Lucas 5
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NTLH
1 Bua kubala Yesu chiŋ muga kubala niiŋ baa yirɛ Gɛnɛzarɛt. Niaa yugɛ a yigi dɔŋɔ a kukɔ u teeŋ di ba nii Wia wiaa.
1 Certo dia Jesus estava na praia do lago da Galileia, e a multidão se apertava em volta dele para ouvir a mensagem de Deus.
2 Ŋii nɛ Yesu na liiŋ daborusuŋ balia di ba chiŋ liiŋ niiŋ. Ba tiŋŋaa kaa ku bil nɛ aŋ mu di ba chɛsɛ ba joŋba. Saamɔŋ nɛ tii dɔŋɔ.
2 Ele viu dois barcos no lago, perto da praia. Os pescadores tinham saído deles e estavam lavando as redes.
3 Ŋii nɛ Yesu juu Saamɔŋ liiŋ daboro aŋ bul duu yigu duu juu liiŋ tuɔŋ mua. U mu yigu. Ŋii nɛ Yesu hɔŋ liiŋ daboro-la tuɔŋ aŋ didagɛ ni-daŋ-la kala.
3 Jesus entrou num dos barcos, o de Simão, e pediu que ele o afastasse um pouco da praia. Então sentou-se e começou a ensinar a multidão.
4 U si bul wiaa pi nialiŋ dɛrɛ, u bula pi Saamɔŋ a bul, “Kuosi liiŋ daboro-la duu mu lee-la liiŋ si luŋie mua, di ma di ŋ naŋdɔŋsuŋ yuo ma joŋba a kɛsɛ cheŋfilee.”
4 Quando acabou de falar, Jesus disse a Simão:
5 Ŋii nɛ Saamɔŋ bula pu a bul, “Mi kuhiaŋ, la yuo joŋba titaŋiŋ kala kala nɛ aŋ bi kuŋ-kala kɛnɛ. Ama ŋ-na si bul ŋii pimi, mi jaŋ yuo.”
5 Simão respondeu: — Mestre, nós trabalhamos a noite toda e não pescamos nada. Mas, já que o senhor está mandando jogar as redes, eu vou obedecer.
6 Ŋii nɛ ba ŋaa ŋii a kɛsɛ cheŋfilee yugɛ kiŋkɛŋ. Ba si kɛsɛ yugɛ ŋii, ba joŋba chichɛ di ba kiɛsɛ.
6 Quando eles jogaram as redes na água, pescaram tanto peixe, que as redes estavam se rebentando.
7 Di ba naŋdɔŋsuŋ hɛ liiŋ daboro dɔŋɔ tuɔŋ. Ŋii nɛ ba yirɛba di ba ku pɛba lɛ. Ba kɔ a chaarɛ cheŋfilie-la a su̱ liiŋ daborusu-la baliamiŋ kala. Ba paala chichɛ di ba tuu liiŋ bubuɔŋ.
7 Então fizeram um sinal para os companheiros que estavam no outro barco a fim de que viessem ajudá-los. Eles foram e encheram os dois barcos com tanto peixe, que os barcos quase afundaram.
8 Saamɔŋ yiriŋ dɔŋɔ ma nɛ fa ŋaa Piita. Saamɔŋ Piita si na wii-la si ŋaa, u tuu kpirimi u naadusuŋ nyuŋ Yesu sipaaŋ aŋ bul, “Mi Tiina, sii lii mi teeŋ. Mi ŋaa haachɛ tiina nɛ.”
8 Quando Simão Pedro viu o que havia acontecido, ajoelhou-se diante de Jesus e disse: — Senhor, afaste-se de mim, pois eu sou um pecador!
