Lucas 23

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs BKJ

Sair da comparação
1 Ŋii nɛ niaa deeŋba kala sii, a kɛŋ Yesu a kaa mu Paalit teeŋ.
1 E, levantando-se toda a multidão deles, levaram-no a Pilatos.
2 Dimɛ nɛ ba suomo a bul wialiŋ u si ŋaa chei a bul, “La kɛŋ baala deeŋ duu nyisɛ la niaa di ba via la woŋbii-la la síi to, aŋ bul di ba sí laŋpoo ma time pi Rom tiŋteeŋ kuori-baliŋ. U bira bula a tigɛ u titia lɛ di u nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisa, a bul duu ŋaa kuoro ma.”
2 E eles começaram a acusá-lo, dizendo: Encontramos este indivíduo pervertendo a nação, proibindo dar o tributo a César, e dizendo ser ele mesmo Cristo, um rei.
3 Ŋii nɛ Paalit piɛsu a bul, “Ŋ nɛ ŋaa Ju̱u tiŋŋaa kuoro koo?” Yesu bula pu a bul, “Oo, mi nɛ.”
3 E Pilatos perguntou-lhe, dizendo: És tu o REI DOS JUDEUS? E ele, respondendo, disse-lhe: Tu o dizes.
4 Ŋii nɛ Paalit bula pi nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari ni-daŋ-la kala si hilime a bul, “Mi bi wii-la na baala deeŋ si ŋaa chei a magɛ di ba kpuu.”
4 Então, disse Pilatos aos principais sacerdotes e à multidão: Eu não acho culpa alguma neste homem.
5 Ŋii nɛ nialiŋ síi bul Yesu teeŋ ha pɛsɛ a bul, “U dagɛ niaa a ŋaa ba ŋiŋaa taawɛi nɛ. U suomi ŋii Galilii lɛ nɛ, a sii kɔ Judiya tiŋteeŋ, a gɔllɛ lee-la kala aa dagɛba, a ŋaa ba ŋiŋaa taawɛi aŋ lɛɛlɛ kɔ Jerusalɛm ma ŋla.”
5 E eles, ainda mais violentos, disseram: Ele agita o povo ensinando por toda a Judeia, começando pela Galileia até este lugar.
6 Paalit si nii ari Yesu lii Galilii nɛ, u piɛsɛ nialiŋ síi bul Yesu teeŋ a bul, “Baala deeŋ ŋaa Galilii tiina nɛɛ?” Ŋii nɛ ba bula pu di kuoro Hɛrɔd nɛ faa beŋ tiŋtee-la Yesu si lia.
6 Quando Pilatos ouviu falar da Galileia, ele perguntou se aquele homem era um galileu.
7 Paalit si nii ŋii, u ŋaa ba kɛnu kaa mu Hɛrɔd teeŋ. Bua-la lɛ di Hɛrɔd hɛ Jerusalɛm lɛ.
7 E, assim que soube que ele pertencia a jurisdição de Herodes, ele enviou-o a Herodes, que também estava em Jerusalém naqueles dias.
8 Hɛrɔd tuɔŋ kala tɔrɛ u si na Yesu, bɛɛ wiaa u nii u wiaa faafaa kala nɛ a yie chichɛ duu nau. U faa chɛ di Yesu ŋaa wu-kpuŋkpere nɛ duu na.
8 E Herodes, quando viu a Jesus, alegrou-se muito; porque ele desejava vê-lo há muito tempo, por ter ouvido muitas coisas dele; e esperava ver algum milagre feito por ele.
9 Ŋii nɛ Hɛrɔd piɛsɛ Yesu wiaa yugɛ, ama u bi wii bula.
9 Então, o interrogava com muitas palavras, mas ele nada lhe respondia.
10 Nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Wia teniŋ kerichiba-la sii tuɔra mu Yesu lɛ a faasa bul u teeŋ woruŋ.
