João 11

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs BKJ

Sair da comparação
1 — ausente —
1 Ora, havia um certo homem enfermo, chamado Lázaro, de Betânia, da aldeia de Maria e de sua irmã Marta.
2 — ausente —
2 (Era aquela Maria que ungiu o Senhor com unguento, e secou os seus pés com os seus cabelos, cujo irmão, Lázaro, estava enfermo).
3 U dihaalaa tiŋ ba mu bula pi Yesu a bul, “La Tiina, nii-la ŋ si cho ka wiilu nɛ.”
3 Portanto, suas irmãs enviaram até ele dizendo: Senhor, eis que está enfermo aquele que tu amas.
4 Yesu si nii wiiŋ deeŋ, u si, “Nyanyaliŋ deeŋ dee bi maga di Lazɔrɔs wiila suu, ama di Wia yiriŋ to ŋii lɛ nɛ a yirɛ, di mi ma Wia Bie yiriŋ to dimɛ yirɛ.”
4 Quando Jesus ouviu isso, ele disse: Esta enfermidade não é para morte, mas para glória de Deus, para que o Filho de Deus seja glorificado por ela.
5 Yesu fa cho Maata ari u ŋaana ari Lazɔrɔs nɛ kiŋkɛŋ.
5 Ora, Jesus amava a Marta, e a sua irmã, e a Lázaro.
6 U si nia di Lazɔrɔs ka wiilu lee-la u fa si hɛ, ŋii nɛ u bira chua dimɛ tapulaa balia.
6 Ouvindo, pois, que ele estava enfermo, ficou ainda dois dias no lugar onde ele estava.
7 Ŋii hariŋ nɛ u bula pi u haritooroo a bul, “Má leŋ di la miira mu Judiya tiŋteeŋ.” Bɛtani fa hɛ Judiya tiŋteeŋ lɛ nɛ.
7 Depois disso, então, ele diz aos seus discípulos: Vamos outra vez para a Judeia.
8 Ŋii nɛ Yesu haritooroo bula pu a bul, “La kuhiaŋ, Ju̱u tiŋŋaa faa chɛ di ba paa tabiaa yagiŋ lee-la nɛ, u bi diene, aŋ ka ŋ biraa chɛ di ŋ mu dimɛ ŋii?”
8 Seus discípulos lhe disseram: Mestre, recentemente os judeus procuravam apedrejar-te, e tu vais para lá novamente?
9 Ŋii nɛ Yesu magɛ namaga a dagɛ ari u suuŋ bua ha bi yie. U si, “Tapuluŋ kɛŋ hawaba fii ari balia nɛ. Ŋii wiaa, di nuu níi vɛŋ wiihɛyɛ, u bi jaŋ gigɛrɛ kiaa, bɛɛ wiaa leriŋ pulla nɛ.
9 Jesus respondeu: Não há doze horas no dia? Se algum homem andar de dia, ele não tropeça, porque ele vê a luz deste mundo.
10 Ama di ŋ níi vɛŋ titaŋiŋ, ŋ yie gigɛrɛ kiaa nɛ, bɛɛ wiaa pulumuŋ tuo.”
10 Mas se um homem andar de noite, ele tropeça, porque nele não há luz.
11 Ŋii nɛ Yesu bira bula pi u haritooroo a bul, “La naŋdɔŋɔ Lazɔrɔs piŋ doŋ nɛ, ama mi saa jaŋ mu chisu doŋ lɛ.”
11 Essas coisas ele falou, e depois disso ele lhes disse: Nosso amigo Lázaro dorme, mas eu vou, para que eu possa despertá-lo do sono.
12 Ŋii nɛ u haritooroo bula pu, “Di u nɛ piŋ doŋ, ŋii-na u jaŋ duori.”
