João 11
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NTLH
1 — ausente —
1 Um homem chamado Lázaro estava doente. Ele era do povoado de Betânia, onde Maria e a sua irmã Marta moravam.
2 — ausente —
2 (Esta Maria era a mesma que pôs perfume nos pés do Senhor Jesus e os enxugou com os seus cabelos. Era o irmão dela, Lázaro, que estava doente.)
3 U dihaalaa tiŋ ba mu bula pi Yesu a bul, “La Tiina, nii-la ŋ si cho ka wiilu nɛ.”
3 As duas irmãs mandaram dizer a Jesus: — Senhor, o seu querido amigo Lázaro está doente!
4 Yesu si nii wiiŋ deeŋ, u si, “Nyanyaliŋ deeŋ dee bi maga di Lazɔrɔs wiila suu, ama di Wia yiriŋ to ŋii lɛ nɛ a yirɛ, di mi ma Wia Bie yiriŋ to dimɛ yirɛ.”
4 Quando Jesus recebeu a notícia, disse:
5 Yesu fa cho Maata ari u ŋaana ari Lazɔrɔs nɛ kiŋkɛŋ.
5 Jesus amava muito Marta, e a sua irmã, e também Lázaro.
6 U si nia di Lazɔrɔs ka wiilu lee-la u fa si hɛ, ŋii nɛ u bira chua dimɛ tapulaa balia.
6 Porém quando soube que Lázaro estava doente, ainda ficou dois dias onde estava.
7 Ŋii hariŋ nɛ u bula pi u haritooroo a bul, “Má leŋ di la miira mu Judiya tiŋteeŋ.” Bɛtani fa hɛ Judiya tiŋteeŋ lɛ nɛ.
7 Então disse aos seus discípulos:
8 Ŋii nɛ Yesu haritooroo bula pu a bul, “La kuhiaŋ, Ju̱u tiŋŋaa faa chɛ di ba paa tabiaa yagiŋ lee-la nɛ, u bi diene, aŋ ka ŋ biraa chɛ di ŋ mu dimɛ ŋii?”
8 Mas eles disseram: — Mestre, faz tão pouco tempo que o povo de lá queria matá-lo a pedradas, e o senhor quer voltar?
9 Ŋii nɛ Yesu magɛ namaga a dagɛ ari u suuŋ bua ha bi yie. U si, “Tapuluŋ kɛŋ hawaba fii ari balia nɛ. Ŋii wiaa, di nuu níi vɛŋ wiihɛyɛ, u bi jaŋ gigɛrɛ kiaa, bɛɛ wiaa leriŋ pulla nɛ.
9 Jesus respondeu:
10 Ama di ŋ níi vɛŋ titaŋiŋ, ŋ yie gigɛrɛ kiaa nɛ, bɛɛ wiaa pulumuŋ tuo.”
10 Mas, se anda de noite, tropeça porque nele não existe luz.
11 Ŋii nɛ Yesu bira bula pi u haritooroo a bul, “La naŋdɔŋɔ Lazɔrɔs piŋ doŋ nɛ, ama mi saa jaŋ mu chisu doŋ lɛ.”
11 Jesus disse isso e depois continuou:
12 Ŋii nɛ u haritooroo bula pu, “Di u nɛ piŋ doŋ, ŋii-na u jaŋ duori.”
12 — Senhor, se ele está dormindo, isso quer dizer que vai ficar bom! — disseram eles.
13 Yesu si bul ŋii, u si ari Lazɔrɔs suba nɛ, aŋ ka u haritooroo biinɛ ari doŋ titia nɛ u sɛnɛ piŋ.
13 Mas o que Jesus queria dizer era que Lázaro estava morto. Porém eles pensavam que ele estivesse falando do sono natural.
14 Ŋii nɛ Yesu chaasa bula piba ari Lazɔrɔs suba nɛ.
14 Então Jesus disse claramente:
15 Ŋii nɛ Yesu bul, “A tiŋ ma wiaa mi tuɔŋ tɔrɔ ari bua-la lɛ Lazɔrɔs si suba mi tuo lee-la. Ŋii lɛ nɛ ma jaŋ to a wuo laa mi wiaa dii. Má leŋ di la mu u teeŋ.”
15 mas eu estou alegre por não ter estado lá com ele, pois assim vocês vão crer. Vamos até a casa dele.
16 Yesu haritooroo tuɔŋ dɔŋɔ yiriŋ nɛ fa Tɔmas. Ba kɛnu yiyirɛ daaliɛriŋ ma nɛ, bɛɛ wiaa ba fa ŋaa daaliɛriŋ nɛ. Ŋii nɛ u bula pi u dɔŋsuŋ tiŋŋaa a bul, “Má leŋ di la kala to Yesu hariŋ, duu nɛ ŋaa suu maa, di la kala suu.”
