Lucas 4
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NVT
1 Ŋii nɛ Yesu miira lii Jɔɔdaŋ fuo-la lɛ ku lii di Wia Diŋ-zɔŋ-la hɛu lɛ woruŋ. Ŋii nɛ u kɛnu kaa juu giri-bine tuɔŋ tapulaa mahiŋ balia. Sitaani yie kɔ a mimagisu. (U bi sɛyɛ.)
1 Jesus, cheio do Espírito Santo, voltou do rio Jordão e foi conduzido pelo Espírito no deserto,
2 Tapulaa mahiŋ balia deeŋba kala pɛgɛ u bi kuŋ-kala die. Ŋii nɛ losuŋ kpuu.
2 onde foi tentado pelo diabo durante quarenta dias. Não comeu nada durante todo esse tempo, e teve fome.
3 Ŋii nɛ Sitaani ku bula pu a bul, “Di ŋ nɛ ŋaa Wia Bie, leŋ di tabiiŋ deeŋ ŋ si na birimɛ boroboro.”
3 Então o diabo lhe disse: “Se você é o Filho de Deus, ordene que esta pedra se transforme em pão”.
4 Ŋii nɛ Yesu miira bula pu a bul, “Ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ ari
4 Jesus, porém, respondeu: “As Escrituras dizem: ‘Uma pessoa não vive só de pão’”.
5 Ŋii hariŋ Sitaani bira kɛnu kaa jila dagɛ dunia kuoruŋ fine
5 Então o diabo o levou a um lugar alto e, num momento, lhe mostrou todos os reinos do mundo.
6 aŋ bul, “Kuoruŋ deeŋ kala ŋaa mi kua nɛ. Mi jaŋ ŋaa di ŋ kɛŋ ba kala doluŋ a tii ba kala a nii ba sima. Mi-na jaŋ wuo joŋo pi nuu-kala mi síi chɛ.
6 “Eu lhe darei a glória destes reinos e autoridade sobre eles, pois são meus e posso dá-los a quem eu quiser”, disse o diabo.
7 Di ŋ nɛ tuu kpirimi mi sipaaŋ a chuɔlɛmi, kiaa deeŋba kala jaŋ ŋaa ŋ kiaa.”
7 “Eu lhe darei tudo se me adorar.”
8 Ŋii nɛ Yesu bira bula pu a bul, “Ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ ari,
8 Jesus respondeu: “As Escrituras dizem: ‘Adore o Senhor, seu Deus, e sirva somente a ele’”.
9 Ŋii nɛ Sitaani bira kɛnu kaa mu Jerusalɛm a kɛnu kaa jil Wia-dia nyu-gbaŋa aŋ bula pu a bul, “Di ŋ nɛ ŋaa Wia Bie, joŋ ŋ titia yuo daha a tuu chigisi tiŋteeŋ.
9 Então o diabo o levou a Jerusalém, até o ponto mais alto do templo, e disse: “Se você é o Filho de Deus, salte daqui.
10 Na ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ ari Wia jaŋ leŋ di u tiŋdaaraa ku cheme kɛniŋ.
10 Pois as Escrituras dizem: ‘Ele ordenará a seus anjos que o protejam.
11 Ba bira ŋmuŋsa ari
11 Eles o sustentarão com as mãos, para que não machuque o pé em alguma pedra’”.
12 Ŋii nɛ Yesu bira bula pu a bul, “Ba ma bul Wia teniŋ tuɔŋ ari u bi maga di ŋ mimagisɛ ŋ Tiina Wia.”
12 Jesus respondeu: “As Escrituras dizem: ‘Não ponha à prova o Senhor, seu Deus’”.
13 Sitaani si magisɛ Yesu ŋii a dɛrɛ, u leŋu, ka di tapulii dɔŋ bira yi.
13 Quando o diabo terminou de tentar Jesus, deixou-o até que surgisse outra oportunidade.
14 Ŋii nɛ Yesu lii giri-bine-la tuɔŋ Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ a mu Galilii tiŋteeŋ. Yesu wiaa teeli Galilii tiŋteeŋ kala.