12 Disseram-lhe, então, os seus discípulos: Senhor, se dorme, ele ficará bom.
13 Yesu si bul ŋii, u si ari Lazɔrɔs suba nɛ, aŋ ka u haritooroo biinɛ ari doŋ titia nɛ u sɛnɛ piŋ.
13 Todavia Jesus havia falado de sua morte, mas eles pensavam que falava do repouso do sono.
14 Ŋii nɛ Yesu chaasa bula piba ari Lazɔrɔs suba nɛ.
14 Então, Jesus disse-lhes claramente: Lázaro está morto.
15 Ŋii nɛ Yesu bul, “A tiŋ ma wiaa mi tuɔŋ tɔrɔ ari bua-la lɛ Lazɔrɔs si suba mi tuo lee-la. Ŋii lɛ nɛ ma jaŋ to a wuo laa mi wiaa dii. Má leŋ di la mu u teeŋ.”
15 E estou contente por causa de vós, de que eu não estivesse ali, para que creiais; no entanto, vamos até ele.
16 Yesu haritooroo tuɔŋ dɔŋɔ yiriŋ nɛ fa Tɔmas. Ba kɛnu yiyirɛ daaliɛriŋ ma nɛ, bɛɛ wiaa ba fa ŋaa daaliɛriŋ nɛ. Ŋii nɛ u bula pi u dɔŋsuŋ tiŋŋaa a bul, “Má leŋ di la kala to Yesu hariŋ, duu nɛ ŋaa suu maa, di la kala suu.”
16 Então disse Tomé, que é chamado Dídimo, aos seus condiscípulos: Vamos nós também, para que possamos morrer com ele.
17 Ŋii nɛ Yesu ari u haritooroo mu Bɛtani. Ba si mu yi lee-la, niaa bula pu ari ba si hugi Lazɔrɔs, u tapulaa banɛsɛ nɛ ŋla.
17 Quando Jesus chegou, encontrou Lázaro já há quatro dias no sepulcro.
18 Bɛtani ari Jerusalɛm fa ŋaa ari meel-daasiŋ balia nɛ.
18 Ora, Betânia estava perto de Jerusalém, cerca de quinze estádios.
19 Ju̱u tiŋŋaa fa yuga a lii Jerusalɛm kɔ Bɛtani di ba lɔllɛ Maata ari Mɛɛri a tiŋ ba dibaala si suba wiaa.
19 E muitos dos judeus tinham ido consolar a Marta e a Maria, acerca de seu irmão.
20 Maata si nia ari Yesu faa kɔ nɛ, u sii lii duu chemu wɛniŋ lɛ, aŋ ka Mɛɛri-na fa hɛ dia lɛ.
20 Ouvindo, então, Marta que Jesus vinha, foi ao seu encontro. Mas Maria ficou assentada em casa.
21 Ŋii nɛ Maata bula pi Yesu a bul, “Mi Tiina, di ŋ nɛ fa hɛ daha, mi dibaala fa bi jaŋ suu.
21 Então, disse Marta a Jesus: Senhor, se tu estivesses aqui, meu irmão não teria morrido.
22 Ari ŋii ma ha, mi jima ari ŋ nɛ sul Wia chichɛ kuŋ-kala, u jaŋ piŋ.”
22 Mas eu sei, que agora mesmo, tudo quanto pedires a Deus, Deus te concederá.
23 Ŋii nɛ Yesu bula pu ari u dibaala jaŋ bira sii a kɛŋ miisiŋ.
23 Disse-lhe Jesus: Teu irmão há de ressuscitar.
24 Ŋii nɛ Maata bula pu, “Mi jima ari dunia chɛ-dɛriŋ u jaŋ sii suuŋ lɛ, bua-la lɛ nialiŋ kala si suba si jaŋ sii.”
24 Disse-lhe Marta: Eu sei que há de ressuscitar na ressurreição do último dia.
25 Ŋii nɛ Yesu bula pu, “Mi nɛ ŋaa nii-la si jaŋ sii suuŋ lɛ, a chisɛ niaa suuŋ lɛ di ba kɛŋ miisiŋ. Nuu-kala si laa mi wiaa dii, di ŋ suba maa, ŋ jaŋ sii a kɛŋ miisiŋ.
