Lucas 5
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NAA
1 Bua kubala Yesu chiŋ muga kubala niiŋ baa yirɛ Gɛnɛzarɛt. Niaa yugɛ a yigi dɔŋɔ a kukɔ u teeŋ di ba nii Wia wiaa.
1 Aconteceu que Jesus estava junto ao lago de Genesaré, e a multidão o apertava para ouvir a palavra de Deus.
2 Ŋii nɛ Yesu na liiŋ daborusuŋ balia di ba chiŋ liiŋ niiŋ. Ba tiŋŋaa kaa ku bil nɛ aŋ mu di ba chɛsɛ ba joŋba. Saamɔŋ nɛ tii dɔŋɔ.
2 Então ele viu dois barcos junto à praia do lago. Os pescadores tinham desembarcado e estavam lavando as redes.
3 Ŋii nɛ Yesu juu Saamɔŋ liiŋ daboro aŋ bul duu yigu duu juu liiŋ tuɔŋ mua. U mu yigu. Ŋii nɛ Yesu hɔŋ liiŋ daboro-la tuɔŋ aŋ didagɛ ni-daŋ-la kala.
3 Entrando num dos barcos, que era o de Simão, Jesus pediu-lhe que o afastasse um pouco da praia; e, assentando-se, do barco ensinava as multidões.
4 U si bul wiaa pi nialiŋ dɛrɛ, u bula pi Saamɔŋ a bul, “Kuosi liiŋ daboro-la duu mu lee-la liiŋ si luŋie mua, di ma di ŋ naŋdɔŋsuŋ yuo ma joŋba a kɛsɛ cheŋfilee.”
4 Quando acabou de falar, Jesus disse a Simão:
5 Ŋii nɛ Saamɔŋ bula pu a bul, “Mi kuhiaŋ, la yuo joŋba titaŋiŋ kala kala nɛ aŋ bi kuŋ-kala kɛnɛ. Ama ŋ-na si bul ŋii pimi, mi jaŋ yuo.”
5 Em resposta, Simão disse: — Mestre, havendo trabalhado toda a noite, nada apanhamos; mas, sob esta sua palavra, lançarei as redes.
6 Ŋii nɛ ba ŋaa ŋii a kɛsɛ cheŋfilee yugɛ kiŋkɛŋ. Ba si kɛsɛ yugɛ ŋii, ba joŋba chichɛ di ba kiɛsɛ.
6 Fazendo isso, apanharam grande quantidade de peixes; e as redes deles começaram a se romper.
7 Di ba naŋdɔŋsuŋ hɛ liiŋ daboro dɔŋɔ tuɔŋ. Ŋii nɛ ba yirɛba di ba ku pɛba lɛ. Ba kɔ a chaarɛ cheŋfilie-la a su̱ liiŋ daborusu-la baliamiŋ kala. Ba paala chichɛ di ba tuu liiŋ bubuɔŋ.
7 Então fizeram sinais aos companheiros do outro barco, para que fossem ajudá-los. E foram e encheram ambos os barcos, a ponto de quase afundarem.
8 Saamɔŋ yiriŋ dɔŋɔ ma nɛ fa ŋaa Piita. Saamɔŋ Piita si na wii-la si ŋaa, u tuu kpirimi u naadusuŋ nyuŋ Yesu sipaaŋ aŋ bul, “Mi Tiina, sii lii mi teeŋ. Mi ŋaa haachɛ tiina nɛ.”
8 Vendo isto, Simão Pedro prostrou-se aos pés de Jesus, dizendo: — Senhor, afaste-se de mim, porque sou pecador.
9 Ba si kɛsɛ cheŋfilie-la yugɛ ŋii, u ŋaa Piita ari nialiŋ kala wu-kpuŋkpere.
9 Pois, à vista da pesca que fizeram, a admiração se apoderou dele e de todos os seus companheiros,
10 Saamɔŋ naŋdɔŋsuŋ Jeems ari Jɔɔŋ ma fa hɛ dimɛ. Ba fa ŋaa Zɛbidii biiriŋ nɛ. Wialiŋ ba si na ma ŋaaba wu-kpuŋkpere. Ŋii nɛ Yesu bula pi Saamɔŋ a bul, “Sí fawulluŋ fá. A suomi jiniŋ, ŋ jaŋ chɛ kikɛsɛ niaa ari ŋ síi kɛsɛ cheŋfilee ŋii.”