14 Então Jesus, cheio do poder do Espírito, voltou para a Galileia. Relatos a seu respeito se espalharam rapidamente por toda a região.
15 Ŋii nɛ u dagɛ niaa Wii-chuɔlɛ diisiŋ lɛ. Ba kala bibɛsɛu lɛ.
15 Ele ensinava nas sinagogas, e todos o elogiavam.
16 — ausente —
16 Quando Jesus chegou a Nazaré, cidade de sua infância, foi à sinagoga no sábado, como de costume, e se levantou para ler as Escrituras.
17 — ausente —
17 Entregaram-lhe o livro do profeta Isaías, e ele o abriu e encontrou o lugar onde estava escrito:
18 “Wia Diŋ-zɔŋ-la hɛmi lɛ nɛ.
18 “O Espírito do Senhor está sobre mim, pois ele me ungiu para trazer as boas-novas aos pobres. Ele me enviou para anunciar que os cativos serão soltos, os cegos verão, os oprimidos serão libertos,
19 a bula piba di jina jaŋ yi
19 e que é chegado o tempo do favor do Senhor”.
20 Yesu si karimɛ teŋ-la dɛrɛ, u kaa tɔ aŋ joŋo pi nii-la síi bil teŋ-la aŋ tuu hɔŋ. Nialiŋ kala si hɛ Wii-chuɔlɛ dia-la lɛ chaarɛ ba siaa a pɛu lɛ.
20 Jesus fechou o livro, devolveu-o ao assistente e sentou-se. Todos na sinagoga o olhavam atentamente.
21 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Teŋ-la mi si karima pima, jiniŋ u sɛnɛ ku ŋaa wutitii nɛ.”
21 Então ele começou a dizer: “Hoje se cumpriram as Escrituras que vocês acabaram de ouvir”.
22 Ŋii nɛ niaa kala tuɔŋ tɔrɛ u nyuŋ. Wu-zɔŋŋɔɔ kala u si bula piba ŋaaba wu-kpuŋkpere. Ba pipiɛsɛ dɔŋɔ, “Josɛf bile dee ŋlaa?”
22 Todos falavam bem dele e estavam admirados com as palavras de graça que saíam de seus lábios. Contudo, perguntavam: “Não é esse o filho de José?”.
23 Ŋii nɛ Yesu bira bula piba a bul, “Mi laa dii ari ma jaŋ magɛ namaga a pimi. U nɛ ŋla: ‘Daalusuŋ tiina, mu vaarɛ ŋ titia.’ Ma jaŋ bira bula pimi a bul di wialiŋ kala mi si ŋaa Kapɛnam lɛ, di mi ŋaaba mi titia jaŋ lɛ maa.”
23 Então ele disse: “Sem dúvida, vocês citarão para mim o ditado: ‘Médico, cure a si mesmo’, ou seja, ‘Faça aqui, em sua cidade, o mesmo que fez em Cafarnaum’.
24 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Wutitii, mi bulaa pima ari nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ nɛ, duu nɛ kɔ u titia jaŋ, u niaa buu cho.”
24 Eu, porém, lhes digo a verdade: nenhum profeta é aceito em sua própria cidade.
25 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Má jegili, wutitii mi bulaa pima. Ilaaja fa si hɛ u miisiŋ lɛ, duonuŋ bi nia jisiŋ batori ari lebi. Ilaaja fa ŋaa nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ nɛ. Losuŋ juu Iziral tiŋteeŋ woruŋ. Bua-la lɛ yo-haalaa yuga a fa hɛ dimɛ.
25 “Por certo havia muitas viúvas necessitadas em Israel no tempo de Elias, quando o céu se fechou por três anos e meio e uma fome terrível devastou a terra.
