa dɔŋɔ nɛ si sii suuŋ lɛ.”
19 Eles responderam: — Uns dizem que é João Batista; outros dizem que é Elias; e ainda outros dizem que um dos antigos profetas ressuscitou.
20 Ŋii nɛ Yesu miira piɛsɛ u haritooroo maa a bul, “Ka ma maa, ma si mi ŋaa kubɛɛ nɛ?” Piita si, “Ŋ nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisa.”
20 Então Jesus perguntou: Respondendo, Pedro disse: — O Cristo de Deus.
21 Ŋii nɛ Yesu bula piba ari siifiɛsiŋ di ba pɔ di ba sí wii-la bula pi nuu-kala.
21 Jesus, porém, advertindo-os, mandou que a ninguém declarassem tal coisa,
22 U bira bula piba a bul, “Mi-na Nuhuobiine Bie jaŋ na hɛɛŋ kiŋkɛŋ. Ju̱u tiŋŋaa nihiasiŋ ari nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Wia teniŋ kerichiba kala jaŋ viami. Ba jaŋ kpumi, ka di mi sii suuŋ lɛ tapul-torimuŋ chɛɛŋ.”
22 dizendo:
23 Ŋii nɛ u bula pi nialiŋ kala a bul, “Di nuu-kala níi chɛ duu tomi, see duu via u titia woŋbiiŋ aŋ joŋ u daa-gɛsɛɛ baasɛ tapulii-na kala a to mi hariŋ.
23 Jesus dizia a todos:
24 Nii-la kala síi chɛ duu laa u miisiŋ, u jaŋ joŋ u miisiŋ ta, ama nii-la si via u miisiŋ ta a tiŋ mi wiaa, u jaŋ sɛnɛ laa u miisiŋ.
24 Pois quem quiser salvar a sua vida a perderá; e quem perder a vida por minha causa, esse a salvará.
25 Di ŋ nɛ tii dunia kala aŋ bi miisiŋ kɛnɛ, bɛɛ kuŋ nyuurii nɛ ŋ na?
25 De que adianta uma pessoa ganhar o mundo inteiro, se vier a perder-se ou causar dano a si mesma?
26 Mi-na Nuhuobiine Bie jaŋ mu Wia-jaŋ aŋ miira kɔ, a chaanɛ ari mi Nyimma si chaanɛ ŋii. Wia tiŋdaaraa ma jaŋ to mi hariŋ kɔ a ma chaanɛ. Ba-na bi disiŋ kɛnɛ. Nialiŋ hiisiŋ si kɛnɛ a tiŋ mi wiaa ari wialiŋ mi si bula wiaa, mi ma jaŋ fába hiisiŋ bua-la lɛ mi si jaŋ miira kɔ.
26 Pois quem se envergonhar de mim e das minhas palavras, dele se envergonhará o Filho do Homem, quando vier na sua glória e na glória do Pai e dos santos anjos.
27 Wutitii nɛ mi bulaa pima, niaa dɔŋsuŋ hɛ daha, ba bi jaŋ suu see di Wia kuorii-la kɔ.”
27 Em verdade lhes digo que alguns dos que aqui se encontram não passarão pela morte até que vejam o Reino de Deus.
28 Yesu si bul wiaa deeŋba kala dɛrɛ, u tapulaa chori chɛɛŋ nɛ u sii jil peeliŋ nyuŋ duu chuɔlɛ Wia. U kɛŋ Piita ari Jɔɔŋ ari Jeems ba jil.
28 Cerca de oito dias depois de proferidas estas palavras, Jesus levou consigo Pedro, João e Tiago e subiu ao monte com o propósito de orar.
29 U fa síi chuɔlɛ Wia ŋii, u siaa birimɛ. U gɛriŋ ma pullɛ a tutul.
29 E aconteceu que, enquanto ele orava, a aparência do seu rosto se transfigurou e a roupa dele ficou de um branco brilhante.
