Lucas 19

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs ARC

Sair da comparação
ARC Almeida Revista e Corrigida 2009
1 Yesu mu to taŋ kubala baa yirɛ Jɛrikɔ.
1 E, tendo Jesus entrado em Jericó, ia passando.
2 Di baal kubala nɛ fa hɛ dimɛ. U fa ŋaa laŋpoo lilaaraa kuhiaŋ nɛ. U yiriŋ nɛ fa Zakiyas. U fa kɛŋ kiaa nɛ woruŋ.
2 E eis que havia ali um homem, chamado Zaqueu; e era este um chefe dos publicanos e era rico.
3 U faa chɛ duu na Yesu, ama u fa ŋaa ni-kuu nɛ. A tiŋ ni-daŋ-la fa si hɛ dimɛ ŋii, u fa buu wuo na.
3 E procurava ver quem era Jesus e não podia, por causa da multidão, pois era de pequena estatura.
4 Ŋii nɛ u kieli ni-daŋ-la, a fá mu jil tia, duu wuo na Yesu. U jima duu jaŋ ku to tia-la bubuɔŋ bal.
4 E, correndo adiante, subiu a uma figueira brava para o ver, porque havia de passar por ali.
5 Yesu si ku to tia-la bubuɔŋ bibal, u wula beŋ tia-la nyuŋ a nau a bula pi Zakiyas a bul, “Zakiyas, ku tuu lima. U maga di mi chua ŋ dia lɛ nɛ jiniŋ.”
5 E, quando Jesus chegou àquele lugar, olhando para cima, viu-o e disse-lhe: Zaqueu, desce depressa, porque, hoje, me convém pousar em tua casa.
6 Zakiyas si nii ŋii, u tuɔŋ tɔrɛ. U tuu lima lima a kɛŋ Yesu mu u dia.
6 E, apressando-se, desceu e recebeu-o com júbilo.
7 Nialiŋ kala si hɛ dimɛ a na ŋii, ba suomo gugurimɛ wiaa a bul, “Baala deeŋ mu duu chua haachɛ diiri-la dia lɛ nɛ.”
7 E, vendo todos isso, murmuravam, dizendo que entrara para ser hóspede de um homem pecador.
8 Yesu si hɛ Zakiyas dia lɛ ŋii, Zakiyas sii chiŋ a bula pi la Tiina Yesu a bul, “Mi kuhiaŋ, jegile nii mi teeŋ. Mi jaŋ joŋ mi kiaa lebi a pi summoo. Di mi nɛ girimɛ nuu maa, mi jaŋ ti̱ŋ u tiina ari moribiee naaŋsiiŋ bunɛsɛ.”
8 E, levantando-se Zaqueu, disse ao Senhor: Senhor, eis que eu dou aos pobres metade dos meus bens; e, se em alguma coisa tenho defraudado alguém, o restituo quadruplicado.
9 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Wia laaŋ di ŋ dia niaa kala ta nɛ jiniŋ. Baala deeŋ ma ŋaa Abiraham doho nuu nɛ,
9 E disse-lhe Jesus: Hoje, veio a salvação a esta casa, pois também este é filho de Abraão.
10 bɛɛ wiaa mi-na Nuhuobiine Bie kɔ di mi chɛ a laa nialiŋ si lɛlɛ nɛ a ta.”
10 Porque o Filho do Homem veio buscar e salvar o que se havia perdido.
11 Ŋii nɛ Yesu magɛ namaga a pi nialiŋ si nii wialiŋ u si bula. Bua deeŋ lɛ u ka mua ka duu yi Jerusalɛm. Ŋii nɛ tii nialiŋ biinɛ ari bua-la lɛ Wia kuorii-la si jaŋ kɔ kpaga nɛ.
11 E, ouvindo eles essas coisas, ele prosseguiu e contou uma parábola, porquanto estava perto de Jerusalém, e cuidavam que logo se havia de manifestar o Reino de Deus.
12 Ŋii nɛ u bul, “Ni-bal kubala nɛ sie a mu ta-bolii kubala di ba bil u kuoruŋ, ka di u miira kɔ u jaŋ a ŋaa kuoro.