16 Então Tomé, chamado “o Gêmeo”, disse aos outros discípulos: — Vamos nós também a fim de morrer com o Mestre!
17 Ŋii nɛ Yesu ari u haritooroo mu Bɛtani. Ba si mu yi lee-la, niaa bula pu ari ba si hugi Lazɔrɔs, u tapulaa banɛsɛ nɛ ŋla.
17 Quando Jesus chegou, já fazia quatro dias que Lázaro havia sido sepultado.
18 Bɛtani ari Jerusalɛm fa ŋaa ari meel-daasiŋ balia nɛ.
18 Betânia ficava a menos de três quilômetros de Jerusalém,
19 Ju̱u tiŋŋaa fa yuga a lii Jerusalɛm kɔ Bɛtani di ba lɔllɛ Maata ari Mɛɛri a tiŋ ba dibaala si suba wiaa.
19 e muitas pessoas tinham vindo visitar Marta e Maria para as consolarem por causa da morte do irmão.
20 Maata si nia ari Yesu faa kɔ nɛ, u sii lii duu chemu wɛniŋ lɛ, aŋ ka Mɛɛri-na fa hɛ dia lɛ.
20 Quando Marta soube que Jesus estava chegando, foi encontrar-se com ele. Porém Maria ficou sentada em casa.
21 Ŋii nɛ Maata bula pi Yesu a bul, “Mi Tiina, di ŋ nɛ fa hɛ daha, mi dibaala fa bi jaŋ suu.
21 Então Marta disse a Jesus: — Se o senhor estivesse aqui, o meu irmão não teria morrido!
22 Ari ŋii ma ha, mi jima ari ŋ nɛ sul Wia chichɛ kuŋ-kala, u jaŋ piŋ.”
22 Mas eu sei que, mesmo assim, Deus lhe dará tudo o que o senhor pedir a ele.
23 Ŋii nɛ Yesu bula pu ari u dibaala jaŋ bira sii a kɛŋ miisiŋ.
23 — O seu irmão vai ressuscitar! — disse Jesus.
24 Ŋii nɛ Maata bula pu, “Mi jima ari dunia chɛ-dɛriŋ u jaŋ sii suuŋ lɛ, bua-la lɛ nialiŋ kala si suba si jaŋ sii.”
24 Marta respondeu: — Eu sei que ele vai ressuscitar no último dia!
25 Ŋii nɛ Yesu bula pu, “Mi nɛ ŋaa nii-la si jaŋ sii suuŋ lɛ, a chisɛ niaa suuŋ lɛ di ba kɛŋ miisiŋ. Nuu-kala si laa mi wiaa dii, di ŋ suba maa, ŋ jaŋ sii a kɛŋ miisiŋ.
25 Então Jesus afirmou:
26 Nii-la ma kala si weye aŋ laa mi wiaa dii, u bi jaŋ kɔ duu suba. Ŋ laa wiiŋ deeŋ dii koo?”
26 e quem vive e crê em mim nunca morrerá. Você acredita nisso?
27 Ŋii nɛ Maata bul, “Oo, mi Tiina. Mi laa dii ari ŋ nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisa, a ŋaa Wia Bie maa, nii-la si maga duu kɔ dunia deeŋ.”
27 — Sim, senhor! — disse ela. — Eu creio que o senhor é o Messias , o Filho de Deus, que devia vir ao mundo.
28 Maata si bul wiaa deeŋba dɛrɛ, u miira juu dia a luɔra yirɛ u ŋaana Mɛɛri, a muŋso a bula pu a bul, “Mɛɛri, la kuhiaŋ kɔ nɛ aa yiriŋ.”
28 Depois de dizer isso, Marta foi, chamou Maria, a sua irmã, e lhe disse em particular: — O Mestre chegou e está chamando você.
29 Mɛɛri si nii ŋii, u sii lima a lii duu chemu.
29 Quando Maria ouviu isso, levantou-se depressa e foi encontrar-se com Jesus.
30 Bua-la lɛ di Yesu ha bi taŋ-la tuɔŋ jua, u ha hɛ lee-la Maata si chemu nɛ.
30 Pois ele não tinha chegado ao povoado, mas ainda estava no lugar onde Marta o havia encontrado.
31 Ju̱u timma-la ari Mɛɛri fa si hɛ dia lɛ baa nyagu, ba na Mɛɛri duu sii lima. Ba si na ŋii, ba sii to u hariŋ, bɛɛ wiaa ba fa biina duu chɛ duu mu yel nɛ lee-la ba fa si hugi u dibaala.