9 Ba si kɛsɛ cheŋfilie-la yugɛ ŋii, u ŋaa Piita ari nialiŋ kala wu-kpuŋkpere.
9 Simão e os outros que estavam com ele ficaram admirados com a quantidade de peixes que haviam apanhado.
10 Saamɔŋ naŋdɔŋsuŋ Jeems ari Jɔɔŋ ma fa hɛ dimɛ. Ba fa ŋaa Zɛbidii biiriŋ nɛ. Wialiŋ ba si na ma ŋaaba wu-kpuŋkpere. Ŋii nɛ Yesu bula pi Saamɔŋ a bul, “Sí fawulluŋ fá. A suomi jiniŋ, ŋ jaŋ chɛ kikɛsɛ niaa ari ŋ síi kɛsɛ cheŋfilee ŋii.”
10 Tiago e João, filhos de Zebedeu, que eram companheiros de Simão, também ficaram muito admirados. Então Jesus disse a Simão:
11 Ŋii hariŋ ba sii a kɛŋ liiŋ dabori-biisi-la kaa ku lii liiŋ niiŋ. Ba leŋ kuŋ-kala ta dimɛ aŋ sii to Yesu hariŋ.
11 Eles arrastaram os barcos para a praia, deixaram tudo e seguiram Jesus.
12 Ŋii nɛ Yesu mu taŋ kubala di baal kubala nɛ ŋii. U ŋaa gbege nɛ. U na Yesu a tuu kpirimi u sipaaŋ aŋ sulu a bul, “Mi kuhiaŋ, di ŋ nɛ cho, ŋ jaŋ wuo ŋaa di mi duori.”
12 Certa vez Jesus estava numa cidade onde havia um homem que tinha o corpo todo coberto de lepra. Quando viu Jesus, o leproso se ajoelhou diante dele, encostou o rosto no chão e pediu: — Senhor, eu sei que o senhor pode me curar se quiser!
13 Ŋii nɛ Yesu liisɛ u nisiŋ a digu aŋ bul, “Mi cho nɛ. Duori.” Yawiil-la guu leŋ baal-la.
13 Jesus estendeu a mão, tocou nele e disse: No mesmo instante a lepra desapareceu.
14 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Sí wiiŋ deeŋ bula pi nuu-kala. Ama kɛŋ ŋ titia mu dagɛ nii-la si kpu pusuŋ pipi Wia duu kpu pusuŋ pipi Wia, a piisɛ ŋ disinniŋ ta ari Moosis fa si dagɛma ŋii. Di ŋ nɛ ŋaa ŋii, niaa jaŋ na ari ŋ bira bi disinniŋ kɛnɛ.”
14 Então Jesus lhe deu esta ordem:
15 Aŋ ka wii-la ha faasa teeli leriŋ kala a mu. Niaa yuga a kɔ u teeŋ di ba nii u wiaa, aŋ ka duu pɛ vaarɛ ba nyanyalaa maa.
15 Mas as notícias a respeito de Jesus se espalhavam ainda mais, e muita gente vinha para ouvi-lo e para ser curada das suas doenças.
16 Ka Yesu yie sii mu giriŋ duu chuɔlɛ Wia.
16 Porém Jesus ia para lugares desertos e orava.
17 Tapulii kubala Yesu didagɛ niaa, di Wia doluŋ hɛu lɛ u kaa vivaarɛ nyanyal tiŋŋaa. Farisii tiŋŋaa ari Wia teniŋ kerichiba si lii Galilii tiŋteeŋ ari Judiya tiŋteeŋ ari Jerusalɛm kala ma fa hɔŋ dimɛ.
17 Um dia Jesus estava ensinando, e alguns fariseus e alguns mestres da Lei estavam sentados perto dele. Eles tinham vindo de todas as cidades da Galileia e da Judeia e também de Jerusalém. O poder do Senhor estava com Jesus para que ele curasse os doentes.
18 Ŋii nɛ niaa chuŋ gbɛriku kubala ari u bɔsɔ kala a kaa kɔ a wiwalimɛ di ba kɛnu kaa juu dia-la lɛ Yesu si hɛ a bil u sipaaŋ.
