Atos 23
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs VC
1 Pɔɔl fa si chiŋ ŋii, u chaarɛ u siaa pɛ nialiŋ fa si yie hilime vuvuurɛ wiaa lɛ aŋ bula piba a bul, “Mi naaŋbiiriŋ, mi to Wia mi miisiŋ kala lɛ nɛ. Mi si tou, mi tuɔbiinaa kala yie chesi nɛ a kaa kɔ tapuluŋ deeŋ.”
1 Paulo, fitando os olhos nos membros do conselho, disse: Irmãos, eu tenho procedido diante de Deus com toda a boa consciência ate o dia de hoje...
2 Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ dɔŋɔ, baa yirɛ Ananayas, bula pi nialiŋ si china kpagɛ Pɔɔl di ba ŋmoo u niiŋ lɛ.
2 Mas Ananias, sumo sacerdote, mandou aos que estavam ao seu lado que lhe batessem na boca.
3 Ba si ŋmobu ŋii, Pɔɔl ma bula pu a bul, “Ŋ lɔrɔ nagɛ jeeŋ si yɛrɛ, ka ba ŋaa tuɔruŋ bugɛ nɛ di niaa sí na. Wia ma jaŋ ŋmobuŋ ŋii. Ŋ hɔnɔ di ŋ to wialiŋ ba si ŋmuŋsa bil di la tuto nɛ a didii mi sariya, aŋ ka ŋ bul di ba ŋmoomi a chei wialiŋ ŋii.”
3 Então Paulo lhe disse: Deus te ferirá também a ti, hipócrita! Tu estás aí assentado para julgar-me segundo a lei, e contra a lei mandas que eu seja ferido?
4 Nialiŋ si china kpagɛ Pɔɔl piɛsu a bul, “Nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ nɛ ŋ tuusɛ ŋii?”
4 Os assistentes disseram: Tu injurias o sumo sacerdote de Deus.
5 Ŋii nɛ Pɔɔl bira bul, “Mi naaŋbiiriŋ, ma kiaa sima. Ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ ari u bi maga di la bul wu-bɔŋŋɔɔ a pi nii-la síi beŋ niaa. Mi bi jiŋ ari u nɛ ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ.”
5 Respondeu Paulo: Não sabia, irmãos, que é o sumo sacerdote. Pois está escrito: Não falarás mal do príncipe do teu povo {Ex 22,28}.
6 Pɔɔl si bene nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa tuɔŋ, u na ari dɔŋsuŋ ŋaa nialiŋ ba síi yirɛ Sadusii tiŋŋaa, dɔŋsuŋ ma ŋaa Farisii tiŋŋaa. Ŋii nɛ u faasa bul nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa teeŋ a bul, “Mi naaŋbiiriŋ, mi ma ŋaa Farisii tiina nɛ, nii-la si lulmi ma ŋaa Farisii tiina nɛ. Mi laa dii ari nialiŋ si suba jaŋ sii suuŋ lɛ a kɛŋ miisiŋ. Ŋii nɛ tii baa dii mi sariya.”
6 Paulo sabia que uma parte do Sinédrio era de saduceus e a outra de fariseus e disse em alta voz.: Irmãos, eu sou fariseu, filho de fariseus. Por causa da minha esperança na ressurreição dos mortos é que sou julgado.
7 U si bul wiiŋ deeŋ, Farisii timma-la ari Sadusii timma-la bira bi nii-bala kɛnɛ. Ba pɔrɛ dɔŋɔ lɛ.
7 Ao dizer ele estas palavras, houve uma discussão entre os fariseus e os saduceus, e dividiu-se a assembléia.
8 Sadusii tiŋŋaa si di nuu nɛ suba, u bira bi jaŋ sii suuŋ lɛ a kɛŋ miisiŋ, a bira bul di Wia tiŋdaaraa ma tuo, di ni-diŋsiŋ ma tuo, ka Farisii tiŋŋaa si di ba kala hɛ dimɛ, di nuu ma nɛ suba, u jaŋ sii suuŋ lɛ a kɛŋ miisiŋ.