30 Niaa balia guu kɔ u teeŋ a kalaa tul. Moosis ari Ilaaja nɛ.
30 E eis que dois homens falavam com ele: eram Moisés e Elias,
31 Ba chiŋ aa bul wiaa. Baa bul ŋii Yesu si jaŋ suu Jerusalɛm lɛ. U tiŋtiŋŋaa didɛriŋ nɛ ŋii.
31 que apareceram em glória e falavam da morte de Jesus, que ele estava para cumprir em Jerusalém.
32 Piita ari u naŋdɔŋsuŋ fa piŋ doŋ nɛ, ama ba hirike sii a na Yesu síi tul ŋii, a na nialiŋ balia ma si chiŋ u teeŋ.
32 Pedro e seus companheiros estavam caindo de sono; mas, conservando-se acordados, viram a glória de Jesus e os dois homens que estavam com ele.
33 Ŋii nɛ nialiŋ ta Yesu aŋ viviiri. Ba si viire ŋii, Piita bula pu, “Kuhiaŋ, u ŋaa wu-zɔŋ nɛ la si hɛ daha. La jaŋ hɛ lɛŋŋɛɛ batori, di ŋ kɛŋ dɔŋɔ, di Moosis ma kɛŋ dɔŋɔ, di Ilaaja ma kɛŋ dɔŋɔ.” U síi bul wiaa deeŋba kala, u fa paala bi jiŋ wii-la kala u síi bul.
33 Quando estes começaram a se afastar de Jesus, Pedro lhe disse: — Mestre, bom é estarmos aqui. Façamos três tendas: uma para o senhor, outra para Moisés e outra para Elias. Porém, Pedro não sabia o que estava dizendo.
34 Piita ha síi bul wiaa ŋii, duoŋbiliŋbaaniŋ ku tuu tɔba. U si tɔba ŋii, fawulluŋ kɛŋ Yesu haritooro-la.
34 Enquanto assim falava, veio uma nuvem e os envolveu. E ficaram com medo ao entrar na nuvem.
35 Ka nuu yiikoro lii duoŋbiliŋbaaŋ-la tuɔŋ aa bul, “Mi Bie nɛ ŋla. U nɛ ŋaa nii-la mi si liisa. Má jegile nii u teeŋ.”
35 E dela veio uma voz que dizia: — Este é o meu Filho, o meu eleito; escutem o que ele diz!
36 Yiikori-la si bul wiaa dɛrɛ, u-na Yesu duŋduŋa nɛ hɛ dimɛ. Ŋii nɛ u haritooro-la tɔrɛ ba niiŋ. Ba bi wii-la ba si na bula pi nuu-kala.
36 Depois daquela voz, perceberam que Jesus estava sozinho. Eles ficaram calados e, naqueles dias, não contaram nada a ninguém a respeito do que tinham visto.
37 U taŋ si pula, ba lii peel-la nyuŋ tuu, ŋii nɛ ni-daŋ ku cheŋ Yesu.
37 No dia seguinte, quando eles desceram do monte, uma grande multidão veio ao encontro de Jesus.
38 Di baal kubala lii ni-daŋ-la tuɔŋ a faasa yirɛ, “La kuhiaŋ, bee na mii suluŋ di ŋ pɛ mi bie lɛ. U nɛ mi bie kala.
38 E eis que, do meio da multidão, surgiu um homem, dizendo em alta voz: — Mestre, peço que o senhor olhe o meu filho, porque é o único que tenho.
39 Jiŋ-bɔmuŋ nɛ kɛnu, u chichiirɛ a teriki. Naŋtuɔ-fuŋfuga yie tɔ u niiŋ. Uu walimu a pɔ u buu ka leŋ.
39 Um espírito se apodera dele, e, de repente, o menino grita, e o espírito o convulsiona até espumar; e dificilmente o deixa, depois de o ter maltratado.