18 Alguns homens trouxeram um paralítico deitado numa cama e estavam querendo entrar na casa e colocá-lo diante de Jesus.
19 Ama niaa fa si yuga ŋii, ba bi woŋbiiŋ na di ba kɛnu juu. Ŋii nɛ ba kɛnu kaa jil lusuŋ nyuŋ a ta luri a joŋu ta. U to dimɛ a tuu nialiŋ tutuɔbaaniŋ Yesu sipaaŋ.
19 Porém, por causa da multidão, não conseguiram entrar com o paralítico. Então o carregaram para cima do telhado. Fizeram uma abertura nas telhas e o desceram na sua cama em frente de Jesus, no meio das pessoas que estavam ali.
20 Yesu si na ari niaa deeŋba ŋaau yarida woruŋ, u bula pi gbɛriku-la a bul, “Mi naŋdɔŋ, mi joŋ ŋ haachɛba chɛŋ nɛ.”
20 Jesus viu que eles tinham fé e disse ao paralítico:
21 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa ari Wia teniŋ kerichiba-la suomo pipiɛsɛ dɔŋɔ a bul, “Kubɛɛ nɛ nia deeŋ síi tuusɛ Wia joŋŋoo ŋla? Nuu-kala bi jaŋ wuo joŋ haachɛba chɛ nuu see Wia duŋduŋa.”
21 Os mestres da Lei e os fariseus começaram a pensar: — Quem é este homem que
22 Ŋii nɛ Yesu wuo jiŋ ba tuɔbiinaa a piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ tii ma biinɛ wiaa deeŋba ma tuɔŋ lɛ?
22 Porém Jesus sabia o que eles estavam pensando e disse:
23 Mi si jaŋ bul di mi joŋ u haachɛba chɛu nɛ koo mi si jaŋ bul duu sii a chuoli u bɔsɔ a viviiri, ba tuɔŋ kubɛɛ nɛ ŋaa mɔli?
23 O que é mais fácil dizer ao paralítico: “Os seus pecados estão perdoados” ou “Levante-se e ande”?
24 Mi jaŋ dagɛma ari mi-na Nuhuobiine Bie kɛŋ doluŋ dunia lɛ di mi joŋ haachɛba chɛ niaa.” Ŋii nɛ u bula pi gbɛriku-la a bul, “Sii a joŋ ŋ bɔsɔ a mu dia.”
24 Pois vou mostrar a vocês que eu, o Então disse ao paralítico:
25 U guu duori a sii a joŋ u bɔsɔ-la u fa si piŋ u nyuŋ a mu dia aŋ didɛnnɛ Wia.
25 No mesmo instante o homem se levantou diante de todos, pegou a cama e foi para casa, louvando a Deus.
26 U ŋaa nialiŋ kala fa si hɛ dimɛ wu-kpuŋkpere. Fawulluŋ kɛŋba. Ba dɛnnɛ Wia a bul, “La na wu-kpuŋkpere jiniŋ.”
26 Todos ficaram muito admirados; e, cheios de medo, louvaram a Deus, dizendo: — Que coisa maravilhosa nós vimos hoje!
27 Ŋii hariŋ Yesu bira sii a lii a na laŋpoo lilaara kubala baa yirɛ Liivai duu hɔŋ u tiŋtinni dia lɛ. Ŋii nɛ Yesu yiru a bula pu duu sii a tuto u hariŋ.
27 Depois disso Jesus saiu e viu um cobrador de impostos, chamado Levi , sentado no lugar onde os impostos eram pagos. Jesus lhe disse:
28 Ŋii nɛ Liivai sii aŋ leŋ u kuŋ-kala ta aŋ to u hariŋ.
28 Levi se levantou, deixou tudo e seguiu Jesus.
29 Ŋii nɛ Liivai ŋaa di ba gbieli gbiele u dia lɛ. Yesu ari u haritooroo ari laŋpoo lilaaraa dɔŋsuŋ yugɛ, ari niaa dɔŋsuŋ ma fa hɛ dimɛ.