10 bem como de Tiago e João, filhos de Zebedeu, que eram seus sócios. Então Jesus disse a Simão:
11 Ŋii hariŋ ba sii a kɛŋ liiŋ dabori-biisi-la kaa ku lii liiŋ niiŋ. Ba leŋ kuŋ-kala ta dimɛ aŋ sii to Yesu hariŋ.
11 E, arrastando eles os barcos para a praia, deixando tudo, o seguiram.
12 Ŋii nɛ Yesu mu taŋ kubala di baal kubala nɛ ŋii. U ŋaa gbege nɛ. U na Yesu a tuu kpirimi u sipaaŋ aŋ sulu a bul, “Mi kuhiaŋ, di ŋ nɛ cho, ŋ jaŋ wuo ŋaa di mi duori.”
12 Aconteceu que, estando Jesus numa das cidades, um homem coberto de lepra veio à sua presença. Quando ele viu Jesus, prostrou-se com o rosto em terra e pediu: — Senhor, se quiser, pode purificar-me.
13 Ŋii nɛ Yesu liisɛ u nisiŋ a digu aŋ bul, “Mi cho nɛ. Duori.” Yawiil-la guu leŋ baal-la.
13 E Jesus, estendendo a mão, tocou nele, dizendo: E, no mesmo instante, a lepra daquele homem desapareceu.
14 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Sí wiiŋ deeŋ bula pi nuu-kala. Ama kɛŋ ŋ titia mu dagɛ nii-la si kpu pusuŋ pipi Wia duu kpu pusuŋ pipi Wia, a piisɛ ŋ disinniŋ ta ari Moosis fa si dagɛma ŋii. Di ŋ nɛ ŋaa ŋii, niaa jaŋ na ari ŋ bira bi disinniŋ kɛnɛ.”
14 Jesus ordenou-lhe que não contasse isso a ninguém. E acrescentou:
15 Aŋ ka wii-la ha faasa teeli leriŋ kala a mu. Niaa yuga a kɔ u teeŋ di ba nii u wiaa, aŋ ka duu pɛ vaarɛ ba nyanyalaa maa.
15 Porém o que se dizia a respeito de Jesus se espalhava cada vez mais, e grandes multidões afluíam para o ouvir e para serem curadas de suas enfermidades.
16 Ka Yesu yie sii mu giriŋ duu chuɔlɛ Wia.
16 Jesus, porém, se retirava para lugares solitários e orava.
17 Tapulii kubala Yesu didagɛ niaa, di Wia doluŋ hɛu lɛ u kaa vivaarɛ nyanyal tiŋŋaa. Farisii tiŋŋaa ari Wia teniŋ kerichiba si lii Galilii tiŋteeŋ ari Judiya tiŋteeŋ ari Jerusalɛm kala ma fa hɔŋ dimɛ.
17 E aconteceu que, num daqueles dias, Jesus estava ensinando, e achavam-se ali assentados fariseus e mestres da Lei, vindos de todas as aldeias da Galileia, da Judeia e de Jerusalém. E o poder do Senhor estava com ele para curar.
18 Ŋii nɛ niaa chuŋ gbɛriku kubala ari u bɔsɔ kala a kaa kɔ a wiwalimɛ di ba kɛnu kaa juu dia-la lɛ Yesu si hɛ a bil u sipaaŋ.
18 Vieram, então, alguns homens trazendo um paralítico deitado num leito. Eles procuravam levá-lo para dentro e colocá-lo diante de Jesus.