31 As pessoas que estavam na casa com Maria, consolando-a, viram que ela se levantou e saiu depressa. Então foram atrás dela, pois pensavam que ela ia ao túmulo para chorar ali.
32 Mɛɛri si yi lee-la Yesu fa si hɛ a nau, u tuu tel u naasiŋ lɛ aŋ bul, “Mi Tiina, di ŋ nɛ fa hɛ daha, mi dibaala fa bi jaŋ suu.”
32 Maria chegou ao lugar onde Jesus estava e logo que o viu caiu aos pés dele e disse: — Se o senhor tivesse estado aqui, o meu irmão não teria morrido!
33 Yesu si na Mɛɛri ari Ju̱u timma-la síi to u hariŋ kɔ di baa yel, u tuɔŋ faasa chei. U yaraa ma faasa vɛŋ.
33 Jesus viu Maria chorando e viu as pessoas que estavam com ela chorando também. Então ficou muito comovido e aflito
34 Ŋii nɛ u piɛsɛba a bul, “Nii lɛ nɛ ma hugu?” Ba bula pu, “La Tiina, ku na lee-la.”
34 e perguntou: — Venha ver, senhor! — responderam.
35 Ba si bul ŋii, Yesu yel.
35 Jesus chorou.
36 Ŋii nɛ Ju̱u timma-la bul, “Má bee na u si chou ŋii.”
36 Então as pessoas disseram: — Vejam como ele amava Lázaro!
37 Dɔŋsuŋ ma piɛsɛ a bul, “Ka u nɛ suri nyulimaa siaa ŋii, u saa fa bi jaŋ wuo ŋaa di Lazɔrɔs sí suu?”
37 Mas algumas delas disseram: — Ele curou o cego. Será que não poderia ter feito alguma coisa para que Lázaro não morresse?
38 Ba si bul ŋii, Yesu yaraa bira vɛŋ. Ŋii nɛ ba mu yi bua-la leriŋ. Bua-la fa hɛ buŋ lɛ nɛ. Ba joŋ tabiiŋ tɔ niiŋ.
38 Jesus ficou outra vez muito comovido. Ele foi até o túmulo, que era uma gruta com uma pedra colocada na entrada,
39 Ŋii nɛ Yesu bul di ba suri tabii-la bua-la niiŋ. Ŋii nɛ Maata, baal-la si suba dihaala dɔŋɔ, bula pu, “Mi Tiina, u si suba, u tapulaa banɛsɛ nɛ jiniŋ. Ŋla uu suɔru.”
39 e ordenou: Marta, a irmã do morto, disse: — Senhor, ele está cheirando mal, pois já faz quatro dias que foi sepultado!
40 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Mi bi bula piŋ ari ŋ nɛ laa mi wiaa dii, ŋ jaŋ na ŋii Wia si kɛŋ doluŋ?”
40 Jesus respondeu:
41 Ŋii nɛ ba kɛŋ tabii-la suri. Yesu wula beŋ wia nyuŋ aŋ bul, “Mi Nyimma, mii lɔlluŋ ari ŋ si jegile nii mi teeŋ.
41 Então tiraram a pedra. Jesus olhou para o céu e disse:
42 Mi jima ari ŋŋ jegili mi teeŋ nɛ bua-na kala lɛ. Ama mi bul wiiŋ deeŋ a tiŋ nialiŋ si hɛ daha wiaa nɛ, di ba wuo laa dii ari ŋ nɛ tiŋmi.”
42 Eu sei que sempre me ouves; mas eu estou dizendo isso por causa de toda esta gente que está aqui, para que eles creiam que tu me enviaste.
43 Yesu si bul ŋii dɛrɛ, ŋii nɛ u faasa bul, “Lazɔrɔs, ku lii!”
43 Depois de dizer isso, gritou:
44 U si bul ŋii, baal-la si suba sii ku lii. U si ku lii, gɛri-kɔsumɔɔ nɛ fa vɔɔ u naasiŋ ari u nisaa kala. Gɛriŋ dɔŋɔ ma tɔ u siaa. Ŋii nɛ Yesu bula pi nialiŋ a bul, “Má kɛnu puro ta duu viiri.” Ba kɛnu puri.
44 E o morto saiu. Os seus pés e as suas mãos estavam enfaixados com tiras de pano, e o seu rosto estava enrolado com um pano. Então Jesus disse:
45 Ju̱u timma-la fa si kɔ di ba chuɔlɛ Mɛɛri, a to u hariŋ mu a na wii-la Yesu si ŋaa, ba tuɔŋ niaa yuga a laa u wiaa dii.
