Lucas 23
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NVT
1 Ŋii nɛ niaa deeŋba kala sii, a kɛŋ Yesu a kaa mu Paalit teeŋ.
1 Então todo o conselho levou Jesus a Pilatos.
2 Dimɛ nɛ ba suomo a bul wialiŋ u si ŋaa chei a bul, “La kɛŋ baala deeŋ duu nyisɛ la niaa di ba via la woŋbii-la la síi to, aŋ bul di ba sí laŋpoo ma time pi Rom tiŋteeŋ kuori-baliŋ. U bira bula a tigɛ u titia lɛ di u nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisa, a bul duu ŋaa kuoro ma.”
2 Começaram a apresentar o caso: “Este homem corrompe o nosso povo, dizendo que não se deve pagar impostos ao governo romano e afirmando ser ele próprio o Cristo, o rei”.
3 Ŋii nɛ Paalit piɛsu a bul, “Ŋ nɛ ŋaa Ju̱u tiŋŋaa kuoro koo?” Yesu bula pu a bul, “Oo, mi nɛ.”
3 Então Pilatos lhe perguntou: “Você é o rei dos judeus?”. Jesus respondeu: “É como você diz”.
4 Ŋii nɛ Paalit bula pi nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari ni-daŋ-la kala si hilime a bul, “Mi bi wii-la na baala deeŋ si ŋaa chei a magɛ di ba kpuu.”
4 Pilatos se voltou para os principais sacerdotes e para a multidão e disse: “Não vejo crime algum neste homem!”.
5 Ŋii nɛ nialiŋ síi bul Yesu teeŋ ha pɛsɛ a bul, “U dagɛ niaa a ŋaa ba ŋiŋaa taawɛi nɛ. U suomi ŋii Galilii lɛ nɛ, a sii kɔ Judiya tiŋteeŋ, a gɔllɛ lee-la kala aa dagɛba, a ŋaa ba ŋiŋaa taawɛi aŋ lɛɛlɛ kɔ Jerusalɛm ma ŋla.”
5 Mas eles insistiam: “Ele provoca revoltas em toda a Judeia com seus ensinamentos, começando pela Galileia e agora aqui, em Jerusalém!”.
6 Paalit si nii ari Yesu lii Galilii nɛ, u piɛsɛ nialiŋ síi bul Yesu teeŋ a bul, “Baala deeŋ ŋaa Galilii tiina nɛɛ?” Ŋii nɛ ba bula pu di kuoro Hɛrɔd nɛ faa beŋ tiŋtee-la Yesu si lia.
6 “Então ele é galileu?”, perguntou Pilatos.
7 Paalit si nii ŋii, u ŋaa ba kɛnu kaa mu Hɛrɔd teeŋ. Bua-la lɛ di Hɛrɔd hɛ Jerusalɛm lɛ.
7 Quando responderam que sim, Pilatos o enviou a Herodes Antipas, pois a Galileia ficava sob sua jurisdição, e naqueles dias ele estava em Jerusalém.
8 Hɛrɔd tuɔŋ kala tɔrɛ u si na Yesu, bɛɛ wiaa u nii u wiaa faafaa kala nɛ a yie chichɛ duu nau. U faa chɛ di Yesu ŋaa wu-kpuŋkpere nɛ duu na.
8 Herodes se animou com a oportunidade de ver Jesus, pois tinha ouvido falar a seu respeito e esperava, havia tempo, vê-lo realizar algum milagre.
9 Ŋii nɛ Hɛrɔd piɛsɛ Yesu wiaa yugɛ, ama u bi wii bula.
9 Fez uma série de perguntas a Jesus, mas ele não lhe respondeu.
10 Nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Wia teniŋ kerichiba-la sii tuɔra mu Yesu lɛ a faasa bul u teeŋ woruŋ.
