Lucas 16
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NTLH
1 Yesu magɛ namaga dɔŋɔ a pi u haritooroo a bul, “Baal kubala nɛ fa hɛ dimɛ. U fa ŋaa kiaa tiina nɛ. U fa kɛŋ tiŋtinnu. U nɛ faa beŋ u kialiŋ. Ŋii nɛ niaa ku bula pi kiaa tiina-la, ari u tiŋtinni-la kɛŋ u kialiŋ chichei nɛ.
1 Jesus disse aos seus discípulos:
2 U si nii ŋii, u mu yiru a piɛsu, ‘Bee na wialiŋ mi síi nii a tigɛŋ lɛ. Leŋ di mi jiŋ nialiŋ ŋ si yallɛ mi kialiŋ ba yɔɔ. Ŋ bira bi jaŋ wuo ŋaa mi tiŋtinnu.’
2 Por isso ele o chamou e disse: “Eu andei ouvindo umas coisas a respeito de você. Agora preste contas da sua administração porque você não pode mais continuar como meu administrador.”
3 Ŋii nɛ baal-la bul u titia lɛ a bul, ‘Mi kuhiaŋ ka chɛ duu kirimi nɛ mi tiŋtiŋŋaa lɛ. Bɛɛ nɛ mi jaŋ ŋaa? Mi bi doluŋ kɛnɛ di mi pɛrɛ. Mi bira bi jaŋ wuo gɔllɔ susul kiaa ma. Mi jaŋ fifá hiisiŋ.
3 — Aí o administrador pensou: “O patrão está me despedindo. E, agora, o que é que eu vou fazer? Não tenho forças para cavar a terra e tenho vergonha de pedir esmola.
4 Di mi tiŋtiŋŋaa nɛ cheye, mi jiŋ ŋii mi si jaŋ ŋaa a wuo kɛŋ naŋdɔŋsuŋ, a ŋaa di ba kɛŋmi woruŋ ba diisiŋ lɛ.’
4 Ah! Já sei o que vou fazer… Assim, quando for mandado embora, terei amigos que me receberão nas suas casas.”
5 Ŋii nɛ u yirɛ nialiŋ kala si dii u kuhiaŋ chimiŋ. U yirɛba kubala kubala nɛ. Ŋii nɛ u yirɛ buŋbuŋ nia a piɛsu, ‘Chimiŋ ŋ si dii mi kuhiaŋ teeŋ ŋaa baŋmɛɛ nɛ?’
5 — Então ele chamou todos os devedores do patrão e perguntou para o primeiro: “Quanto é que você está devendo para o meu patrão?”
6 Ŋii nɛ u si di nuuŋ nɛ u chimu aŋkura zɔlɔ. Ŋii nɛ tiŋtinni-la joŋ teŋ-la si dagɛ chiŋ-la a pu aŋ bul, ‘Teŋ-la si dagɛ ŋ chimiŋ nɛ ŋla. Ŋ chimiŋ ŋaa aŋkuraba ari nuuŋ zɔlɔ nɛ. Birima ŋmuŋsɛ aŋkuraba mahiŋ balia ari fii.’
6 — “Cem barris de azeite!” — respondeu ele.
7 Ŋii nɛ u yirɛ dɔŋɔ tiina ma a piɛsu, ‘Ka ŋ maa?’ U ma si di chimiŋ u si die ŋaa miaa bɔtɔba bui nɛ. Ŋii nɛ tiŋtinni-la bula pu a bul, ‘Teniŋ tuɔŋ ba ŋmuŋsa hɛ ari ŋ chimiŋ magɛ ŋla nɛ, ama birima ŋmuŋsɛ bɔtɔ zɔlɔ chori.’
7 — Para o outro ele perguntou: “E você, quanto está devendo?”
8 Ŋii nɛ kiaa tiina-la bɛsɛ siŋgiriŋ tiina-la lɛ a bul duu ŋaa kukeri aŋ kɛŋ wu-jimiŋ u si ŋaa wu-bɔŋŋɔɔ ŋii.” Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Bee na nialiŋ si cho dunia kiaa kiŋkɛŋ kɛŋ wu-jimiŋ a pipɛ dɔŋɔ lɛ a kii nialiŋ síi to Wia.”
8 — E o patrão desse administrador desonesto o elogiou pela sua esperteza. E Jesus continuou:
9 Ŋii nɛ Yesu bira bula pi u haritooro-la a bul, “Mi bulaa pima, má joŋ moribiee a kaa dii naŋdɔŋsuŋ. Di moribie-la dɛrɛ, Wia jaŋ kɛŋma kaa mu u jaŋ a joŋ miisi-la si bi dɛrɛ a pima.
9 Por isso eu digo a vocês: usem as riquezas deste mundo para conseguir amigos a fim de que, quando as riquezas faltarem, eles recebam vocês no lar eterno.
