Lucas 19
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs BKJ
1 Yesu mu to taŋ kubala baa yirɛ Jɛrikɔ.
1 E Jesus entrou e passou por Jericó.
2 Di baal kubala nɛ fa hɛ dimɛ. U fa ŋaa laŋpoo lilaaraa kuhiaŋ nɛ. U yiriŋ nɛ fa Zakiyas. U fa kɛŋ kiaa nɛ woruŋ.
2 E eis que havia ali um homem, chamado Zaqueu, que era chefe entre os publicanos, e ele era rico.
3 U faa chɛ duu na Yesu, ama u fa ŋaa ni-kuu nɛ. A tiŋ ni-daŋ-la fa si hɛ dimɛ ŋii, u fa buu wuo na.
3 E ele procurava ver quem era Jesus, e não podia, por causa da multidão, porque ele era de pequena estatura.
4 Ŋii nɛ u kieli ni-daŋ-la, a fá mu jil tia, duu wuo na Yesu. U jima duu jaŋ ku to tia-la bubuɔŋ bal.
4 E ele correndo adiante, subiu em uma árvore de sicômoro para vê-lo; porque ele estava por passar naquele caminho.
5 Yesu si ku to tia-la bubuɔŋ bibal, u wula beŋ tia-la nyuŋ a nau a bula pi Zakiyas a bul, “Zakiyas, ku tuu lima. U maga di mi chua ŋ dia lɛ nɛ jiniŋ.”
5 E Jesus ao chegar naquele lugar, olhando para cima, viu-o e disse-lhe: Zaqueu, desce depressa, porque hoje eu devo pousar em tua casa.
6 Zakiyas si nii ŋii, u tuɔŋ tɔrɛ. U tuu lima lima a kɛŋ Yesu mu u dia.
6 E, apressando-se, ele desceu e recebeu-o com júbilo.
7 Nialiŋ kala si hɛ dimɛ a na ŋii, ba suomo gugurimɛ wiaa a bul, “Baala deeŋ mu duu chua haachɛ diiri-la dia lɛ nɛ.”
7 E, vendo isto, todos murmuravam, dizendo: Ele foi ser hóspede de um homem que é pecador.
8 Yesu si hɛ Zakiyas dia lɛ ŋii, Zakiyas sii chiŋ a bula pi la Tiina Yesu a bul, “Mi kuhiaŋ, jegile nii mi teeŋ. Mi jaŋ joŋ mi kiaa lebi a pi summoo. Di mi nɛ girimɛ nuu maa, mi jaŋ ti̱ŋ u tiina ari moribiee naaŋsiiŋ bunɛsɛ.”
8 E Zaqueu, ficando em pé, disse ao Senhor: Senhor, eis que a metade dos meus bens eu dou aos pobres, e se alguma coisa eu tenho tomado de algum homem por falsa acusação, o restituo quadruplicado.
9 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Wia laaŋ di ŋ dia niaa kala ta nɛ jiniŋ. Baala deeŋ ma ŋaa Abiraham doho nuu nɛ,
9 E disse-lhe Jesus: Hoje veio a salvação a esta casa, porque este também é filho de Abraão.
10 bɛɛ wiaa mi-na Nuhuobiine Bie kɔ di mi chɛ a laa nialiŋ si lɛlɛ nɛ a ta.”
10 Porque o Filho do homem veio para buscar e salvar o que estava perdido.
11 Ŋii nɛ Yesu magɛ namaga a pi nialiŋ si nii wialiŋ u si bula. Bua deeŋ lɛ u ka mua ka duu yi Jerusalɛm. Ŋii nɛ tii nialiŋ biinɛ ari bua-la lɛ Wia kuorii-la si jaŋ kɔ kpaga nɛ.
11 E, ouvindo eles essas coisas, ele prosseguiu e falou uma parábola, porque ele estava perto de Jerusalém, e porque eles pensavam que o reino de Deus havia de aparecer imediatamente.
12 Ŋii nɛ u bul, “Ni-bal kubala nɛ sie a mu ta-bolii kubala di ba bil u kuoruŋ, ka di u miira kɔ u jaŋ a ŋaa kuoro.