19 Ama niaa fa si yuga ŋii, ba bi woŋbiiŋ na di ba kɛnu juu. Ŋii nɛ ba kɛnu kaa jil lusuŋ nyuŋ a ta luri a joŋu ta. U to dimɛ a tuu nialiŋ tutuɔbaaniŋ Yesu sipaaŋ.
19 E, não encontrando uma forma de fazer isso por causa da multidão, subiram ao telhado e, por entre as telhas, desceram o paralítico no seu leito, deixando-o no meio das pessoas, diante de Jesus.
20 Yesu si na ari niaa deeŋba ŋaau yarida woruŋ, u bula pi gbɛriku-la a bul, “Mi naŋdɔŋ, mi joŋ ŋ haachɛba chɛŋ nɛ.”
20 Vendo-lhes a fé, Jesus disse ao paralítico:
21 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa ari Wia teniŋ kerichiba-la suomo pipiɛsɛ dɔŋɔ a bul, “Kubɛɛ nɛ nia deeŋ síi tuusɛ Wia joŋŋoo ŋla? Nuu-kala bi jaŋ wuo joŋ haachɛba chɛ nuu see Wia duŋduŋa.”
21 E os escribas e fariseus começaram a pensar: — Quem é este que diz blasfêmias? Quem pode perdoar pecados, a não ser um, que é Deus?
22 Ŋii nɛ Yesu wuo jiŋ ba tuɔbiinaa a piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ tii ma biinɛ wiaa deeŋba ma tuɔŋ lɛ?
22 Jesus, porém, conhecendo os pensamentos deles, disse-lhes:
23 Mi si jaŋ bul di mi joŋ u haachɛba chɛu nɛ koo mi si jaŋ bul duu sii a chuoli u bɔsɔ a viviiri, ba tuɔŋ kubɛɛ nɛ ŋaa mɔli?
23 O que é mais fácil? Dizer: “Os seus pecados estão perdoados”, ou dizer: “Levante-se e ande”?
24 Mi jaŋ dagɛma ari mi-na Nuhuobiine Bie kɛŋ doluŋ dunia lɛ di mi joŋ haachɛba chɛ niaa.” Ŋii nɛ u bula pi gbɛriku-la a bul, “Sii a joŋ ŋ bɔsɔ a mu dia.”
24 Mas isto é para que vocês saibam que o Filho do Homem tem autoridade sobre a terra para perdoar pecados. E disse ao paralítico:
25 U guu duori a sii a joŋ u bɔsɔ-la u fa si piŋ u nyuŋ a mu dia aŋ didɛnnɛ Wia.
25 E imediatamente ele se levantou diante de todos e, pegando o leito em que até então estava deitado, voltou para casa, glorificando a Deus.
26 U ŋaa nialiŋ kala fa si hɛ dimɛ wu-kpuŋkpere. Fawulluŋ kɛŋba. Ba dɛnnɛ Wia a bul, “La na wu-kpuŋkpere jiniŋ.”
26 Todos ficaram muito admirados, davam glória a Deus e, cheios de temor, diziam: — Hoje vimos coisas extraordinárias!
27 Ŋii hariŋ Yesu bira sii a lii a na laŋpoo lilaara kubala baa yirɛ Liivai duu hɔŋ u tiŋtinni dia lɛ. Ŋii nɛ Yesu yiru a bula pu duu sii a tuto u hariŋ.
27 Depois disso, Jesus saiu e viu um publicano, chamado Levi, sentado na coletoria. E lhe disse:
28 Ŋii nɛ Liivai sii aŋ leŋ u kuŋ-kala ta aŋ to u hariŋ.
28 Ele se levantou e, deixando tudo, o seguiu.
29 Ŋii nɛ Liivai ŋaa di ba gbieli gbiele u dia lɛ. Yesu ari u haritooroo ari laŋpoo lilaaraa dɔŋsuŋ yugɛ, ari niaa dɔŋsuŋ ma fa hɛ dimɛ.