10 Enquanto isso, os principais sacerdotes e mestres da lei permaneciam ali, gritando acusações.
11 Hɛrɔd ari u laali-yuoroo sieri Yesu lɛ a dɔgisu, aŋ leŋ ba joŋ gɛri-baliŋ ku-zɔŋ kubala laalu, aŋ miira kɛnu mu Paalit teeŋ.
11 Então Herodes e seus soldados começaram a zombar de Jesus e ridicularizá-lo. Por fim, vestiram nele um manto real e o mandaram de volta a Pilatos.
12 Hɛrɔd ari Paalit faa yuo dɔŋɔ nɛ. A lii tapulii-la nɛ, ba siŋ a dii naŋdɔŋsuŋ.
12 Naquele dia, Herodes e Pilatos, que eram inimigos, tornaram-se amigos.
13 Ŋii nɛ Paalit yirɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ ari niaa dɔŋsuŋ a bula piba a bul,
13 Então Pilatos reuniu os principais sacerdotes e outros líderes religiosos, juntamente com o povo,
14 “Ma kɛŋ baala deeŋ kaa kɔ mi teeŋ a bula pimi ari u ŋaa di niaa via woŋbii-la la síi to nɛ. Mi saa piɛsu ma kala sipaaŋ. Wialiŋ ma síi bul u teeŋ a bul duu cheye, mi bi ba tuɔŋ kubala ma na duu ŋaa chei.
14 e anunciou seu veredicto: “Vocês me trouxeram este homem acusando-o de liderar uma revolta. Eu o interroguei minuciosamente a esse respeito na presença de vocês e vejo que não há nada que o condene.
15 Hɛrɔd ma si bi na u si ŋaa wii-la chei, ŋii nɛ tii u leŋ ba bira kɛnu kaa kɔ daha. Má bee na, baala deeŋ bi wii-kala ŋaa chei a magɛ di ba kpuu.
15 Herodes chegou à mesma conclusão e o enviou de volta a nós. Nada do que ele fez merece a pena de morte.
16 Mi jaŋ leŋ di ba viiru aŋ joŋo ta.” [
16 Portanto, ordenarei que seja açoitado e o soltarei”.
17 Ama diisiŋ kieliŋ gbiele-la nɛ yie-na kala, ba yie leŋ Paalit liisɛ daŋsarikaba tuɔŋ kubala nɛ a ta, nii-la Ju̱u tiŋŋaa si cho di ba liisa.]
17 (Era necessário libertar-lhes um prisioneiro durante a festa da Páscoa.)
18 Ŋii nɛ nialiŋ kala kpia goŋ a bul di ba kpu Yesu aŋ liisɛ Barabas piba.
18 Um grande clamor se levantou da multidão, e a uma só voz gritavam: “Mate-o! Solte-nos Barrabás!”.
19 Bua kubala lɛ, niaa sii ŋaa taawɛi nɛ ba ta-baliŋ lɛ. Barabas kpu nuu, ŋii nɛ tii ba kɛnu mu tɔ dia.
19 Esse Barrabás estava preso por ter participado de uma revolta em Jerusalém contra o governo e ter cometido assassinato.
20 Paalit si cho duu joŋ Yesu ta, ŋii nɛ u bira suomo bul wiaa pi ni-daŋ-la.
20 Pilatos discutiu com eles, pois desejava soltar Jesus.
21 Ama ba faasa kpia goŋ a bul, “Má kpaasu daa-gɛsɛɛ nyuŋ, má kpaasu daa-gɛsɛɛ nyuŋ!”
21 Eles, porém, continuaram gritando: “Crucifique-o! Crucifique-o!”.
22 Ŋii nɛ Paalit piɛsɛba naaŋsiiŋ butorimuŋ a bul, “Bɛɛ nɛ tii? Bɛɛ kuŋ nɛ baala deeŋ ŋaa chei, ka mi-na bi na? Mi-na bi na u si ŋaa wii-la chei a magɛ di ba kpuu. Mi jaŋ leŋ di ba viiru aŋ joŋu ta.”