25 Disse-lhe Jesus: Eu sou a ressurreição, e a vida; quem crê em mim, ainda que esteja morto, ele viverá;
26 Nii-la ma kala si weye aŋ laa mi wiaa dii, u bi jaŋ kɔ duu suba. Ŋ laa wiiŋ deeŋ dii koo?”
26 e todo aquele que vive e crê em mim nunca morrerá. Crês tu isto?
27 Ŋii nɛ Maata bul, “Oo, mi Tiina. Mi laa dii ari ŋ nɛ ŋaa Kirisito, nii-la Wia si liisa, a ŋaa Wia Bie maa, nii-la si maga duu kɔ dunia deeŋ.”
27 Disse-lhe ela: Sim, Senhor; eu creio que tu és o Cristo, o Filho de Deus, que havia de vir ao mundo.
28 Maata si bul wiaa deeŋba dɛrɛ, u miira juu dia a luɔra yirɛ u ŋaana Mɛɛri, a muŋso a bula pu a bul, “Mɛɛri, la kuhiaŋ kɔ nɛ aa yiriŋ.”
28 E, tendo ela dito isso, seguiu o seu caminho, e chamou secretamente a Maria, sua irmã, dizendo: O Mestre está aqui e te chama.
29 Mɛɛri si nii ŋii, u sii lima a lii duu chemu.
29 Assim que ela ouviu isso, levantou-se depressa, e foi até ele.
30 Bua-la lɛ di Yesu ha bi taŋ-la tuɔŋ jua, u ha hɛ lee-la Maata si chemu nɛ.
30 Ora, Jesus ainda não tinha chegado à aldeia, mas estava no lugar onde Marta o encontrara.
31 Ju̱u timma-la ari Mɛɛri fa si hɛ dia lɛ baa nyagu, ba na Mɛɛri duu sii lima. Ba si na ŋii, ba sii to u hariŋ, bɛɛ wiaa ba fa biina duu chɛ duu mu yel nɛ lee-la ba fa si hugi u dibaala.
31 Os judeus, pois, que estavam com ela na casa e a consolavam, vendo que Maria se levantara e saíra apressadamente, seguiram-na, dizendo: Ela vai ao sepulcro para chorar ali.
32 Mɛɛri si yi lee-la Yesu fa si hɛ a nau, u tuu tel u naasiŋ lɛ aŋ bul, “Mi Tiina, di ŋ nɛ fa hɛ daha, mi dibaala fa bi jaŋ suu.”
32 Tendo, pois, Maria chegado onde Jesus estava e vendo-o, ela lançou-se aos seus pés, dizendo-lhe: Senhor, se tu estivesses aqui, meu irmão não teria morrido.
33 Yesu si na Mɛɛri ari Ju̱u timma-la síi to u hariŋ kɔ di baa yel, u tuɔŋ faasa chei. U yaraa ma faasa vɛŋ.
33 Quando Jesus, pois, a viu chorar, e choravam também os judeus que vinham com ela, comoveu-se em espírito e conturbou-se,
34 Ŋii nɛ u piɛsɛba a bul, “Nii lɛ nɛ ma hugu?” Ba bula pu, “La Tiina, ku na lee-la.”
34 e disse: Onde o pusestes? Eles disseram-lhe: Senhor, vem e vê.
35 Ba si bul ŋii, Yesu yel.
35 Jesus chorou.
36 Ŋii nɛ Ju̱u timma-la bul, “Má bee na u si chou ŋii.”
36 Disseram, então, os judeus: Vede como ele o amava!
37 Dɔŋsuŋ ma piɛsɛ a bul, “Ka u nɛ suri nyulimaa siaa ŋii, u saa fa bi jaŋ wuo ŋaa di Lazɔrɔs sí suu?”
37 E alguns deles disseram: Não podia este homem, que abriu os olhos ao cego, fazer também com que este homem não morresse?