10 E os principais sacerdotes e os escribas estavam ali, e o acusavam com veemência.
11 Hɛrɔd ari u laali-yuoroo sieri Yesu lɛ a dɔgisu, aŋ leŋ ba joŋ gɛri-baliŋ ku-zɔŋ kubala laalu, aŋ miira kɛnu mu Paalit teeŋ.
11 E Herodes, com os seus homens de guerra, desprezou-o, e, escarnecendo dele, vestiu-o de uma roupa deslumbrante, e enviou-o novamente a Pilatos.
12 Hɛrɔd ari Paalit faa yuo dɔŋɔ nɛ. A lii tapulii-la nɛ, ba siŋ a dii naŋdɔŋsuŋ.
12 E, no mesmo dia, Pilatos e Herodes se tornaram amigos; porque antes tinham uma inimizade entre eles.
13 Ŋii nɛ Paalit yirɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ ari niaa dɔŋsuŋ a bula piba a bul,
13 E Pilatos chamando os principais sacerdotes e governantes do povo,
14 “Ma kɛŋ baala deeŋ kaa kɔ mi teeŋ a bula pimi ari u ŋaa di niaa via woŋbii-la la síi to nɛ. Mi saa piɛsu ma kala sipaaŋ. Wialiŋ ma síi bul u teeŋ a bul duu cheye, mi bi ba tuɔŋ kubala ma na duu ŋaa chei.
14 disse-lhes: Trouxeram-me este homem como pervertedor do povo; e eis que, examinando-o perante vós, não achei neste homem nenhuma culpa daquilo que o acusam,
15 Hɛrɔd ma si bi na u si ŋaa wii-la chei, ŋii nɛ tii u leŋ ba bira kɛnu kaa kɔ daha. Má bee na, baala deeŋ bi wii-kala ŋaa chei a magɛ di ba kpuu.
15 mas nem Herodes; pois eu lho enviei novamente, por causa de vós, e nada digno de morte foi cometido por ele.
16 Mi jaŋ leŋ di ba viiru aŋ joŋo ta.” [
16 Portanto, castigá-lo-ei e o soltarei.
17 Ama diisiŋ kieliŋ gbiele-la nɛ yie-na kala, ba yie leŋ Paalit liisɛ daŋsarikaba tuɔŋ kubala nɛ a ta, nii-la Ju̱u tiŋŋaa si cho di ba liisa.]
17 (Porque era-lhe necessário soltar-lhes um por ocasião da festa).
18 Ŋii nɛ nialiŋ kala kpia goŋ a bul di ba kpu Yesu aŋ liisɛ Barabas piba.
18 E gritavam todos juntos, dizendo: Fora daqui com este homem, e solta-nos Barrabás;
19 Bua kubala lɛ, niaa sii ŋaa taawɛi nɛ ba ta-baliŋ lɛ. Barabas kpu nuu, ŋii nɛ tii ba kɛnu mu tɔ dia.
19 (que fora lançado na prisão por causa de uma rebelião feita na cidade, e de um assassinato).
20 Paalit si cho duu joŋ Yesu ta, ŋii nɛ u bira suomo bul wiaa pi ni-daŋ-la.
20 Novamente, pois, Pilatos falou, querendo soltar a Jesus.
21 Ama ba faasa kpia goŋ a bul, “Má kpaasu daa-gɛsɛɛ nyuŋ, má kpaasu daa-gɛsɛɛ nyuŋ!”
21 Mas eles gritavam, dizendo: Crucifica-o! Crucifica-o!
22 Ŋii nɛ Paalit piɛsɛba naaŋsiiŋ butorimuŋ a bul, “Bɛɛ nɛ tii? Bɛɛ kuŋ nɛ baala deeŋ ŋaa chei, ka mi-na bi na? Mi-na bi na u si ŋaa wii-la chei a magɛ di ba kpuu. Mi jaŋ leŋ di ba viiru aŋ joŋu ta.”