12 Disse, pois: Certo homem nobre partiu para uma terra remota, a fim de tomar para si um reino e voltar depois.
13 Ka duu-na mu, u yirɛ u dia tiŋtinnaa fii, a joŋ siidi bui a pi kuŋ-kala, a bul di ba kaa bibirimɛ duu mu aŋ kɔ.
13 E, chamando dez servos seus, deu-lhes dez minas e disse-lhes: Negociai até que eu venha.
14 Ama u taŋ-la niaa bɛrɛ ni-bal-la nɛ. Ŋii nɛ ba tiŋ tiŋdaaraa ba kiri u hariŋ mu a bula pi taŋ-la dɔŋɔ kuoro ari ba bi cho duu ŋaa ba taŋ kuoro.
14 Mas os seus concidadãos aborreciam-no e mandaram após ele embaixadores, dizendo: Não queremos que este reine sobre nós.
15 Ka baal-la mu dii kuoruŋ aŋ miira kɔ. U si miira kɔ, u yirɛ u tiŋtinna-la u fa si joŋ moribii-la pa duu na ba si na nyuuruŋ magɛ ŋii.
15 E aconteceu que, voltando ele, depois de ter tomado o reino, disse que lhe chamassem aqueles servos a quem tinha dado o dinheiro, para saber o que cada um tinha ganhado, negociando.
16 Ŋii nɛ tiŋtinni-buŋbuŋ kɔ u teeŋ a bula pi u kuhiaŋ a bul, ‘Mi kuhiaŋ, ŋ siidi bui-la ŋ si joŋo pimi birimɛ siidi bui fii nɛ.’
16 E veio o primeiro dizendo: Senhor, a tua mina rendeu dez minas.
17 Ŋii nɛ u kuhiaŋ-la bula pu a bul, ‘Ŋ ŋaa woruŋ. Ŋ ŋaa tiŋtinni-titii nɛ. Ŋ si ŋaa ŋii a beŋ kubii-bie nyuŋ woruŋ, mi jaŋ leŋ di ŋ bibeŋ tasiŋ fii.’
17 E ele lhe disse: Bem sobre dez cidades terás a autoridade.
18 Ŋii nɛ tiŋtinni-liamiŋ ma kɔ u teeŋ a bul, ‘Mi kuhiaŋ, ŋ siidi bui-la ŋ si joŋo pimi, u birimɛ siidi bui banɔŋ nɛ.’
18 E veio o segundo, dizendo: Senhor, a tua mina rendeu cinco minas.
19 Ŋii nɛ u kuhiaŋ-la bula pu duu jaŋ bibeŋ tasiŋ banɔŋ.
19 E a este disse também: Sê tu também sobre cinco cidades.
20 Ŋii nɛ tiŋtinni dɔŋ-la ma kɔ a bula pu a bul, ‘Mi kuhiaŋ, na ŋ siidi bui-la ŋ si joŋo pimi, mi joŋo gul gɛri-kɔsuŋ lɛ nɛ a joŋo faa.
20 E veio outro, dizendo: Senhor, aqui
21 Mii fáŋ nɛ. Ŋ ŋaa ni-tɛrɛ nɛ. Ŋ yie kɛŋ niaa kiaa lilaa nɛ aŋ yie kukuŋ kialiŋ ŋ si bi duo.’
21 porque tive medo de ti, que és homem rigoroso, que tomas o que não puseste e segas o que não semeaste.
22 Ŋii nɛ u kuhiaŋ-la bula pu a bul, ‘Ŋ ŋaa tiŋtinni-bɔŋ nɛ. Wialiŋ titia ŋ si bula nɛ jaŋ dii ŋ sariya a joŋ cheeriŋ piŋ. Ŋ jima ari mi ŋaa ni-tɛrɛ nɛ a kɛŋ niaa kiaa lilaa aŋ pɛ kukuŋ kialiŋ mi si bi duo.
22 Porém ele lhe disse: Mau servo, pela tua boca te julgarei; sabias que eu sou homem rigoroso, que tomo o que não pus e sego o que não semeei.
23 Bɛɛ nɛ saa tii ŋ bi mi moribiiŋ joŋo bil lee-la ba síi bil moribiee? Mi fa si miira kɔ ŋla, mi fa jaŋ laa moribie-la ari mi nyuurii kala.’