8 {Pois os saduceus afirmam não haver ressurreição, nem anjos, nem espíritos, mas os fariseus admitem uma e outra coisa.}
9 Ŋii nɛ nialiŋ sii a faasa ŋiŋaa goŋ. Wia teniŋ kerichiba-la dɔŋsuŋ si hɛ Farisii niaa paati-la tuɔŋ sii a faasa kɛŋ wialiŋ lilɛrɛ a bul, “La bi na baala deeŋ si ŋaa wii-la chei. U naga ari ni-dima nɛ koo Wia tiŋdaara nɛ sɛnɛ bul wiaa pupu, la bi u-na jiŋ.”
9 Originou-se, então, grande vozearia. Levantaram-se alguns escribas dos fariseus e contestaram ruidosamente: Não achamos mal algum neste homem. {Quem sabe} se não lhe falou algum espírito ou um anjo...
10 Ŋii nɛ ba kɛŋ wii-la faasa lɛrɛ, leriŋ kala hosi. Fawulluŋ kɛŋ laali-yuoroo kuhiaŋ-la ari ba jaŋ kɛŋ Pɔɔl lɛrɛ puɔsɛ. Ŋii nɛ u ŋaa u laali-yuoroo juu nialiŋ tuɔŋ a loriko laau nialiŋ teeŋ, a kɛnu kaa mu laali-yuoroo dii-duo-la.
10 A discussão fazia-se sempre mais violenta. O tribuno temeu que Paulo fosse despedaçado por eles e mandou aos soldados que descessem, o tirassem do meio deles e o levassem para a cidadela.
11 U taŋ si bire, titaŋ-la titia la Tiina Yesu kɔ Pɔɔl teeŋ, a chiŋ u sɛmɛ, a bula pu a bul, “Nyirɛ ŋ bɔyɛ. U maga di ŋ dii mi siada a bul mi wiaa Rom lɛ ari ŋ si bul mi wiaa ŋii Jerusalɛm lɛ.”
11 Na noite seguinte, apareceu-lhe o Senhor e lhe disse: Coragem! Deste testemunho de mim em Jerusalém, assim importa também que o dês em Roma.
12 U taŋ si pula, Ju̱u tiŋŋaa dɔŋsuŋ hilimi dɔŋɔ lɛ a vuurɛ di ba kpu Pɔɔl. Ba ta niiŋ nɛ ari ba nɛ buu kpua, ba bi jaŋ dii kiaa. Ba bi jaŋ nyua liiŋ maa.
12 Quando amanheceu, coligaram-se alguns judeus e juraram com imprecações não comer nem beber nada, enquanto não matassem Paulo.
13 Nialiŋ fa si vuurɛ wiiŋ deeŋ kii niaa mahiŋ balia.
13 Eram mais de quarenta as pessoas que fizeram essa conjuração.
14 Ŋii nɛ ba mu nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari nialiŋ kuhiasiŋ teeŋ a bula piba a bul, “La ta niiŋ nɛ di la nɛ bi Pɔɔl kpua, la bi jaŋ dii kiaa.
14 Foram apresentar-se aos sumos sacerdotes e aos cidadãos, dizendo: Juramos solenemente nada comer enquanto não matarmos Paulo.
15 Ma di nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa kuhiasiŋ saa tiŋ di ba bula pi Rom laali-yuoroo kuhiaŋ-la duu leŋ di Pɔɔl kɔ ma teeŋ. Ma fugi ari maa chɛ di ma wasa dii u sariya nɛ. La jaŋ ŋaa siri duu nɛ leŋe u kukɔ, u bi jaŋ yima, ka di la kpuu.”
15 Vós, pois, ide com o conselho requerer do tribuno que o conduza à vossa presença, como se houvésseis de investigar com mais precisão a sua causa; e nós estamos prontos para matá-lo durante o trajeto.
16 Pɔɔl dihaala bie ma nii ba síi vuurɛ ŋii, a mu juu laali-yuoroo dii-duo-la a bul wii-la pi Pɔɔl.
16 Mas um filho da irmã de Paulo, inteirado da cilada, dirigiu-se à cidadela e o comunicou a Paulo.
17 Ŋii nɛ Pɔɔl yirɛ laali-yuoroo kuhiaŋ dɔŋɔ a bula pu a bul, “Kɛŋ bapuɔsi-bie deeŋ kaa mu ma kuhiaŋ teeŋ, u kɛŋ wii nɛ duu bula pu.”