22 E ele lhes disse pela terceira vez: Por que, que mal ele fez? Não achei nele culpa de morte. Portanto, castigá-lo-ei e o soltarei.
23 Ka ba ha pɛsɛ, a faasa kpia goŋ a bul, “U maga di ba kɛŋ Yesu a kpaasɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ nɛ.” Ba síi ŋaa goŋ ŋii, Paalit ku sɛi ba kua
23 E eles insistiam em alta voz, requerendo para que ele pudesse ser crucificado. E as suas vozes e as dos principais sacerdotes prevaleceram.
24 a bul di ba kɛŋ Yesu kpaasɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ, ari nialiŋ fa si sul ŋii.
24 E Pilatos deu sentença, que deveria ser como eles exigiam.
25 Ŋii nɛ Paalit liisɛ nii-la ba fa si cho a ta, nii-la ba fa si kaa tɔ dia a tiŋ u si ŋaa taawɛi a kpu niaa lɛ. U joŋ Yesu a hɛ ba nisiŋ lɛ di ba ŋaa wii-la ba si cho.
25 E soltou-lhes o que fora lançado na prisão por uma rebelião e assassinato, que era o que eles desejavam; mas entregou Jesus à vontade deles.
26 Ŋii nɛ ba kɛŋ Yesu kaa lii di ba kaa mu kpaasɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ. Ba síi mu ŋii, ba cheŋ baal kubala baa yirɛ Saamɔŋ a lii Sariini, duu lii baga a jujuu Jerusalɛm. Ba kɛnu a joŋ daa-gɛsɛ-la baasu a ŋaa u kaa tuto Yesu hariŋ.
26 E, enquanto o conduziam, eles pegaram um certo Simão, cireneu, que vinha do campo, e colocaram nele a cruz, para que ele pudesse carregá-la após Jesus.
27 Ni-daŋ-la ma to u hariŋ. Ba tuɔŋ haalaa yuga a yiyel Yesu wiaa.
27 E seguia-o uma grande multidão de povo e de mulheres, que também pranteavam e lamentavam por ele.
28 Ŋii nɛ Yesu miira daasɛba aŋ bula piba a bul, “Jerusalɛm haalaa, ma sí mi wiaa yel. Má yel ma titia ari ma biiriŋ wiaa.
28 Mas Jesus, voltando-se para elas, disse: Filhas de Jerusalém, não choreis por mim; mas chorai por vós mesmas e por vossos filhos.
29 Bee na tapulaa ka kɔ nɛ, niaa jaŋ bul, ‘Ha-piraa ari haala-la si bi biiriŋ lula di ba diɛsɛ, ba tuɔŋ jaŋ tɔrɛ.’
29 Porque eis que virão dias em que dirão: Abençoadas são as estéreis, e os ventres que nunca geraram, e os peitos que nunca amamentaram.
30 Bua-la lɛ nɛ niaa jaŋ bul di peelee tele tɔba, di duŋdolluŋ ma jɛrɛ tɔba.
30 Então, eles começarão dizer para os montes: Caiam sobre nós; e aos outeiros: Cubram-nos.
31 Mi si nagɛ tii-weyiŋ, aŋ ka ba dɔgisɛmi ŋla, ɛɛ nɛ ba jaŋ ŋaama ma lɛ, ma ma si nagɛ tii-hilia lɛ?”
31 Pois se eles fazem estas coisas em uma árvore verde, o que se fará na seca?
32 Ba si kɛŋ Yesu mu ŋii, ba kɛŋ ni-bɔŋŋɔɔ balia ma kaa mu di ba kpuba a pɛ Yesu lɛ.
32 E havia também outros dois, que eram malfeitores, sendo conduzidos com ele para serem mortos.
33 Ŋii nɛ ba mu yi lee kubala baa yirɛ nyu-kuŋkogulo. Ba si yi lee-la, ba joŋ Yesu ari ni-bɔmɔ-la balia a kpaasɛba daa-gɛsɛɛ nyuŋ. Dɔŋɔ hɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ si hɛ Yesu na-diiŋ, dɔŋɔ ma hɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ si hɛ u na-gua.