29 Então Levi fez para Jesus uma grande festa na sua casa. Havia ali muitos cobradores de impostos, e outras pessoas estavam sentadas com eles.
30 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa dɔŋsuŋ ari Wia teniŋ kerichiba ari ba naŋdɔŋsuŋ sii a pipiɛsɛ Yesu haritooroo a bul, “Bɛɛ nɛ tii ma di laŋpoo lilaaraa ari haachɛ diiree kala hɔnɔ didii kudiilee?”
30 Os fariseus e os mestres da Lei, que eram do partido dos fariseus, ficaram zangados com os discípulos de Jesus e perguntaram: — Por que vocês comem e bebem com os cobradores de impostos e com outras pessoas de má fama?
31 Yesu nii ba síi bul ŋii. Ŋii nɛ u bula piba a bul, “Nialiŋ si kɛŋ yarifiɛlaa bi daaluŋ ŋiŋaara ka chɛ, see nialiŋ síi wiilu.
31 Jesus respondeu:
32 Mi kɔ di mi yirɛ haachɛ diiree nɛ di ba leŋ ba haachɛba. Nialiŋ si kɛŋ tuɔ-pula mi sipaaŋ dee mi kɔ mi yirɛ.”
32 Eu não vim para
33 Ŋii nɛ niaa dɔŋsuŋ ku piɛsɛ Yesu a bul, “Jɔɔŋ Wia lii-foori-la haritooroo yie vuvɔɔ niiŋ nɛ aŋ pɛ chuchuɔlɛ Wia bua-na kala lɛ. Farisii tiŋŋaa haritooroo ma ŋiŋaa ŋii titia. Ama ŋ-na haritooroo bi niiŋ ka vɔɔ.”
33 Algumas pessoas disseram a Jesus: — Os discípulos de João Batista jejuam muitas vezes e fazem orações, e os discípulos dos
34 Ŋii nɛ Yesu ma piɛsɛba a bul, “Di nuu nɛ mu jaa haala kaa kɔ, di ba duu naŋdɔŋsuŋ gbigbieli ha-jaari gbiele, u naŋdɔŋsuŋ jaŋ vɔɔ niiŋ koo? Ai, ba bi niiŋ ka vɔɔ.
34 Jesus respondeu:
35 Ama chɛɛ dɔŋ nɛ hɛ dimɛ, ba jaŋ kɛŋ baal-la kaa mu lee, aŋ ka di u naŋdɔŋsu-la vɔɔ niiŋ.”
35 Mas chegará o tempo em que o noivo será tirado do meio deles; então sim eles vão jejuar!
36 Ŋii nɛ u bira magɛ namaga a piba a bul, “Nuu-kala bi jaŋ keri gɛripɛ-faliŋ a kaa tɔ gɛri-biniŋ. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, ŋ jaŋ chei gɛri-falii-la. Gɛripɛ-falii-la ma ŋ si kere tɔ gɛri-kɔsu-la ma bi jaŋ challɛ.
36 Jesus fez também esta comparação:
37 Ŋii titia nɛ nuu ma bi jaŋ joŋ si-huoŋ a hɛ pupoi-kpaaŋ lɛ. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, pupoi-la jaŋ yɛrɛ, di siŋ-la kala bisa ta.
37 Ninguém põe vinho novo em
38 Si-huoŋ maga di ŋ joŋu hɛ pupoi-zɔmuŋ lɛ nɛ.
38 Não. Vinho novo deve ser posto em odres novos.
39 Di nuu nɛ nyua si-yele, u bira bi chɛ duu nyua si-huoŋ, bɛɛ wiaa nuu-kala jima ari si-yele nɛ zɔmɔ kii si-huoŋ.”
39 E ninguém quer vinho novo depois de beber vinho velho, pois diz: “O vinho velho é melhor.”
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 5, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.