23 Por que não puseste, pois, o meu dinheiro no banco, para que eu, vindo, o exigisse com os juros?
24 Ŋii nɛ u bula pi u tiŋtinni dɔŋsu-la fa si chiŋ dimɛ a bul, ‘Má laa siidi bui-la u teeŋ a joŋo pi nii-la si kɛŋ siidi bui fii-la.’
24 E disse aos que estavam com ele: Tirai-lhe a mina e dai-
25 Ŋii nɛ ba bula pu a bul, ‘La Tiina, bee na, u paala kɛŋ siidi bui fii nɛ, aŋ ka ŋ chɛ di ŋ joŋ siidi bui-la a pɛ pu ŋii.’
25 E disseram-lhe eles: Senhor, ele tem dez minas.
26 Ŋii nɛ u bula piba a bul, ‘Nii-la si paala kɛŋ kiaa yugɛ nɛ, Wia jaŋ wasa chɛ a pɛ a pu, ama nii-la si bi faasa kɛŋ kiaa yugɛ, muapilii-la ma u si kɛnɛ, Wia jaŋ kaa laa u teeŋ.
26 Pois eu vos digo que a qualquer que tiver ser-lhe-á dado, mas ao que não tiver até o que tem lhe será tirado.
27 Mi diŋdɔŋŋɔɔ deeŋba saa si bi cho di mi ŋaa ba kuoro, má kɛŋba kaa kɔ daha di mi ŋaa ba kpuba mi sipaaŋ.’ ”
27 E, quanto àqueles meus inimigos que não quiseram que eu reinasse sobre eles, trazei-os aqui e matai-
28 Yesu si bul wiaa deeŋba dɛrɛ, u joŋ u woŋbiiŋ a laa u haritooroo sipaaŋ ba mumu Jerusalɛm.
28 E, dito isso, ia caminhando adiante, subindo para Jerusalém.
29 Ba ku yi Bɛtifagi ari Bɛtani diiriŋ a ku yi peel kubala baa yirɛ Oliv. Ŋii nɛ Yesu liisɛ u haritooroo balia a tiŋba a bula piba a bul,
29 E aconteceu que, chegando perto de Betfagé e de Betânia, ao monte chamado das Oliveiras, mandou dois dos seus discípulos,
30 “Má mu taŋ-la si hɛ sipaaŋ. Di ma nɛ mua, ma jaŋ na kaku-bie di ba vɔbɔ a kii. Nuu ha buu jila. Má mu puri a kaa kɔ.
30 dizendo: Ide à aldeia que está defronte e aí, ao entrardes, achareis preso um jumentinho em que nenhum homem ainda montou; soltai-o e trazei-
31 Di ma níi puru, di ba piɛsɛma a bul di bɛɛ nɛ tii maa puri, má bul di la Tiina Yesu níi chɛ, duu nɛ si di ma puro kaa kɔ.”
31 E, se alguém vos perguntar: Por que
32 Ŋii nɛ ba mu a na wialiŋ kala Yesu fa si bula piba.
32 E, indo os que haviam sido mandados, acharam como lhes dissera.
33 Ba síi puri kaku-bie-la, u tiina piɛsɛba a bul, “Bɛɛ nɛ tii maa puri kaku-bie-la?”
33 E, quando soltaram o jumentinho, seus donos lhes disseram: Por que soltais o jumentinho?
34 Ŋii nɛ ba bula pu a bul, “La Tiina níi chɛ.”
34 E eles responderam: O Senhor precisa dele.
35 Ŋii nɛ ba kɛŋ kaku-bie-la a kaa mu pi Yesu, a wuri ba gɛnniŋ a daŋ kaku-bie-la nyuŋ, aŋ kɛŋ Yesu u jila hɔŋ.
35 E trouxeram-no a Jesus; e, lançando sobre o jumentinho as suas vestes, puseram Jesus em cima.
36 U si jil kaku-bie-la aa vɛŋ ŋii, ba joŋ ba gɛnniŋ jɛrɛ woŋbiiŋ lɛ.
36 E, indo ele, estendiam no caminho as suas vestes.
37 U si mu kpagɛ Jerusalɛm, lee-la woŋbiiŋ si lii Oliv peel-la nyuŋ tuu, ni-daŋ-la fa si to Yesu hariŋ suomo jujuɔsɛ a faasa didɛnnɛ Wia a tiŋ u wu-magila-la kala ba si na.