33 E, quando eles chegaram ao lugar que é chamado Calvário, ali o crucificaram, e aos malfeitores, um à direita, e outro à esquerda.
34 Ŋii nɛ Yesu chuɔlɛ Wia a bul, “Mi Nyimma, joŋ wii-la ba si ŋaa a chɛba, bɛɛ wiaa ba bi jiŋ wii-la kala ba síi ŋaa.” Ŋii nɛ ba tɔŋsɛ Yesu gɛnniŋ wiaa di ba kpaa, a jiŋ gɛri-la nuu-kala si jaŋ laa.
34 Então, disse Jesus: Pai, perdoa-lhes, porque eles não sabem o que fazem. E, repartindo as suas vestes, lançaram a sorte.
35 Niaa dɔŋsuŋ ma chiŋ dimɛ a bibeŋ, aŋ ka Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ sisieru lɛ a bul, “Duu nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisa, má leŋ duu laa u titia ta yeii. U wuo laa niaa tita nɛ.”
35 E o povo ficou parado e olhando, e também os governantes o ridicularizavam, dizendo: Ele salvou aos outros; salve-se a si mesmo, se é o Cristo, o escolhido de Deus.
36 Laali-yuoroo ma sieru lɛ a ŋaa siniŋ si nyala kaa mu pu duu nyua
36 E também os soldados zombavam dele, chegando-se a ele, e oferecendo-lhe vinagre,
37 aŋ bula pu duu nɛ ŋaa Ju̱u tiŋŋaa kuoro, duu laa u titia ta.
37 e dizendo: Se tu és o REI DOS JUDEUS, salva-te a ti mesmo.
38 Ba ma ŋmuŋsa mɛrɛ u daa-gɛsɛ-la lɛ a bul, “Ju̱u tiŋŋaa kuoro nɛ ŋla.”
38 E também havia uma inscrição, escrita acima dele em letras de grego, e latim, e hebraico: Este é o REI DOS JUDEUS.
39 Ŋii nɛ ni-bɔmɔ-la dɔŋɔ ma si sagɛ daa-gɛsɛɛ nyuŋ tuusɛ Yesu a bul, “Ŋ nɛ ŋaa nii-la Wia si liisa koo? Saa laa ŋ titia ta aŋ pɛ laala ma ta.”
39 E um dos malfeitores que estavam pendurados, enfurecido, dizia: Se tu és o Cristo, salva-te a ti mesmo e a nós.
40 Ŋii nɛ ni-bɔmɔ-la dɔŋ-la kpiau lɛ a bula pu a bul, “Ŋ bi Wia ka fáa? La duu kala nɛ juu wu-bala.
40 Mas o outro, respondendo, repreendia-o, dizendo: Tu nem mesmo temes a Deus, estando na mesma condenação?
41 U maga di ba ŋaala-na ŋii nɛ, bɛɛ wiaa la ŋaa wu-bɔŋ nɛ, aŋ ka u-na bi wii-kala ŋaa chei.”
41 Porque nós, em verdade, padecemos justamente, pois nós recebemos a devida recompensa dos nossos atos; mas este homem nada fez de errado.
42 Ŋii nɛ aŋ ka u bula pi Yesu a bul, “Yesu, di ŋ nɛ dii kuoruŋ, liisi mi ma wiaa.”
42 E ele disse a Jesus: Senhor, lembra-te de mim, quando tu vieres em teu reino.
43 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa piŋ, la diŋ kala jaŋ hɛ Wia-jaŋ jiniŋ.”