10 Di ŋ joŋ kiaa mua a pi nuu duu beŋ, ŋii nɛ u beŋ ba nyuŋ woruŋ, u tiina ma jaŋ wuo beŋ kiaa si yuga nyuŋ woruŋ. Di nuu ma nɛ kɛŋ kiaa mua aŋ bi ba nyuŋ woruŋ ka beŋ, duu nɛ kɛŋ kiaa woruŋ, u biba ma nyuŋ wuo beŋ woruŋ.
10 Quem é fiel nas coisas pequenas também será nas grandes; e quem é desonesto nas coisas pequenas também será nas grandes.
11 Di ŋ nɛ bi dunia kiaa wuo beŋ ari wutitii, nuu-kala bi jaŋ wuo joŋ kialiŋ si faasa kɛŋ nyuuruŋ a hɛ ŋ nisiŋ lɛ di ŋ bibeŋ.
11 Pois, se vocês não forem honestos com as riquezas deste mundo, quem vai pôr vocês para tomar conta das riquezas verdadeiras?
12 Di ŋ nɛ bi niaa kiaa wuo beŋ ari wutitii, ba jaŋ wuo joŋ ŋ titia kiaa piŋ di ŋ beŋŋ? Ai.
12 E, se não forem honestos com o que é dos outros, quem lhes dará o que é de vocês?
13 Yoŋ-bala bi jaŋ wuo tiŋ tiŋtiŋŋaa a pi kuhiasiŋ balia. U jaŋ cho dɔŋɔ aŋ bɛrɛ dɔŋɔ. U jaŋ tuto dɔŋɔ niiŋ wiaa woruŋ aŋ via dɔŋɔ niiŋ wiaa. Ŋ ma saa bi jaŋ wuo to Wia aŋ bira cho dunia kiaa maa.”
13 — Um escravo não pode servir a dois donos ao mesmo tempo, pois vai rejeitar um e preferir o outro; ou será fiel a um e desprezará o outro. Vocês não podem servir a Deus e também servir ao dinheiro.
14 Farisii tiŋŋaa nii wiiŋ deeŋ Yesu si bula. Ba fa cho dunia kiaa kiŋkɛŋ nɛ. Ŋii nɛ tii ba sisieru lɛ.
14 Os fariseus ouviram isso e zombaram de Jesus porque amavam o dinheiro.
15 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Ma nialiŋ, ma yie chɛ di niaa biinɛ ma kɛŋ wutitii, ama Wia jiŋ ma tuɔsaa. Kialiŋ si ŋaa ku-zɔŋŋɔɔ nuhuobiinee teeŋ, ba nɛ ŋaa ku-lɔrunuŋ Wia teeŋ.”
15 Então Jesus disse a eles:
16 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Nialiŋ faa to wialiŋ Moosis fa si bile. Ba ma to tenni-la lɛ nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, fa si ŋmuŋsa a kaa mu bua-la lɛ Jɔɔŋ si kɔ, nii-la fa síi fo niaa Wii-chuɔlɛ liiŋ. Jɔɔŋ si kɔ ŋii, ba suomo bubul Wia wu-zɔmɔ-la a tigɛ Wia kuorii-la lɛ aa pi niaa. Ŋii nɛ nuu-kala fiɛsɛ siiŋ a wiwalimɛ duu juu Wia kuorii-la tuɔŋ.
16 — A
17 Di wia nyuŋ ari tiŋteeŋ kala nɛ fa dɛrɛ, u fa bi jaŋ hɛi. U fa bi jaŋ hɛi ari Moosis niiŋ wialiŋ tuɔŋ ku-bie bira si bi bubuɔŋ kɛnɛ.
17 — É mais fácil o céu e a terra desaparecerem do que ser tirado um simples acento de qualquer palavra da Lei.
18 Baal-na kala si via u haala aŋ bira mu jaa dɔŋɔ, u tiina juu Wia haachɛ lɛ nɛ. Baal-la ma si jaa haala si via u bala, u ma juu Wia haachɛ lɛ nɛ.”
18 — Se um homem se divorciar e casar com outra mulher, comete adultério. E quem casar com a mulher divorciada também comete adultério.
19 Ŋii nɛ Yesu bira magɛ namaga a bul, “Kiaa tiina kubala nɛ fa hɛ dimɛ. U yie lilaalɛ gɛri-zɔmɔ-la yalliŋ si hɛyɛ, a piŋ sima nyuŋ woruŋ tapulii-na kala.
19 Jesus continuou:
20 Ka summu ma fa hɛ dimɛ. Baa yiru Lazɔrɔs. U yaraa kala ŋaa naawiilaa nɛ.
20 Havia também um homem pobre, chamado Lázaro, que tinha o corpo coberto de feridas, e que costumavam largar perto da casa do rico.