29 Então Levi lhe ofereceu um grande banquete em sua casa; e era grande o número de publicanos e outras pessoas que estavam com eles à mesa.
30 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa dɔŋsuŋ ari Wia teniŋ kerichiba ari ba naŋdɔŋsuŋ sii a pipiɛsɛ Yesu haritooroo a bul, “Bɛɛ nɛ tii ma di laŋpoo lilaaraa ari haachɛ diiree kala hɔnɔ didii kudiilee?”
30 Os fariseus e seus escribas murmuravam contra os discípulos de Jesus, perguntando: — Por que vocês comem e bebem com os publicanos e pecadores?
31 Yesu nii ba síi bul ŋii. Ŋii nɛ u bula piba a bul, “Nialiŋ si kɛŋ yarifiɛlaa bi daaluŋ ŋiŋaara ka chɛ, see nialiŋ síi wiilu.
31 Jesus tomou a palavra e disse:
32 Mi kɔ di mi yirɛ haachɛ diiree nɛ di ba leŋ ba haachɛba. Nialiŋ si kɛŋ tuɔ-pula mi sipaaŋ dee mi kɔ mi yirɛ.”
32 Não vim chamar justos, e sim pecadores, ao arrependimento.
33 Ŋii nɛ niaa dɔŋsuŋ ku piɛsɛ Yesu a bul, “Jɔɔŋ Wia lii-foori-la haritooroo yie vuvɔɔ niiŋ nɛ aŋ pɛ chuchuɔlɛ Wia bua-na kala lɛ. Farisii tiŋŋaa haritooroo ma ŋiŋaa ŋii titia. Ama ŋ-na haritooroo bi niiŋ ka vɔɔ.”
33 Então eles disseram a Jesus: — Os discípulos de João frequentemente jejuam e fazem orações, e os discípulos dos fariseus fazem o mesmo; mas os seus discípulos comem e bebem.
34 Ŋii nɛ Yesu ma piɛsɛba a bul, “Di nuu nɛ mu jaa haala kaa kɔ, di ba duu naŋdɔŋsuŋ gbigbieli ha-jaari gbiele, u naŋdɔŋsuŋ jaŋ vɔɔ niiŋ koo? Ai, ba bi niiŋ ka vɔɔ.
34 Jesus, porém, lhes disse:
35 Ama chɛɛ dɔŋ nɛ hɛ dimɛ, ba jaŋ kɛŋ baal-la kaa mu lee, aŋ ka di u naŋdɔŋsu-la vɔɔ niiŋ.”
35 No entanto, virão dias em que o noivo lhes será tirado, e então, naqueles dias, eles vão jejuar.
36 Ŋii nɛ u bira magɛ namaga a piba a bul, “Nuu-kala bi jaŋ keri gɛripɛ-faliŋ a kaa tɔ gɛri-biniŋ. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, ŋ jaŋ chei gɛri-falii-la. Gɛripɛ-falii-la ma ŋ si kere tɔ gɛri-kɔsu-la ma bi jaŋ challɛ.
36 Também lhes contou uma parábola:
37 Ŋii titia nɛ nuu ma bi jaŋ joŋ si-huoŋ a hɛ pupoi-kpaaŋ lɛ. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, pupoi-la jaŋ yɛrɛ, di siŋ-la kala bisa ta.
37 E ninguém põe vinho novo em odres velhos, porque, se fizer isso, o vinho novo romperá os odres, o vinho se derramará, e os odres se estragarão.
38 Si-huoŋ maga di ŋ joŋu hɛ pupoi-zɔmuŋ lɛ nɛ.
38 Pelo contrário, vinho novo deve ser posto em odres novos.
39 Di nuu nɛ nyua si-yele, u bira bi chɛ duu nyua si-huoŋ, bɛɛ wiaa nuu-kala jima ari si-yele nɛ zɔmɔ kii si-huoŋ.”
39 E ninguém, tendo bebido o vinho velho, prefere o novo, porque diz: “O velho é excelente.”
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 5, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.