Lucas 16
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs ARIB
1 Yesu magɛ namaga dɔŋɔ a pi u haritooroo a bul, “Baal kubala nɛ fa hɛ dimɛ. U fa ŋaa kiaa tiina nɛ. U fa kɛŋ tiŋtinnu. U nɛ faa beŋ u kialiŋ. Ŋii nɛ niaa ku bula pi kiaa tiina-la, ari u tiŋtinni-la kɛŋ u kialiŋ chichei nɛ.
1 Dizia Jesus também aos seus discípulos: Havia certo homem rico, que tinha um mordomo; e este foi acusado perante ele de estar dissipando os seus bens.
2 U si nii ŋii, u mu yiru a piɛsu, ‘Bee na wialiŋ mi síi nii a tigɛŋ lɛ. Leŋ di mi jiŋ nialiŋ ŋ si yallɛ mi kialiŋ ba yɔɔ. Ŋ bira bi jaŋ wuo ŋaa mi tiŋtinnu.’
2 Chamou-o, então, e lhe disse: Que é isso que ouço dizer de ti? Presta contas da tua mordomia; porque já não podes mais ser meu mordomo.
3 Ŋii nɛ baal-la bul u titia lɛ a bul, ‘Mi kuhiaŋ ka chɛ duu kirimi nɛ mi tiŋtiŋŋaa lɛ. Bɛɛ nɛ mi jaŋ ŋaa? Mi bi doluŋ kɛnɛ di mi pɛrɛ. Mi bira bi jaŋ wuo gɔllɔ susul kiaa ma. Mi jaŋ fifá hiisiŋ.
3 Disse, pois, o mordomo consigo: Que hei de fazer, já que o meu senhor me tira a mordomia? Para cavar, não tenho forças; de mendigar, tenho vergonha.
4 Di mi tiŋtiŋŋaa nɛ cheye, mi jiŋ ŋii mi si jaŋ ŋaa a wuo kɛŋ naŋdɔŋsuŋ, a ŋaa di ba kɛŋmi woruŋ ba diisiŋ lɛ.’
4 Agora sei o que vou fazer, para que, quando for desapossado da mordomia, me recebam em suas casas.
5 Ŋii nɛ u yirɛ nialiŋ kala si dii u kuhiaŋ chimiŋ. U yirɛba kubala kubala nɛ. Ŋii nɛ u yirɛ buŋbuŋ nia a piɛsu, ‘Chimiŋ ŋ si dii mi kuhiaŋ teeŋ ŋaa baŋmɛɛ nɛ?’
5 E chamando a si cada um dos devedores do seu senhor, perguntou ao primeiro: Quanto deves ao meu senhor?
6 Ŋii nɛ u si di nuuŋ nɛ u chimu aŋkura zɔlɔ. Ŋii nɛ tiŋtinni-la joŋ teŋ-la si dagɛ chiŋ-la a pu aŋ bul, ‘Teŋ-la si dagɛ ŋ chimiŋ nɛ ŋla. Ŋ chimiŋ ŋaa aŋkuraba ari nuuŋ zɔlɔ nɛ. Birima ŋmuŋsɛ aŋkuraba mahiŋ balia ari fii.’
6 Respondeu ele: Cem cados de azeite. Disse-lhe então: Toma a tua conta, senta-te depressa e escreve cinqüenta.
7 Ŋii nɛ u yirɛ dɔŋɔ tiina ma a piɛsu, ‘Ka ŋ maa?’ U ma si di chimiŋ u si die ŋaa miaa bɔtɔba bui nɛ. Ŋii nɛ tiŋtinni-la bula pu a bul, ‘Teniŋ tuɔŋ ba ŋmuŋsa hɛ ari ŋ chimiŋ magɛ ŋla nɛ, ama birima ŋmuŋsɛ bɔtɔ zɔlɔ chori.’
7 Perguntou depois a outro: E tu, quanto deves? Respondeu ele: Cem coros de trigo. E disse-lhe: Toma a tua conta e escreve oitenta.
8 Ŋii nɛ kiaa tiina-la bɛsɛ siŋgiriŋ tiina-la lɛ a bul duu ŋaa kukeri aŋ kɛŋ wu-jimiŋ u si ŋaa wu-bɔŋŋɔɔ ŋii.” Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Bee na nialiŋ si cho dunia kiaa kiŋkɛŋ kɛŋ wu-jimiŋ a pipɛ dɔŋɔ lɛ a kii nialiŋ síi to Wia.”
8 E louvou aquele senhor ao injusto mordomo por haver procedido com sagacidade; porque os filhos deste mundo são mais sagazes para com a sua geração do que os filhos da luz.
9 Ŋii nɛ Yesu bira bula pi u haritooro-la a bul, “Mi bulaa pima, má joŋ moribiee a kaa dii naŋdɔŋsuŋ. Di moribie-la dɛrɛ, Wia jaŋ kɛŋma kaa mu u jaŋ a joŋ miisi-la si bi dɛrɛ a pima.
9 Eu vos digo ainda: Granjeai amigos por meio das riquezas da injustiça; para que, quando estas vos faltarem, vos recebam eles nos tabernáculos eternos.