26 Ama Wia bi leŋe Ilaaja mu pɛ Ju̱u tiŋŋaa yo-haalaa kuŋ-kala lɛ. U timu u mu pɛ yo-haal kubala duŋduŋa lɛ a lii Saadɔŋ tiŋteeŋ lɛ, taŋ kubala baa yirɛ Zarɛfat.
26 E, no entanto, Elias não foi enviado a nenhuma delas, mas sim a uma estrangeira, uma viúva de Sarepta, na região de Sidom.
27 Bua-la lɛ Ilaasa ma fa si hɛ u miisiŋ lɛ, gbegisiŋ ma yuga nɛ a hɛ Iziral tiŋteeŋ lɛ, ama Wia bi leŋe Ilaasa vaarɛ ba kuŋ-kala see baal kubala baa yirɛ Neyemaŋ. U lii Siiria tiŋteeŋ nɛ.”
27 E havia muitos leprosos em Israel no tempo do profeta Eliseu, mas o único que ele curou foi Naamã, o sírio”.
28 Nialiŋ kala fa si hɛ Wii-chuɔlɛ dia-la lɛ a nii wiiŋ deeŋ, ba baaniŋ sii u nyuŋ.
28 Quando ouviram isso, aqueles que estavam na sinagoga ficaram furiosos.
29 Ba sii a kɛŋ Yesu lɛrɛ lii ba taŋ tuɔŋ a kɛnu kaa jil duŋdolo-la nyuŋ ba fa si saa ba jaŋ. Ba kɛnu kaa jil duŋdolo-la nyuŋ di-bolii aa chɛ di ba joŋu yuo ta duu tuu tel tiŋteeŋ. Ba chɛu ka.
29 Levantaram-se, expulsaram Jesus da cidade e o arrastaram até a beira do monte sobre o qual a cidade tinha sido construída. Pretendiam empurrá-lo precipício abaixo,
30 Ka u to nialiŋ tuɔŋ a lii viiri.
30 mas ele passou por entre a multidão e seguiu seu caminho.
31 Ŋii nɛ Yesu lii Nazarɛt lɛ a mu Kapɛnam si hɛ Galilii tiŋteeŋ. Chɛ-wiesii-la chɛɛŋ u mu juu Wii-chuɔlɛ dia a didagɛba.
31 Então Jesus foi a Cafarnaum, uma cidade na Galileia, onde ensinava na sinagoga aos sábados.
32 U si dagɛba ŋii, u ŋaaba wu-kpuŋkpere, bɛɛ wiaa uu bul wiaa ari doluŋ nɛ.
32 Ali também o povo ficou admirado com seu ensino, pois ele falava com autoridade.
33 Di baal kubala nɛ fa hɛ Wii-chuɔlɛ dia-la lɛ. Jiŋ-bɔmuŋ nɛ fa kɛnu. Ŋii nɛ u faasa chiirɛ
33 Certa ocasião, estando ele na sinagoga, um homem possuído por um demônio, um espírito impuro, gritou:
34 a bul, “Yesu ŋ si lii Nazarɛt, bɛɛ kuŋ nɛ ŋ chɛ ŋ ŋaala lɛ? Ŋ kɔ di ŋ kpula nɛɛ? Mi jimiŋ nɛ. Ŋ ŋaa Wia Tuɔ-pul Tiina nɛ.”
34 “Por que vem nos importunar, Jesus de Nazaré? Veio para nos destruir? Sei quem é você: o Santo de Deus!”.
35 Yesu si nii wialiŋ baal-la si bula, u kpia jiŋ-bɔŋ-la lɛ a bul, “Kɛŋ goŋ aŋ ku lii baal-la lɛ.” Jiŋ-bɔŋ-la ŋaa baal-la tel ba kala sipaaŋ aŋ lii baal-la lɛ. U bi wu-bɔŋ kala ŋaau lɛ.