38 Ba si bul ŋii, Yesu yaraa bira vɛŋ. Ŋii nɛ ba mu yi bua-la leriŋ. Bua-la fa hɛ buŋ lɛ nɛ. Ba joŋ tabiiŋ tɔ niiŋ.
38 Jesus, pois, novamente comovido em si mesmo, foi ao sepulcro. Era uma caverna e tinha uma pedra posta sobre ela.
39 Ŋii nɛ Yesu bul di ba suri tabii-la bua-la niiŋ. Ŋii nɛ Maata, baal-la si suba dihaala dɔŋɔ, bula pu, “Mi Tiina, u si suba, u tapulaa banɛsɛ nɛ jiniŋ. Ŋla uu suɔru.”
39 Disse Jesus: Tirai a pedra. Marta, irmã daquele que estava morto, disse-lhe: Senhor, a essa altura ele cheira mal, porque ele está morto há quatro dias.
40 Ŋii nɛ Yesu bula pu a bul, “Mi bi bula piŋ ari ŋ nɛ laa mi wiaa dii, ŋ jaŋ na ŋii Wia si kɛŋ doluŋ?”
40 Disse-lhe Jesus: Eu não te disse que, se tu creres, verás a glória de Deus?
41 Ŋii nɛ ba kɛŋ tabii-la suri. Yesu wula beŋ wia nyuŋ aŋ bul, “Mi Nyimma, mii lɔlluŋ ari ŋ si jegile nii mi teeŋ.
41 Então, eles tiraram a pedra do lugar onde jazia o morto. E Jesus, levantando seus olhos, disse: Pai, eu te agradeço, por me haveres ouvido.
42 Mi jima ari ŋŋ jegili mi teeŋ nɛ bua-na kala lɛ. Ama mi bul wiiŋ deeŋ a tiŋ nialiŋ si hɛ daha wiaa nɛ, di ba wuo laa dii ari ŋ nɛ tiŋmi.”
42 Eu sei que sempre me ouves, mas por causa da multidão que está ao redor eu disse isso, para que possam crer que tu me enviaste.
43 Yesu si bul ŋii dɛrɛ, ŋii nɛ u faasa bul, “Lazɔrɔs, ku lii!”
43 E, tendo dito isso, clamou em alta voz: Lázaro, vem para fora.
44 U si bul ŋii, baal-la si suba sii ku lii. U si ku lii, gɛri-kɔsumɔɔ nɛ fa vɔɔ u naasiŋ ari u nisaa kala. Gɛriŋ dɔŋɔ ma tɔ u siaa. Ŋii nɛ Yesu bula pi nialiŋ a bul, “Má kɛnu puro ta duu viiri.” Ba kɛnu puri.
44 E saiu o que estivera morto, amarrado nos pés e nas mãos com faixas; e a sua face envolta em um lenço. Disse-lhes Jesus: Desatai-o, e deixai-o ir.
45 Ju̱u timma-la fa si kɔ di ba chuɔlɛ Mɛɛri, a to u hariŋ mu a na wii-la Yesu si ŋaa, ba tuɔŋ niaa yuga a laa u wiaa dii.
45 Então, muitos dentre os judeus que tinham vindo a Maria, e que haviam visto as coisas que Jesus fizera, creram nele.
46 Ka dɔŋsuŋ ma miira mu bula pi Farisii tiŋŋaa wii-la Yesu si ŋaa.
46 Mas alguns deles foram pelo seu caminho até os fariseus, e lhes contaram as coisas que Jesus havia feito.
47 Ŋii nɛ Farisii timma-la ari nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari niaa dɔŋsuŋ hilimi a hɔnɔ vuurɛ a bul, “Bɛɛ nɛ la jaŋ ŋaa? Má na wu-magila-la kala baala deeŋ síi ŋaa nɛ.
47 Então, reuniram-se os principais sacerdotes e os fariseus em conselho, dizendo: O que faremos? Pois este homem faz muitos milagres.