10 Di ŋ joŋ kiaa mua a pi nuu duu beŋ, ŋii nɛ u beŋ ba nyuŋ woruŋ, u tiina ma jaŋ wuo beŋ kiaa si yuga nyuŋ woruŋ. Di nuu ma nɛ kɛŋ kiaa mua aŋ bi ba nyuŋ woruŋ ka beŋ, duu nɛ kɛŋ kiaa woruŋ, u biba ma nyuŋ wuo beŋ woruŋ.
10 Quem é fiel no pouco, também é fiel no muito; quem é injusto no pouco, também é injusto no muito.
11 Di ŋ nɛ bi dunia kiaa wuo beŋ ari wutitii, nuu-kala bi jaŋ wuo joŋ kialiŋ si faasa kɛŋ nyuuruŋ a hɛ ŋ nisiŋ lɛ di ŋ bibeŋ.
11 Se, pois, nas riquezas injustas não fostes fiéis, quem vos confiará as verdadeiras?
12 Di ŋ nɛ bi niaa kiaa wuo beŋ ari wutitii, ba jaŋ wuo joŋ ŋ titia kiaa piŋ di ŋ beŋŋ? Ai.
12 E se no alheio não fostes fiéis, quem vos dará o que é vosso?
13 Yoŋ-bala bi jaŋ wuo tiŋ tiŋtiŋŋaa a pi kuhiasiŋ balia. U jaŋ cho dɔŋɔ aŋ bɛrɛ dɔŋɔ. U jaŋ tuto dɔŋɔ niiŋ wiaa woruŋ aŋ via dɔŋɔ niiŋ wiaa. Ŋ ma saa bi jaŋ wuo to Wia aŋ bira cho dunia kiaa maa.”
13 Nenhum servo pode servir dois senhores; porque ou há de odiar a um e amar ao outro, o há de odiar a um e amar ao outro, o há de dedicar-se a um e desprezar o outro. Não podeis servir a Deus e às riquezas.
14 Farisii tiŋŋaa nii wiiŋ deeŋ Yesu si bula. Ba fa cho dunia kiaa kiŋkɛŋ nɛ. Ŋii nɛ tii ba sisieru lɛ.
14 Os fariseus, que eram gananciosos, ouviam todas essas coisas e zombavam dele.
15 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Ma nialiŋ, ma yie chɛ di niaa biinɛ ma kɛŋ wutitii, ama Wia jiŋ ma tuɔsaa. Kialiŋ si ŋaa ku-zɔŋŋɔɔ nuhuobiinee teeŋ, ba nɛ ŋaa ku-lɔrunuŋ Wia teeŋ.”
15 E ele lhes disse: Vós sois os que vos justificais a vós mesmos diante dos homens, mas Deus conhece os vossos corações; porque o que entre os homens é elevado, perante Deus é abominação.
16 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Nialiŋ faa to wialiŋ Moosis fa si bile. Ba ma to tenni-la lɛ nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, fa si ŋmuŋsa a kaa mu bua-la lɛ Jɔɔŋ si kɔ, nii-la fa síi fo niaa Wii-chuɔlɛ liiŋ. Jɔɔŋ si kɔ ŋii, ba suomo bubul Wia wu-zɔmɔ-la a tigɛ Wia kuorii-la lɛ aa pi niaa. Ŋii nɛ nuu-kala fiɛsɛ siiŋ a wiwalimɛ duu juu Wia kuorii-la tuɔŋ.
16 A lei e os profetas vigoraram até João; desde então é anunciado o evangelho do reino de Deus, e todo homem forceja por entrar nele.
17 Di wia nyuŋ ari tiŋteeŋ kala nɛ fa dɛrɛ, u fa bi jaŋ hɛi. U fa bi jaŋ hɛi ari Moosis niiŋ wialiŋ tuɔŋ ku-bie bira si bi bubuɔŋ kɛnɛ.
17 É, porém, mais fácil passar o céu e a terra do que cair um til da lei.
18 Baal-na kala si via u haala aŋ bira mu jaa dɔŋɔ, u tiina juu Wia haachɛ lɛ nɛ. Baal-la ma si jaa haala si via u bala, u ma juu Wia haachɛ lɛ nɛ.”
18 Todo aquele que repudia sua mulher e casa com outra, comete adultério; e quem casa com a que foi repudiada pelo marido, também comete adultério.
19 Ŋii nɛ Yesu bira magɛ namaga a bul, “Kiaa tiina kubala nɛ fa hɛ dimɛ. U yie lilaalɛ gɛri-zɔmɔ-la yalliŋ si hɛyɛ, a piŋ sima nyuŋ woruŋ tapulii-na kala.
19 Ora, havia um homem rico que se vestia de púrpura e de linho finíssimo, e todos os dias se regalava esplendidamente.
20 Ka summu ma fa hɛ dimɛ. Baa yiru Lazɔrɔs. U yaraa kala ŋaa naawiilaa nɛ.
20 Ao seu portão fora deitado um mendigo, chamado Lázaro, todo coberto de úlceras;
21 Vahiŋ yie kɔ a lilenni u naawiila-la. U yie mu hɔŋ kiaa tiina-la boiŋniiŋ a chichɛ di kiaa tiina-la si dii kudiile-la aŋ ka, duu ma paa dii.