12 Portanto ele disse: Certo homem nobre partiu para uma terra distante, para receber um reino e retornar.
13 Ka duu-na mu, u yirɛ u dia tiŋtinnaa fii, a joŋ siidi bui a pi kuŋ-kala, a bul di ba kaa bibirimɛ duu mu aŋ kɔ.
13 E ele chamando os seus dez servos, deu-lhes dez minas, e disse-lhes: Negociai até que eu venha.
14 Ama u taŋ-la niaa bɛrɛ ni-bal-la nɛ. Ŋii nɛ ba tiŋ tiŋdaaraa ba kiri u hariŋ mu a bula pi taŋ-la dɔŋɔ kuoro ari ba bi cho duu ŋaa ba taŋ kuoro.
14 Mas os seus cidadãos odiavam-no, e enviaram um mensageiro após ele, dizendo: Não queremos que este homem reine sobre nós.
15 Ka baal-la mu dii kuoruŋ aŋ miira kɔ. U si miira kɔ, u yirɛ u tiŋtinna-la u fa si joŋ moribii-la pa duu na ba si na nyuuruŋ magɛ ŋii.
15 E aconteceu que, ele retornando depois de ter recebido o reino, ordenou que fossem chamados os servos a quem ele entregara o dinheiro, para que ele pudesse saber quanto cada homem ganhara negociando.
16 Ŋii nɛ tiŋtinni-buŋbuŋ kɔ u teeŋ a bula pi u kuhiaŋ a bul, ‘Mi kuhiaŋ, ŋ siidi bui-la ŋ si joŋo pimi birimɛ siidi bui fii nɛ.’
16 Então, veio o primeiro, dizendo: Senhor, a tua mina rendeu dez minas.
17 Ŋii nɛ u kuhiaŋ-la bula pu a bul, ‘Ŋ ŋaa woruŋ. Ŋ ŋaa tiŋtinni-titii nɛ. Ŋ si ŋaa ŋii a beŋ kubii-bie nyuŋ woruŋ, mi jaŋ leŋ di ŋ bibeŋ tasiŋ fii.’
17 E ele lhe disse: Muito bem, servo bom; porque tu foste fiel sobre o pouco, tu terás autoridade sobre dez cidades.
18 Ŋii nɛ tiŋtinni-liamiŋ ma kɔ u teeŋ a bul, ‘Mi kuhiaŋ, ŋ siidi bui-la ŋ si joŋo pimi, u birimɛ siidi bui banɔŋ nɛ.’
18 E veio o segundo, dizendo: Senhor, a tua mina rendeu cinco minas.
19 Ŋii nɛ u kuhiaŋ-la bula pu duu jaŋ bibeŋ tasiŋ banɔŋ.
19 E ele disse da mesma forma a este: Sê tu também sobre cinco cidades.
20 Ŋii nɛ tiŋtinni dɔŋ-la ma kɔ a bula pu a bul, ‘Mi kuhiaŋ, na ŋ siidi bui-la ŋ si joŋo pimi, mi joŋo gul gɛri-kɔsuŋ lɛ nɛ a joŋo faa.
20 E veio outro, dizendo: Senhor, aqui está a tua mina, que guardei em um lenço;
21 Mii fáŋ nɛ. Ŋ ŋaa ni-tɛrɛ nɛ. Ŋ yie kɛŋ niaa kiaa lilaa nɛ aŋ yie kukuŋ kialiŋ ŋ si bi duo.’
21 porque eu tive medo de ti, porque és homem severo; tiras o que não puseste, e colhes o que não semeaste.
22 Ŋii nɛ u kuhiaŋ-la bula pu a bul, ‘Ŋ ŋaa tiŋtinni-bɔŋ nɛ. Wialiŋ titia ŋ si bula nɛ jaŋ dii ŋ sariya a joŋ cheeriŋ piŋ. Ŋ jima ari mi ŋaa ni-tɛrɛ nɛ a kɛŋ niaa kiaa lilaa aŋ pɛ kukuŋ kialiŋ mi si bi duo.
22 E ele disse-lhe: Pela tua própria boca eu te julgarei, servo mau. Sabias que eu sou homem severo, que eu tomo o que não pus e colho o que não semeei;
23 Bɛɛ nɛ saa tii ŋ bi mi moribiiŋ joŋo bil lee-la ba síi bil moribiee? Mi fa si miira kɔ ŋla, mi fa jaŋ laa moribie-la ari mi nyuurii kala.’