22 Pela terceira vez, ele perguntou: “Por quê? Que crime ele cometeu? Não encontrei motivo para condená-lo à morte. Portanto, ordenarei que seja açoitado e o soltarei”.
23 Ka ba ha pɛsɛ, a faasa kpia goŋ a bul, “U maga di ba kɛŋ Yesu a kpaasɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ nɛ.” Ba síi ŋaa goŋ ŋii, Paalit ku sɛi ba kua
23 A multidão gritava cada vez mais alto, exigindo que Jesus fosse crucificado, e seu clamor prevaleceu.
24 a bul di ba kɛŋ Yesu kpaasɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ, ari nialiŋ fa si sul ŋii.
24 Então Pilatos condenou Jesus à morte, conforme exigiam.
25 Ŋii nɛ Paalit liisɛ nii-la ba fa si cho a ta, nii-la ba fa si kaa tɔ dia a tiŋ u si ŋaa taawɛi a kpu niaa lɛ. U joŋ Yesu a hɛ ba nisiŋ lɛ di ba ŋaa wii-la ba si cho.
25 A pedido deles, libertou Barrabás, o homem preso por revolta e assassinato. Depois, entregou-lhes Jesus para fazerem com ele o que quisessem.
26 Ŋii nɛ ba kɛŋ Yesu kaa lii di ba kaa mu kpaasɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ. Ba síi mu ŋii, ba cheŋ baal kubala baa yirɛ Saamɔŋ a lii Sariini, duu lii baga a jujuu Jerusalɛm. Ba kɛnu a joŋ daa-gɛsɛ-la baasu a ŋaa u kaa tuto Yesu hariŋ.
26 Enquanto levavam Jesus, um homem chamado Simão, de Cirene, vinha do campo. Os soldados o agarraram, puseram a cruz sobre ele e o obrigaram a carregá-la atrás de Jesus.
27 Ni-daŋ-la ma to u hariŋ. Ba tuɔŋ haalaa yuga a yiyel Yesu wiaa.
27 Uma grande multidão os seguia, incluindo muitas mulheres aflitas que choravam por ele.
28 Ŋii nɛ Yesu miira daasɛba aŋ bula piba a bul, “Jerusalɛm haalaa, ma sí mi wiaa yel. Má yel ma titia ari ma biiriŋ wiaa.
28 Mas Jesus, dirigindo-se a elas, disse: “Filhas de Jerusalém, não chorem por mim; chorem por si mesmas e por seus filhos.
29 Bee na tapulaa ka kɔ nɛ, niaa jaŋ bul, ‘Ha-piraa ari haala-la si bi biiriŋ lula di ba diɛsɛ, ba tuɔŋ jaŋ tɔrɛ.’
29 Pois estão chegando os dias em que dirão: ‘Felizes as mulheres que nunca tiveram filhos e os seios que nunca amamentaram!’.
30 Bua-la lɛ nɛ niaa jaŋ bul di peelee tele tɔba, di duŋdolluŋ ma jɛrɛ tɔba.
30 Suplicarão aos montes: ‘Caiam sobre nós!’ e pedirão às colinas: ‘Soterrem-nos!’.
31 Mi si nagɛ tii-weyiŋ, aŋ ka ba dɔgisɛmi ŋla, ɛɛ nɛ ba jaŋ ŋaama ma lɛ, ma ma si nagɛ tii-hilia lɛ?”
31 Pois, se fazem estas coisas com a árvore verde, o que acontecerá com a árvore seca?”.
32 Ba si kɛŋ Yesu mu ŋii, ba kɛŋ ni-bɔŋŋɔɔ balia ma kaa mu di ba kpuba a pɛ Yesu lɛ.
32 Dois outros homens, ambos criminosos, foram levados com ele a fim de também serem executados.
33 Ŋii nɛ ba mu yi lee kubala baa yirɛ nyu-kuŋkogulo. Ba si yi lee-la, ba joŋ Yesu ari ni-bɔmɔ-la balia a kpaasɛba daa-gɛsɛɛ nyuŋ. Dɔŋɔ hɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ si hɛ Yesu na-diiŋ, dɔŋɔ ma hɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ si hɛ u na-gua.