17 Este chamou a si um dos centuriões e disse-lhe: Leva este moço ao tribuno, porque tem alguma coisa a lhe transmitir.
18 Ŋii nɛ u kɛnu kaa mu ba kuhiaŋ teeŋ a bula pu a bul, “Pɔɔl, nii-la ba si kaa tɔ dia nɛ yirɛmi a bula pimi di mi kɛŋ bapuɔsi-bie deeŋ kaa kɔ ŋ teeŋ, duu kɛŋ wii nɛ duu bula piŋ.”
18 Ele o introduziu à presença do tribuno e lhe disse: O preso Paulo rogou-me que trouxesse este moço à tua presença, porque tem alguma coisa a dizer-te.
19 Ŋii nɛ kuhiaŋ-la kɛŋ bile nisiŋ lɛ a kɛnu lii mua, a fiɛla piɛsu di wu-bɛɛ nɛ u kɛŋ di u bula pu?
19 O tribuno, tomando-o pela mão, retirou-se com ele à parte e perguntou: Que tens a dizer-me?
20 Ŋii nɛ u bul, “Ju̱u tiŋŋaa vuurɛ nɛ di ba bula piŋ di ŋ chie leŋ di Pɔɔl kɔ nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa kuhiasiŋ teeŋ. Baa fugi ari baa chɛ di ba wasa dii u sariya nɛ.
20 Respondeu-lhe ele: Os judeus têm combinado rogar-te amanhã que apresentes Paulo ao Grande Conselho, como se houvessem de inquirir dele alguma coisa com mais precisão.
21 Saa sí sɛi, bɛɛ wiaa nialiŋ dɔŋsuŋ jaŋ faa woŋbiiŋ lɛ a gbɛru. Ba kii niaa mahiŋ balia. Ba ta niiŋ nɛ di ba bi Pɔɔl kpua, ba bira bi jaŋ dii kiaa, ba bi jaŋ nyua liiŋ maa. Ba ŋaa siri nɛ di ŋ nɛ pu woŋbiiŋ duu kukɔ.”
21 Mas tu não creias, porque mais de quarenta homens dentre eles lhe armam traição. Juraram solenemente nada comer, nem beber, enquanto não o matarem. Eles já estão preparados e só esperam a tua permissão.
22 U si bul ŋii dɛrɛ, kuhiaŋ-la bula pi bapuɔsi-bie-la a bul, “Sí bula pi nuu-kala ari ŋ bul wiiŋ deeŋ pimi,” aŋ ŋaa u viiri.
22 Então o tribuno despediu o moço, ordenando-lhe que a ninguém dissesse que o havia avisado.
23 Ŋii nɛ laali-yuoroo kuhiaŋ-la yirɛ u laali-yuoroo kuhiasiŋ balia a bula piba a bul, “Má liisɛ laali-yuoroo zɔ-balia di ba ŋaa siri di ba di Pɔɔl mu Sizariya, a pɛ ja-jillaa mahiŋ batori ari fii lɛ, ari nialaa ma si kɛŋ tiŋŋee zɔ-balia. Leŋ di ba ŋaa siri di ba lii titaŋiŋ deeŋ kerifi nibi lɛ.
23 Depois disso, chamou ele dois centuriões e disse-lhes: Preparai duzentos soldados, setenta cavaleiros e duzentos lanceiros para irem a Cesaréia à terceira hora da noite.
24 Má chɛ janiŋ a liisa pi Pɔɔl duu ma jil, a kɛnu woruŋ a kaa mu Sizariya, a kɛnu kaa mu hɛ tiŋtee-la kuoro Fiilis nisiŋ lɛ.”
24 Aprontai também cavalgaduras para Paulo, que tendes de levar com toda a segurança ao governador Félix.
25 Ŋii nɛ ka laali-yuoroo kuhiaŋ-la ŋmuŋsɛ teniŋ a piba di ba kaa mu pi kuoru-la a tiŋ wiiŋ deeŋ wiaa. Ŋla nɛ u bul teŋ-la lɛ:
25 E ele escreveu uma carta nestes termos:
26 “Mi-na Kulɔɔdiɔs Lisias nɛ ŋmuŋsɛ teniŋ deeŋ a pipi mi nyimma kuoro Fiilis. Mii chuɔluŋ woruŋ.