23 por que então tu não pusestes o meu dinheiro no banco, pois na minha vinda, eu poderia ter exigido o meu com a usura?
24 Ŋii nɛ u bula pi u tiŋtinni dɔŋsu-la fa si chiŋ dimɛ a bul, ‘Má laa siidi bui-la u teeŋ a joŋo pi nii-la si kɛŋ siidi bui fii-la.’
24 E disse aos que estavam com ele: Tomai dele a mina e dai-a ao que tem dez minas.
25 Ŋii nɛ ba bula pu a bul, ‘La Tiina, bee na, u paala kɛŋ siidi bui fii nɛ, aŋ ka ŋ chɛ di ŋ joŋ siidi bui-la a pɛ pu ŋii.’
25 (E eles disseram-lhe: Senhor, ele tem dez minas).
26 Ŋii nɛ u bula piba a bul, ‘Nii-la si paala kɛŋ kiaa yugɛ nɛ, Wia jaŋ wasa chɛ a pɛ a pu, ama nii-la si bi faasa kɛŋ kiaa yugɛ, muapilii-la ma u si kɛnɛ, Wia jaŋ kaa laa u teeŋ.
26 Pois eu vos digo: Que todo aquele que tiver lhe será dado, mas ao que não tiver até o que ele tem lhe será tomado.
27 Mi diŋdɔŋŋɔɔ deeŋba saa si bi cho di mi ŋaa ba kuoro, má kɛŋba kaa kɔ daha di mi ŋaa ba kpuba mi sipaaŋ.’ ”
27 Mas estes meus inimigos que não quiseram que eu reinasse sobre eles, trazei-os aqui, e matai-os diante de mim.
28 Yesu si bul wiaa deeŋba dɛrɛ, u joŋ u woŋbiiŋ a laa u haritooroo sipaaŋ ba mumu Jerusalɛm.
28 E, tendo dito isto, ele prosseguiu adiante, subindo para Jerusalém.
29 Ba ku yi Bɛtifagi ari Bɛtani diiriŋ a ku yi peel kubala baa yirɛ Oliv. Ŋii nɛ Yesu liisɛ u haritooroo balia a tiŋba a bula piba a bul,
29 E aconteceu que, chegando ele perto de Betfagé e de Betânia, ao monte chamado monte das Oliveiras, ele enviou dois dos seus discípulos,
30 “Má mu taŋ-la si hɛ sipaaŋ. Di ma nɛ mua, ma jaŋ na kaku-bie di ba vɔbɔ a kii. Nuu ha buu jila. Má mu puri a kaa kɔ.
30 dizendo: Ide à aldeia que está defronte de vós, e aí, ao entrardes, achareis amarrado um jumentinho em que nenhum homem jamais montou; soltai-o e trazei-o.
31 Di ma níi puru, di ba piɛsɛma a bul di bɛɛ nɛ tii maa puri, má bul di la Tiina Yesu níi chɛ, duu nɛ si di ma puro kaa kɔ.”
31 E, se algum homem vos perguntar: Por que o soltais? Assim lhe direis: Porque o Senhor precisa dele.
32 Ŋii nɛ ba mu a na wialiŋ kala Yesu fa si bula piba.
32 E, indo os que haviam sido enviados, acharam como ele lhes havia dito.
33 Ba síi puri kaku-bie-la, u tiina piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ tii maa puri kaku-bie-la?”
33 E, soltando o jumentinho, seus donos lhes disseram: Por que soltais o jumentinho?
34 Ŋii nɛ ba bula pu a bul, “La Tiina níi chɛ.”
34 E eles disseram: O Senhor precisa dele.
35 Ŋii nɛ ba kɛŋ kaku-bie-la a kaa mu pi Yesu, a wuri ba gɛnniŋ a daŋ kaku-bie-la nyuŋ, aŋ kɛŋ Yesu u jila hɔŋ.
35 E trouxeram-no a Jesus; e lançando suas vestimentas no jumentinho, eles puseram Jesus em cima.
36 U si jil kaku-bie-la aa vɛŋ ŋii, ba joŋ ba gɛnniŋ jɛrɛ woŋbiiŋ lɛ.
36 E, enquanto ele ia, eles estendiam no caminho as suas vestes.
37 U si mu kpagɛ Jerusalɛm, lee-la woŋbiiŋ si lii Oliv peel-la nyuŋ tuu, ni-daŋ-la fa si to Yesu hariŋ suomo jujuɔsɛ a faasa didɛnnɛ Wia a tiŋ u wu-magila-la kala ba si na.