21 Vahiŋ yie kɔ a lilenni u naawiila-la. U yie mu hɔŋ kiaa tiina-la boiŋniiŋ a chichɛ di kiaa tiina-la si dii kudiile-la aŋ ka, duu ma paa dii.
21 Lázaro ficava ali, procurando matar a fome com as migalhas que caíam da mesa do homem rico. E até os cachorros vinham lamber as suas feridas.
22 Ŋii nɛ summo-la sii suu. Wia tiŋdaara ku joŋu a kaa mu Abiraham teeŋ. U hɔŋ u sɛmɛ Wia-jaŋ lɛ aa nii sima.
22 O pobre morreu e foi levado pelos anjos para junto de Abraão, na festa do céu. O rico também morreu e foi sepultado.
23 Ka kiaa tiina-la ma suu. Ba joŋu hugi. U mu juu Wia nyiniŋ a nina hɛɛŋ woruŋ. Ŋii nɛ u bee mu na Abiraham duu hɔŋ di-bolii, ka Lazɔrɔs ma hɔŋ u sɛmɛ.
23 Ele sofria muito no
24 Ŋii nɛ u yiru a bul, ‘Mi nyimma Abiraham, fámi nennige aŋ tiŋ Lazɔrɔs duu kɛŋ u neniiŋ yuu liiŋ a kaa kɔ a fiɛlɛ mi neŋdelimiŋ. Mii na hɛɛŋ nɛ woruŋ nyiniŋ deeŋ tuɔŋ.’
24 Então gritou: “Pai Abraão, tenha pena de mim! Mande que Lázaro molhe o dedo na água e venha refrescar a minha língua porque estou sofrendo muito neste fogo!”
25 Ŋii nɛ Abiraham bula pu a bul, ‘Mi bii, liise mu yi ŋ fa si hɛ ŋ miisiŋ lɛ, ŋ faa nii sima nɛ woruŋ, aŋ ka Lazɔrɔs fa nina hɛɛŋ. Ama lɛɛlɛ Lazɔrɔs ma nii sima daha, aŋ ka ŋ ma hɛ hɛɛŋ tuɔŋ.
25 — Mas Abraão respondeu: “Meu filho, lembre que você recebeu na sua vida todas as coisas boas, porém Lázaro só recebeu o que era mau. E agora ele está feliz aqui, enquanto você está sofrendo.
26 Ŋii ma duŋduŋa dee, buɔtuo-luŋi nɛ piŋ la pɛgɛ. Di nialiŋ si hɛ la teeŋ níi chɛ di ba lii kiele mu ma teeŋ, ba bi jaŋ wuo. Nuu ma bi jaŋ wuo lii ma teeŋ a ku kieli a kɔ la teeŋ.’
26 Além disso, há um grande abismo entre nós, de modo que os que querem atravessar daqui até vocês não podem, como também os daí não podem passar para cá.”
27 Ŋii nɛ kiaa tiina-la bira bula pu a bul, ‘Mi nyimma Abiraham, ŋii nɛ saa mii suluŋ di ŋ tiŋ Lazɔrɔs duu mu mi nyimma dia.
27 — O rico disse: “Nesse caso, Pai Abraão, peço que mande Lázaro até a casa do meu pai
28 Mi kɛŋ naaŋbiiriŋ banɔŋ nɛ dimɛ. Leŋ duu kpurisɛ ba digilaa di ba ma sí hɛɛŋ deeŋ leriŋ kɔ bua-la lɛ ba si jaŋ suu.’
28 porque eu tenho cinco irmãos. Deixe que ele vá e os avise para que assim não venham para este lugar de sofrimento.”
29 Ŋii nɛ Abiraham bula pu a bul, ‘Wialiŋ Moosis ari nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ fa si ŋmuŋsa, ba hɛ ŋ naaŋbiiriŋ teeŋ. Leŋ di ba jegile nii wialiŋ ba síi bul.’
29 — Mas Abraão respondeu: “Os seus irmãos têm a
30 Ŋii nɛ kiaa tiina-la bira bul, ‘Ŋii ha bi maga, mi nyimma. Ama di nuu nɛ fa sii suuŋ lɛ a mu ba teeŋ, ba fa jaŋ wuo birima lii ba haachɛba lɛ.’
30 — “Só isso não basta, Pai Abraão!”, respondeu o rico. “Porém, se alguém ressuscitar e for falar com eles, aí eles se arrependerão dos seus pecados.”
31 Ŋii nɛ Abiraham bira bula pu a bul, ‘Di ba nɛ bi jaŋ jegile nii wialiŋ Moosis ari nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ fa si ŋmuŋsa, ba ma fa bi jaŋ sɛi wialiŋ di nuu nɛ paala sii suuŋ lɛ a mu ba teeŋ a dagɛba.’ ”
31 — Mas Abraão respondeu: “Se eles não escutarem Moisés nem os profetas, não crerão, mesmo que alguém ressuscite.”
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 16, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.