Lucas 7

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NTLH

Sair da comparação
NTLH Nova Tradução na Linguagem de Hoje 2000
1 Yesu si bul wiaa deeŋba kala a pi nialiŋ dɛrɛ, u sii mu taŋ kubala baa yirɛ Kapɛnam.
1 Quando Jesus acabou de dizer essas coisas ao povo, foi para a cidade de Cafarnaum.
2 Baal kubala nɛ fa hɛ dimɛ. U fa ŋaa Rom laali-yuoroo kuhiaŋ nɛ a fa kɛŋ u yomo nɛ a chou woruŋ. Yomo-la wiwiilɛ a pina kikiiki.
2 Havia ali um oficial romano que tinha um empregado a quem estimava muito. O empregado estava gravemente doente, quase morto.
3 Ŋii nɛ laali-yuoroo kuhiaŋ-la nii Yesu wiaa. U si nii ŋii, u liisɛ Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ di ba mu sulu duu ku vaarɛ u yomo-la.
3 Quando o oficial ouviu falar de Jesus, enviou alguns líderes judeus para pedirem a ele que viesse curar o seu empregado.
4 Ba sii a mu Yesu teeŋ a sulu kiŋkɛŋ kiŋkɛŋ a bul, “Baala deeŋ ŋaa ni-zɔŋ nɛ. U maga di ŋ pɛu lɛ.
4 Eles foram falar com Jesus e lhe pediram com insistência: — Esse homem merece, de fato, a sua ajuda,
5 U cho la niaa woruŋ. U titia nɛ saa Wii-chuɔlɛ dia a pila.”
5 pois estima muito o nosso povo e até construiu uma sinagoga para nós.
6 Ŋii nɛ Yesu to ba hariŋ mu. Ba si mu kpagɛ laali-yuoroo kuhiaŋ dia, baal-la tiŋ u naŋdɔŋsuŋ di ba ku lii bula pi Yesu a bul, “Mi Tiina, sí ŋ titia walimu a kɔ mi dia. Mi bi maga di ŋ ku juu mi dia.
6 Então Jesus foi com eles. Porém, quando já estava perto da casa, o oficial romano mandou alguns amigos dizerem a Jesus: — Senhor, não se incomode, pois eu não mereço que entre na minha casa.
7 Ŋii nɛ tii mi paala bi ŋ teeŋ kɔ. Ŋ-na yaa suri ŋ niiŋ a bul di mi yomo-la duori, u jaŋ duori.
7 E acho também que não mereço a honra de falar pessoalmente com o senhor. Dê somente uma ordem, e o meu empregado ficará bom.
8 Mi ma paala to mi laali-yuoroo nihiasiŋ niiŋ nɛ. Laali-yuoroo dɔŋsuŋ tuto mi niiŋ maa. Di mi nɛ bul di niaa deeŋba mu daha, ba yie mu nɛ. Di mi bira si di nia deeŋ kɔ daha, u yie kɔ nɛ. Di mi nɛ bula pi mi yomo duu ŋaa deeŋ, u yie ŋaa nɛ.”
8 Eu também estou debaixo da autoridade de oficiais superiores e tenho soldados que obedecem às minhas ordens. Digo para um: “Vá lá”, e ele vai. Digo para outro: “Venha cá”, e ele vem. E digo também para o meu empregado: “Faça isto”, e ele faz.
9 Yesu si nii wiaa deeŋba, u ŋaau wu-kpuŋkpere. U miira daasɛ hariŋ a bula pi ni-daŋ-la fa síi to u hariŋ a bul, “Mi ha bi yarida deeŋ doho na Iziral tiŋteeŋ niaa tuɔŋ.”
9 Jesus ficou muito admirado quando ouviu isso. Então virou-se e disse para a multidão que o seguia:
10 Ŋii nɛ nialiŋ laali-yuoroo kuhiaŋ-la fa si tima, ba miira mu u dia, di u yomo-la duoro.
10 Aí os amigos do oficial voltaram para a casa dele e encontraram o empregado curado.
11 Yesu si vaarɛ Rom laali-yuoroo kuhiaŋ yomo-la, u bi diene ka u mu taŋ kubala baa yirɛ Neeŋ. Ni-daŋ ari u haritooroo nɛ to u hariŋ mu.
11 Pouco tempo depois Jesus foi para uma cidade chamada Naim. Os seus discípulos e uma grande multidão foram com ele.
12 U si mu kpagɛ taŋ-la niiŋ di baa yel yoho. Baal kubala nɛ suba. U nɛ fa ŋaa u naaŋ bie kala. U naaŋ ma fa ŋaa yo-haal nɛ. Niaa yuga a lii taŋ-la a ku chigi haal-la.