40 Mi mu sul ŋ haritooroo di ba kiri jiŋ-bɔŋ-la u lɛ, ama ba bi wuo kiri.”
40 Pedi aos seus discípulos que o expulsassem, mas eles não puderam.
41 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Ma lɛɛlɛ niaa deeŋba, ma bi yarida kɛnɛ. Ma ŋaa ni-bɔmɔ nɛ. Ɛɛ nɛ mi jaŋ nyalimɛ a dieni ma teeŋ?” Ŋii nɛ u bula pi baal-la a bul, “Kɛŋ ŋ bile kaa kɔ mi teeŋ.”
41 Jesus exclamou:
42 Ŋii nɛ bile sii mu. Bile síi mu ŋii, ŋii nɛ jiŋ-bɔŋ-la ŋmobu lo tiŋteeŋ u teriki. Ŋii nɛ Yesu bul jiŋ-bɔŋ-la lɛ duu lii bile lɛ. U lii, ka bile duori, aŋ ka Yesu joŋu pi u nyimma.
42 Quando o menino estava se aproximando, o demônio o atirou no chão e o convulsionou; mas Jesus repreendeu o espírito imundo, curou o menino e o entregou ao pai.
43 U ŋaa nialiŋ kala wu-kpuŋkpere. Ba si di Wia kɛŋ doluŋ woruŋ.
43 E todos ficaram maravilhados com a majestade de Deus. Como todos estavam admirados com tudo o que Jesus fazia, ele disse aos seus discípulos:
44 “Ma sí wii-la mi si jaŋ bula pima yu. U nɛ ŋla: Ba jaŋ joŋ mi-na, Nuhuobiine Bie a hɛ niaa nisiŋ lɛ.”
44 — Prestem bem atenção nas seguintes palavras: o Filho do Homem está para ser entregue nas mãos dos homens.
45 Ama u haritooro-la bi wii-la u si bula bubuɔŋ jiŋ. U ŋaa wu-faali nɛ ba teeŋ. Ŋii nɛ tii ba bi u bubuɔŋ wuo jiŋ. Ama ba fifá fawulluŋ di ba piɛsɛ wii-la bubuɔŋ.
45 Eles, porém, não entendiam isso, e lhes foi encoberto para que não o compreendessem. E temiam fazer perguntas a Jesus a respeito deste assunto.
46 Ŋii nɛ Yesu haritooroo kɛŋ ba tuɔŋ kuhiaŋ wiaa lilɛrɛ.
46 Surgiu entre os discípulos uma discussão sobre qual deles seria o maior.
47 Yesu fa jiŋ wii-la ba síi biinu a kɛŋ bii-bie kaa kɔ kii u sɛmɛ,
47 Mas Jesus, sabendo o que se passava no coração deles, pegou uma criança, colocou-a junto de si
48 aŋ bula piba a bul, “Di nuu-kala nɛ kɛŋ bii-bie dɔŋɔ woruŋ a tiŋ mi wiaa, mi nɛ u kɛŋ woruŋ ŋii. Nii-la ma kala si kɛŋmi woruŋ, mi duŋduŋa dee u kɛŋ woruŋ ŋii. Nii-la si tiŋmi ma nɛ u kɛŋ woruŋ ŋii. Nii-la si ŋaa ni-bie ma tuɔŋ, u nɛ ŋaa ma tuɔŋ kuhiaŋ.”
48 e lhes disse:
49 Ŋii nɛ Jɔɔŋ bula pi Yesu a bul, “Kuhiaŋ, la na baal kubala duu yirɛ ŋ yiriŋ aa kiri jiŋ-bɔŋŋɔɔ niaa lɛ. La kiru duu sí ŋii ŋaa, bɛɛ wiaa u bi la dɔŋɔ ŋaa.”
49 João tomou a palavra e disse: — Mestre, vimos certo homem que expulsava demônios em seu nome, mas nós o proibimos de fazer isso, porque não segue conosco.