43 E disse-lhe Jesus: Verdadeiramente eu te digo: Hoje tu estarás comigo no paraíso.
44 Wia si ku magɛ nyu-gbaŋa, leriŋ kala biri lim a mu yi didaaniŋ, ka leriŋ bira pullɛ.
44 E era já quase à hora sexta, e houve trevas sobre toda a terra até a hora nona.
45 Patiisa nɛ fa hɛ Wia-dia tuɔŋ. Ba kaa kɛrɛ. U kiɛsɛ balia.
45 E o sol se escureceu, e o véu do templo rasgou-se ao meio.
46 Ŋii nɛ ka Yesu faasa yirɛ a bul, “Mi Nyimma, mi joŋ mi titia a hɛ ŋ nisiŋ lɛ.” U bul ŋii nɛ aŋ wiesi u wiesi kati aŋ suu.
46 E Jesus gritando em alta voz, disse: Pai, nas tuas mãos eu entrego o meu espírito. E, tendo dito isso, ele rendeu o espírito.
47 Ŋii nɛ di laali-yuoroo zɔlɔ kuhiaŋ kubala fa chiŋ dimɛ. U na wii-la si ŋaa, a dɛnnɛ Wia a bul, “Wutitii, baala deeŋ fa ŋaa tuɔ-pul tiina nɛ, u bi wii-kala cheye.”
47 Ora, quando o centurião viu o que estava feito, ele glorificou a Deus, dizendo: Certamente este era um homem justo.
48 Nialiŋ kala fa si hilime dimɛ di ba na wii-la si jaŋ ŋaa aŋ lɛɛlɛ na wii-la si ŋaa, ba paa ba nisaa chuŋ ba nyuŋ lɛ a miira mu dia.
48 E toda a multidão que se ajuntara para observar, vendo as coisas que estavam feitas, retornavam batendo no peito.
49 Nialiŋ kala fa si jiŋ Yesu, ari haala-la kala fa síi to u hariŋ a lii Galilii kɔ, ba chiŋ di-bolii a na wiaa deeŋba kala.
49 E todos os seus conhecidos, e as mulheres que o haviam seguido desde a Galileia, estavam de longe vendo estas coisas.
50 — ausente —
50 E eis que havia um homem de nome José, um conselheiro, e ele era homem bom e justo;
51 — ausente —
51 (que não tinha consentido no conselho e nos atos deles), ele era de Arimateia, cidade dos judeus; e ele também esperava o reino de Deus.
52 Ŋii nɛ u sii mu Paalit teeŋ a sul Yesu ku-suuŋ. Paalit leŋ u mu sori.
52 Este homem foi a Pilatos, e implorou pelo corpo de Jesus.
53 U sori Yesu ŋii, a joŋ gɛri-pula a bɛu, a joŋu hugi. U kɛnu kaa mu hugi buŋ ba si lɔsɔ lɛ nɛ. Ba ha bi nuu-kala hugo dimɛ.
53 E, havendo-o tirado, envolveu-o em um pano de linho, e o deitou em um sepulcro lavrado na rocha, onde nenhum homem ainda havia sido posto.
54 Tapulii-la di ba ŋaa siri didaaniŋ a gbɛrɛ ba chɛ-wiesii-la.
54 E era o dia da preparação, e ia começar o shabat.
55 Haala-la fa si to Yesu hariŋ a lii Galilii kɔ, ba to Josɛf hariŋ a mu na buŋ-la, a na ŋii u si hugi Yesu.
55 E as mulheres que tinham vindo com ele da Galileia o seguiram também, e viram o sepulcro, e como foi posto o seu corpo.
56 Ŋii nɛ ba miira mu dia a chɛ tulaali di ba kaa mu tisɛ Yesu. Chɛ-wiesii-la chɛɛŋ ba sii a wiesi. Wialiŋ Moosis fa si ŋmuŋsa bil di niaa tuto bul ŋii nɛ.
56 E elas retornando, prepararam especiarias e unguentos; e no dia do shabat repousaram, conforme o mandamento.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 23, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.