12 Quando ele estava chegando perto do portão da cidade, ia saindo um enterro. O defunto era filho único de uma viúva, e muita gente da cidade ia com ela.
13 Yesu si na haal-la, nennige kala kɛnu. U bula pu a bul duu sí yel.
13 Quando o Senhor a viu, ficou com muita pena dela e disse:
14 Ŋii nɛ u mu a digi daga-la ba fa si joŋ suu-la hɛ. Nialiŋ fa si chuŋ daga-la a kaa mu di ba hugi, ba chiŋ. Ŋii nɛ Yesu bula pi suu-la a bul, “Bapuɔsi-bie, mi bula piŋ di ŋ sii suuŋ lɛ.”
14 Então ele chegou mais perto e tocou no caixão. E os que o estavam carregando pararam. Então Jesus disse:
15 Baal-la sii suuŋ lɛ a suomo bubul wiaa. Ŋii nɛ Yesu joŋu pi u naaŋ.
15 O moço sentou-se no caixão e começou a falar, e Jesus o entregou à mãe.
16 Fawulluŋ kɛŋ nuu-kala. Ba dɛnnɛ Wia a bul, “Nialiŋ síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, ba tuɔŋ ku-bal nɛ ku tuu la tuɔŋ. Wia kɔ duu laa u niaa ta nɛ.”
16 Todos ficaram com muito medo e louvavam a Deus, dizendo: — Que grande
17 Ŋii nɛ wiiŋ deeŋ Yesu si ŋaa, teeli Judiya tiŋteeŋ kala ari ta-biisi-la si golli Judiya tiŋteeŋ.
17 Essas notícias a respeito de Jesus se espalharam por todo o país e pelas regiões vizinhas.
18 Jɔɔŋ haritooroo bul wiaa deeŋba kala Yesu si ŋaa a pu.
18 Os discípulos de João Batista contaram tudo isso a ele. Aí João chamou dois deles
19 Ŋii nɛ Jɔɔŋ, Wia lii-foori-la yirɛ ba tuɔŋ niaa balia, a tiŋba di ba mu Yesu teeŋ a piɛsu a bul, “Ŋ nɛ nii-la Jɔɔŋ si si u jaŋ kɔ, koo la gbɛrɛ nuu ma dɔŋ nɛɛ?” Ŋii nɛ ba mu Yesu teeŋ.
19 e os enviou ao Senhor Jesus para perguntarem: “O senhor é aquele que ia chegar ou devemos esperar outro?”
20 Ba si mu u teeŋ, ba piɛsu a bul, “Jɔɔŋ, Wia lii-foori-la nɛ tiŋla di la ku piɛsiŋ ari ŋ nɛ nii-la u si si u jaŋ kɔ koo la gbigbɛrɛ nuu dɔŋ nɛɛ?”
20 Então eles foram até o lugar onde Jesus estava e disseram: — João Batista nos mandou perguntar o seguinte: o senhor é aquele que ia chegar ou devemos esperar outro?
21 Bua-la titia lɛ Yesu vaarɛ nyanyal tiŋŋaa a yugɛ, a kiri jiŋ-bɔŋŋɔɔ niaa lɛ, aŋ suri nyulimaa ma siaa.
21 Naquele momento Jesus curou muitas pessoas das suas doenças e dos seus sofrimentos, expulsou espíritos maus e também curou muitos cegos.
22 Ŋii nɛ u bula pi Jɔɔŋ haritooro-la a bul, “Má miira mu a bula pi Jɔɔŋ wialiŋ kala ma si nia aŋ na maa. Nyulimaa siaa susuri, gbɛrikɛɛ vivɛŋ, gbegisiŋ duduori. Taŋŋaa ninii wiaa. Nialiŋ si suba sisii suuŋ lɛ. Summoo ma wuo ninii Wia wu-zɔŋŋɔɔ.
22 Depois respondeu aos discípulos de João:
23 Nialiŋ si bi kaa lɛrɛ ari mi nɛ ŋaa nii-la Wia si tima, ba tuɔŋ jaŋ tɔrɛ.”
23 E felizes são as pessoas que não duvidam de mim!
24 Ŋii nɛ Jɔɔŋ haritooro-la viiri. Ka Yesu suomo bul Jɔɔŋ wiaa a pipi ni-daŋ-la. U piɛsɛba, “Ma si mu Jɔɔŋ teeŋ giri-bine lɛ, bɛɛ nɛ ma fa gbɛrɛ di ma na? Ma mu di ma na yaŋ peliŋ si kaa viviisi nɛɛ? Ai.
24 Quando os discípulos de João foram embora, Jesus começou a dizer ao povo o seguinte a respeito de João:
25 Bɛɛ nɛ saa ma lii di ma na? Ma lia di ma na nuu si laalɛ gɛri-zɔŋŋɔɔ nɛɛ? Ai. Bee na nialiŋ si yie laalɛ gɛnniŋ deeŋba, ba yie juu kuori-diisiŋ nɛ aa nii sima.