50 Ŋii nɛ Yesu bula pi Jɔɔŋ ari u haritooroo ku-kaanaa a bul, “Ma síu kiru, bɛɛ wiaa nii-la kala si bi ma hariŋ lia, u ŋaa ma dɔŋɔ nɛ.”
50 Mas Jesus lhe disse:
51 Ŋii nɛ tapulii-la kpagɛ di ba joŋ Yesu a kaa jil Wia-jaŋ. U ŋaa siri a sii, a joŋ woŋbiiŋ a mumu Jerusalɛm.
51 E aconteceu que, ao se completarem os dias em que seria elevado ao céu, Jesus manifestou, no semblante, a firme resolução de ir para Jerusalém.
52 U tiŋ tiŋdaaraa di ba laa u sipaaŋ a mu Samaria tiŋteeŋ ta-bie kubala, a chɛ leriŋ a bilu lɛ.
52 E enviou mensageiros que fossem na frente. Indo eles, entraram numa aldeia de samaritanos para lhe preparar pousada.
53 Ka nialiŋ bi siri ŋaa di ba laau, bɛɛ wiaa ba jima duu mu Jerusalɛm nɛ.
53 Mas não o receberam, porque o aspecto dele era de quem, decisivamente, ia para Jerusalém.
54 U haritooroo Jeems ari Jɔɔŋ si na ŋii, ba piɛsɛ Yesu a bul, “La Tiina, ŋ jaŋ leŋ di la sul nyiniŋ duu lii wia nyuŋ ku tuu a diiba koo?”
54 Vendo isto, os discípulos Tiago e João perguntaram: — Senhor, quer que mandemos descer fogo do céu para os consumir?
55 Ŋii nɛ Yesu daasɛ hariŋ aŋ kpiaba lɛ [a bul, “Ma bi jiŋ dima-la yiri Wia si joŋo pima. Mi-na Nuhuobiine Bie bi kɔ di mi kpu niaa, ama di mi laa niaa ta nɛ.”]
55 Mas Jesus, voltando-se, os repreendeu.
56 Ŋii nɛ ka ba kiele mu taŋ dɔŋɔ.
56 E seguiram para outra aldeia.
57 Ba si lii joŋ ba woŋbiiŋ, baal kubala bula pi Yesu a bul, “Mi ŋaa siri di mi to ŋ hariŋ a mu lee-na kala ŋ síi mu.”
57 Enquanto seguiam pelo caminho, alguém disse a Jesus: — Vou segui-lo para onde quer que o senhor for.
58 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Jolluŋ kɛŋ buasuŋ nɛ a jujuu, diibiisiŋ ma kɛŋ dɛlliŋ nɛ a jujuu, ama mi-na Nuhuobiine Bie bi di-piniŋ kɛnɛ di mi pina wiesi.”
58 Mas Jesus lhe respondeu:
59 Ŋii nɛ u bula pi nuu dɔŋ maa a bul, “To mi hariŋ.” U bula pu a bul, “Mi Tiina, leŋ di mi laa sipaaŋ mu hugi mi nyimma.”
59 A outro Jesus disse: Mas ele respondeu: — Senhor, deixe-me ir primeiro sepultar o meu pai.
60 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Leŋ di suunuŋ tiŋŋaa mu hugi ba suunuŋ, aŋ ka di ŋ ma mu bul Wia kuorii-la wiaa a pi niaa.”
60 Mas Jesus insistiu:
61 Nuu ma dɔŋ bira bula pu a bul, “Mi Tiina, mi jaŋ to ŋ hariŋ, ama leŋ di mi mu ta mi dia niaa aŋ kɔ.”
61 Outro lhe disse: — Senhor, quero segui-lo, mas permita que antes disso eu me despeça das pessoas da minha casa.
62 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Nuu-na kala si suomo duu pɛrɛ aŋ didaasɛ u hariŋ, u bi tiŋtimii kala kɛnɛ Wia kuorii-la lɛ.”
62 Mas Jesus lhe respondeu:
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 9, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.