45 Muitas pessoas que tinham ido visitar Maria viram o que Jesus tinha feito e creram nele.
46 Ka dɔŋsuŋ ma miira mu bula pi Farisii tiŋŋaa wii-la Yesu si ŋaa.
46 Mas algumas pessoas voltaram e contaram aos fariseus o que ele havia feito.
47 Ŋii nɛ Farisii timma-la ari nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari niaa dɔŋsuŋ hilimi a hɔnɔ vuurɛ a bul, “Bɛɛ nɛ la jaŋ ŋaa? Má na wu-magila-la kala baala deeŋ síi ŋaa nɛ.
47 Então os fariseus e os chefes dos sacerdotes se reuniram com o Conselho Superior e disseram: — O que é que nós vamos fazer? Esse homem está fazendo muitos milagres!
48 Di la nɛ leŋe duu ŋiŋaa wiaa deeŋba, nuu-kala jaŋ laa u wiaa dii. Ŋii hariŋ Rom tiŋteeŋ niaa jaŋ kɔ a kɛŋ la Wia-dia ari la tiŋteeŋ kala kaa laa.”
48 Se deixarmos que ele continue fazendo essas coisas, todos vão crer nele. Aí as autoridades romanas agirão contra nós e destruirão o Templo e o nosso país.
49 Ju̱u nihiasi-la tuɔŋ dɔŋɔ nɛ ba faa yirɛ Kayafas. Jina-la lɛ u nɛ fa ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ. Ŋii nɛ u bul, “Ma bi wii jiŋ.
49 Então Caifás, que naquele ano era o Grande Sacerdote , disse: — Vocês não sabem nada!
50 Ma bi jiŋ di ni-bala nɛ laa tiŋteeŋ niaa kala nyuŋ suu, u nɛ kpia la tiŋteeŋ niaa kala si suba, koo ma bi wiiŋ deeŋ jiŋ?”
50 Será que não entendem que para vocês é melhor que morra apenas um homem pelo povo do que deixar que o país todo seja destruído?
51 U si bul ŋii, u bi naga u titia doluŋ lɛ nɛ u bul ŋii, ama u si ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ jina-la, ŋii nɛ tii u wuo bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, ari Yesu jaŋ laa tiŋteeŋ niaa kala nyuŋ suu,
51 Naquele momento Caifás não estava falando por si mesmo. Mas, como ele era o Grande Sacerdote naquele ano, estava profetizando que Jesus ia morrer pela nação.
52 tiŋteeŋ deeŋ niaa ma duŋduŋa wiaa dee, ama duu wuo pɛ kɛsɛ Wia biiri-la si pisa hɛ leree dɔŋsuŋ maa a hɛ dɔŋɔ lɛ.
52 E não somente pela nação, mas também para reunir em um só corpo todos os filhos de Deus que estão espalhados por toda parte.
53 A chiŋ tapulii-la a kaa mu Ju̱u tiŋŋaa kuhiasi-la vuurɛ ŋii ba si jaŋ to kpu Yesu.
53 Então, daquele dia em diante, os líderes judeus fizeram planos para matar Jesus.
54 Ŋii wiaa Yesu bira bi chaasaa gɔllɛ kpilii Ju̱u tiŋŋaa tuɔŋ. U lii dimɛ a mu lee kubala baa yirɛ Ɛfirim a kpagɛ giri-bine tuɔŋ. Ba di u haritooroo hɛ dimɛ.
54 Por isso ele já não andava publicamente na Judeia, mas foi para uma região perto do deserto, a uma cidade chamada Efraim, e ficou ali com os seus discípulos.
55 Bua-la lɛ di Ju̱u tiŋŋaa diisiŋ kieliŋ gbiele-la kpaga. Ŋii nɛ Ju̱u tiŋŋaa yuga a lii ba jasiŋ lɛ a mu Jerusalɛm, di ba piisɛ ba disinniŋ ta, aŋ ka di gbiele-la-na yi.
55 Faltava pouco tempo para a Festa da Páscoa . Muitos judeus foram a Jerusalém antes da festa para tomar parte na cerimônia de purificação .
56 Ŋii nɛ ba bee chichɛ Yesu gbiele-la tuɔŋ. Ba si hɔŋ Wia-dia tuɔŋ, ŋii nɛ ba pipiɛsɛ dɔŋɔ, “Ma biina u jaŋ kɔ gbiele-la koo, u bi jaŋ kɔ?”
56 Eles procuravam Jesus e, no pátio do Templo, perguntavam uns aos outros: — O que é que vocês acham? Será que ele vem à festa?
57 Bua-la lɛ, di nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Farisii tiŋŋaa pa niiŋ, di nuu-kala nɛ jiŋ Yesu si hɛ lee-la, duu dagɛ, di ba wuo kɛnu.
57 Os chefes dos sacerdotes e os fariseus queriam prender Jesus. Por isso tinham dado ordem para que, se alguém soubesse, contasse onde ele estava.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.