25 O que foram ver? Um homem bem-vestido? Ora, os que se vestem bem e vivem no luxo moram nos palácios!
26 Má saa dagɛmi ku-la ma si mua di ma na. Ma mu di ma na nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ nɛɛ? Oo, mi jaŋ bula pima ari ma na nuu duu kii nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ.
26 Então me digam: o que foram ver? Um
27 U-na Jɔɔŋ wiaa nɛ ba ŋmuŋsa bil Wia teniŋ tuɔŋ, a bul di Wia si,
27 Porque João é aquele a respeito de quem as
28 Ŋii nɛ Yesu bira bula pi niaa a bul, “Jɔɔŋ nɛ kii nuu-kala ba si lula. Ama nii-la si ŋaa ni-bie Wia kuorii-la tuɔŋ, u nɛ yuga kii Jɔɔŋ.”
28 — Eu digo a vocês que de todos os homens que já nasceram João é o maior. Porém quem é o menor no
29 (Nialiŋ ari ba tuɔŋ laŋpoo lilaaraa fa si nii wialiŋ Jɔɔŋ si bula, ba laa dii a to Wia. Ba nɛ ku ŋaa tuɔ-pul timma. Jɔɔŋ foba Wii-chuɔlɛ liiŋ maa.
29 Os cobradores de impostos e todo o povo ouviram isso. Eles eram aqueles que haviam obedecido às ordens justas de Deus e tinham sido batizados por João.
30 Ama Farisii tiŋŋaa ari Wia teniŋ kerichiba via Wia niiŋ wialiŋ Jɔɔŋ si bula. Ba nɛ bi sɛyɛ di Jɔɔŋ foba Wii-chuɔlɛ liiŋ.)
30 Mas os fariseus e os mestres da Lei não quiseram ser batizados por João e assim rejeitaram o plano de Deus para eles.
31 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Bɛɛ nɛ mi jaŋ kɛŋ jiniŋ niaa kaa magisɛ? Ɛɛ nɛ ba nagɛ?
31 E Jesus terminou, dizendo:
32 Ba nagɛ haŋbiisiŋ síi gbieli yɔbɔ tuɔŋ nɛ. Dɔŋsuŋ yie kpia dɔŋɔ lɛ, a bula piba a bul, ‘La yii yiilaa nɛ pima, aŋ ka ma bi gua, la yel yoho pima, aŋ ka ma bi yel.’
32 Elas são como crianças sentadas na praça. Um grupo grita para o outro:
33 Bua-la lɛ Jɔɔŋ Wia lii-foori-la si kɔ ma teeŋ, uu vɔɔ niiŋ nɛ a bi siniŋ ma nyua. Ŋii nɛ ma si di jiŋ-bɔŋ nɛ kɛnu.
33 João Batista jejua e não bebe vinho, e vocês dizem: “Ele está dominado por um demônio.”
34 Aŋ ka mi-na Nuhuobiine Bie kɔ ma teeŋ a didii kiaa aŋ pɛ nyunyua siniŋ maa. Ŋii nɛ ma bula pi dɔŋɔ a bul baala deeŋ ŋaa luobii tiina nɛ a ŋaa si-nyuaru maa, aŋ pɛ kɛŋ laŋpoo lilaaraa ari haachɛ diiree kala kaa dii naŋdɔŋsuŋ.
34 O
35 Nialiŋ si sɛi wu-jimii-la si lii Wia teeŋ, ba wu-ŋaalaa daga ari ba sɛnɛ lii Wia teeŋ nɛ.”
35 Mas aqueles que aceitam a sabedoria de Deus mostram que ela é verdadeira.
36 Tapulii kubala Farisii tiŋŋaa tuɔŋ dɔŋɔ yirɛ Yesu duu kɔ u dia di ba dii kudiilee. Yesu mu a hɔŋ di ba dii kiaa.
36 Um fariseu convidou Jesus para jantar. Jesus foi até a casa dele e sentou-se para comer.
37 Di haal kubala hɛ taŋ-la lɛ a ŋaa haachɛ diiru. Haal-la nii Yesu wiaa ari u hɛ Farisii tiina-la dia lɛ aa dii kiaa. Ŋii nɛ u sii joŋ tulaali loŋ a kaa mu juu dia-la.
37 Naquela cidade morava uma mulher de má fama. Ela soube que Jesus estava jantando na casa do fariseu. Então pegou um frasco feito de alabastro , cheio de perfume,
38 U si juu dia-la, u chiŋ Yesu naasiŋ sɛmɛ a yiyel sii-liiriŋ a hihɛ Yesu naasiŋ lɛ. Sii-liiriŋ si hɛ Yesu naasiŋ lɛ ŋii, u kɛŋ u nyu-punaa kaa tiikɛ aŋ guori Yesu naasiŋ, a bisɛ tulaalii-la hɛ u naasiŋ lɛ.