37 E, quando já chegava perto da descida do monte das Oliveiras, toda a multidão dos discípulos, regozijando-se, começou a dar louvores a Deus em alta voz, por todas as maravilhas que tinham visto,
38 Ba bula, “Wia jaŋ pɛ kuoru-la síi kɔ la Tiina Wia doluŋ lɛ. Ba jaŋ hɔŋ ari yarifiɛlaa Wia-jaŋ lɛ. Wia yiriŋ ma jaŋ yirɛ.”
38 dizendo: Bendito o Rei que vem em nome do Senhor! Paz no céu e glória nas alturas!
39 Ŋii nɛ Farisii tiŋŋaa dɔŋsuŋ fa si hɛ ni-daŋ-la tuɔŋ bula pi Yesu a bul, “La kuhiaŋ, ŋaa di ŋ haritooro-la kɛŋ goŋ.”
39 E disseram-lhe dentre a multidão alguns dos fariseus: Mestre, repreende os teus discípulos.
40 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Mi jaŋ bula pima, di ba nɛ fa bi goŋ maa ŋaa, tabiaa ma titia jaŋ ŋaa goŋ.”
40 E, respondendo ele, disse-lhes: Digo-vos que, se estes se calarem, as próprias pedras clamarão.
41 Yesu síi mu ŋii, u ku kpagɛ Jerusalɛm a na taŋ-la. U yel a tiŋ taŋ-la niaa wiaa aŋ bul,
41 E, quando ia chegando, vendo a cidade, chorou sobre ela,
42 “Mi fa cho di ma taŋ niaa deeŋba jiŋ ŋii ma si jaŋ ŋaa a hɔŋ ari yarifiɛlaa nɛ jiniŋ, ama ma bi wuo na.
42 dizendo: Ah! Se tu conhecesses também, ao menos neste teu dia,
43 Tapulii jaŋ yi di ma diŋdɔŋŋɔɔ saa jebiiŋ gollima, di ma sí wuo lii.
43 Porque dias virão sobre ti, em que os teus inimigos te cercarão de trincheiras, e te sitiarão, e te estreitarão de todas as bandas,
44 Ba jaŋ kpu ma nialiŋ kala si hɛ taŋ-la tuɔŋ, ma di ma biiriŋ kala. Tabii-bie ma bira bi jaŋ daŋ u dɔŋɔ lɛ lee-la. Ma bi sɛyɛ bua-la lɛ Wia si kɔ duu laama ta. Ŋii nɛ tii ba jaŋ ŋaa ŋii.”
44 e te derribarão, a ti e a teus filhos deixarão em ti pedra sobre pedra, pois que não conheceste o tempo da tua visitação.
45 Yesu si mu juu Wia-dia, u suomo kikiri nialiŋ síi yallɛ kiaa dimɛ
45 E, entrando no templo, começou a expulsar todos os que nele vendiam e compravam,
46 aŋ bula piba a bul, “Ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ a bul ari Wia si, u dia jaŋ ŋaa lee-la niaa si jaŋ chuchuɔlɛ Wia, aŋ ka ma miira kaa birimɛ gaari-dia.”
46 dizendo-lhes: Está escrito: A minha casa é casa de oração; mas vós fizestes dela covil de salteadores.
47 Tapulii-na kala Yesu yie dagɛ niaa Wia-dia-la tuɔŋ. Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Wia teniŋ kerichiba ari Ju̱u tiŋŋaa kuhiasiŋ chichɛ di ba kpuu.
47 E todos os dias ensinava no templo; mas os principais dos sacerdotes, e os escribas, e os principais do povo procuravam matá-lo
48 Ama ba bi jiŋ woŋbii-la ba si jaŋ to, bɛɛ wiaa nialiŋ kala fa si hɛ dimɛ jegile ninii wialiŋ u síi bul nɛ ari siifiɛsiŋ.
48 e não achavam meio de o fazer, porque todo o povo pendia para ele, escutando-o.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 19, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.