26 Cláudio Lísias ao excelentíssimo governador Félix, saúde!
27 Baala deeŋ mi si ŋaa ba kaa kɔ ŋ leriŋ, Ju̱u tiŋŋaa nɛ fa kɛnu di ba kpuu. Ba síi chɛ di ba ŋaa ŋii, mi nii ari u ŋaa Rom tiina nɛ. Ŋii nɛ mi kɛŋ mi laali-yuoroo mu, la loriko laau ba nisiŋ lɛ.
27 Esse homem foi preso pelos judeus e estava a ponto de ser morto por eles, quando eu, sobrevindo com a tropa, o livrei, ao saber que era romano.
28 Mi faa chɛ di mi nii wii-la si tii ba bubul u teeŋ. Ŋii nɛ mi kɛnu kaa mu ba nihiasiŋ si yie hɔnɔ vuvuurɛ wiaa teeŋ.
28 Então, querendo saber a causa por que o acusavam, levei-o ao Grande Conselho.
29 Ba si piɛsu wiaa, mi na ari u bi wii-kala cheye a magɛ di ba kpuu koo di ba kɛnu tɔ dia. Wii-la si tii ba bubul u teeŋ tigɛ ba titia kisinniŋ lɛ nɛ.
29 Soube que era acusado sobre questões da lei deles, sem haver nele delito algum que merecesse morte ou prisão.
30 Ba si bula pimi ari Ju̱u tiŋŋaa dɔŋsuŋ vuura nɛ di ba kpuu, ŋii nɛ mi si di ba kɛnu kaa ku piŋ lima lima. Mi saa bula pi nialiŋ síi bul u teeŋ nɛ di ba kɔ ŋ teeŋ, a ma dagɛ wii-la u si ŋaa chei a piŋ.”
30 Mas, como tivesse chegado a mim a notícia das traições que maquinavam contra ele, envio-o com urgência a ti, intimando também aos acusadores que recorram a ti. Adeus.
31 U si ŋmuŋsɛ teŋ-la dɛrɛ, laali-yuoro-la ŋaa ŋii u si bula piba. Titaŋ-la ba kɛŋ Pɔɔl kaa mu yi taŋ kubala baa yirɛ Aŋtipatis.
31 Os soldados, conforme lhes fora ordenado, tomaram Paulo e o levaram de noite a Antipátride.
32 U taŋ si pula, laali-yuoro-la síi vɛŋ naasiŋ lɛ nɛ miira kɔ ba dii-duo-la, aŋ ka janiŋ tiŋŋaa kɛnu mu Sizariya.
32 No dia seguinte, voltaram para a guarnição, deixando que os soldados da cavalaria o escoltassem.
33 Ba si yi dimɛ, ba joŋ Pɔɔl pi ba tiŋteeŋ kuoro, a joŋ teŋ-la ma pɛ.
33 À sua chegada a Cesaréia, entregaram ao governador a carta e apresentaram-lhe também Paulo.
34 Ŋii nɛ kuoru-la karimɛ teŋ-la aŋ piɛsɛ Pɔɔl lee-la u si lia. U bul duu lii Siliisia nɛ. U si nii ŋii,
34 Ele, depois de lê-la e perguntar de que província ele era, sabendo que era da Cilícia, disse:
35 u bula pu a bul, “Bua-la lɛ nialiŋ síi bul ŋ teeŋ nɛ kɔ, mi jaŋ nii wii-la ŋ si kɛnɛ di ŋ bul, aŋ ka di mi-na dii ŋ sariya.” Ŋii nɛ u ŋaa ba kɛŋ Pɔɔl mu hɛ dii-bal-la Hɛrɔd si saa, a ŋaa laali-yuoroo pupɔu dimɛ.
35 Ouvir-te-ei quando chegarem teus acusadores. Mandou, então, que Paulo fosse guardado no pretório de Herodes.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 23, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.