21 o qual desejava alimentar-se com as migalhas que caíam da mesa do rico; e os próprios cães vinham lamber-lhe as úlceras.
22 Ŋii nɛ summo-la sii suu. Wia tiŋdaara ku joŋu a kaa mu Abiraham teeŋ. U hɔŋ u sɛmɛ Wia-jaŋ lɛ aa nii sima.
22 Veio a morrer o mendigo, e foi levado pelos anjos para o seio de Abraão; morreu também o rico, e foi sepultado.
23 Ka kiaa tiina-la ma suu. Ba joŋu hugi. U mu juu Wia nyiniŋ a nina hɛɛŋ woruŋ. Ŋii nɛ u bee mu na Abiraham duu hɔŋ di-bolii, ka Lazɔrɔs ma hɔŋ u sɛmɛ.
23 No inferno, ergueu os olhos, estando em tormentos, e viu ao longe a Abraão, e a Lázaro no seu seio.
24 Ŋii nɛ u yiru a bul, ‘Mi nyimma Abiraham, fámi nennige aŋ tiŋ Lazɔrɔs duu kɛŋ u neniiŋ yuu liiŋ a kaa kɔ a fiɛlɛ mi neŋdelimiŋ. Mii na hɛɛŋ nɛ woruŋ nyiniŋ deeŋ tuɔŋ.’
24 E, clamando, disse: Pai Abraão, tem misericórdia de mim, e envia-me Lázaro, para que molhe na água a ponta do dedo e me refresque a língua, porque estou atormentado nesta chama.
25 Ŋii nɛ Abiraham bula pu a bul, ‘Mi bii, liise mu yi ŋ fa si hɛ ŋ miisiŋ lɛ, ŋ faa nii sima nɛ woruŋ, aŋ ka Lazɔrɔs fa nina hɛɛŋ. Ama lɛɛlɛ Lazɔrɔs ma nii sima daha, aŋ ka ŋ ma hɛ hɛɛŋ tuɔŋ.
25 Disse, porém, Abraão: Filho, lembra-te de que em tua vida recebeste os teus bens, e Lázaro de igual modo os males; agora, porém, ele aqui é consolado, e tu atormentado.
26 Ŋii ma duŋduŋa dee, buɔtuo-luŋi nɛ piŋ la pɛgɛ. Di nialiŋ si hɛ la teeŋ níi chɛ di ba lii kiele mu ma teeŋ, ba bi jaŋ wuo. Nuu ma bi jaŋ wuo lii ma teeŋ a ku kieli a kɔ la teeŋ.’
26 E além disso, entre nós e vós está posto um grande abismo, de sorte que os que quisessem passar daqui para vós não poderiam, nem os de lá passar para nós.
27 Ŋii nɛ kiaa tiina-la bira bula pu a bul, ‘Mi nyimma Abiraham, ŋii nɛ saa mii suluŋ di ŋ tiŋ Lazɔrɔs duu mu mi nyimma dia.
27 Disse ele então: Rogo-te, pois, ó pai, que o mandes à casa de meu pai,
28 Mi kɛŋ naaŋbiiriŋ banɔŋ nɛ dimɛ. Leŋ duu kpurisɛ ba digilaa di ba ma sí hɛɛŋ deeŋ leriŋ kɔ bua-la lɛ ba si jaŋ suu.’
28 porque tenho cinco irmãos; para que lhes dê testemunho, a fim de que não venham eles também para este lugar de tormento.
29 Ŋii nɛ Abiraham bula pu a bul, ‘Wialiŋ Moosis ari nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ fa si ŋmuŋsa, ba hɛ ŋ naaŋbiiriŋ teeŋ. Leŋ di ba jegile nii wialiŋ ba síi bul.’
29 Disse-lhe Abraão: Têm Moisés e os profetas; ouçam-nos.
30 Ŋii nɛ kiaa tiina-la bira bul, ‘Ŋii ha bi maga, mi nyimma. Ama di nuu nɛ fa sii suuŋ lɛ a mu ba teeŋ, ba fa jaŋ wuo birima lii ba haachɛba lɛ.’
30 Respondeu ele: Não! pai Abraão; mas, se alguém dentre os mortos for ter com eles, hão de se arrepender.
31 Ŋii nɛ Abiraham bira bula pu a bul, ‘Di ba nɛ bi jaŋ jegile nii wialiŋ Moosis ari nialiŋ fa síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ fa si ŋmuŋsa, ba ma fa bi jaŋ sɛi wialiŋ di nuu nɛ paala sii suuŋ lɛ a mu ba teeŋ a dagɛba.’ ”
31 Abraão, porém, lhe disse: Se não ouvem a Moisés e aos profetas, tampouco acreditarão, ainda que ressuscite alguém dentre os mortos.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 16, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.