48 Di la nɛ leŋe duu ŋiŋaa wiaa deeŋba, nuu-kala jaŋ laa u wiaa dii. Ŋii hariŋ Rom tiŋteeŋ niaa jaŋ kɔ a kɛŋ la Wia-dia ari la tiŋteeŋ kala kaa laa.”
48 Se o deixarmos assim sozinho, todos os homens crerão nele; e virão os romanos e tirar-nos-ão o nosso lugar e a nação.
49 Ju̱u nihiasi-la tuɔŋ dɔŋɔ nɛ ba faa yirɛ Kayafas. Jina-la lɛ u nɛ fa ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ. Ŋii nɛ u bul, “Ma bi wii jiŋ.
49 E um deles, chamado Caifás, que era sumo sacerdote naquele ano, lhes disse: Vós não entendeis nada,
50 Ma bi jiŋ di ni-bala nɛ laa tiŋteeŋ niaa kala nyuŋ suu, u nɛ kpia la tiŋteeŋ niaa kala si suba, koo ma bi wiiŋ deeŋ jiŋ?”
50 nem considerais que nos convém que um homem morra pelo povo e que não pereça toda a nação.
51 U si bul ŋii, u bi naga u titia doluŋ lɛ nɛ u bul ŋii, ama u si ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ jina-la, ŋii nɛ tii u wuo bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, ari Yesu jaŋ laa tiŋteeŋ niaa kala nyuŋ suu,
51 Ora, isso não disse ele por si mesmo; mas, sendo o sumo sacerdote naquele ano, profetizou que Jesus havia de morrer pela nação;
52 tiŋteeŋ deeŋ niaa ma duŋduŋa wiaa dee, ama duu wuo pɛ kɛsɛ Wia biiri-la si pisa hɛ leree dɔŋsuŋ maa a hɛ dɔŋɔ lɛ.
52 e não somente por aquela nação, mas também para congregar num só corpo os filhos de Deus que estavam dispersos.
53 A chiŋ tapulii-la a kaa mu Ju̱u tiŋŋaa kuhiasi-la vuurɛ ŋii ba si jaŋ to kpu Yesu.
53 Desde aquele dia, pois, eles tomavam conselho para o matarem.
54 Ŋii wiaa Yesu bira bi chaasaa gɔllɛ kpilii Ju̱u tiŋŋaa tuɔŋ. U lii dimɛ a mu lee kubala baa yirɛ Ɛfirim a kpagɛ giri-bine tuɔŋ. Ba di u haritooroo hɛ dimɛ.
54 Jesus, portanto, já não andava publicamente entre os judeus, mas retirou-se dali para a terra junto do deserto, para uma cidade chamada Efraim, e ali continuava com os seus discípulos.
55 Bua-la lɛ di Ju̱u tiŋŋaa diisiŋ kieliŋ gbiele-la kpaga. Ŋii nɛ Ju̱u tiŋŋaa yuga a lii ba jasiŋ lɛ a mu Jerusalɛm, di ba piisɛ ba disinniŋ ta, aŋ ka di gbiele-la-na yi.
55 E estava próxima a Páscoa dos judeus; e dessa região subiram muitos a Jerusalém, antes da Páscoa, para se purificarem.
56 Ŋii nɛ ba bee chichɛ Yesu gbiele-la tuɔŋ. Ba si hɔŋ Wia-dia tuɔŋ, ŋii nɛ ba pipiɛsɛ dɔŋɔ, “Ma biina u jaŋ kɔ gbiele-la koo, u bi jaŋ kɔ?”
56 Então eles buscavam por Jesus, e falavam entre si, estando no templo: Que vos parece? Não virá ele à festa?
57 Bua-la lɛ, di nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari Farisii tiŋŋaa pa niiŋ, di nuu-kala nɛ jiŋ Yesu si hɛ lee-la, duu dagɛ, di ba wuo kɛnu.
57 Ora, os principais sacerdotes e os fariseus tinham dado ordem para que, se algum homem soubesse onde ele estava, ele deveria mostrar, para que o prendessem.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.