38 e ficou aos pés de Jesus, por trás. Ela chorava e as suas lágrimas molhavam os pés dele. Então ela os enxugou com os seus próprios cabelos. Ela beijava os pés de Jesus e derramava o perfume neles.
39 Farisii tiina-la si yirɛ Yesu duu ku dii kiaa na wiiŋ deeŋ a bibiinɛ u tuɔŋ lɛ, “Di baala deeŋ sɛnɛ ŋaa nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ nɛ, u fa jaŋ jiŋ ari haala deeŋ si digu ŋaa haachɛ diiru nɛ.”
39 Quando o fariseu viu isso, pensou assim: “Se este homem fosse, de fato, um profeta , saberia quem é esta mulher que está tocando nele e a vida de pecado que ela leva.”
40 Ŋii nɛ Yesu bula pi Saamɔŋ a bul, “Saamɔŋ, mi kɛŋ wii nɛ di mi bula piŋ.” Ŋii nɛ Saamɔŋ bula pu a bul, “Mi kuhiaŋ, bula pimi.” Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul,
40 Jesus então disse ao fariseu: — Fale, Mestre! — respondeu Simão.
41 “Baalaa balia nɛ hɛ dimɛ a sii mu chiŋ moribiee kiaa tiina teeŋ. Dɔŋɔ chiŋ siidi bui banɛsɛ, dɔŋɔ ma chiŋ siidi zɔ-banɛsɛ.
41 Jesus disse:
42 Niaa deeŋba balia tuɔŋ, kuŋ-kala bi u chimiŋ wuo ti̱ŋ. Ŋii nɛ kiaa tiina-la joŋ chiŋ-la a chɛ ba kala. Niaa deeŋba baliamiŋ tuɔŋ, kubɛɛ nɛ jaŋ cho baal-la woruŋ?”
42 mas nenhum dos dois podia pagar ao homem que havia emprestado. Então ele perdoou a dívida de cada um. Qual deles vai estimá-lo mais?
43 Ŋii nɛ Saamɔŋ bula pu duu biina ari nii-la chimiŋ si yuga nɛ. Ŋii nɛ Yesu bula pu di wutitii nɛ.
43 — Eu acho que é aquele que foi mais perdoado! — respondeu Simão.
44 Ŋii nɛ u miira beŋ haal-la aŋ piɛsɛ Saamɔŋ a bul, “Ŋ na haal-la deeŋ nɛɛ? Mi kɔ ŋ dia, aŋ ka ŋ bi liiŋ ŋaa pimi di mi sɔŋ mi naasiŋ, aŋ ka u-na kɛŋ u sii-liiriŋ kaa sɔŋ mi naasiŋ aŋ kɛŋ u nyu-punaa ma tiikɛ.
44 Então virou-se para a mulher e disse a Simão:
45 Mi síi kɔ ŋ dia, ŋ bimi guoro, ka u-na guori mi naasiŋ.
45 Você não me beijou quando cheguei; ela, porém, não para de beijar os meus pés desde que entrei.
46 Ŋ bi nuuŋ ŋaa tisɛ mi nyuŋ, ka u-na ŋaa tulaali tisɛ mi naasiŋ.
46 Você não pôs azeite perfumado na minha cabeça , porém ela derramou perfume nos meus pés.
47 Mi bula piŋ ari mi joŋ u haachɛba yugɛ nɛ a chɛu, ŋii nɛ tii u chomi woruŋ ŋii. Ama nii-la ma mi si joŋ u haachɛba muapilii chɛu, u tiina ma chomi muapilii nɛ.”
47 Eu afirmo a você, então, que o grande amor que ela mostrou prova que os seus muitos pecados já foram perdoados. Mas onde pouco é perdoado, pouco amor é mostrado.
48 Ŋii nɛ Yesu bula pi haal-la niaa tuɔŋ ari u joŋ u haachɛba a chɛu nɛ.
48 Então Jesus disse à mulher:
49 Ŋii nɛ nialiŋ ku-kaanaa fa si hɔnɔ didii kudiile-la bibiinɛ ba tuɔŋ lɛ a bul, “Kubɛɛ nɛ nia deeŋ si paala joŋ haachɛba chɛ niaa?”
49 Os que estavam sentados à mesa começaram a perguntar: — Que homem é esse que até perdoa pecados?
50 Ama Yesu bula pi haal-la a bul, “Ŋ yarida nɛ laaŋ ta. Mu ari yarifiɛlaa.”
50 Mas Jesus disse à mulher:

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 7, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.