33 Quando chegaram ao lugar chamado Caveira, o pregaram na cruz. Os criminosos também foram crucificados, um à sua direita e outro à sua esquerda.
34 Ŋii nɛ Yesu chuɔlɛ Wia a bul, “Mi Nyimma, joŋ wii-la ba si ŋaa a chɛba, bɛɛ wiaa ba bi jiŋ wii-la kala ba síi ŋaa.” Ŋii nɛ ba tɔŋsɛ Yesu gɛnniŋ wiaa di ba kpaa, a jiŋ gɛri-la nuu-kala si jaŋ laa.
34 Jesus disse: “Pai, perdoa-lhes, pois não sabem o que fazem”. E os soldados tiraram sortes para dividir entre si as roupas de Jesus.
35 Niaa dɔŋsuŋ ma chiŋ dimɛ a bibeŋ, aŋ ka Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ sisieru lɛ a bul, “Duu nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisa, má leŋ duu laa u titia ta yeii. U wuo laa niaa tita nɛ.”
35 A multidão observava, e os líderes zombavam. “Salvou os outros, salve a si mesmo, se é o Cristo, o escolhido de Deus”, diziam.
36 Laali-yuoroo ma sieru lɛ a ŋaa siniŋ si nyala kaa mu pu duu nyua
36 Os soldados também zombavam dele, oferecendo-lhe vinagre para beber.
37 aŋ bula pu duu nɛ ŋaa Ju̱u tiŋŋaa kuoro, duu laa u titia ta.
37 Diziam: “Se você é o Rei dos judeus, salve a si mesmo!”.
38 Ba ma ŋmuŋsa mɛrɛ u daa-gɛsɛ-la lɛ a bul, “Ju̱u tiŋŋaa kuoro nɛ ŋla.”
38 Uma tabuleta presa acima dele dizia: “Este é o Rei dos Judeus”.
39 Ŋii nɛ ni-bɔmɔ-la dɔŋɔ ma si sagɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ tuusɛ Yesu a bul, “Ŋ nɛ ŋaa nii-la Wia si liisa koo? Saa laa ŋ titia ta aŋ pɛ laala ma ta.”
39 Um dos criminosos, dependurado ao lado dele, zombava: “Então você é o Cristo? Salve a si mesmo e a nós também!”.
40 Ŋii nɛ ni-bɔmɔ-la dɔŋ-la kpiau lɛ a bula pu a bul, “Ŋ bi Wia ka fáa? La duu kala nɛ juu wu-bala.
40 Mas o outro criminoso o repreendeu: “Você não teme a Deus, nem mesmo ao ser condenado à morte?
41 U maga di ba ŋaala-na ŋii nɛ, bɛɛ wiaa la ŋaa wu-bɔŋ nɛ, aŋ ka u-na bi wii-kala ŋaa chei.”
41 Nós merecemos morrer por nossos crimes, mas este homem não cometeu mal algum”.
42 Ŋii nɛ aŋ ka u bula pi Yesu a bul, “Yesu, di ŋ nɛ dii kuoruŋ, liisi mi ma wiaa.”
42 Então ele disse: “Jesus, lembre-se de mim quando vier no seu reino”.
43 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa piŋ, la diŋ kala jaŋ hɛ Wia-jaŋ jiniŋ.”