37 E, quando ele já chegava perto da descida do monte das Oliveiras, toda a multidão dos discípulos, regozijando-se, começou a dar louvores a Deus em alta voz, por todas as poderosas obras que eles tinham visto,
38 Ba bula, “Wia jaŋ pɛ kuoru-la síi kɔ la Tiina Wia doluŋ lɛ. Ba jaŋ hɔŋ ari yarifiɛlaa Wia-jaŋ lɛ. Wia yiriŋ ma jaŋ yirɛ.”
38 dizendo: Abençoado seja o Rei que vem em nome do Senhor; paz no céu, e glória nas alturas.
39 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa dɔŋsuŋ fa si hɛ ni-daŋ-la tuɔŋ bula pi Yesu a bul, “La kuhiaŋ, ŋaa di ŋ haritooro-la kɛŋ goŋ.”
39 E alguns dos fariseus, do meio da multidão, disseram-lhe: Mestre, repreende os teus discípulos.
40 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Mi jaŋ bula pima, di ba nɛ fa bi goŋ maa ŋaa, tabiaa ma titia jaŋ ŋaa goŋ.”
40 E, ele respondendo, disse-lhes: Digo-vos que, se estes se calarem, as pedras imediatamente clamarão.
41 Yesu síi mu ŋii, u ku kpagɛ Jerusalɛm a na taŋ-la. U yel a tiŋ taŋ-la niaa wiaa aŋ bul,
41 E, quando ele ia chegando, vendo a cidade, chorou sobre ela,
42 “Mi fa cho di ma taŋ niaa deeŋba jiŋ ŋii ma si jaŋ ŋaa a hɔŋ ari yarifiɛlaa nɛ jiniŋ, ama ma bi wuo na.
42 dizendo: Se tu conhecesses, ao menos neste teu dia, as coisas que pertencem à tua paz! Mas agora isso está encoberto aos teus olhos.
43 Tapulii jaŋ yi di ma diŋdɔŋŋɔɔ saa jebiiŋ gollima, di ma sí wuo lii.
43 Porque dias virão sobre ti, em que os teus inimigos lançarão uma trincheira sobre ti, e te sitiarão, e te manterão em cada lado,
44 Ba jaŋ kpu ma nialiŋ kala si hɛ taŋ-la tuɔŋ, ma di ma biiriŋ kala. Tabii-bie ma bira bi jaŋ daŋ u dɔŋɔ lɛ lee-la. Ma bi sɛyɛ bua-la lɛ Wia si kɔ duu laama ta. Ŋii nɛ tii ba jaŋ ŋaa ŋii.”
44 e te derrubarão no chão, a ti e a teus filhos que dentro de ti estiverem, e eles não deixarão em ti uma pedra sobre outra, pois tu não conheceste o tempo da tua visitação.
45 Yesu si mu juu Wia-dia, u suomo kikiri nialiŋ síi yallɛ kiaa dimɛ
45 E, ele entrando no templo, começou a expulsar todos os que ali vendiam e compravam,
46 aŋ bula piba a bul, “Ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ a bul ari Wia si, u dia jaŋ ŋaa lee-la niaa si jaŋ chuchuɔlɛ Wia, aŋ ka ma miira kaa birimɛ gaari-dia.”
46 dizendo-lhes: Está escrito: Minha casa é a casa de oração; mas vós a fizestes covil de ladrões.
47 Tapulii-na kala Yesu yie dagɛ niaa Wia-dia-la tuɔŋ. Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Wia teniŋ kerichiba ari Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ chichɛ di ba kpuu.
47 E ele ensinava diariamente no templo. Mas os principais sacerdotes, e os escribas, e os principais do povo procuravam destruí-lo,
48 Ama ba bi jiŋ woŋbii-la ba si jaŋ to, bɛɛ wiaa nialiŋ kala fa si hɛ dimɛ jegile ninii wialiŋ u síi bul nɛ ari siifiɛsiŋ.
48 e não encontravam como fazê-lo, porque todo o povo ficava muito atento ao ouvi-lo.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 19, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.