35 Jesus o repreendeu, dizendo: “Cale-se! Saia deste homem!”. Então o espírito jogou o homem no chão à vista da multidão e saiu dele, sem machucá-lo.
36 Ba si na ŋii, u ŋaa nuu-kala wu-kpuŋkpere. Ŋii nɛ ba pipiɛsɛ dɔŋɔ a bul, “Ɛɛ nɛ u si wuo bul ŋla? Baal-la deeŋ kɛŋ doluŋ a wuo jiŋ-bɔŋŋɔɔ, a bul wiaa piba ba lii niaa lɛ.”
36 Admirado, o povo exclamava: “Que autoridade e poder ele tem! Até os espíritos impuros lhe obedecem e saem quando ele ordena!”.
37 Ŋii nɛ Yesu wiaa teeli lee-la kala.
37 E as notícias a respeito de Jesus se espalharam pelos povoados de toda a região.
38 Ŋii nɛ Yesu lii Wii-chuɔlɛ dia-la lɛ a mu baal kubala dia baa yirɛ Saamɔŋ. U mua di Saamɔŋ hiili-haala pina aa wiilɛ. U yaraa kala liŋ. Ba si bul u wiaa pu,
38 Depois de sair da sinagoga naquele dia, Jesus foi à casa de Simão, onde encontrou a sogra dele muito doente, com febre alta. Quando os presentes suplicaram por ela,
39 Yesu mu chiŋ u sɛmɛ aŋ kpia nyanyalii-la lɛ duu leŋu. Nyanyalii-la leŋ haal-la, aŋ ka u guu sii a ŋaa kudiilee piba ba dii.
39 Jesus se pôs ao lado da cama e repreendeu a febre, que a deixou. Ela se levantou de imediato e passou a servi-los.
40 Di niaa dɔŋsuŋ ma nɛ ŋii, ba naŋdɔŋsuŋ wiwiilɛ. Nyanyal-yiriba kala nɛ kɛŋba. Wia si jua, ba kɛŋba kaa kɔ Yesu teeŋ. U joŋ u nisaa a daŋ ba kuŋ-kala lɛ, ba duori.
40 Quando o sol se pôs, as pessoas trouxeram seus familiares enfermos até ele. Qualquer que fosse a doença, ao pôr as mãos sobre eles, Jesus curava a todos.
41 Jiŋ-bɔŋŋɔɔ ma lii niaa lɛ a yugɛ aa chiirɛ, a bula pi Yesu a bul, “Ŋ nɛ ŋaa Wia Bie.” Ŋii nɛ Yesu kpiaba lɛ di ba sí u wiaa bul, bɛɛ wiaa ba jima ari u nɛ ŋaa Kirisito.
41 Muitos estavam possuídos por demônios, que saíam gritando: “Você é o Filho de Deus!”. Jesus, no entanto, os repreendia e não permitia que falassem, pois sabiam que ele era o Cristo.
42 Siipuuraa Yesu lii taŋ-la lɛ a mu lee-la niaa si tuo dimɛ. Ŋii nɛ nialiŋ suomo chichɛu. Ba si mu nau, ba wiwalimɛ di ba kɛnu bil duu sí viiru.
42 Logo cedo na manhã seguinte, Jesus retirou-se para um lugar isolado. As multidões o procuravam por toda parte e, quando finalmente o encontraram, suplicaram que não as deixasse.
43 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “U maga di mi mu tasiŋ dɔŋsuŋ maa a bul Wia kuorii-la wiaa dimɛ. Ŋii nɛ Wia tiŋmi di mi ku ŋaa.”
43 Ele, porém, disse: “Preciso anunciar as boas-novas do reino de Deus também em outras cidades, pois para isso fui enviado”.
44 Ŋii nɛ u bul Wia wiaa Judiya tiŋteeŋ, Wii-chuɔlɛ diisiŋ lɛ.
44 E continuou a anunciar sua mensagem nas sinagogas da Judeia.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.