43 E Jesus lhe respondeu: “Eu lhe asseguro que hoje você estará comigo no paraíso”.
44 Wia si ku magɛ nyu-gbaŋa, leriŋ kala biri lim a mu yi didaaniŋ, ka leriŋ bira pullɛ.
44 Já era cerca de meio-dia, e a escuridão cobriu toda a terra até as três horas da tarde.
45 Patiisa nɛ fa hɛ Wia-dia tuɔŋ. Ba kaa kɛrɛ. U kiɛsɛ balia.
45 A luz do sol desapareceu, e a cortina do santuário do templo rasgou-se ao meio.
46 Ŋii nɛ ka Yesu faasa yirɛ a bul, “Mi Nyimma, mi joŋ mi titia a hɛ ŋ nisiŋ lɛ.” U bul ŋii nɛ aŋ wiesi u wiesi kati aŋ suu.
46 Então Jesus clamou em alta voz: “Pai, em tuas mãos entrego meu espírito!”. E, com essas palavras, deu o último suspiro.
47 Ŋii nɛ di laali-yuoroo zɔlɔ kuhiaŋ kubala fa chiŋ dimɛ. U na wii-la si ŋaa, a dɛnnɛ Wia a bul, “Wutitii, baala deeŋ fa ŋaa tuɔ-pul tiina nɛ, u bi wii-kala cheye.”
47 Quando o oficial romano que supervisionava a execução viu o que havia acontecido, adorou a Deus e disse: “Sem dúvida este homem era inocente”.
48 Nialiŋ kala fa si hilime dimɛ di ba na wii-la si jaŋ ŋaa aŋ lɛɛlɛ na wii-la si ŋaa, ba paa ba nisaa chuŋ ba nyuŋ lɛ a miira mu dia.
48 E, quando toda a multidão que tinha ido assistir à crucificação viu isso, voltou para casa entristecida e batendo no peito.
49 Nialiŋ kala fa si jiŋ Yesu, ari haala-la kala fa síi to u hariŋ a lii Galilii kɔ, ba chiŋ di-bolii a na wiaa deeŋba kala.
49 Mas os amigos de Jesus, incluindo as mulheres que o seguiram desde a Galileia, olhavam de longe.
50 — ausente —
50 Havia um homem bom e justo chamado José, membro do conselho dos líderes do povo,
51 — ausente —
51 mas que não tinha concordado com a decisão e os atos dos outros líderes religiosos. Era da cidade de Arimateia, na Judeia, e esperava a vinda do reino de Deus.
52 Ŋii nɛ u sii mu Paalit teeŋ a sul Yesu ku-suuŋ. Paalit leŋ u mu sori.
52 José foi a Pilatos e pediu o corpo de Jesus.
53 U sori Yesu ŋii, a joŋ gɛri-pula a bɛu, a joŋu hugi. U kɛnu kaa mu hugi buŋ ba si lɔsɔ lɛ nɛ. Ba ha bi nuu-kala hugo dimɛ.
53 Desceu o corpo da cruz, enrolou-o num lençol de linho e o colocou num túmulo novo, escavado na rocha.
54 Tapulii-la di ba ŋaa siri didaaniŋ a gbɛrɛ ba chɛ-wiesii-la.
54 Isso aconteceu na sexta-feira à tarde, no dia da preparação, quando o sábado estava para começar.
55 Haala-la fa si to Yesu hariŋ a lii Galilii kɔ, ba to Josɛf hariŋ a mu na buŋ-la, a na ŋii u si hugi Yesu.
55 As mulheres da Galileia seguiram José e viram o túmulo onde o corpo de Jesus foi colocado.
56 Ŋii nɛ ba miira mu dia a chɛ tulaali di ba kaa mu tisɛ Yesu. Chɛ-wiesii-la chɛɛŋ ba sii a wiesi. Wialiŋ Moosis fa si ŋmuŋsa bil di niaa tuto bul ŋii nɛ.
56 Depois, foram para casa e prepararam especiarias e perfumes para ungir o corpo. No sábado, descansaram, conforme a lei exigia.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 23, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.